2,824 matches
-
băieții". Eu, din același neam, dar ceva mai deschis către universalitate: "No problem..." Pe casa scărilor îmi amintesc și mă pregătesc de plătit polițe: "La tuns iarba. Frizer de vegetale, ai? La plimbat gunoiul, zici?...." Tata. Râs de râs. Se cutremură casa scărilor. Mama iese în ușă, nedumerită: "Ce-i cu voi? Nu veniți de la?..." Tata, tot în hohote. Aud din camera mea: "Z n-o să aibă nicio treabă cu viața. Pot să mor liniștit. N-o să-i mănânce niciodată câinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Cehov, chiar și "Mistere" de K. Hamsure. "Strada Ancorei", Ion Aramă. Siluete fantomatice traversau prin ceață străzile, iar clădirile se ridicau înalte și livide, sărăcite înainte de vreme. Copacii subțiri plângeau cu crengile goale. Peste tot urâtul te făcea să te cutremuri. Fire de iarbă sufereau plăpânde. Era un urât stricat. În singurătate pare atât de liniștit, un pustiu ce nu te atinge, un colț de libertate tristă. Soarele ardea, dar afară nu era cald. Era mai precis relativ friguț. Ploile aduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu face două parale în fața 287 fatalității. Am salvat atâtea vieți și acum nu pot face nimic pentru viața ființei mele dragi.Mi-aș da viața pentru ea, dar nici asta nu se poate. Ce să fac? Ce să fac? Cutremurat de îndoiala că nu-i va mai auzi pașii, ia lăsat mâna Ceciliei încetișor, s-a ridicat și s-a dus la fereastră. Se lumina de ziuă. A privit albastru profund al cerului cu atâta nesaț ca și când ar fi admirat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se înseninează și găsești în asta ceva cu totul plăcut și deosebit. Alteori, dimpotrivă, ai de-a face cu oameni atât de încântători și de atrăgători la chip, însă, când se apucă să-ți zâmbească, involuntar îți vine să te cutremuri de greață și să întorci repede capul în altă parte. Pe toate acestea, și pe multe altele, le constata acum Anton cu mare luciditate. „De bună seamă, acești hâzi indivizi nu arată nici pe departe ca mine și-mi sunt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o întâmplare din cale-afară de neobișnuită a reușit să zguduie cugetul și bunul mers al treburilor populației din micul oraș, din care eu stau și notez pe foi răzlețe de maculatură aceste rânduri, ce, la finele lor, poate chiar vor cutremura pe unii. Se știe că lucrurile sunt meticulos aduse în gândul și pe buzele lumii și dezbătute cu multă aprindere, doar abia după ce ele nu mai există. Lucrul acesta se întâmplă pretutindeni și nu se va schimba niciodată. Cel despre
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
totul dăunătoare. Acum, singura sete, pe care pot s-o mai simt, este doar cea a voluptăților de după moarte, iar mie mi este atât de sete... Nu mă muncește nicidecum neliniștea întunericului morții, și nici de veșnicia ei nu mă cutremur, ci doar de posibilitatea de a n-o dobândi la timp mă tem. Vreau moartea când am eu nevoie de salvarea ei, nu când va avea ea nevoie de sufletul meu! Drace! Și când te gândești că alții duc o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
atunci când a ajuns, din gură în gură, la mine povestea acestui nefericit, poveste care a fost aflată în întregime, de altfel, atât de orășelul în care s-a petrecut totul, cât și de așezările omenești din împrejurimea lui, m-a cutremurat de la temelie, m-a emoționat, m-a înduioșat și m-a pus adânc pe gânduri. Dorind să aflu mai multe amănunte despre această sumbră și ciudată întâmplare, tocmai din dorința mare de a dezvălui cititorului lucruri cât mai apropiate de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vântul violent și izbea fereastra mereu de zid încoace și încolo, făcând-o să trăncănească. Luiza continuă: - Nu-i deloc greu să intuiesc ce anume voiai să faci, într-un chip cu totul și cu totul nebunesc. Dumnezeule, Adriana, mă cutremur numai și când mă gândesc la una ca asta! Până acum, cu toată convingerea mea credeam că sufletul tău se simte bine. Totuși, nu-i deloc așa, am fost de față. Te conjur, draga mea, să-mi zici ce ți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ea vru să știe unde este uzurpatoarea. Degetul zeului se îndreptă spre oglinda sacră, unduind ca o frunză între ramurile marelui arbore Sakaki. Atunci, Cea-Care-Strălucește-pe-Cer își văzu propriul chip. Pentru întâia oară, lumina se descoperi ca lumină, iar frumusețea se cutremură, înspăimântată de propria frumusețe. Strigă Amaterasu. Uitându-și ascunzătoarea, ieși spre nemaivăzutul care o pândea din oglindă, ieși spre ea însăși. Înainte ca imposibila întâlnire să aibă loc, intrarea în peșteră fu ferecată cu frânghia vrăjită din paie de orez
