467 matches
-
de artă și pentru care autorul, dar și ilustratorul merită toată admirația noastră! Aruna zeița cu degete trandafirii, Arlechinul și cărțile de tarot, cele câteva măști ale zeiței (femeii iubite), mirajul și cavalerul puternic... tot zeități și tristeți, Melanholia cu Daimonul care veghează creația Însăși, sunt tot atâtea motive pentru care autorul acestei cărți unice să ardă pe rugul primordial, să-și mistuiască patima de cavaler rătăcitor prin focul creației. Lucrarea, ca un remember al Epocii Luminilor, un soi de dans
Theodor Răpan, DANSUL INOROGULUI (Elogiul Melanholiei). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Melania Cuc () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1539]
-
religia, știința și tehnica, stilurile de viață etc. Potrivit aceleiași lucrări (39, pp. 356-388), în credințele populare erau invocați "marele zeu", "marea zeiță" și alte zeități intermediare. Mai ales aristocrații practicau religia lui Zalmoxis, reprezentat în trei ipostaze: om, zeu, daimon. Ca om, Herodot l-a prezentat drept sclav al lui Pitagora, deși a trăit cu mult înaintea acestuia. Obiceiul omului-zeu se păstrează și astăzi. În Tibetul contemporan, Dalai Lama este și om, și zeu. Discutabilă rămâne etimologia lui Zalmoxis/ Zamolxis
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fizică, adevăratul chip al poetului este cel al demonului-daimon al tradiției platoniciene, lucifericul Hiperion, tentat nu de orgoliul unei suveranități absolute, ci de perisabilitatea ființei umane asupra căreia timpul își pune amprenta ireversibil. Zeii tânjesc uneori să devină oameni. Melancolia daimonilor eminescieni se înrudește cu tristețea demonilor vrubelieni. Adriana Șotropa analizează cele două figuri ca sintaxă monstruoasă, tipică unei sensibilități simboliste, sesizând și o deformare anatomică a craniului figurii masculine, fapt care vine în sprijinul sugestiei sale intepretative. Din capul înspăimântător
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arhaic decât cultul lui Zamolxis. Tradițiile populare românești sunt prea puțin cunoscute, În ciuda eforturilor făcute de cercetători. Magia, În Înțelesul ei propriu, presupune niște practici și procedee prin care se crede că pot fi invocate anumite forțe supranaturale, demoni sau daimoni, pentru a primi ajuror. Magia ca și mantica reprezintă un mister, o taină, ceva ce ține de ocultism, nefiind accesibilă tuturor, fiind mai presus de cunoașterea comună. După unii cercetători, magia, astrologia si alte forme de acest gen Își au
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
că Întreaga viață a getodacilor este dominată de religie. Despre divinatea principală a geților, Herodot, În Istoriile sale spune: „ Ei se socotesc nemuritori (... credința lor este că ei nu mor, ci că cel care piere se duce la Zamolxisdivinitatea lor ( daimon pe care unii Îl cred același cu Gebeleizis.” În continuare, Herodot face o prezentare a celui pe care Îl numește Zamolxis, scoțând În relief Învățătura lui de tip pitagoreic, În centrul căreia este ideea imortalității sau mai precis a unei
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
vrăjitor, căci cunoaște numele demonilor și exorcist, În timp ce În literatura arabă i se atribuie unele obiecte magice: covor, opinci, bici, oglindă, căciulă, un adevărat arsenal de care se slujea. Solomonarii, considerați a fi Învățăcei ai lui, sunt caracterizați fie ca daimoni, fie ca demoni, niște semidivinități meteorologice: „Solomonarii, În forma lor inițială, nealterată de creștinism, nu erau considerați că fraternizează cu diavolul, nici ca fiind dușmani ai spiței umane. Ei nu urmăreau și nu pedepseau pe cei răi.” Sub influența creștină
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
