494 matches
-
să le mânuiască În peisajul vedetelor de showbiz din România, Mihaela Rădulescu este, după părerea mea, polul bunului-gust. E mereu îmbrăcată impecabil, cu accente nonconformiste care îi stau excelent, e întotdeauna bine fardată și bine coafată, fără stridențele caracteristice glamour-ului dâmbovițean. În consecință, cel mai bun text din carte, care ar trebui citit cu creionul în mână nu doar de către alte surate-vedete, ci și de intelectualele șleampete, este Colorata, mâine-i gata! Eu sunt gata?!, adică textul în care Mihaela Rădulescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
cârcotelile! Mihaela Rădulescu alege de multe ori foarte bine, atunci când, de pildă, vorbește despre „feminitatea răvășitoare“ a Mariei Rose Mociorniță, despre Dida Drăgan, Oana Pellea, Mircea Cărtărescu și mulți alții. E infinit mai mult decât pot majoritatea covârșitoare a vedetelor dâmbovițene, și nu întâmplător. Pentru că Mihaela Rădulescu are ceva dintr-o adevărată vedetă cu personalitate și e dintre puținele care, atunci când apar la televizor, ar putea avea deasupra sigla vreunei mari televiziuni străine. Așadar, cred că e un lucru bun că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
pentru literatură s-a diluat. Câteva sute ori mii de cititori cumpără săptămânalele de cultură. Dacă apari numai în acestea, practic, nu exiști pentru publicul mai larg. Sunt ultimul care să pledeze pentru critica populară, cu argumentație precară și stil dâmbovițean. Dar de ce să ridicăm punțile de comunicare cu cititorul obișnuit, în loc să le multiplicăm? Apoi, fiecare revistă are un public al ei fidel. Cititorii „Ziarului de duminică“ nu sunt aceiași cu cititorii „României literare“. Sferele de lectori nu se suprapun, cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
teoriile lor despre elite pentru a crede în această soluție de societate. Cred că m-am înșelat încă o dată. Combinația de limbă de lemn ceaușistă (mai bine zis, sechelele ei) cu euro-jargonul birocratic de la Bruxelles a dat naștere unor euro-hibrizi dâmbovițeni monstruoși. Iar ca mică notă personală rancunière (ranchiunoasă), cum ar spune frații francezi, astfel de exemplare m-ar putea întreba la un potențial interviu de angajare, cu un aer superior: „Ce experiență europeană aveți?“ Fuck off, mi-e o scârbă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
plânsului, "profetizat de însuși Caragiale", totul pare să fi căzut definitiv în agonie și în vid. "Axioma" (Ploiești), nr. 1, ianuarie 2004 Gheorghe NEAGU Porfir și purpură literară Dacă Theodor Codreanu s-ar fi gândit să purceadă spre "pântecele" capitalei dâmbovițene, ar fi ajuns în București un critic plin de morgă și infatuare, mai puțin de dat studiului textului literar și mai implicat în sforării de umplere a tainului universitar, căci acolo ar fi avut catedră, sau celui jurnalistic. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu efecte dezastruoase nu numai în cultură și literatură, dar, cu asupra de măsură, în politică, în societate, în familie. Th. Codreanu zăbovește asupra consecințelor lui nefaste, în toate domeniile vieții sociale, culturale și politice. Îl numește, mai ales, postmodernism dâmbovițean (opus postmodernismului înalt occidental) și are ca reprezentanți în literatură, de pildă, generația optzecistă, în frunte cu propovăduitorul de mare fervoare, în persoana poetului Ion Bogdan Lefter. Poezia postmodernistă românească a evoluat spre un zolism al pornografiei și scatologiei. Ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Viziune căreia nu i-a fost supus și Eminescu în "Dilema" anului 1998 de către Mircea Cărtărescu. Un alt reproș adus postmodernismului ține (după formularea "kynică" a lui Alain Finkielkraut) de moda Disneyland instaurată atât de confortabil în mai toate instituțiile dâmbovițene (cultură, învățământ, mass-media) sufocate de kitsch și hedonism (devenite mod de viață), unde unicul îndemn este "amusez-vous!", iar scopul, cum spune autorul, este distracția ca "eon al ridicării la demnitate culturală". Prin urmare, ca să nu mai fie profesorii catalogați de către
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în seamnă „noi și-ai noștri“. N-am întâlnit, în nici una din taberele politice, politicieni care, din când în când, să facă, inteligent, haz de ei înșiși! Aș semnala o singură excepție: Toader Paleologu, care a adus, în peisajul public dâmbovițean, un ton nou: destins, ușor relativist, politicos, străin de îndârjire și de patos militant. Dar pentru genul lui de politician nu avem încă, cel puțin așa cred, un electorat pe măsură. În orice caz, dl Paleologu îmi provoacă, adesea, sănătoase
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
