3,433 matches
-
pînă face o gaură prin care se strecoară Mircea Emil încă buimac de somn, înjurînd de mamă junghiul din spate. Nebunilor, ce v-a apucat?! strigă Sultana, apărută în capul scării, urmată de Mihaela și de bărbați. Fugiți că se dărîmă clădirea! le strigă țăranul pornit spre ieșire, apucînd cu ambele mîini cîte un bagaj al familiei cu copii, care a ieșit deja, fiecare cu cîte un băiețel în brațe, uitînd de toate celelalte. Sultana începe să coboare, urmată de Mihaela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din când în când n-o să conteze. De altfel, se zice că la alcool renunți treptat; asta e aniversarea noastră specială - rostind specială, Carol făcuse o mutrișoară cochetă - așa că poate exista și o zi când bei. Vezi cât de ușor dărâmase temelia ideologică ridicată de Dave 2 în mintea îngustă a lui Dan? Asta demonstrează mutabilitatea spiritului omenesc. Evident că sarea din mâncare o ajutase pe Carol să sporească setea care îl ardea deja pe Dan după meciul cu Barry, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lui Gun. Împăratul ceresc îi oferi comoara Xirang lui Yu. La început, el a adoptat aceeași metodă ca tatăl lui în construirea digului pentru oprirea apei. Dar a văzut că puhoaiele îngrădite au o forță și mai mare și a dărâmat repede digurile înălțate. Din practică, el capătă experiență: "Îndiguirea sau drenarea trebuie făcute după caz. Nu ajunge doar cu îndiguirea". Astfel, Yu rugă o broască țestoasă să tragă comoara Xirang după ea, ajutată de un dragon. Când ajungeau la terenuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Cei doi munți,Taihang și Wangwu, de lângă casa lui, îi împiedicau drumul spre miazăzi. Într-o zi, Yugong i-a adunat pe toți ai lui și le-a spus: M-am gândit că dacă ne-om uni puterile, am putea dărâma aceste piedici și ne-om tăia cale dreaptă spre miazăzi. Ei, ce ziceți? Vă învoiți, ori ba? Încuviințară cu toții și, fără a mai pierde vremea, s-au și apucat de treabă. Yugong, împreună cu trei dintre fiii lui și cu nepoții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
decât dacă seacă lacul și se prăbușește turnul. După mulți ani, timp în care și-a cultivat calitățile morale, Xiao Qing a revenit la Lacul de Vest. L-a înfrânt pe bonzul Fahai, a scos apa din lac și a dărâmat turnul Leifeng, eliberând-o astfel pe Bai Suzhen. Această legendă despre o dragoste curată, dar tristă, legată de Podul rupt, stimulează imaginația turiștilor care vizitează lacul, conferindu-i acestuia o atmosferă și mai fermecătoare. De altfel, o zicală chinezească spune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
după amorul cu mame (de arbitri, de jucători, de antrenori, de impresari, de funcționari federali etc. etc.), când se răgușea (și răgușeam) cântând „Trăiască România/ Trăiască tricolorul/ Trăiască și steliștii/ La fel ca Aldo Moro“ și „Vine, vine primăvara/ Se dărâmă clubul Steaua/ Iordănescu prin copaci/ Joacă fotbal cu gândaci“, m-am găsit să mă duc în oborul din Ghencea, printre dobitoacele care pășteau pe-acolo și dădeau cu copita în minge. Deși în sângele meu colcăiau microbi alb-roșii (bine asortați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dai de gol, îi dădeam în continuare de gol, oricât vroiam să mă potolesc, mai trage o dată, băi, nu, gata, ajunge, mâna lui Migu era acum ceva mai moale, am țâșnit afară, am mai apucat doar să văd cum se dărâmă acoperișu’ cazematei, să-l aud pe Bebe cum se leagă de morții mei și de-o chestie a mamei, altceva nimic, adio Rahan, Doamne, lasă-mă să trântesc ușa după mine ca să nu mă mai întrebe nimeni nimic. Păi, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Pe vremea aceea, ca și în zilele de azi de altfel, răbdarea mea avea o limită. Iar limita asta, când e trecută, te împinge la tot felul de fapte. De exemplu, fără să stai prea mult pe gânduri, să-i dărâmi dintr-o lovitură marea lui grozăvie și, ca să te faci înțeles ca lumea, să-l țintești cu un cub în cap. Să-l și nimerești. Și să-ți pară și bine. Cu ocazia asta, în principiu reprobabilă, am aflat însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a năpustit cu forță În față, mingea s-a legănat Înainte și În jos și În sus și s-a izbit de zidul teatrului Old Howard. Însă probabil că zidurile erau incredibil de rezistente, fiindcă n-au putut să le dărîme cu macaraua. Așa că au trimis după geniști, care au pus dinamită sub ziduri și i-au dat foc. Au făcut asta de trei ori și de fiecare dată s-a prăbușit cîte un zid, stîrnind un val uriaș de cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
