968 matches
-
mâna de pe șevalet, făcând un pas înapoi, dar nu fără a solicita lămuriri suplimentare: - Să te cred?! Ia, arată-mi o legitimație, să văd și io unde lucrezi! Puteam să mă împotrivesc cererii unui tovarăș membru de partid? Am scos cuviincios din portmoneu legitimația și fără s-o las din mână, iam împins-o în fața ochilor: - Io-te uăi Vasile! Eeee, acu ce zici? Citește! Citește uăi, ce stai? Vasile, intimidat dintr-odată, începu să silabisească „Ins-ti-tu-tul de ...” - Eeee, cum îi
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
nici acum nu s-a cumințit de tot și întîrzie deseori prin magazii la vorbă cu vreun turc. Turcul oferă guvizi, iar Helene furnizează farfurii de ale noastre, și masa se alcătuiește elegant. Astfel, Helene a fost servitoarea cea mai cuviincioasă, uitând cu lunile ce are de primit, căci e fără pretenții, muncind de dimineață până seara ca un animal și luând parte la toate necazurile sau bucuriile familiei. Într-o zi, ca să mă amuz, am făcut cu Viky un plan
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dur, culorile mai precise. Se văd în zare spinările roșcate ale masivului Caramulo. Se știu astăzi prea puține amănunte despre copilăria lui Oliveira Salazar. Dar nu e greu să ni-l închipuim crescând în casa aceea de oameni muncitori și cuviincioși, atât de aproape de pământ și de cer, petrecîndu-și zilele într-o cumpătată joacă - pentru că viitorul dictator a fost întotdeauna cumpătat, - nedespărțindu-se niciodată de verdeață, niciodată supărîndu-și părinții. Toate informațiile biografice pe care le avem la îndemînă vorbesc de un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nobile ale oamenilor" (27 aprilie 1935). Dar el nu avea vocația unui dictator care știe să însuflețească masele și să le constrângă dezlănțuind pasiunile tari. Nu făcea apel la sentimentele vehemente. Discursurile sale cele mai răscolitoare erau întotdeauna îndelung meditate, cuviincios scrise și citite cu același glas profesoral. "Profesor desțărat în politică, am făcut din guvernare un zel de magisteriu, făcând necontenit apel mai ales și în pofida tuturor la forța și noblețea spiritului", mărturisește el la 28 ianuarie 1934, adresîndu-se unei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Silsburn! După dispunerea scaunelor noastre, am dedus că nu putea fi mama miresei, dar, ca să evit riscurile, i-am zâmbit și am dat sociabil din cap, gata să-i mărturisesc cine eram eu, dar ea și-a dus, în mod cuviincios, un deget la buze și amândoi ne-am întors cu fața înainte. Să fi fost în jurul orelor trei. Am închis ochii și am așteptat, în oarecare alertă, ca organistul să termine cu muzica la nimereală și să plonjeze în marșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
leapădă vreodată de vechile lui cravate galbene ca șofranul. Cred că, mai devreme sau mai târziu, acestea răzbesc în proza lui și n-are ce să le facă.) Pe de altă parte, Seymour își alegea pentru el haine minunat de cuviincioase. Buba consta însă în faptul că nimic din ce cumpăra - costume și, mai ales, pardesie - nu era pe măsura lui. Probabil că o zbughea, posibil pe jumătate dezbrăcat și, cu siguranță, fără semne de cretă pe haine, ori de câte ori se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Tartorul Îl privi ostentativ pe deasupra ochelarilor săi fumurii, după care porunci cu un ton ridicat, aproape agresiv. „Închide ușa, apropiete și i-a un loc pe scaun... Doresc să-ți atrag atenția: atunci când te chem la mine să fi-i cuviincios, să nu Încerci să te fofilezi cu motive inutile...! În caz contrar putem strica repede prietenia, dacă te poți considera a fi prieten cu mine...!! Atâta timp cât eu sunt Șeful vostru, am pretenție să executați ordinele mele În caz contrar vă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lui plin de grăsime un horcăit amenințător. „Apropiete, borfașule...!” Tony Pavone se strădui să fie calm. Dar felul de exprimare al anchetatorului nu prevestea nimic bun, deci, Își injectă puțin curaj, ridicând tonul. „Pardon, tovarășe colonel...Vă rog, fi-ți cuviincios...!” „Mă nemernicule, cu mine nu ești toavarăș, ai Înțeles...? - se holbă colonelul la el aruncând capul Înainte, determinând straturile groase de slănină din jurul gâtului și al fălcilor să oscileze vizibil. Odată intrat pe porțile acestei instituții, a dispărut