803 matches
-
timp, Cosma Buruiană își zicea că are să-și aprindă paie-n cap cu declarația de renunțare și se hotărî să tacă mâlc deocamdată. Plutonierul Boiangiu, în urma unui vis pe care nevastă-sa i l-a tălmăcit în rău, era mai dârz ca aseară. Aștepta la primărie să sosească Pravilă cu rezultatul descinderii. Trimisese să-i aducă cincisprezece bănuiți din Vaideei și alți zece din Amara, care se și aflau în curte și pe care tocmai se pregătea să-i instruiască. Voia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că de n-ar spune domnul Cosma, eu nici n-aș fi cunoscut c-au umblat! zise primarul cu o sinceritate care îi îmbujoră fața. ― Nici un hoț nu mărturisește de bunăvoie când n-a fost prins asupra faptului, spuse Boiangiu dârz. După plecarea lui Grigore, primarul mai rămase la sfat nițel cu Boiangiu. Pe Grigore îl respectau, dar de Miron Iuga le era frică. Va fi deci cuminte să meargă Pravilă după-prânz să raporteze bătrânului cum au lucrat și ce le-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Luca Talabă, parcă uluirea i-ar fi schimbat glasul și înfățișarea, se ridică de pe scaun, fără voia lui, și vorbi printre dinți: ― Apoi nici să fim batjocoriți așa, nu ne-om lăsa! Și alte glasuri, care mai molcome, care mai dârze, repetară: ― Nu, nu!... 4 Capitala râdea vesel în podoaba steagurilor tricolore ce fâlfâiau pe clădirile principale. Calea Victoriei era presărată cu nisip fin, cenușiu. Mulțimea invadase trotuarele. Soarele galben privea indiferent printre nouri. Cortegiul regal înainta agale spre Mitropolie. Copitele escadroanelor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca o stâncă, strângea hățurile, repetând lin și totuși poruncitor: ― Hohoho!... Hohoho!... Privindu-l, Nadina parcă vedea cum i se încleștează mușchii brațelor ca niște căngi de oțel și cum îi cresc mereu puterile, cu cât își înfige picioarele mai dârz în pământ. Își recăpătă calmul complet. Ajunse iarăși veselă în Amara și, coborând din sanie, râse de toată întîmplarea, ciripind gălăgios: ― Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! Petre își întoarse spre ea fața îmbujorată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îi semăna, parcă i-ar fi fost soră, și la înfățișare, și la temperament. Generalul Dadarlat în schimb, cu toate că avea o inimă ca untul proaspăt, părea fioros ca un haiduc mai ales din pricina mustăților mari, negre, vopsite, cu vârfurile răsucite dârz, care contrastau cu părul de pe cap, rar și cam cărunt. Doamna general, voinică și înaltă ca și bărbatul ei, era mai tânără mult ca dânsul și încă cochetă. Marele hol ajunsese aproape neîncăpător. Prefectul, neuitîndu-și calitatea, își luă pentru început
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după îndemnurile rele! Voi sunteți talpa țării, voi... Luca Talabă, care din toate vorbele ce le auzea înțelegea numai că se duce Babaroaga și că toate alergăturile și cheltuielile lor au fost zadarnice, nu se mai stăpâni și izbucni deodată dîrz: ― Apoi, domnule, de ce să ne ia alții pământul... Nu avu răgaz să isprăvească. Directorul general sări în picioare, cu fața și chelia parcă i-ar fi turnat o călimară cu cerneală roșie în creștetul capului, răcnind: ― Taci din gură, obraznicule
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Trifon Guju. ― Tu crezi că am să te întreb pe tine, prăpăditule? se revoltă Miron Iuga. Asta vă mai lipsea, obrăznicia!... Aideți, am terminat cu voi! Să-mi curățați locul numaidecît! ― Apoi așa nu-i bine, cucoane! făcu Luca Talabă dârz. Nu-i bine deloc. Miron Iuga nu se clinti până ce se goli curtea. Apoi porunci scîrbit: ― Bumbule, închide porțile! 7 A doua zi, duminică, pe când ieșea lumea de la biserică, se răspândi vestea că adineaori ar fi trecut prin sat doi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prin sate țăranii, ca duminica, mai pe la cârciumă, mai pe la câte o casă, se sfătuiau ca și altă dată. Lui Grigore însă i se părea că în ochii lor lucește ceva deosebit și că toată înfățișarea lor ar fi mai dârză. După ce ieșiră din Lespezi, întrebă deodată pe vizitiu: ― Cu muncile cum mai stați, Ichime? ― Apoi stăm bine, conașule, că nici nu le-am început! răspunse vizitiul cu o șovăire. Și vremea a fost rea, c-a tot plouat, și nici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de asta, măi creștini?... Dar tu, Toadere, că te văd cu gura mare, tu împarți averea ta cu alții? Ia spune pe șleau, să te auzim! Cei ce erau mai aproape întoarseră capetele