490 matches
-
stai cu mâinile-n șolduri? Cum stă, acuma, Ileana? - Cam așa ceva, zice mama, cu gura pungă. Așa să fie. Acum se vorbește de stricăciuni, În sat - nu cine știe ce, nimica toată!, spun cu toții și râd: ba de vaca moartă, de casa dărâmată, bine că vin ai noștri, așa-i la război, dar dac-a trece războiul, totul s-a drege, ba și mai și! Mare veselie: o boambă s-o scăpat pe saraiul popii - și-a face el altul, cân s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de la un cutremur și pot da live de pe ruinele unei case, pot arăta în direct povestea acelei familii care și-a pierdut casa și poate și viața sub ruine, atunci e cel mai bine. În general caut poveștile, un supermarket dărâmat complet cu toți cumpărătorii prinși sub dărâmături... astea sunt poveștile care te cutremură, care îți redau dimensiunile tragediei. Betele au și ele farmecul lor. Mai ales dacă ai și stand-up în ele. Dar pentru mine, directurile nu se compară cu
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
cele mai dubioase pretexte pe cineva. Îi place la culme să-ți șubrezească încrederea. Cine știe dacă, în taină, nu jinduiește și el după faimă, dacă nu se crede, cumva, cel mai bun? Așa cum ședea, prăbușit pe bancă, moale, masiv, dărâmat, cu obrajii puhavi, cu ochii roșii de nesomn, părea o întruchipare a decrepitudinii umane. Stai, ia loc, te rog, domnișoară. O apucă de încheietura mâinii și o trase spre el. Era umed, lasciv, privirea cu care o învălui, voit provocatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de trăit lumea diferită pictată de el. Dacă nu place acest început, atunci imaginați-vă un copil, născut la 11 martie 1968, care, duminică de duminică, merge cu Mama lui la biserică, într-o Basarabie sovietizată crunt, cu multe biserici dărâmate sau transformate în magazii de cereale, grajduri, magazine mixte, crâșme. Un copil excepțional, care termină patru clase în doi ani. Mai târziu, va picta Mama (ca prezență sacră), un tablou admirat în aproape toată Europa. O eminență cenușie, impresionând puternic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Patriarhiei încă nerecunoscute a Kievului, cred că parohiile noastre și-ar pierde statutul pe care oarecum încă-l păstrează cel de biserică ocupată de ruși. Am putea să vorbim foarte mult despre soarta bisericii noastre în perioada ateismului, despre lăcașurile dărâmate, transformate în depozite, în cluburi de șah, în săli de sport etc. Prea dureroase ar fi amintirile. Bine e că perioada ateiștilor a luat sfârșit și că prin satele noastre au fost înălțate multe biserici noi, impunătoare, mari. De-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
un fir". S-a înroșit violent și m-a privit cu ură. "Tîmpitule", a șuierat printre dinți. 23 decembrie Pornind de la dispensar, am vrut să scurtez drumul. Am nimerit pe o stradă unde se demolau niște case. Molozul de la zidurile dărâmate, amestecat cu apa ploilor și zăpezilor, se transformase în noroi. Camioane vechi, cu roțile murdare, lăsau urme adânci în care se strângeau băltoace tulburi pe care, când mi-am mânjit cu totul pantofii, am încetat să le mai ocolesc. Un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aripi era ruptă, dar scheletul din lemn de plută era Încă intact. Era gata să sară de pe cazemată, cînd observă un chip care se uita la el din tranșee. Un soldat japonez, Înarmat pînă-n dinți, stătea pe vine lîngă zidul dărîmat, cu pușca, banduliera și salteaua Întinse În fața lui, ca pentru a le inspecta. Nu avea mai mult de optsprezece ani, cu o față liniștită, În formă de lună; Îl privea fix pe Jim, fără să fie surprins de apariția acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era bucuros că nu prinsese În plasă nici o pasăre. Cei doi japonezi se opriseră lîngă gardul de sîrmă și se uitau la clădirile abandonate care se Întindeau În afara perimetrului lagărului Lunghua, spre nord-vest. LÎngă ei, În interiorul lagărului, se afla scheletul dărîmat al sălii de Întrunire, cu balconul curbat deschis spre cer. În locul acesta fusese un colegiu de pregătire a profesorilor, bombardat și invadat În timpul luptelor din jurul aerodromului Lunghua, În 1937. Clădirile distruse, aflate cel mai aproape aeroport, nu fuseseră incluse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un colegiu de pregătire a profesorilor, bombardat și invadat În timpul luptelor din jurul aerodromului Lunghua, În 1937. Clădirile distruse, aflate