tovărășia...!! „Am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mare, gardienii formară un cordon cu armele În poziție de luptă, prin care arestații În pas alergător fiind dirijați Într-o mică cameră de așteptare fără ferestre or alt mijloc de aerisire. Câteva momente un gardian Îi atenționă, să fie cuviincioși În fața judecătorului, să nu comenteze acceptând pedeapsa meritată, să nu Întoarcă capul către asistența din sala de judecată ori să facă semne În caz contrar va fi vai și amar de pielea lor la Înapoierea În penetenciar. Terminând pledoria, gardianul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să vă simțiți ca la voi acasă...!” Șeful invadatorilor, făcu o grimasă. „Imposibil domnule. Noi executăm un ordin, având dispoziții precise să aplicăm legea...!!” „Care lege...? Desigur „LEGEA JUNGLEI...!!” Invadatorul, ridică vocea. „Domnule Tony Pavone, Îți recomand să fi-i cuviincios, În caz contrar te pot aresta pentru calomnii aduse legilor În vigoare ale țării și desigur, insulta hainei militare. Deci, neapărat avem nevoie de martori, pentru a evita orice ulterioară reclamație...!” Tony Pavone cumpăni câteva momente, apoi Întrebă. „Pot da
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
motivul pentru care devenise atâta de absurd de britanic. Dar doctorul Gruner Însuși, chiar după cincizeci de ani, Încă mai era puțin emigrant. În ciuda casei mari din Westchester și a Rolls Royce-ului sclipitor ca o supieră, acoperindu-i chelia evreiască cuviincioasă. Ridurile doctorului Gruner erau blânde. Exprimau răbdare și câteodată chiar Încântare. Avea buze mari, nobile. Și ironie și pesimism se aflau acolo. Era o față plăcută, plăcut luminată. Iar Sammler, ca unchi de soră pe jumătate - un unchi de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
locuri erau acolo. Fiica Anei și cu soția lui Lung serveau, aveau grijă de toate câte mărunte ale acelei seri. Lung se simțea stânjenit, timid în lumina odăilor, în vorbăria și râsetele noastre, - și eu împotriva etichetei de musafir, ignorând cuviincios pe gazde, ciocnii cu el mai întâi, anume pentru a-i stinge complexele, însă el se intimidă și mai mult, nu știa că seara aceea era și a lui. Seara Dumnezeirii care e a tuturora și care pentru noi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aveau voie să se joace cu băieții „mahalagiilor“ pe sub garduri și pe maidanuri, n-aveau voie să-și rupă hainele și să-și zvârlă pălăriile în colb, trebuiau să fie ca niște fete mari, să mânânce puțin, să se poarte cuviincios, că astăzi viața-i grea. Glasurile lor se auzeau numai sâmbăta sara, ca niște țipete de moarte, când mamele săreau asupra lor, îi dezbrăcau, îi făceau albi de săpun și-i vârau cu capul în albiile cu leșie. Altfel, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sări la urmă ușurică, ajutată de brațele lui Avrămeanu, și subțirica cea balaie, cu căciuliță albă pe-o sprânceană, și c-o blăniță ca puful în jurul ochilor ș-a urechiușelor. Intrară în casă. Călugărița-i urmă plecată din șele și cuviincioasă. Oamenii stăteau în loc. Priviră întăi sania, și caii, și vizitiul cu blana-i albastră și cu căciula-i buhoasă căzăcească; pe urmă, după ce sania trecu spre grajduri, ei rămaseră vorbind despre boieri și despre minunatele ținuturi din care veneau acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
clipă Culi. „Acest hochstand e un ascunziș într-o taină de codri și numai trei oameni îl cunosc“. Alta nu poate fi. Unul din cei trei sunt eu, și eu mă aflu dincoace. Altul e badea Toma, om cărunt și cuviincios. Al treilea e Traian, băiat bun și buiac, fără griji și fără năcazuri. Poate face o glumă, neștiind că inima lui Culi, săraca lui inimă, e neagră ca tina. Cât i-au fulgerat prin minte aceste judecăți, paznicul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și vine la Prelunci. Dar până acuma, har Domnului, n-a fost nevoie să vie, și voi mulțămi Maicii Preacurate Fecioara Maria că n-a fi nevoie nici de acum înainte. Mie-mi place copila asta a Serafinei, pentru că-i cuviincioasă și nu-i obraznică. Fiind săracă, Serafina ar vrea s-o trimeată la slujbă la Sibiu ori la București, dar stă la îndoială. E ușor să lepezi așa în lume o fată de optsprezece ani; fiind și frumoasă, greu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stăteau pe scaune. Numără: nouăsprezece. Face socoteală. Au rămas pe scaune zece