nealterată de creștinism, nu erau considerați că fraternizează cu diavolul, nici ca fiind dușmani ai spiței umane. Ei nu urmăreau și nu pedepseau pe cei răi.” Sub influența creștină, În tradițiile populare, mitul solomonarilor urmează două căi: personajul mitic din daimon devine demon, instrument al răzbunării și transfigurare a legendei Solomonarului În legenda lui Sântilie, purtător și stăpân al norilor și ploii. Solomonarii au fost la origine oameni, aleși dintre copiii născuți cu căiță În cap, furați și aduși la școala
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
critică de mai jos: "Ana își presimte o vocație a marii pasiuni, a aceleia care angajează integral ființa și o mistuie. "Înțelepciunea", "cumințenia" eroinei nu e decât un gen de refulare purcezând din buna cuviință nativă, sau mai curând somnul daimonului din ea. [...] (La apariția lui Lică)opțiunea ei, marea opțiune a vieții Anei, se realizează, năpraznic. [...] Opțiunea Anei era definitivă, absolută, mergând spre un bărbat de o structură pasională, înrudită cu a ei, nu spre Ghiță, în care se afirmă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
care au ca obiect ritualizarea cîntecului. Se pun în mișcare alaiuri gălăgioase, vesele ori triste, care hălăduiesc pe întinderi bogate în ierburi și flori. Este un amplu și misterios joc vegetațional; dar se pun în scenă și aspecte din viața daimonilor cîmpiilor și codrilor: Orfeu se așază pe o piatră cu lira pregătită, își aduce aminte de Euridice, iar, la glasul său, păsările se opresc pe crengile copacilor să-l imite (ținîndu-i isonul), căprioarele își încetinesc pasul apropiindu-se înduioșate. Este
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
apoi, s-o pună la îndoială: „Eu sunt de părerea acelora care nu pun nici pe seama zeilor, nici pe a oamenilor ceea ce se spune pe dos despre Typhon, Osiris și Isis, ci cred, mai degrabă, că ei au fost niște daimoni puternici, ca aceia despre care Platon Pitagora, Xenocrate și Hrisip, după cum ne-au transmis cei mai vechi teologi, spuneau că sunt cu mult mai presus decît semenii lor și că au puteri superioare firii omenești”. Împrăștierea părților corporale, în cazul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
apropiere de Phile și la care nu poate ajunge nimeni”. Presupunem o stare generală de daimonism (Eminescu ar spune „demonism”) în acțiune, după principiile binelui și răului, într-o continuă dialectică postgenezică și eroică. De aceea, „Isis și Osiris, ca daimoni buni ce se aflau, au fost preschimbați în zei”, lui Seth (Typhon) rezervîndu-i-se numele răului și plasament în apele mlăștinoase. Religia capătă un caracter din ce în ce mai elaborat, iar mitul începe să se literaturizeze. Dar să reținem că faima lui Osiris crește
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
s-au luptat cu zeii, amestecîndu-se cu seva pămîntului, a făcut să crească vița de vie”. Despărțirea, hotărît vizibilă, de comportament destinal între egipteni și daci a avut loc în planul spiritualității mitico-religioase. Faptul a rezultat din modul în care daimonii principali și-au asumat funcții culturalizatoare. Osiris este preot dar și suveran în administrarea treburilor mundane, pînă la preluarea rolului, încă nedefinit pînă la el, de divinitate atotstăpînitoare pe ambele tărîmuri, de „aici” și de „dincolo”. Și-a fixat pronia
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
La Herodot găsim știrea arhicunoscută că dacii erau „cei mai drepți și mai viteji dintre traci”: preotul drept, în sens moral, regele viteaz. Aceste două trăsături caracterologice au fost confirmate de întreaga literatură istoriografică. Ele vizează legiferarea funcțiunilor fundamentale ale daimonilor tutelari: preotul, regele. Statutul regelui era acela al daimonului bun, cu alte cuvinte i se prescria să se consacre luptei împotriva daimonilor răi. Era expus primejdiilor, rivalităților, intrigilor, asasinatelor, etc. obișnuite în cadrul uman și al vieții terestre. Dacă ipoteza se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mai drepți și mai viteji dintre traci”: preotul drept, în sens moral, regele viteaz. Aceste două trăsături caracterologice au fost confirmate de întreaga literatură istoriografică. Ele vizează legiferarea funcțiunilor fundamentale ale daimonilor tutelari: preotul, regele. Statutul regelui era acela al daimonului bun, cu alte cuvinte i se prescria să se consacre luptei împotriva daimonilor răi. Era expus primejdiilor, rivalităților, intrigilor, asasinatelor, etc. obișnuite în cadrul uman și al vieții terestre. Dacă ipoteza se verifică, se poate presupune că războaiele dacice, și nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