cel mai aproape aeroport, nu fuseseră incluse În lagăr, și tocmai aici, În pătratele cu iarbă Înaltă dintre clădirile de reședință dărîmate Își Întindea Jim cursele de fazani. În dimineața aceea, după apel, se strecurase prin gard acolo unde se afla o cazemată uitată din perimetrul aeroportului, Înconjurată de urzici. Lăsîndu-și pantofii pe treptele cazematei, Înaintă printr-un canal puțin adfînc, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cartierul era Într-o zonă un pic mai bună. Nu cu mult mai bună, dar erau zilele În care puteai să ieși pe stradă și după lăsarea Întunericului. Agenția făcea parte dintr-un ansamblu de patru clădiri la fel de vechi și dărâmate. Toate erau acoperite de graffiti, toate aveau grilaje mari de metal la ferestre și În toate se pătrunsese prin efracție și se jefuise de mai multe ori. În afară de Turf ’n Track, care fusese jefuit doar o dată de când se știa. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
suspină. 8. A încetat desfătarea timpanelor, s-a sfîrșit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria arfei. 9. Nu se mai cîntă cînd se bea vin și băuturile tari li se par amare celor ce le beau. 10. Cetatea pustie este dărîmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. 11. Pe ulițe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nici o veselie în țară. 12. Numai pustiire a mai rămas în cetate, și porțile stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. 11. Pe ulițe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nici o veselie în țară. 12. Numai pustiire a mai rămas în cetate, și porțile stau dărîmate. 13. Da, în țară, în mijlocul popoarelor, este ca atunci cînd se scutură măslinul, sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei. 14. Ceilalți însă, care vor mai rămîne, își înalță glasul, scot strigăte de veselie de pe țărmurile mării, laudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
de „aluniș”. Se știe valoarea mito-simbolică a acestor copaci în cadrul dendromitologiei populare românești. Și totuși, copacul ales este un paltin. De altfel, imagini similare se regăsesc și în alte variante ale cântecului eroic în discuție : Este-un palten galben, Galben dărâmat, De coajă curățat, Sus mi-este c[u]-o cracă, Jos masă de piatră în pământ vindecată, Cu argint săpată, Cu aur suflată. La masă că-mi șade : Trei domni ungurești, Trei moldovenești... (35, p. 115 ; 99, p. 298). Imaginea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu vegetație bogată, aduceau ansamblului o notă finală de grație și eleganță. Orașul Marelui Judecător arăta solid și prosper. În față, panorama se schimbă, întunecându-se, devenind străină. Avionul survola acum o suburbie întinsă, cenușie, sordidă, alcătuită din clădiri joase, dărâmate, fumegânde, ascunzându-se ici și colo sub cețuri murdare. Cartierul Pripp. De fapt, termenul însemna: Perimetru Izolat pentru Segregație Permanentă. Nu era decât o siglă, dar devenea un coșmar atunci când ți se luau celelalte semne de identitate și ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
acum trecea ariergarda) până aici, pe Valea Trotușului. Deja aripile ei cuprinseseră ținutul Focșanilor și cetatea Crăciuna, pe stânga, și ținutul Galaților, cu cetatea Chilia, pe dreapta. Încă de la Începutul debarcării, voievodul poruncise ca cetatea Chilia să fie părăsită și dărâmată. Era limpede că zidurile ei nu vor putea rezista artileriei care tocmai era trecută pe malul celălalt al fluviului și nici numărului copleșitor de trupe. Garnizoana fusese trimisă la Cetatea Albă, care fusese Întărită și pregătită pentru o lungă perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
om aflat în mare suferință și îngrozit de spectrul morții. Dezbracă-l! i-a ordonat fiului, refuzând o comunicare directă cu bătrânul Geambașu, pe care-l vedea pentru a doua oară în viața ei. Îl găsea mult schimbat, slăbit și dărâmat fizic și psihic, ca un ins ce-și așteaptă sfârșitul imanent... O umbră palidă a celui de altădată. Apoi l-au așezat în poziția pe spate cu genunchii îndoiți și împreună l-au consultat la zona infectată. Doamna doctor, cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
unele în altele. Te-am visat. Nu cred că visul ăsta înseamnă ceva, nu vreau să te sperii. Dar simt nevoia să ți-l povestesc. Eram singuri, într-un oraș pustiu, un oraș în ruine. Toate casele erau pe jumătate dărâmate, nu mai era nimeni nicăieri în orașul ăsta. Și noi căutam o ieșire. Amândoi știam că undeva există un loc, departe de orașul ăsta, un loc în care oamenii au supraviețuit. Și nu știam ce se întâmplase, dar cumva, înțelegeam
