821 matches
-
teamă: simți ca un gol în inima ce o ia la goană și nu știi dacă să mergi mai departe sau să fugi. Toate astea le-am încercat trecând de poarta orașului meu natal, sub ochii gărzilor care n-au cutezat să-i deranjeze nici măcar cu o vorbă pe cei doi trufași oșteni cu pieptul bombat, cu frâiele în mâna dreaptă și cu stânga înfiptă în șold, cu cotul în afară. Imediat ce-am pătruns dincolo de ziduri, m-am simțit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
iveau copii slăbănogi cu haine zdrențuite. De îndată ce vedeau uniformele și armele longobarzilor, se ascundeau înspăimântați. Adulții care le luau locul, fie bărbați sau femei, se uitau la noi cu ură. În piață am dat doar de cerșetori, care n-au cutezat să întindă mâna spre noi, și de trei bivolițe slăbănoage acoperite cu cruste cu mâl. Ne-am oprit în fața garnizoanei militare, o clădire modestă, dar rămasă-n picioare, și ne-am legat caii de niște inele groase de fier înfipte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
încă goală a lui Arioald. L-am informat pe majordom, și acesta, printr-un semn, a dat ordin să fie imobilizat de doi gardieni. Omul era speriat și, când l-am percheziționat, s-a făcut alb la față. N-a cutezat nici măcar să protesteze. I-am smuls de la gât un săculeț de piele. Am răsturnat pe masă conținutul: o grămăjoară de pulbere cenușie. Am pus un deget și am gustat: am scuipat imediat, simțind metalul. Ceea ce s-a întâmplat după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
suferință, drept bastion de apărare. Îngăduiți-ne un răgaz și împuterniciți-ne să conducem armata nu împotriva voastră, ci împotriva lor, iar eu vă făgăduiesc pacea, și niciun om din Ravenna și din oricare alt teritoriu al nostru nu va cuteza să ridice sabia împotriva viteazului vostru popor. Fie ca sănătatea și fericirea să domnească în casa voastră și a prietenului Stiliano.“ Rotari a rămas pe gânduri. Pricepeam, după cum îi sclipeau ochii, că era frământat de o dilemă. Dacă Andras nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
petrecute alături de Gaila. Rotari chiar m-a întrebat: - Stiliano, tu ai iubit-o? Mai mult decât pe o soră? I-am spus adevărul, drept care mi-a pus o mână pe umăr. - Bătrâne, am bănuit dintotdeauna ceva, chiar dacă nicicând n-ai cutezat să te apropii de ea cu gânduri necurate. Acum am rămas doar noi doi, să ne sprijinim unul pe celălalt pe drumul ce ne mai rămâne până când o s-o revedem. - Nu uita că ai un fiu, Rotari. A sosit ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
încoronare, a revenit la curte, primită fiind cu mare fast și cu binecuvântarea papei. Ariberto, asmuțit de catolici, după un an de domnie, a început să-i persecute pe evrei, obligându-i să aleagă între botez și moarte. Cei care, cutezând să nu-și renege credința, s-au refugiat din Pavia, au găsit adăpost la Cividale și, în primul rând, în ducatul de Benevento. În al doilea an de domnie, regele i-a alungat din Pavia pe toți arienii care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a vorbit cu vasalii de la curte. Aceștia, deja mâhniți din pricina sărăciei Paviei și mânioși pe preoții care îi deposedau de putere și de bani, au fost de-a dreptul scandalizați. Unii dintre ei, deja bătrâni și presimțindu-și moartea, au cutezat să-l pună la punct: - Nu-ți ajunge că ai dat peste cap ordinea clădită de Rotari? Nu-ți ajunge că faci orice spre a-i denigra și a-i defăima faptele și amintirea? Și nu uita că ești silit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lent în lături și intră părintele Ioan, groaza din privirea lui Theo se stinge brusc făcând loc, Bună seara! Bună seara, părinte! mă ridic în întâmpinarea lui și-l poftesc să șadă, Am văzut lumină, zâmbește senin părintele, și-am cutezat să vin eu la tine, dacă tu mă ocolești, Tac la mustrarea lui și-i arăt prin gestul larg al mâinii patul tare de lemn acoperit cu o pătură decolorată de prea desele spălări, Dar el se întoarce spre lavița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