plâns. - Dacă ați putea măcar o dată să... să încercați și voi... nu este greu... dacă nu, atunci totul se duce... of... dracului... nu înțeleg, îmi pare rău, dar nu pot să înțeleg... măcar un deget dacă... la noi, dacă se dărâmă un oraș, îl reconstruim... în cinci luni, împreună... Și voi... ce păcat... ce păcat... jur, am vrut... am încercat... de-aia nu vă înțeleg... eu am încercat... Hohotind, Takamura trecu de controlul din pașapoarte și se pierdu undeva îndepărtare. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe care îl băgase în buzunarul de la halat. Încă aiurit, am întrebat-o: - Dar ce erau, dragă, ăștia, îngerași? - Da, nu i-ai văzut? - Bine, și ce faci cu ei? Mița zâmbi ridicând un sac de cartofi pe care îl dărâmaserăm fugărind îngerașii. - Cum ce fac? Păi, tu ce ai crezut, că azi la prânz ați mâncat porumbei? REPETENT LA MITOLOGIE În aparență, Alin Ionescu stătea în birou și jumulea o găină. De fapt, compunea o poezie. Tot în aparență, Alin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-mi-o! Sau las-o moartă! Și, ca să fiu cinstit, știam că aveam să i-o arăt. - Nu aici, am zis. Hai în mașină. 3. Mergând pe malul lacului către parcare, încercam să găsesc un argument moral - de fapt, să dărâm un argument moral - pentru ceea ce avea să urmeze, adică trădarea unui prieten destul de drag. Îl cunoscusem pe Yves în liceu. Ne împrieteniserăm, vizitaserăm aceleași petreceri, umblaserăm împreună după gagici, petrecuserăm împreună mii de ore în tabere, în vacanțe la mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
neapărat să vorbim despre asta. S-a terminat. Voise să-și ceară iertare - să-i spună că ar fi trebuit să-i ceară părerea despre Note înainte să-l ia de bărbat, și să-l asculte, dar se simțea prea dărâmată pentru asta și el n-ar fi vrut s-o necăjească și mai tare. Și își mai amintea de boala lui, când pieptul lui devenise din ce în ce mai congestionat din cauza bolii care omorâse atât de mulți mineri, și cum îl ținuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
știe că n-ai... costă toate, eu stăteam fără slujbă de mai bine de-un an... la început, în nouăzeci, am făcut și io Turcia, mai aduceam, mai vindeam, am avut și două tarabe-n Podu’ Roș, da’ le-a dărâmat animalu’ ăla, că nu-s potrivite cu urbanistica, ’tu-i anafura cui l-o făcut... am pierdut tot ce se mai adunase... ce crezi, că ne îmbogățeam?, cumpărau cu o mie de lei mai ieftin, mai băgam câteva cartușe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
înapoi, îi zboară brațul și din ciot îi crește, instantaneu, un steag tricolor. Cățeii de usturoi zboară în toate direcțiile, ăia atinși fac sfâââr și dispar, se evaporează, se duc, rămâne numai o dâră de pucioasă după ei. S-au dărâmat toți pereții, gravitația a dispărut dintr-odată și plutesc printre mobile, cioburi colorate, picioare, torsuri și brațe smulse. „Ce faci, iubitule?” îmi zâmbește un cap blond. - Ce faci, dragă? repetă Carina. Ce pedalezi ca apucatul? *** Luni Coastele-mi îmboldesc plămânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lui, învelit c-o blană de oaie. „Te-ntorci la esențial, ai? La peșteră?” râdea Ioan. „Da’ vezi că primitivul nu înghițea atâta votcă...” Ne pătrundeau în nări praful și umezeala. Noul proprietar a adus materiale de construcție, camionul a dărâmat din greșeală gardul de lemn, a descărcat plăcile de gresie și marmura, nisipul și mortarul peste tufele de corn. A tăiat alunul, să poată turna beton. Vreo două ramuri rămase afară se-ncăpățânează să dea frunze. *** - Ce bine că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-aici, televizorul, e încă în garanție, un dulăpior, îi pui tu mânerele, sunt în pungă, o etajeră, câteva discuri...” A, până și Alexandru, când s-a cărat în State, mi-a adus o hotă cu tot cu filtre, „băi, monteaz-o, ți se dărâmă dracului bucătăria, a-nflorit mucegaiul pe ea. Burlanul tre’ să ți-l faci tu... Na-ți și niște bani, cumpără-ți niște smacuri, chestii muierești, eu