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
în peșteră, un schit în amintirea Sfântului. Pimen ciuli urechile, întrebă din om în om, colindă munții ținutului piatră cu piatră și găsi până la urmă schitul. Era aidoma celui din visul său, doar că cel aievea era părăginit și aproape dărâmat. Și-a suflecat mânecile, a cărat chirpici din vale, a reclădit bisericuța, a zugrăvit chipuri de sfinți pe pereți, și-a ridicat alături o chilioară și și-a spus: Aici am să hălăduiesc și am să-i slujesc Domnului până la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în picioare. Atunci am conștientizat; mi s-a mai oferit o cetate medievală, dar de fiecare dată ceva mă oprea să spun da; și mulțumesc pentru aceasta ocrotitorilor mei. Au fost însă și trăiri de coșmar cu cutremure și case dărâmate, cu biserici aproape să cadă peste mine, cu noroaie din care eu și soțul abia puteam ieși, dar de fiecare dată am avut ocrotirea de Sus și găseam ceva, o scândură, un teren uscat, ceva pe care ajungeam într-un
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
la atac distrugătorul. În fața acestei situații încurcate, nava se abținu de la deschiderea focului. Se întoarse peste un minut, însoțită de alte două distrugătoare, dar uriașul era mult mai departe, lăsînd în urma lui o dîră de distrugeri, un șir de clădiri dărîmate. Ridică un mic atelier și-l folosi ca scut în fața tirului navelor și părea imun la valurile de energie care se revărsau asupra lui, chiar inconștient de ele. Împărăteasa se gîndi: ― Nu-i place focul direct, dar îi rezistă. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
subminau puterea de respingere totală a dresajului, poate singura în stare să mă scoată din impas. Toate acestea, plus altele, m-au făcut să revin curând la scris. și, ca să nu cad din nou pradă scriiturii, refiguram numai construcții gata dărâmate... * Japonezul Hideaki Tomoyori, în vârstă de 46 de ani, a reușit să memoreze 15 151 de cifre zecimale ale simbolului matematic. 9. Lângă mine, Zenobia își ducea viața pe punctul cel mai direct al aparenței comune. O fragilitate vădită îi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Iason ?“, am întrebat o. „Nu mai știu. Sper să fi crăpat și el...“ Vorbea în silă, abia își suporta cuvintele. Aveam senzația năucitoare a unuia care intră într-o cameră unde știe locul fiecărui lucrușor și, iată, găsește totul răvășit, dărâmat, acoperit de molozuri. „Stai să vezi“, am spus, „mai știu un caz cu un băiat simpatic, unul, Robescu. Ăsta spunea mereu «after you», îi plăcea lui așa. Dacă erai cu el și voiai să intri într-o cameră, se dădea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mare iubire nu se împiedecă de un lucru întâmplător... Continuăm să înaintăm domol spre capătul de sus al Podului Hagioaiei. Undeva spre dreapta se simte că se pregătește ridicarea de zid nou. După starea locului unde se văd nenumărate case dărâmate și săpături pentru noi temelii, se pare că acolo se ridică zid de biserică. Bătrânul se oprește și mă întreabă: Știi ale cui au fost casele dărâmate? Tare mă tem că nu, părinte. Apoi cu locul aista îi oleacă de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pregătește ridicarea de zid nou. După starea locului unde se văd nenumărate case dărâmate și săpături pentru noi temelii, se pare că acolo se ridică zid de biserică. Bătrânul se oprește și mă întreabă: Știi ale cui au fost casele dărâmate? Tare mă tem că nu, părinte. Apoi cu locul aista îi oleacă de încurcătură. În zapisul din 25 decembrie 1751 (7260), căpitanul „Ghiorghie Carpu” spune despre aceste case dărâmate: „Acu, avîndu și eu trebuință de bani, le-am scos vînzătoare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
se oprește și mă întreabă: Știi ale cui au fost casele dărâmate? Tare mă tem că nu, părinte. Apoi cu locul aista îi oleacă de încurcătură. În zapisul din 25 decembrie 1751 (7260), căpitanul „Ghiorghie Carpu” spune despre aceste case dărâmate: „Acu, avîndu și eu trebuință de bani, le-am scos vînzătoare și, iată, dumnealui Bosii biv vel jicniceriu le-au cumpărat...ca să facă o svîntă rugă, pominire Svîntului Spiridon”. Dar, după cum spune același Carp căpitanul în zapisul din 2 iunie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]