activitate la catedră, a funcționat, după 1990, timp de opt ani, ca inspector școlar de specialitate, ocazie cu care a cunoscut foarte bine realitățile sociale din localitățile județului Suceava, pe care le-a raportat mereu la evenimentele și viața politică dâmbovițeană, care, volens-nolens, se reflecta (la bine și la rău!) asupra fiecăruia dintre români în parte. Acesta trebuie să fi constituit imboldul care îl va fi pus în fața hârtiei de scris pentru a-și așterne gândurile care-l frământau cu privire la viața
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de la indignare la revoltă, de la ironie la sarcasm, mai ales când constată că multe dintre apucăturile aleșilor noștri stau sub semnul lui Auri sacra fames (Blestemata foame de aur), aceștia fiind „cei care se bălăcesc cu folos personal în capitalismul dâmbovițean, guraliv și tembel, păgubos și trădător, distructiv și hoț” (Sub imperiul necesității). Dovedindu-se a fi un viguros pamfletar, I. Cernat ar putea amenința, odata cu N. D. Cocea că „... nu vom uita niciunul din cei care trăiesc din mizeria
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
insista asupra dreptului, până atunci refuzat, de a face comerț cu statele capitaliste de pe continent, pe întemeiatul motiv că odată cu utilajul nu se importă și ideologia capitalistă. Indivizii dubioși de la „Chirpicul”, plini de zel și de vigilență în apărarea capitalismului dâmbovițean, cred prostește că structurile de rezistență din Casa Poporului se sprijină pe ideologia comunistă. M-aș fi așteptat să facă un efort de a găsi soluții pentru a amortiza cheltuielile făcute cu întreținerea ca, de exemplu, să fi propus și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ai voștri! Noi rămânem tot ca proștii”. (din lirica postdecembristă) Dacă n-aș fi avut confirmarea că istoria se repetă, bineînțeles, la altă scară și cu alte personaje, n-aș fi dat nici o atenție evenimentelor care au incendiat spiritele politicii dâmbovițene, fiind datorate, după cum mulți afirmă, tușind cu subînțeles, pionului cu fustă, mâței blonde care-și ascute ghearele de grilajul de la Cotroceni, căreia toți în spun Elena Udrea, numai eu îi spun Ileana lui Cocoș, spre a o deosebi de „Ileana
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
dureroasă, cu renunțări și costuri materiale mari. Ca să ne facă să înghițim mai ușor hapul integrării, U.E. ne este prezentată, de o bună bucată de vreme, ca o Ileana Cosânzeana, înzestrată cu toate darurile, gata de măritat cu un Făt-Frumos dâmbovițean, care, prin contractul de mariaj, renunță să pună întrebări stânjenitoare, cum ar fi, de exemplu, dacă nu cumva, umblând prin baruri și discoteci cu veriga în buric, și-a pierdut fetia, despre care el nu știa că, prin mass-media, ea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
prinsul de cingătoare între patroni și disponibilizați, într-o frăție socială cântată, dar ireală ca un duh, cum se va împlini o lună de la „revoluția de la Chișinău”, care, pe lângă multele și marile ei semnificații scăpate din vedere de gura analiștilor dâmbovițeni, e un semn sigur că și acolo a explodat pașnica mămăligă românească. Pentru zilele de 7 și 8 aprilie, televiziunile au uitat subiectul Becali și s-au repezit flămânde asupra „revoluției” tinerilor de la Chișinău, căreia nu-i găseau culoarea potrivită
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pregătită în cele mai mici amănunte, dar nu pot reduce importanța acestei vizite la confuzia regretabilă Kabul-Cahul, la „unirea” pe calea ferată și nici măcar nu-mi trece prin gând să zic ce s-a zis de un pestriț la mațe dâmbovițean, cum că noi suntem atât de săraci, că nu avem de unde să le dăm lor bani, uitându-se că atunci când te duci în casă nouă, duci un cadou în valoare de cât te lasă inima și punga. De asemenea, nu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fapt? Liderii s-au îmburghezit, au afaceri, au relații cu capitaliștii, au devenit aristocrați după avere și săraci după vorbe. Ceea ce nu s-a spus și ar fi trebuit să se spună este că Traian Băsescu, ca reprezentant al capitalismului dâmbovițean, nu putea lua alte măsuri decât cele aruncate în spatele nostru. El trebuie să salveze acest capitalism neghiob și spurcat, cu bani puși în bănci străine, incapabil să asigure dezvoltarea și progresul Țării, care nu vrea să contribuie cu nimic la
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ghicit? numită Partidul Comunist Român, nu din România, ca cel creat la 8 mai 1921, fiindcă nu e secție a unei Internaționale a IV-a Comunistă neîntemeiată încă. O samă dintre cei care se bălăcesc cu folos personal în capitalismul dâmbovițean guraliv și tembel, păgubos și trădător, distructiv și hoț, or să zică ce se zice: ia, acolo, o mână de nostalgici, se înclină și ei la icoana lui Ceaușescu, n-au nici o importanță, n-au bază de masă, sunt de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