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
petrecut la o serată organizată de pictorul Joshua Reynolds. Grainger, cu toată seriozitatea unui profet din Antichitate, declama un poem în care se găsea nemuritorul vers: "Acum, Muză, să cântăm despre șobolani". Auditoriul, compus din rafinați intelectuali ai vremii, se cutremura de râs, timp în care un mucalit a avut curiozitatea cinică de a arunca o privire peste manuscrisul autorului, observând că, inițial, acesta avusese intenția să cânte despre șoareci, dar că, din fericire, a tăiat apăsat substantivul cu pricina, găsindu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu toată puterea ta pentru a-l deruta, eu îi voi tăia și celălalt cap. Toți au muncit ca unul, pe o parte Dardailă era gâdilat de nu mai putea rezista, pe cealaltă parte era lovit cu putere de se cutremura cu totul. Într-o clipă cel de al doilea cap al lui Dardailă era le picioarele lor, horcăind și învârtindu-se în pământul de la picioarele lui Stup. Corpul fără cap a mai rezistat puțin timp, după care s-a prăvălit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pașnice din acele locuri. Datorită puterilor magice cu care era înzestrată, când ceva sau cineva o necăjea, se transforma într-o fiară fără asemănare. Împreuna mâinile pe piept și trupu-i dispărea într-un fum, în timp ce scotea un urlet de se cutremurau pereții adăpostului subteran în care trăia. După disiparea fumului, trupului i se adăuga o coadă solzoasă care se mișca în continuu, în toate părțile, distrugea tot ce întâlnea în cale. În locul mâinilor apăreau două gheare deosebit de ascuțite cu ajutorul cărora sfărâma
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
stătea în picioare și cu vederea pierdută în neant, ochii i s-au mărit și-a împreunat brațele pe piept iar în jurul corpului i se încolăceau funii dintr-un fum de culoare albastră în timp ce elibera un strigăt animalic de se cutremurau pereții adăpostului, până în momentul în care a dispărut în fumul care o înconjura. Pe moment ce fumul se disipa în pale, a apărut o ciudățenie care nu semăna nici pe departe cu zeița. În partea posterioară avea o coadă acoperită
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
întregului. Teodiceea lui Leibniz devenise lectura intelectualității Europei. Dar entuziasmul publicului larg pentru cea mai bună dintre lumile posibile se stinsese, după doar cincizeci de ani de la publicarea operei: pe 1 noiembrie 1755, în seara Solemnității Tuturor Sfinților, pământul se cutremurase la Lisabona, iar numărul victimelor ajunsese zece mii. Fusese ușor pentru Voltaire să ridiculizeze teodiceea în opera sa Candide sau despre optimism, publicată în 1759. Iar în 1791 Immanuel Kant avea să scrie o carte despre teodicee cu un titlu foarte
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Tine stau ascunse suferințele și bucuriile noastre. În tine se prind dorurile unui neam întreg! Din Tine se revarsă nădejdile de mai bine și năzuințele înalte! Pe Tine Te slăvește cerul și Ți se pleacă pământul Românesc! De Tine se cutremură dușmanii și se-nfioră văzduhul! Poporul român închinându-se înaintea sfântului Tău mormânt, Te roagă cu smerită evlavie: Străjuiește, veșnic, destinele neamului nostru! Insuflă-ne virtutea tăriei în vremi de primejdie și coboară-n sufletele copiilor noștri pilda jertfei Tale
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a femeii. Începu cu creștetul și cu fruntea, apoi continuă cu sprâncenele, cu ochii și cu obrajii ei, iar când îi simți buzele umede și amărui i le acoperi pătimaș cu sărutări repetate, lungi, încete, amețitoare. O, Doamne, rosti el cutremurat pe dinăuntru, până la ultima fibră a făpturii sale, o, Doamne Dumnezeule, îți mulțumesc din tot sufletul că mi-ai dăruit-o pe această femeie, îți mulțumesc din suflet, o, Doamne!... iar ție, Arm, îți jur pe tot ce am mai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
capul!” era ca o execuție aproape împlinită. O secure verbală: suna înspăimântător, acesta era scopul prioritar. Chiar și judecătorii, rostind-o, erau trecuți de un fior. Acum, cuvintele-sabie doar că nu te fac să pufnești în râs. Nu se mai cutremură nimeni, aduc a glumă. Erika ia cuvintele mele așa cum sunt, nu le răstălmăcește niciodată. Nu are păreri. Sunt seniorul ei. Un adevărat stăpân, fiindcă doar eu emit. Formulez tot: enunțuri, întrebări, soluții (foarte rar). Egoismul meu, astfel, e satisfăcut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Nu am închis ochii. Nu pot să plîng. Toată noaptea am recitit interviurile pe care i le-a dat Ludmilei Patlanjoglu pentru cartea "Regele scamator" de la Nemira. Priveghiul meu. Plouă cumplit, cerul se luminează de fulgere spectaculoase, iar pămîntul se cutremură de tunete. Călătoresc prin fabulosul poveștilor lui Ștefan Iordache. Pe aiuritorul tărîm oltenesc, ambiguu, încărcat de o anume descifrare a vieții, a gesturilor, a celor spuse sau nespuse, a viselor terifiante, a firescului cotidian. Prin lumea plină de înțelesuri simple
