966 matches
-
creștere a) numărului de activi din agricultură pe unitatea de suprafață agricolă înseamnă, de fapt, o presiune suplimentară asupra mediului : parcelele sînt dispuse în fîșii în lungul pantelor, în condițiile în care, prin colectivizare, au dispărut taluzurile care atenuau eroziunea ; cuvertura forestieră este degradată prin tăieri iraționale ; construirea de fîntîni individuale compromite rezervele freatice. Gestionarea terenurilor de către țărani nu respectă și nici nu conservă mai bine, în mod automat, patrimoniul natural”. Și o cauză a acestei stări de fapt : „Nefinanțînd agricultura
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care l-a pus la locul său, în sertar... Povestea e prea frumoasă ca să fie adevărată. Dar sigur a fost reală ! Despre iubire și senilitate Ea încearcă să se ridice, sprijinindu-se în baston, din fotoliul adînc, acoperit cu o cuvertură de lînă. La jumătatea drumului, cade însă înapoi și se înfundă în pernele fotoliului : „Na, drăcie !”, oftează, zîmbind, bătrînica. Stai, stai așa ! intervine el. Îți aduc eu, ce vrei ? — Nu, lasă, mă duc eu, nu te deranja ! îl oprește ea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ace un afiș destul de mare, cu margini albe, înfățișînd o gravură în tonuri întunecate. Toată partea din dreapta, mai mult de jumătate din gravură, era cufundată în întunericul cald, sufocant, al unui pat cu baldachin. Pe o învălmășeală de perne și cuverturi brodate se lăfăia corpul, alb ca o burtă de pește, dezgustător în obscenitatea sa, parcă într-un fel estropiat, al unei femei cu o cămașă ridicată mai sus de mijloc. Nudul era greoi, sucit imposibil, iar femeia avea o față
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Numa să ție covertura, zice unul. Nu numai lui, la toți le este teamă că n-o să țină sub trupul uriaș și greu pe care îl târâie în cearșaf până la muchia patului și pe urmă îi dau drumul jos, în cuvertură. Și ceva ciudat s-a ghemuit în răsuflarea mea, n-am lacrimi în ochi, mă uit pe furiș la Vica - plânge, nu plânge ? Trupul uriaș s-a frânt în cuvertură, s-a frânt, moale, impresia că moartea l-ar fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
muchia patului și pe urmă îi dau drumul jos, în cuvertură. Și ceva ciudat s-a ghemuit în răsuflarea mea, n-am lacrimi în ochi, mă uit pe furiș la Vica - plânge, nu plânge ? Trupul uriaș s-a frânt în cuvertură, s-a frânt, moale, impresia că moartea l-ar fi înțepenit e o impresie falsă, toate impresiile sunt false, și în dosul a orice văd (cred că văd) cu ochii mei, lumea e cu totul alta. Mai simplă, mai firească
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
firesc atârnă grămădit, moale, strâmb, gâtul unchiului Delcă în pătura pe care oamenii o duc, cocoșați sub greutatea lui. Trec cu grijă prin sală, să nu se lovească de niciuna din ușile larg deschise, ducând corpul acela muiat, ghemuit în cuvertura care, în ciuda temerilor, ține. Rușinos ghemuit (suflă în mine o voce străină), ultimă umilire... Mai simte el această umilire, că e lipsit de demna înțepeneală a morții, de acea înfiorătoare înțepeneală demnă ? Și așa îl duc prin curtea pietruită cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cărămizi bătrâne, printre care se strecoară tulpinile viclene și alburii ale florilor de piatră. Jos, peste cărămizile tocite ale curții, peste florile mov-galben-roz, este sicriul lucios, în care l întind. La fel ca și cu cearșaful, acum trag de sub el cuvertura. Capul i se bălăngăne, rămâne strâmb, i-l așază decent în sicriul împrumutat, urcă sicriul pe umeri și-l duc spre camionul drapat, al cărui motor hârâie de mult în poartă. — Eeei, cum ? Io ? Dacă-l cunosc io - pe el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-și facă un chef. În primii ani, când tânjise chiar mai mult decât acum după totala uitare, patul însemnase căminul ei și ceva din această senzație de refugiu dăinuia încă. Mai erau alte două paturi în dormitor, acoperite cu cuverturi albe, întocmai ca aceea pe care o șifona acum Hattie, șezând pe ea (lucru care n-ar fi trebuit niciodată să se întâmple.) Pe ferestrele mari, victoriene, se puteau desluși, în lumina domoală și limpede a asfințitului, o pajiște cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar fi putut simți mai tulburat decât George, acum când îl găsise pe Rozanov dormind. John Robert era îmbrăcat, dar cu cămașa și betelia pantalonilor descheiate. Nu