plimba toată ziua prin mulțimile și praful din Kyoto. Iar În unele seri pleca pe neașteptate, la câte o oră nepotrivită, să viziteze conacele curtenilor, unde aveau loc Întâlniri secrete. Tinerii samurai nu Înțelegeau nici motivele acestor acțiuni, nici de ce cuteza Nobunaga să se aventureze În primejdiosul tumult al unei țări aflate În război cu ea Însăși. Tokichiro, desigur, nu putea nici el Înțelege asemenea Împrejurări. Dar și dânsul Își folosea timpul meditând asupra unor lucruri. „Capitala s-a schimbat,“ Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui s-ar fi putut simți Îndemnați spre cine știe ce faptă necugetată, În beția și În ura lor. — Aceasta e cererea mea, Generale Hideyoshi, luă Nagamasa o ceașcă, oferindu-i-o. Hideyoshi luă ceașca și bău. Nagamasa părea satisfăcut. Hideyoshi nu cutezase să menționeze numele lui Oichi sau pe cel al lui Nobunaga. Frumoasa și tânăra soție a lui Nagamasa stătea așezată lângă el, Împreună cu copiii, ascunși după un paravan pliant argintiu. Se strânseseră laolaltă ca irișii Înfloriți pe marginea unui eleșteu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mezanin. Apoi, se auzi cineva urcând și, nu peste mult, un bărbat Îngenunche În fața lui Hideyoshi, pe podeaua de lemn. — Servitorii dumneavoastră mi-au spus că dormiți, dar... — Reverența Voastră? — Am să vă spun ceva de mare urgență, așa că am cutezat să vin În toiul nopții. După două zile de discuții, m-a ajuns oboseala, și fizică și mentală. Dar ce vă aduce aici, la miezul nopții? Marele preot rosti Încet: — Plănuiți să participați mâine la banchetul de la castel, pentru Seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și nici jivina nu erau, nici tîrîtoare, nici soare, nici nouri și nici stea; Și totuși el, cu globul sau de foc imens în mînă să cutezătoare, Nainte se purta prin văile Înfricoșate, urcînd și coborînd, Peste măsură istovit, sau cuteza să se avînte în zbor greu peste întunecoase crăpături, Ori în prăpăstii-ntunecoase, sau cu durere și-uriașă cazna suí 290 Pîn' ce văzu lumea lui Los de pe-Ascuția stîncă-a lui Urthona Și auzit-a tot mai deslușit urletele lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pentru construirea podului peste Bosfor. Nu a reușit acest lucru pentru că amenințările din ce în ce mai grave ale papei l‑au determinat pe Soderini, gonfalonierul Florenței să‑i spună artistului: tu l‑ai tratat pe papa așa cum nici regele Franței n‑ar fi cutezat. Pregătește‑te să pleci la Roma, căci nu vreau să punem în primejdie siguranța cetății, începând un război din pricina ta. Michelangelo se va decide să se întoarcă atunci când papa intrând cu armatele în Bologna, a trimis un adevărat ultimatum Flo
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
A ajuns să știe istorie, filozofie, geografie, muzică, să vorbească zece limbi. A scris cărți foarte însemnate. Multa lui știință îl așeza printre cei mai de seamă cărturari din acea vreme. Și, apoi, în timpul scurtei sale domnii, Dimitrie Cantemir a cutezat să se ridice cu arma împotriva armatei turcești. Dar prea puternică, această armată i-a înfrânt atunci pe români. Deznădăjduit, Dimitrie Cantemir a trebuit să părăsească țara. Soția sa, doamna Maria, și câțiva prieteni l-au încurajat zicând: Ești bărbat
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
prin țară. Într-o zi ajunse în Târgul Vasluiului. Era îmbrăcat într-o pelerină de negustor, dar pe dedesubt își pusese hainele domnești. Și iată ce văzu: un negustor rotofei se răstea la un țăran, pasămite pentru că acesta ar fi cutezat să-i spună că l-a înșelat. Și-l îmbrâncea și-l lovea pe bietul om ghemuit în genunchi. Cuza merse până la locul cu pricina și-i zise negustorului cu voce domoală: Cu ce a greșit omul acesta? De ce-l
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
libere, s-a dat și pe alt plan, pentru controlul radioului și televiziunii. Alia n-a îndrăznit să scoată în afara legii Partidul Democrat, de teama reacției internaționale ce era de prevăzut. Cei care atunci plănuiau o lovitură militară n-au cutezat nici ei să treacă la acțiune fără aprobarea lui Alia și, după un an, au fugit din țară, fiind mai târziu condamnați la închisoare în absență. în 1991 comuniștii au câștigat alegerile cu ajutorul țăranilor și pe tema : „Nu ne vindem
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
câteva dintre cheile situației sale: „Eu eram Întotdeauna acoperit de rușine; sau Îți ascultam poruncile, și atunci mă simțeam rușinat, căci ele erau valabile numai pentru mine; sau mă Încăpățânam să nu le dau ascultare, ceea ce era la fel de rușinos, căci cutezam să mă arăt Încăpățânat față de tine; sau nu puteam să le dau ascultare, căci de pildă eu nu aveam forța ta, pofta ta de mâncare, Îndemânarea ta, și asta era de fapt rușinea cea mai mare dintre toate. În felul
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