oameni; ar trebui să fie sub masă douăzeci de picioare. Lipsește un picior. Cum se face asta? Își găsește inelul, se ridică, numără. Zece, afară de el. Toți șed cuviincios la locurile lor; nimănuia nu-i lipsește un picior. Atunci de ce a numărat nouăsprezece? Neguțătorul meu armean m-a privit zâmbind și mi-a turnat al doilea păhărel de vin dulce. Ascultă și un sfat de la noi, a urmat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aceea aprigă și ageră ca o coasă n-a fost dăruită de Allah cu duhul blândeții. Rustem-vizir simte că în dosul ochilor ei verzi poate fi scrisă și soarta căpățânii sale. Ajuns în tabăra lui șahzadè, Rustem-vizir s-a închinat cuviincios și a fost primit cu bunăvoință. Fiul a aflat că părintele său poftește să-l vadă grabnic. E o poftire prea stăruitoare. Rustem-vizir ocolește pricina pentru care s-a făcut chemarea, însă chemarea e stăruitoare. Dacă se poate, fiul trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce s-a întâmplat în ’46, n-avea nici o legătură cu ce făceau ei acum. Mal închise cutia și i-o aruncă înapoi. — Mersi, dar nu, mersi. Meeks prinse cadoul în mână. — E ultima mea încercare de a mă purta cuviincios, șefu’. Când m-am dat la Laura, nu știam că e soție de polițist. Mal își netezi piepții vestonului. Meeks îl făcea întotdeauna să aibă senzația că ar avea nevoie de un călcat cu aburi. — Ocupă-te de dosarele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mă apostrofă tata din nou, d-aia n-ai să faci nici o ispravă la "Tinerime", că-ți umblă prin cap numai blestemății. Masă e asta, ori foc? ― Ce sânt eu de vină, dacă tu ai nervi?... ― Te poftesc să fii cuviincios. Și dacă mai îndrăznești să ai atitudinea asta impertinentă față de tat'tu, pe viitor te trimit să mănânci la bucătărie! ― Cel puțin acolo am să mănânc liniștit! ― Ieși afară, măgarule! ― Bine, tată! spusei eu, accentuând pe ultimul cuvânt; și ieșii
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la catedră! Bănuind că nu e lucru curat la mijloc, profesorul puse mâna pe teză și voi s-o ia, dar Moscu o apucă și el, ca să nu i-o dea; atunci profesorul, intrigat și indignat de atitudinea foarte puțin cuviincioasă și nejustificată a elevului său, smulse teza din mâna lui Moscu și se uită să vadă ce a scris... Își ridică sprâncenele, își strâmbă buzele, încrețindu-și fruntea cu adâncă mirare și, adresîndu-se clasei, spuse: ― Două minute, vă rog, ca să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
N-o să vrea! ― Tu încearcă și-om vedea noi! Arbitrul tocmai trecea pe lângă noi cu fluierul în gură. ― Don' arbitru, zice Ghiță, îmi cer scuze, vă rog, dați-mi voie să reiau jocul! ― Nu se poate! Altă dată să fii cuviincios... Nu admit recalcitranță pe teren! Un fluier scurt! Urlete de bucurie la evangheliști: "gol, s-a egalat!"... "Unu la unu". Poftim! Ghiță spumegă de mânie. ― Dacă ne iau meciul evangheliștii, mă fac de râs, și numai eu sânt de vină
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe Neamuri credința și adevărul. 8. Vreau dar ca bărbații să se roage în orice loc, și să ridice spre cer mîini curate, fără mînie și fără îndoieli. 9. Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, 10. ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase. 11. Femeia să învețe în tăcere, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
toată Macedonia. Dar vă îndemnăm, fraților, să sporiți tot mai mult în ea. 11. Să căutați să trăiți liniștiți, să vă vedeți de treburi, și să lucrați cu mîinile voastre, cum v-am sfătuit. 12. Și astfel, să vă purtați cuviincios cu cei de afară, și să n-aveți trebuință de nimeni. 13. Nu voim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți, care n-au nădejde. 14. Căci dacă credem că Isus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]
-
de bronz, care bătea acum un alt sfert, onest, clar, cumpătat, satisfăcea pe Mini, pe când stridențele acelei desperări, pe nedrept zise mute, îi scrijeleau auzul interior; liniștea măreață a coardelor de bronz din pianul mare de abanos era și ea cuviincioasă. Lucrurile participau azi cu un tact și cu o inteligență nespusă la împrejurările zbuciumate ale oamenilor. Tabloul de interior era expresiv. Privitorul înțelegea că toate acele personagii așteptau ceva sau pe cineva care să le descleșteze poza. Două perechi de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]