4,270 matches
-
Național din Cluj și Teatrul "Tony Bulandra" din Tîrgoviște. Și este, din punctul meu de vedere, cel mai emoționant, mai elaborat ca studiu, ca incursiune filosofică și muzicală, ca poetică vizuală, ca performanță extraordinară și totală a grupului Iza, ca dăruire a coregrafei și dansatoarei Vava Ștefănescu, ca rafinament al scenografilor M.C.Ranin și Valentin Codoiu. Mi s-a părut, în cel puțin două momente, că regăsesc ceva din demersul sublim al lui Miriam Răducanu, Gigi Căciuleanu și Jonny Răducanu în
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
vor fi puse în seama conjurației actuale îndreptate împotriva creștinismului și, dintr-un gest spontan de răzbunare simbolică, Langbein va fi privit cu compătimirea cuvenită celor care vor fi pedepsiți aspru la Judecata de Apoi. Ceea ce sare în ochi este dăruirea cu care teologul își vinde sufletul rațiunii. Zeul lui poartă numele raționalității, și tot ce nu încape în tiparul ei se cuvine a fi lăsat deoparte. Potrivit acestei optici, nu merită să crezi decît în lucrurile pe care le știi
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
pe fiica ei adoptivă, geloasă din cauza frumuseții înfloritoare a acesteia. Oricât de strălucitoare ar fi Adina Tudor în rolul reginei și oricât de convingătoare în cel al vrăjitoarei, lipsind complet motivația comportamentului ei, narațiunea se pulverizează. Vânătorului, interpretat cu toată dăruirea de Vicențiu Popescu, i s-a încredințat o partitură coregrafică de un dramatism care ar putea fi din altă poveste, în timp ce Cristina Dijmaru în rolul Albei ca Zăpada și Robert Enache în rolul prințului salvator, par să fie doi buni
Oglindă, oglinjoara mea... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7742_a_9067]
-
pentru mulți dintre noi încetează să mai apară. Am construit cu mâinile goale, la lopată și găleată, zeci de clădiri, de săli de curs și locuințe, fără nici un fel de pretenție sau gând de răsplată pentru munca noastră plină de dăruire și aspirație față de Dumnezeu, fără să realizăm că am construit în jurul nostru o pușcărie, un lagăr “spiritual” dominat și guvernat prin reguli draconice, din ce în ce mai multe și mai absurde. Când oboseam, ne însuflețea gândul realizărilor excepționale, a salturilor prin acumulare, a
Adepții MISA se revoltă. Dezvăluiri uluitoare- Vezi scrisoarea by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77432_a_78757]
-
să îndure persecuțiile și să înfunde închisorile: "M-am cufundat tot timpul ăsta în istoria noastră și în teribilele suferințe pe care le-au îndurat și le îndură românii. Este un îndreptar imperativ, căci amintește la fiecare pas cum numai dăruirea de sine poate împlini ceva în lumea asta. M-am gândit la ai noștri din țară, și la cei morți, și la cei vii, care trăiesc ca într-o moarte - la înălțimea teribilă a sufletului lor, care a rămas tot atât de
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
persistent al mamei rămasă singură și săracă. Dar de ce natură e complexul și ce nume poartă el, se poate deduce. Departe de a fi un delincvent cu dorințe incestuoase, Istrati a avut o anumită demnitate socială, tradusă printr-o recunoscută dăruire de sine spre binele celorlalți, lipsit fiind de orice urmă de spirit de autoconservare. în toate privințele, un risipitor, ca orice fire demonstrativă. Conduita și actele unei astfel de personalități afective sunt reacții determinate nemijlocit de un complex definitiv constituit
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
Vorbea, atunci, într-o Europă tensionată de alte tensiuni decît cele de azi, de "barbaria" diviziunii, în artă și nu doar, de granițele puse între artiștii din Europa și ceilalți, numiți atîta vreme din Europa de Est. Două blocuri pe același continent, dăruire totală față de aventura teatrului și un discurs profetic al unui spirit nobil. Un premiu special a primit atunci Melina Mercouri. La edițiile ce au urmat pînă la aceasta, ultima, a unsprezecea, depășindu-se perioade de crize și întreruperi, probabil cei
Teatrul și marea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9687_a_11012]
-
estetică spre care aspiră, se cuvine a se deschide către fenomenologia mundanului, a face uz de materia acestuia. Marea ei abstractizare (un egotism sublim) amenință concretețea obligatorie a limbajului ce-i dă trup și-n care se află sămînța unei dăruiri specifice, vizînd o infinitate a recepției. "Unindu-se moral în rugăciunea adevărată cu Dumnezeu, scrie Vladimir Soloviov, omul nu se unește cu El doar pe sine însuși, ci îi unește cu El și pe ceilalți; el devine un inel de
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