în îndurarea Sa, zăvorăște oamenilor cunoașterea aceasta, pentru a nu se mîndri dacă sunt virtuoși și a nu deznădăjdui dacă nu sunt. Omul-în-lume continuă să fie o ființă morală esențialmente, chiar dacă, de cele mai multe ori, doar în potențialitate. Dar nu poți cuteza la o cunoaștere superioară, in divinis, dacă nu ești un om drept. Vei cunoaște tot felul de strîmbătăți, pe care degeaba te vei strădui să le aduni în diverse formule de așa-zisă "coincidență a contrariilor". Odată cu morala, lumea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
prin obligații programate. Omul are nevoie de un spațiu de libertate, altminteri pierde orice sens de responsabilitate; omul are nevoie de un spațiu pentru a putea experimenta; omul are nevoie de un spațiu în care să aibă posibilitatea de a cuteza. Nu se poate planifica în amănunt viitorul de la bun început, pentru că altminteri nu mai este un viitor. Există un viitor numai atunci, când el oferă mai multe șanse. Spunem Da, pentru o prevedere cu măsură Domnul este împotriva unei prevederi
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Sfântului Ioan Hrisostom, Vladimir Lossky ne arată că în tradiția patristică, calea apofatică este călătoria spre un Dumnezeu personal. În Liturghia Sfântului Ioan Hrisostom, anterior Împărtășirii, preotul se roagă: „Și ne învrednicește pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine Dumnezeul Cel ceresc, Tatăl, Și a zice...”. Și Lossky comentează că textul grecesc spune exact: „Dumnezeu din Înalturi pe Care nimeni nu-L poate numi, Dumnezeul apofatic”<footnote Ibidem, p. 32. footnote>. AȘa cum preciza același
Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
acestui florilegiu. O scrisoare însoțea coletul. D-a rené Brice mi-a transmis cu amabilitate această misivă inedită către tatăl său; îmi face plăcere să v-o ofer spre lectură: "Sinaia, 21 octombrie 1887. Domnule, Cred că sunt destul de îndrăzneață cutezând să vă rog să aruncați o privire peste micul meu volum de cugetări care va apărea curând. Ele n-au alt merit decât acela de a fi cugetări, simțite și scrise sub impresii foarte reale, adesea foarte dureroase, așa cum le
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
unor mari PiCTori renaSCenTișTi... 113 Nu a reușit acest lucru pentru că amenințările din ce în ce mai grave ale papei l‑au determinat pe Soderini, gonfalonierul Florenței să‑i spună artistului: tu l‑ai tratat pe papa așa cum nici regele Franței n‑ar fi cutezat. Pregătește‑te să pleci la Roma, căci nu vreau să punem în primejdie siguranța cetății, începând un război din pricina ta. Michelangelo se va decide să se întoarcă atunci când papa intrând cu armatele în Bologna, a trimis un adevărat ultimatum Flo
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
fiică a lui Neagoe Basarab, rămânea - a doua oară - văduvă. Tot spre un loc de exil se îndrepta și Petru Cercel. Căci, bizuindu-se pe prietenii lui occidentali, fratele lui Mihai Viteazul părăsise un Apus ce-i oferea siguranță și cutezase să meargă la Istanbul, în 1589, spre a încerca să-și redobândească tronul pierdut. Adversarii au fost mai puternici, însă, și mai abili. Petru Cercel a fost închis în fioroasa Edicule și apoi trimis - după ce fusese mutilat, se pare - în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sabie rămasă de la taică-său, se însoară cu fata din grădina unde erau merele de aur, călugărul le este nun, iar mama cea cu gânduri negre - văduva, un Negativ cu multe disponibilități - este redusă la tăcere: „mă-sa nu mai cuteză să zică nicio vorbă”. * Poezia populară, evocând evenimente din viața omului (de regulă pe cele tragice), menționează instalarea văduviei cu toate consecințele acestei schimbări a statutului femeii. Rămasă singură, femeia își jelește soțul mort și enumeră datele unei situații previzibil
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
intervină singură spre a-și salva iubitul sau, împreună cu maică-sa (deci văduva lui Istratie Dabija o urmase la București), pentru a-i scăpa pe Cantacuzini de mânia lui Duca Vodă: „Iar despre toamnă, viind și Duca vodă de la oaste, necutezând să meargă la București pentru ciumă, s-au dus la Cocorăști: acolo până la Bobotează au șăzut; decii s-au dus la București, că să potolise ciuma. Deci dar, la Cocorăști încă fiind, nu știu ce au auzit Duca vodă, că umblă Cantacuzinii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]