râzând spre Toader Strîmbu, care însă răspunse dîrz: ― Eu aș împărți, cucoane, dacă aș avea ce, dar n-am! ― Cum n-ai, băiete? insistă Miron. Dar casă n-ai și peticul de pământ pe care-i casa nu-i al tău? ― Se surpă casa pe noi, cucoane, făcu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pricepe batjocura și se opri în mijlocul lor, zicînd: ― De ars văd eu că arde, dar noi trebuie să ne facem datoria! Ori tu zici că nu, măi Serafime? adăugă către Serafim Mogoș, care se afla chiar în fața lui, întunecat și dârz. Mogoș dădu din umeri, fără a răspunde. În locul lui glăsui Trifon Guju: ― Datoria matale lasă c-o știm noi... E ușor să bați oamenii când ai puterea în mână, să-i chinuiești! ― De, dacă așa e slujba, Trifoane? făcu Boiangiu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aburii roșii, cotropind întreg văzduhul. Stând nemișcat în întuneric, Miron Iuga simți o înfiorare, parcă s-ar fi lăsat brusc un val de frig. Porni înapoi cu ochii la conacurile lui, deasupra cărora se zvârcoleau luminile focului. Și iar murmură dîrz: "Asta nu se poate!" Capitolul X SÎNGELE 1 În zorii zilei de vineri, țăranii din Amara se sculară fiecare cu grija să nu-i ia ceilalți înainte. Unii mai sârguitori au cărat până noaptea târziu de la conacul arendașului ce-au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aceeași mînie: ― Să taci... și să ieși îndată din curtea mea!... Ieși afară, ticălosule! Acu să ieși, hoțule, că altfel!... Trifon Guju își răsfiră picioarele și întinse genunchii, ca să se înfigă mai puternic pe loc, răspunzând în același timp mai dârz și încruntat: ― Uite că nu ies, cucoane! Nu vreau să ies!... Că nici nu mai e curtea dumitale și nici n-am poftă să ies, uite-așa! ― Nu ieși?... Din ograda mea?... Să mă înfrunți tu pe mine?... Ei, stai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
izgonit. Prefectul Baloleanu trecu apoi repede la primărie, urmat de membrii parchetului și comandantul trupelor. Administratorul de plasă îi comunică toate informațiile ce le avea asupra situației din comunele răsculate. Nu erau deloc îmbucurătoare, mai ales că prevedeau o rezistență dârză din partea țăranilor. Știrile veneau negreșit de la oamenii care au fugit sau au fost fugăriți din sate, răspândind spaimă și groază de puterea, îndărătnicia și sălbăticia răzvrătiților. Totuși Baloleanu, oricât îi tremura sufletul, își păstra aparența de liniște și hotărîre: ― În
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
noi sîntem foarte tineri, abia dacă am avut ocazia să Întrezărim aceste lucruri despre care am auzit vorbindu-se și despre care aflăm acum ce Înseamnă. Nu sîntem nici pe departe niște eroi moralizatori din amintirile unui filozof bătrîn: conceptele dîrze ale conștiinței sînt destul de lălîi În desișul minții noastre. De fapt, pentru acest funcționar al statului comunist, sîntem norma, sîntem un fel de semipreparat, pur și simplu ne-a halit fără efort. Am bănuiala că nu sînt singurul. Orînduirea a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În maniera lui. Îmbătat de puterea pe care i-o dau cele două trese galbene, se poartă nefiresc și Începe să ne omoare cu sfaturi, sare de la cele legate de ostășie și cutreieră filozofic pe cîmpiile vieții, În timp ce noi transpirăm, dîrji, bătînd pas de defilare. Ține să-i spunem Portocală. Caporal Portocală. — Cum doriți dumneavoastră, tovarășu’ caporal Portocală, Îi răspunde, mutînd un pic accentele, Csabi, un ungur simpatic. — Ridică picioru’ răcane și lasă comentariile, privirea În față, salută, unu-doi-trei-patru, țipă el
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Să-ți aducă mămica un lăptic? Așa că Portocală Îl ia rîzÎnd de umeri și Îl Îmbrîncește: Te rog frumos, nu pot să refuz pe tovarășii veterani, ia bagă dumneatale douăjcinci de flotări. Tipului Îi cam sar ochii, dar le face dîrz, se ridică vesel și Își șterge de turul pantalonilor țărîna de pe palme, ca la ora de sport. — Cine ți-a spus că poți să te ridici? Îl Împinge caporalul, dînd cu el de pămînt. Culcat! Salt Înainte! Culcat! Zece flotări