zeul sevei miroase la fel" (zeul sevei). Adică un soi de realism psihologic. Un mesaj al sfielii cu care poeta se apropie de cele ce ființează ca și de sine, o experiență a solitudinii mereu amestecate în demersurile deschiderii, ale dăruirii, dînd impresia a amîna, paradoxal-dureros, clipa de har... Corelația retractilității o reprezintă surdina afectivă. Iubitoare de "lucruri mici", Constanța Buzea n-ar putea pune în scenă vorbe "mari", redundante, n-ar putea monta patetisme mai mult ori mai puțin teatrale
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
relua cuvintele importantei poete Constanța Buzea a cărei producție conștiința noastră de cititor o primește cu o pururi confirmată satisfacție. n P.S.: în privința versiunii în limba franceză a poeziilor Constanței Buzea, înfăptuită de Miron Kiropol, el însuși poet de mare dăruire, ne îngăduim a reproduce cîteva rînduri ale prefeței semnate de Andrei Zanca: Rezultatul este asemănător celui dintr-un dans, în care cei doi parteneri își Ťinventeazăť în deplină sincronizare, netulburați de vreo impunere, pașii necesari într-o armonie fluidă și
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
minții lui Covaliov, precum și a concetățenilor săi. "Nasul"este un spectacol despre cum funcționează ironia, autoironia, tăcerea, mirarea, zîmbetul, respirația poantei, măsura. Despre cum doi artiști țin locul unei trupe, despre doi actori-muzicieni cu har, cu mare har, cu mare dăruire, cu concentrare și cu atenție la fiecare gest, la încărcătura lui exactă, la rigoare. Doi artiști speciali, modești, care umplu scena și de la care nu-ți poți lua nici ochii, nici urechile. Documentul pomenit în articolul lui Emil Iordache este
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
și chiar ...pozne! Era noapte când băiatul i-a condus Înapoi la mașină. Puțin după miezul nopții, ajunse În vila palat a Aminei, unde petrecură poate cea mai frumoasă și pasională noapte din câte au fost pe pământ. Erau În dăruirea lor fierbinte și tumultuoasă gânduri și umbre cenușii, nesiguranță, speranță dar și teama că acesta ar putea fi ultima lor noapte. Și așa a fost! Abia a doua zi dimineață a avut loc o discuție sfâșietoare, Amina chiar Îl iubea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de noua ei viață, dacă profesoratul îi procura satisfacțiile așteptate, unii dintre ei fiind tentați să îmbrățișeze și ei ramura didactică. Simona le dezvăluia cu sinceritate părțile colorate și unele mai cenușii ale acestei profesii, care cere în primul rând dăruire. ,, Cine nu are chemare și nu iubește copiii, nu are ce căuta în învățământ", conchidea ea. Auzind argumentele Simonei, cei care ar fi dorit să îmbrățișeze această profesie, se adânceau în gânduri. De altfel, fiind încă la liceu, mai aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lovitură în minge era însoțită de chiote și răbufniri zgomotoase și de o larmă specifică vioiciunii exuberante a celor care trăiau la cea mai înaltă tensiune jocul lor îndrăgit. Simona îi privi un timp cu interes, le admiră vioiciunea și dăruirea dar, deodată, în creierul ei se produse o conexiune care o duse înapoi în timp. Îi reveni în minte ziua când urmărise în curtea grădiniței cum se juca Răducu, care o implorase să-l mai lase câteva minute pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
anume se petrece într-un suflet uman, atunci când îi retragi dintr odată steaua luminoasă, în care i-a fost îmbrăcată perechea. Însă este, totuși, de mirare că, în firea bărbatului, mai dospește încă puterea de a iubi mistuitor, aproape până la dăruirea supremă, într-o lume în care ispita cărnii lasă dragostea curată și nobilă cu greu să mai respire... De curând, însă, venise primăvara. Acest anotimp are puterea să demonstreze cel mai bine că există izvoare de bucurie, care nu seacă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Poștă, această activitate cu totul searbădă și stupidă, mi-a distrus de-a dreptul viața! Pot spune că am muncit întotdeauna acolo exact ceea ce mi s-a cerut să muncesc, complet, cuviincios și fără urmă de crâcnire, însă niciodată cu dăruire și cu dragoste, iar orice muncă este goală fără dragoste și își pierde repede prospețimea, devenind, în cele din urmă, doar o corvoadă ticăloasă! Am realizat că am ajuns acum la vârsta de cincizeci și cinci de ani, iar eu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