se vârâse sub așternut, ci se culcase pe patul făcut, îndoind neglijent capătul cuverturii albe până pe la înălțimea genunchilor. Un picior descălțat, îmbrăcat într-un ciorap gros, albastru, de lână, îi ieșea de sub cuvertură. O mână i se odihnea pe piept, cealaltă era întinsă peste marginea patului, cu palma în sus, înspre George, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu cămașa și betelia pantalonilor descheiate. Nu se vârâse sub așternut, ci se culcase pe patul făcut, îndoind neglijent capătul cuverturii albe până pe la înălțimea genunchilor. Un picior descălțat, îmbrăcat într-un ciorap gros, albastru, de lână, îi ieșea de sub cuvertură. O mână i se odihnea pe piept, cealaltă era întinsă peste marginea patului, cu palma în sus, înspre George, în ceea ce ar fi putut semăna cu un gest amical. George s-a uitat îndelung mâna întinsă. Apoi și-a mutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Camerelor Ennistone. Tom porni spre ușile rulante din capăt, dar înainte de a ajunge la ele, zări pe ușa deschisă a unei camere goale o priveliște divină: un pat cu pernele bine bătute și cearșafuri de o albeață sclipitoare. Intră, dădu cuvertura la o parte și se culcă. Adormi pe loc, cufundându-se în cel mai înviorător somn pe care-l cunoscuse vreodată. Și în timp ce dormea, pogorâră asupră-i înțelepciunea și viziunea clară. Se deșteptă, știind exact ce are de făcut, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Daniel ar fi vrut să nu-i asculte cum stau la taclale, dar n-avea de ales. Acuma lucrurile s-au lămurit, o auzea pe maică-sa spunând. Continua o discuție începută mai înainte. Cu capul pe perna acoperită de cuvertura patului, Daniel îi vedea chipul și observa cu mirare un zâmbet nesigur pe fața ei. Nu crezi că s-au lămurit lucrurile? insista ea. Acum că au venit comuniștii, nu mai putem avea rege. Daniel întrebă: De ce nu mai putem
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ei. Susan izbucni În rîs, „teoria asta nu poate fi științifică“, spuse, dar trebuia s-o fi văzut cum se uita cu coada ochiului să vadă dacă nu cumva i se umflase brațul și mai tare, dădu la o parte cuvertura de mătase și scoase brațul diform pentru a-i oferi o țigară lui Baby. În clipa aceea se ivi Julius, care se Întorcea de la școală. Baby Richardson mărturisi că se topise văzîndu-l atît de drăgălaș, apoi spuse că pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o să guste o linguriță, În orice caz o să se distreze Înfigînd lingurița de argint În vîrful acelui mic munte alb, apoi se va uita cum se topește Încet-Încet Înghețata, ce frumos era totul pe fața de masă care părea o cuvertură groasă, de un alb strălucitor, ce semnificație stupidă căpăta faptul că lingurița, prefăcută Într-o mică spadă, sa afunda În bulgărele de vanilie, aproprindu-se din ce În ce mai mult de fundul cupei, timp de o clipă era cuprinsă de teamă, jumătate În glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de zor, el stătea acolo de cîteva minute și ele nici nu-și dădeau seama. Profită de concentrarea lor ca să se apropie Încă puțin și să cerceteze pereții camerei, păreau de carton, se apropie și mai mult și văzu o cuvertură uriașă În chip de paravan și În spatele ei era Încă o cameră. Care-o fi fereastra școlăriței drăguțe foc?... Julius o căuta cu mai puțină teamă acum, nu e asta, nici asta, asta e fereastra copistului.... se apropie și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
îm bră cat, nu se putea altfel. M-am așezat pe marginea patului, terorizat de ideea unei nopți de frig polar. Dar atunci am simțit, dinspre așternut, un fel de boare călduță, o halu cinație, poate. Am pipăit cu palma cuvertura și-am sărit în sus. Era într-adevăr caldă! Mai mult, părea boltită peste un corp masiv, ca și cum cineva ar fi dormit ghemuit în patul meu. Cele mai tâmpite gânduri mi-au trecut prin cap. Greși seră dormi torul, mă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
lividă bătând cu pumnii-n ferestre: lasă-mă-năuntru, lasă-mă-năun tru... Geamul s-a aburit brusc de la răsuflarea mea înspăimântată. Înfiorat, m-am hotărât într-o clipă. Am mers spre pat și, cu curajul omului încolțit, am dat brusc deoparte cuvertura. Am rămas cu gura căs cată, privind prostește spectacolul de sub balda chin. Căci în patul meu, adâncindu-se în cearșaful de pe saltea, era o oaie! Dormea pe-o parte, mare, lânoasă și umflată, cu co pitele des picate întinse rigid