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
acolo... rarisim... Am fost prin '97 la Stockholm cu "Titus". I-am urmărit șirul de superstiții, ritualul de dinainte de spectacol. Seara, la teatru, a venit Radu Penciulescu. Am privit acea reprezentație prin starea lui Penciu. Nu mișca, nu respira, se cutremura, se bucura, lăsa lacrimile să curgă. Spre sfîrșit, cînd cruzimea și durerea deveneau insuportabile, ne-am luat de mînă. Mîinile lui la fel de frumoase ca cele ale lui Ștefan Iordache. La urmă, mi-a spus, la ureche, atît: "incredibil...". Incredibil cum
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
Scot sunete dezarticulate și uneori cuvinte ciuntite, de ne-priceput. Am descifrat totuși ceva, la un moment dat, când unul dintre ei a dat semnalul: "Ai noștri, hai!" și toți s-au năpustit înspre ieșire. Expresia "ai noștri" m-a cutremurat când am reme-morat-o, ceva mai târziu, după ce m-am dezmeticit din duhoarea care s-a risipit, treptat, pe uși, la următoarele stații. Deja e vorba de o tagmă, mi-am spus. O tagmă care nu are și nu va avea
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
pune la attea încercări ale cuvîntului? Destul de bine, fiindcă nu mă gîndesc să fiu în poezie altfel decît în realitate, ci dimpotrivă. Dar strădania de a descoperi Cuvîntul care să mă exprime cu adevărat n-a încetat niciodată și mă cutremur la gîndul că vine o vreme în care criza acestuia duce vrind-nevrind spre tăcerea definitivă. Dumnezeu nu-ți pune la nesfîrșit mîna în cap. Întâi fiindcă mai așteaptă și alții la rînd, apoi fiindcă mai are și altceva de făcut
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
bărbat și fiica lui, în vârstă de numai cinci anișori, au pierit în valurile mării sub privirile disperate ale mamei micuței. Incidentul nu este unul singular, iar salvamarii explică ce pericol ascunde Marea Neagră, aproape de plajă. Evenimentele nefericite care i-au cutremurat, săptămâna aceasta, pe turiștii aflați pe plaja de la Mamaia, au o explicație, scrie stirileprotv.ro. Un bărbat din Argeș și-a pus fetița de cinci ani într-o bărcuță gonflabilă pentru a o plimba pe mare. Speriată că cei doi
Pericol ascuns pe plaja Mamaia. Tragediile se pot repeta by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78979_a_80304]
-
când lacrimile de frică îi inundă obrajii: Aș putea muri în seara asta". Tânăra Farah Baker scrie pe Twitter experințele unui minor care trăiește la lumina rachetelor și zgomotul bombelor. Singura lumină și singurele sunete din Gaza. Casa i se cutremură. Nu știe dacă mâine casa ei va fi următoarea. Nu știe ce se va întâmpla nici în seara aceasta. "Asta e la mine în cartier. Nu mă pot opri din plâns. Aș putea muri în seara asta”, scrie Farah Baker
Corespondent de război la 16 ani. Povestea teribilă a unei fete din Gaza by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/79091_a_80416]
-
ei va fi următoarea. Nu știe ce se va întâmpla nici în seara aceasta. "Asta e la mine în cartier. Nu mă pot opri din plâns. Aș putea muri în seara asta”, scrie Farah Baker pe Twitter. "Întreaga casă se cutremură și ai impresia în orice moment că o să explodeze”, spune tânăra, scrie Digi 24. Adolescenta de 16 ani continuă: "Alimentarea cu curent electric a fost întreruptă și stăteam pe întuneric. Singurele lumini pe care le puteam vedea erau cele de la
Corespondent de război la 16 ani. Povestea teribilă a unei fete din Gaza by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/79091_a_80416]
-
aceia mari împăienjeniți de moarte, simt cum se ridică în mine o undă de milă și de păreri de rău - din fund, de undeva, dintr-un colț ascuns al simțirii mele. Deasupra, într-o unduire suspinată de vînt, s-a cutremurat scurt pădurea cu fior mărit de picuri de apă. Trei boabe limpezi s-au prins tremurat de firele roșii de păr. Plîng oare copacii?" (C. Rosetti-Bălănescu, Din carnetul unui vînător). Dintre toate vietățile murinde, ochii niciuneia n-au trezit emoții
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]