oricând pe o șotie, era bucătăreasa noastră și făcea parte din familie, cu ceva vreme Înainte de a mă naște eu. A ținut loc și de bonă, și de menajeră. S-a făcut utilă În orice moment, punând mult devotament și dăruire În totul. Am Îndrăgit-o nespus și a devenit un membru al familiei, fără doar și poate. Povestea ei ne-a impresionat până la lacrimi, În ziua când a venit la cabană, căutând ceva de lucru. Se născuse undeva În nordul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și te umple de fiori, ori de câte ori o invoci. Au desfăcut șampania care a Început să curgă În cupe de cristal, păstrate cu grijă și folosite de ai mei doar la ocazii speciale. M-au Îmbrățișat pe rând, cu căldură și dăruire, fiecare spunându-mi o vorbă bună, o mică glumă... Îi ascultam, dar nu-i auzeam. Îi priveam cu un ușor zâmbet În colțul gurii. Aproape că nu-i vedeam, păreau doar niște umbre În mișcare care scoteau niște sunete ciudate
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aurul sufletului." Destinul m-a purtat spre locuri nevisate, și anume, spre Tulcea. La un singur pas de gară se afla Dunărea, care și-a deschis brațele spre a mă primi cum se cuvine. Aici am cunoscut adevărata iubire, adevărata dăruire și comuniune cu natura, cu pământul care asculta tăcut și răbdător zbuciumul inimii mele și pentru fiecare lacrimă aprinsă , năștea, pentru ochii mei Îndurerați ( darnic și misterios), maci roșii, ca focul ce ardea tăinuit, În sufletul meu. Am revenit pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai fragede vârste. Un rol important revine familiei și instituțiilor de Învățământ. Aptitudinile individuale sunt descoperite treptat. Factorii biologici, psihologici, sociali și culturali influiențează Însușirile native ale individului. Pentru a ieși din anonimat e nevoie de talent, de studiu și dăruire pentru a realiza o activitate cât mai originală. Legea morală, mereu prezentă În conștiința omului, sporește acestuia valoarea intelectuală, Însemnătatea, Înălțându-l deasupra tuturor lucrurilor. Cultura este cea care te ajută să-ți găsești adevărata identitate, să-ți făurești un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
este predispusă la trăiri complexe, de mare rafinament. Cum ar fi putut să fie transmise aceste emoții, aceste bogății interioare, dacă n-ar fi existat Cuvântul! Acest miracol a făcut posibilă aducerea la lumină a sentimentelor și-a făcut posibilă dăruirea, comunicarea cu universul frumuseții celuilalt. Scrierea are rolul de a răscoli limbajul, de a da formă și viață cuvintelor, Îmbrăcându-le În culorile mirifice ale tuturor anotimpurilor. Cuvintele, aceste bogății neprețuite, aceste sărbători ale sufletului, așteaptă În porturile imaginarului vânturi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Arta este rezultatul Încercărilor repetate, trudnice, de depășire a limitelor realității imediate și transcederea În metafizic, acolo unde spațiile pure, neviciate ascund comori nebănuite. (Despre artă și poezie, Hegel) Opera de artă nu poate atinge perfecțiunea, fără talentul, imaginația, fantezia, dăruirea și, nu În ultimul rând, cultura artistului. Spiritul creator, conștient, fiind de aptitudinile, de particularitatea distinctă deținută, Înnăscută, se va dărui cu totul, se va arunca, pur și simplu, În focul purificator, foc din care va rezulta opera desăvârșită. Am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
zbuciumată un OM de o valoare fără seamăn: M. Borger, regretatul și neprețuitul prieten, căruia i-am dedicat cel de-al treilea volum de poeme, “Două lacrimi de cer”. Mi-a purtat pașii prin hățișul cuvântului cu grijă, cu răbdare, dăruire și iubire. “Ai citit: „Cum am devenit scriitor” de Panait Istrati? Dar sublima operă a lui Holderlin - „Hyperion”?...” . “Sincer! Nu...”. “Să nu-mi spui că nu te-ai delectat cu scrierile lui Anton Dumitriu, „Cartea Întâlnirilor admirabile”... sau ale lui
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
eveniment, de frământările care se duceau În sufletele lor tinere și Încrezătoare, totuși, În viitorul necunoscut, care li se așternea tăcut și misterios, la picioare. „Fie-le calea presărată cu lumina dimineților, dimineți ce-și deschid brațele cu dragoste și dăruire nețărmurită.” Meditații Între zidurile mănăstirii (Șederea la mănăstirea Probota) Îmi propusesem, de vreo două săptămâni, să merg pentru câteva zile la o mănăstire. Voiam să experimentez și altfel de “vacanțe”. Departe de tumultul cotidian, de nebunia unei vieți haotice, scăpate
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bine ne făcea, apoi ne trimitea acasă să venim a doua zi cu tații, tunși zero. Corecții faciale am primit în anii de școală de la încă doi profesori, Adumitroaie și Mitică Axentoi, pe care iam stimat în mod special, pentru dăruirea și profesionalismul cu care au predat două materii importante pentru viață, fizica și limba franceză. Pe ulița Topliței, care și-a primit numele de la pârâul Toplița ce curge paralel cu drumul, am învățat să merg pentru prima oară pe biciclete
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]