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
aeroportul Lincoln, cu câteva ore mai devreme, în mașina sa închiriată, pe autostrada inexpresivă ca o lamă. În timp ce avionul zbura peste Ohio, reuși să se adune. Privi în jos, către Universitatea Columbus, acoperită de nori, imaginându-și reperele invizibile sub cuvertura peticită. Locuri de acum o treime de secol: campusul risipit, lipsit de centru. Suburbia studențească decrepită, unde împărțise un bungalow cu Sylvie. Centrul, Scioto, sincopa temporală din German Village, Short North, cu marea sa librărie de cărți vechi, unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
decât curiozitate simplă, indiferentă. Era o nevoie de a ști provocată de senzația că ceva nu era în ordine. Gândindu-se la numeroasele dispozitive aspirante pe care le simțise atașate de corpul său, Gosseyn ridică încet brațele. După aceea, îndepărtă cuvertura subțire de pe partea superioară a corpului său. Părea să fie ceea ce simțise el: un cearșaf. Acesta se mișcă ușor și astfel, după doar câteva clipe mâinile și brațele îi erau libere pentru următoarea mișcare. Cu mare atenție, pipăi și patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Eu, care nu visam niciodată. Încă din copilăria joasă nu cunoșteam altceva în afară de somnul adînc, lipsit de vise. De fapt, somnul începea din momentul în care îmi strecuram mîna sub pătura înfășată cu grijă, simțeam cearșaful răcoros și trăgeam colțul cuverturii de pe pat. Ca și cum ai fi deschis o ușă. Îmi plăcea să împăturesc astfel încît deschizătura să fie cît mai mică și să alunec sub pături ca și cum aș fi dormit într-un plic. Scrisoare cu destinație necunoscută, returnată expeditorului la aceeași
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Lanark ieși repede, simțindu-se jenat. Coridorul era în continuare cufundat în întuneric. O luă la stînga și se deplasă spre scară, numărînd ușile. A treia nu dădea într-o baie, ci într-un dormitor luxos, scăldat în lumină. Pe cuvertura patului dublu se mișca un ghem de picioare și mîini din care se ițeau capetele lui Frankie, Toal și Sludden. Lanark trînti ușa și-și acoperi ochii cu mîinile, dar imaginea celor văzute rămăsese după pleoape; un ghem de mădulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu mînca mai mult de jumătate din porția mică din farfurie, mesele îi dădeau întotdeauna o stare de comfort și vioiciune. Camera avea pereți de culoarea laptelui și o podea din lemn lăcuit. Lîngă perete se aflau cinci paturi cu cuverturi albastre, iar Lanark, aflat în patul din mijloc, avea în față un perete cu cinci arcade. Dincolo de ele, se vedea un coridor cu o fereastră imensă acoperită cu storuri venețiene albe. Ceasul se afla deasupra arcadei din mijloc, iar circumferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de șocant cu un craniu gălbejit, că singurul indiciu în ce privea vîrsta și sexul era o mustață albă cu colțurile căzute. Orbitele îi erau atît de adîncite, că era imposibil să-i vezi ochii. Un braț scheletic zăcea deasupra cuverturii și printr-un tub de cauciuc curgea un lichid dintr-o sticlă suspendată într-un bandaj din jurul bicepșilor. — Am făcut tot ce-am putut, oftă doctorul, și ar trebui să se simtă bine cel puțin opt ore de aici înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu reușea să-i distingă ochii în orbitele negre. E cineva pe-aici? întrebă el ridicînd glasul. Cine ești dumneata? — Sînt aici, sînt pacient, ca dumneata. Vrei să chem doctorul? — Cît sînt de înalt? Lanark privi lung silueta subțire de sub cuvertura albastră. — Destul de înalt, răspunse el. Bărbatul transpira. Apoi scoase un șuierat pătrunzător. — Cît de înalt? — Aproape un metru optzeci. Bărbatul se lăsă pe pernă și buzele subțiri se încrețiră într-un un surîs dulce. Și, după o clipă, adăugă moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
distins decît un muribund? Vocea lui moale se transformase într-un murmur slab. Domnule! spuse Lanark aprins. Sper să nu mori! Bărbatul zîmbi și murmură: — îți mulțumesc, fiule. Peste cîteva clipe broboane de sudoare îi luciră pe părțile vizibile. înșfăcă cuvertura cu ambele mîini și se ridică de pe pernă spunînd pe un ton de comandă: — Iar acum mi-e foarte frig și oarecum frică! Veioza se stinse. Lanark sări pe podeaua lustruită, alunecă, se părbuși și se tîrî spre patul bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]