se vor convinge de raportul dintre libertate și necesitate (ești liber în măsura necesarului!) și că nu te poți substitui ideologic cabinetelor de partid, precum sindicatele în primii ani de după 1989, imaginați-vă situația în care capitalismul neperformant și guraliv dâmbovițean ar fi supus aceluiași linșaj mediatic ca socialismul de Scornicești. S-au cheltuit parale la greu ca să fie dat jos regimul lui Ceaușescu: a trebuit să-și dea mâna două superputeri ă S.U.A. și U.R.S.S., Bush și Gorbaciov, după ce
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
neghiob, potrivit căreia mica proprietate produce, „zi de zi și ceas de ceas și în proporție de masă” capitalism și exploatare s-a dovedit a fi numai o bază ideologică pentru reprimarea țărănimii. Dacă însă, inversând termenii, vom spune: capitalismul dâmbovițean produce zi de zi și ceas de ceas și în proporție de masă nesiguranță, incapacitate de a folosi resursele naturale și umane, exploatare, injustiție, corupție și hoție „teza” s-ar putea să nu fie adevărată 100%, dar explică de ce o
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
n-avea altă stemă. O lampă chioară destăinuia câteva mese șchioape cu rude le lor și mai sărace (scaunele), o gură de bucătărie și un adân c de beci. într-o zi, mare de bucureșteni năpădește crâșma lui Manaș. Cuconii dâmbovițeni veniseră în prăbușitul târg moldovenesc să-și dea examenele dreptului la facultatea din Iași, vestită pe atunci pentru mărinimia ei (de ciur spart). Auziseră de Cotnarul lui Manaș. Deci veniseră buluc, cu ifos și cu nerăbdare. Dugheana Cotnarului însă (pustie
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
extrem de importante mi se păreau proiectele Grupului Gulliver din Amsterdam, referitoare la dialogul cu intelectualii din Est, la măsurile concrete ce urmau să se ia, despre care însă nu puteam vorbi fără riscul de a fi răstălmăcit în buna tradiție dâmbovițeană. De altfel, textul rostit la înființarea Grupului, în 1987, l-am publicat în urmă cu un an, în volumul meu Tentația risipirii. Dincolo de toate însă, era nevoia mea de a ieși din acel mediu chinuitor, de a mă privi din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Asemeni rozătoarelor mutante născute în preajma unui reactor atomic, ele s-au răspândit rapid în patru zări, ducând morbul pierzaniei peste tot. Nu, acești "mitici" nu au în mod necesar, toți, buletin de capitală, dar se adapă trainic de la iradianta nelegiure dâmbovițeană, nelăsându-i pe cei neasemeni lor să viețuiască decent, sporind, malefic, tumoral, răul pe care îl reprezintă și din care se hrănesc. Cu ei avem noi a ne lupta și în anii viitori. (Mă grăbesc să le aduc aminte, celor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
temem de destinul nostru ca provincie demnă, centru regional (ca și cu provincia, regiunea are o poveste proprie din care nu lipsesc Chișinăul și Cernăuțiul) de iradiere a civilizației europene și a democrației liberale, cu distanța firesc asumată față de jivinele dâmbovițene (cu scuzele de rigoare pentru cele câteva zeci de oameni cultivați, demni de respect, trăitori în Sodoma națională). Să învățăm, deci, finețea și mândria provensală! Post scriptum. Și să nu uit: stricto sensu, "provincie" desemnează un teritoriu cucerit militar și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
excepționalitatea. Acestei campanii insidioase i s-a alăturat și o parte a intelectualității publice care, după voluptatea și vioiciunea afirmării unui discurs anti-comunist atunci când, finalmente, "se dăduse voie de la poliție", se descoperea acum visceral antiregalistă. Regele le era acestor bonjuriști dâmbovițeni "antipatic", nu avea, dragă, "discursul ăla electrizant al lui Ceaușescu din balcon, în '68, când am fost în centrul atenției" (în urma căruia anticomuniști faimoși s-au înghesuit să ceară carnete de partid și "arme la Uniunea Scriitorilor să se bată
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în pericol pozițiile, care, natural, li se cuvin. Executarea Monei Muscă, căreia începuse să-i miroase a Cotroceni, bălăcărirea lașă a Monicăi Macovei, a cărei bărbăție instituțională a ridiculizat fătălăii politici de la noi, sau răstignirea Monicăi (nume blestemat în politica dâmbovițeană!) Iacob-Ridzi, care a crezut că te poți arunca la cașcaval fără să fi absolvit nici grupa pregătitoare la furăciuni, sunt mai mult decât elocvente. Nu poți la noi să fii aNăstase (precum personajul din anecdotă care se recomanda a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]