n-am timp de prostiile astea și nu mă pricep. Și n-am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în casă, nu mi-a căzut părul, am furat Pif-uri și pixuri și bile de sticlă de la tipografie, dacă n-aveam o carie, m-ar fi pupat Ceaușescu când a venit la Iași, analizele erau bune, aveam sângele curat. Au dărâmat de tot școala și brutăria și casa Nadiei, n-am mai mâncat de-atunci pâine de-aceea neagră și nici covrigi rumeni, nu mai există nici podul de piatră, au făcut o hală de montaj care stă părăsită, era păzită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tat-tu nu mai știe unde locuiește... Nu mai nimerește... Nu mai știe domiciliul stabil...” Uneori nu-l găseau decât dimineața, pe scări. Stau cu picioarele proptite pe bara de metal și-ascult burta orașului care chiorăie. *** - Am s-o dărâm singur, ce-și face omu’ cu mâna lui... a râs. Până mâine o dărâm, complect, am legat câinele-n lanț, am înțeles, așa o să fac, ce hârtii trebuie să semnez? Dați-le pe toate, le semnez, e bine, e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
stabil...” Uneori nu-l găseau decât dimineața, pe scări. Stau cu picioarele proptite pe bara de metal și-ascult burta orașului care chiorăie. *** - Am s-o dărâm singur, ce-și face omu’ cu mâna lui... a râs. Până mâine o dărâm, complect, am legat câinele-n lanț, am înțeles, așa o să fac, ce hârtii trebuie să semnez? Dați-le pe toate, le semnez, e bine, e foarte bine, suntem mulțumiți, plecăm, mă mut, sunt de acord... Uite, nevastă, ai și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
adîncă, cu numai cîteva secunde Înainte ca oceanul În toată măreția lui să se lovească de faleza dimpotriva vîntului, ridicînd spre cer un perete de apă de peste două sute de metri Înălțime. Apoi, apa aceasta se prăbuși pe insulă, tîrÎnd și dărîmÎnd sute de păsări care-și luaseră zborul, terorizate de neașteptatele zgîlțîituri ale pămîntului și strivind sub greutatea ei milioane de ouă și sute de puișori, smulși de vii din cuiburile lor. Efectul cutremurului marin a fost, fără Îndoială, infinit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lucrările; trebuia să apară altceva, să i se distragă atenția, un telefon de la ministru, de la Externe, o invitație la masă de la Malaxa, cam așa ceva, ori să găsească prin ziare o bombă despre care numai el știa adevărul, "sînt bombe care dărîmă birourile, astea nu-s chiar cele mai rele, pentru că sînt altele că dispar oamenii și rămîn birourile!", o zicere pe care o aruncase ca în glumă la o masă făcuse ocolul Bucureștilor și se întorsese ca o frază spusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
al pilei galvanice și ceea ce era pînă atunci o jumătate de broască,. o jumătate mai moartă decît tot ce era mort pe lume, în acea clipă căpăta viață. O secundă, o fracțiune de secundă, dar îndeajuns să zvîcnească și să dărîme o ordine a lumii care părea de neclintit. Asemenea mușchilor de broască secționați i se părea că zvîcnește și caraghioasa organizație subversivă a militarilor de la Arsenal și Aeronautică. Undeva, cineva răsucea un buton și pentru cîtva timp Vulturul Alb devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu eram deloc în situația să-l pot ajuta. Trebuie să vă spun, domnule Mihail, că locotenentul Georgescu e un om în preajma căruia nu e bine să stai prea mult. Are o tăcere și privire atît de întunecată, încît poate dărîma pe dinlăuntru orice suflet. Este înspăimîntător și la vedere, nici nu știu cum l-au primit la școala de ofițeri. Cenușiu-vînăt la față, ochi mici, negri, ascunși de sprîncene stufoase și gene dese, ca niște perdele, încît nu poți decît cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
oamenii ei odată cu ea, se încovoia sub forță vântului, a valurilor, a fulgerelor și a ploii torențiale, care, în scurt timp, transformară povârnișurile dealurilor într-un tobogan noroios pe care alunecau stânci și copaci în direcția lagunei, în timp ce colibele se dărâmau, acoperișul marelui Marae se năruia, iar pirogile trase pe plajă erau luate de ape, împreună cu vreo cinci-șase oameni, care încercau să le salveze. Din hambare nu mai rămăsese nimic, iar majoritatea animalelor fugeau înnebunite din fața morții, care de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]