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scurte, ca niște jamboane, apoi Își dă drumul la obișnuitul discurs propagandistic. Nu se oprește pînă cînd, În afară de el, nu mai rămîne nimeni viu prin preajmă. O adunare ordonată de trupuri semețe, dar goale, fără locuitor. Chiar și În ochii dîrji, de marinar, ai locțiitorului de comandant Baltag se vede un mare gol. Omul dinăuntru a dezertat; poate că tocmai Își zugrăvește sufrageria, sau poate că are o vie la socri pe care o culege, sau poate că are vreo amantă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Cunoștea casa din Hare Lane, pentru că, de mult, în primele faze ale relațiilor lui cu Rozanov, fusese invitat la ceai acolo, o dată când John Robert, care preda la Londra, venise la Ennistone să-și viziteze mama. Doamna Rozanov, o metodistă dârză, ciolănoasă, deloc intimidată de faimosul ei fiu, fusese bună cu George. Nu voia să-și mai amintească de acea zi. Probabil că fusese foarte fericit atunci. Acum, în sfârșit, bolnav de îngrijorare și de o bucurie înspăimântată, ajunsese în fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
locul tuturor celorlalte posibilități de împlinire prin instrucție și educație. Alături de acestea, de o mare atenție se bucura cultivarea bunelor maniere, care dădeau farmec și strălucire protocoalelor și petrecerilor din înalta societate. Prin toate acestea se urmărea inducerea unei atitudini dârze și autoritare, a unui spirit dominant războinic. Iar unul din cei doi frați - Carol era acela - se dovedea nu doar sârguincios, ci și deosebit de înclinat către însușirea acelor deprinderi. Pentru copiii care doresc de timpuriu și cu ardoare să ia
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
în mod direct la confruntările lui Carol cel Mare cu bascii din Spania. Se spune că vreo șapte ani au durat acele războaie, în urma cărora doar Saragosa s-a dovedit de nesupus. Acolo era stăpân regele Marsile, un om dârz, dar și peste măsură de șiret. S-a văzut și atunci că diversiunea nu este doar o mișcare iscusită și înșelătoare, ci de-a dreptul și una șireată, deseori păcălindu-l pe cel care cade în capcană. Marsile a mimat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
A trimis-o la Poitiers, pentru a fi examinată de medici și de clerici. Din fericire, rezultatul demersului a fost mai mult decât favorabil fetei. Primul pas - prima victorie în cele din urmă, Dumnezeu a ajutat-o pe credincioasa și dârza țărăncuță. Charles a acceptat să o reîntâlnească, în primul rând pentru a-și lămuri sieși situația. - îți cer să-mi explici ce e cu vocile despre care a început să se vorbească. Ce-ți spun ele? - Majestate, până nu demult
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
gânduri au amuțit, paralizate de înfricoșata lui atotputernicie. Niciodată n-a fost în mintea mea atâta rânduială cuminte, pentru că nu mi s-a întîmplat să făptuiesc ceva cu acordul atât de unanim al gândurilor. Mereu m-am izbit de împotriviri dârze sau în cel mai bun caz de îndoieli, reticențe sau ezitări... Ce s-a întîmplat? Piaza rea, care m-a păscut din leagăn, sădind în mine buruiana trufiei, a fost germenul nenorocirilor de mai tîrziu? Sau eu însumi mi-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
oricum, străine. Așa cel puțin îmi conturam harta mea sufletească și cred că avea nu numai apropieri, dar chiar identități cu aceea a Mihaelei. Ce dovadă mai bună aș invoca decât greul și perseverentul urcuș până la mima ei, dar și dârza rezistență a fetei până la capitulare care în fond se numea tot biruință? Și, deodată, după contopire, firile noastre încep să se transforme, capătă noi însușiri, devin revărsate, exuberante, chiar superficiale și se scaldă în valuri de râsete. Când am reconstituit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mihaela îmi polariza gândurile, le îndruma spre ea cu acea forță cu care gravitatea atrage lucrurile spre centrul pământului. Mă simțeam dezarmat împotriva acestei atracții copleșitoare. Și poate aș fi înfruntat-o, în orice caz i-aș fi opus o dârză rezistență, dar ea ― oiudat ― nu venea din afară, ci chiar dinăuntrul meu. Mihaela era în mine atotstăpînă... Neavând încotro, mă lăsam pradă vrajei. O vedeam cu spaima pe față, atunci când o sărutasem întîia oară pe scara mansardei; îmi tiuia în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
drama. ― Crezi că e chiar așa de ușor să spui soțului că iubești pe altcineva? izbucni Mihaela puțin contrariată. ― Nu prea miroase a bine, draga mea. Prea faci cauză comună cu femeia adulteră, am exclamat cam surprins de atitudinea ei dârză, dar, ca să nu atrag atenția Bogdăneștilor, dădui cuvintelor un aer de glumă. Musafirii izbucniră în râs. Odată cu ei râdeam și eu într-o dezlănțuire care mi se păru cam exagerată. Soția mea se mulțumi numai să zâmbească (ce-i drept
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]