viteaz. Aceste două trăsături caracterologice au fost confirmate de întreaga literatură istoriografică. Ele vizează legiferarea funcțiunilor fundamentale ale daimonilor tutelari: preotul, regele. Statutul regelui era acela al daimonului bun, cu alte cuvinte i se prescria să se consacre luptei împotriva daimonilor răi. Era expus primejdiilor, rivalităților, intrigilor, asasinatelor, etc. obișnuite în cadrul uman și al vieții terestre. Dacă ipoteza se verifică, se poate presupune că războaiele dacice, și nu numai, purtau o marcă religios-morală. Dar niciodată n-o să ne putem exprima cu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
îl constituie lucrarea citată a lui Plutarh, pentru Decebal depune mărturie doar Dio Cassius, ambele surse fiind temeinice, dar prea sumare. Legenda și mitul au fost mai generoase și în legătură cu Osiris, și cu Decebal. Și Socrate se considera purtător de daimon. O recunoștea adesea în exercițiile lui maieutice, de unde i s-a tras, la proces, unul dintre capetele de acuzare și, apoi, moartea. Nu s-ar fi întîmplat pe vremea lui Osiris ori în spațiul zalmoxian al lui Decebal. La drept
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cîte ori se face auzit, mă oprește să fac ce aveam de gînd, dar niciodată nu mă îndeamnă să fac ceva”. Psihologia modernă ar vedea un precursor în problemele eu-lui. Acel „ceva” se presupune a fi, în gîndirea atenienilor, chiar daimonul, un mesager al Zeului, care recomandă momente de reculegere în existența ființei, discernămînt în perceperea faptelor bune ori rele. În numele adevărului se fac toate acestea. Este un război axiologic pe care Socrate îl poartă cu neînfricare și risc. Familia de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nenumărate ori”. În vremuri legendare, fapta este mai convingătoare și mai decisivă decît vorba. În istoria culturală a omenirii, s-a întîmplat ca în bătălia pentru întemeierea adevărului să fie nevoie de jertfă de sînge, de moartea salvatoare a unui daimon-om. Ca lecție morală, pe scurt și pe înțelesul tuturor: moartea este experimentată în diferite chipuri și de fiecare dată ca aventură a cunoașterii. Inițiatorul, „primul” pornit în cursă își asumă o răspundere deosebit de riscantă, astfel că sacrificiul voluntar și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
zeu la rege, de la filosof la păstor. Întrebarea care, potrivit limbajelor secrete, poate fi esențializată printr-un simplu gest, activ ori pasiv, nu este monopolul unui grup restrîns. Socrate a dovedit că fiecare om curajos și-o poate adresa conform daimonului său. Pe această direcție Dumuzi se întîlnește încă o dată cu păstorul mioritic. Iar dacă am insistat asupra fondului documentar privind existența mitico-istorică a celor trei eroi, Osiris, Decebal, Socrate, am dorit să indic suportul cultural care a favorizat rostirea gravă a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pe drapelul dacic, cu cap de lup și gura deschisă — semnul puterii în acțiune și trup sigmoidic, adică în mișcare. Dar el era întâlnit și în ritualurile de la altarele dacice unde, spune Herodot, unii dintre traci îl numeau pe Zalmoxe, daimon = izvor de lumină, Gebeleizis. În „De la Zalmoxis la Gengis Khaa“ dar și în „Istoria credințelor și ideilor religioase“ Mircea Eliade dă uimitor de multe relații privind implicarea simbolurilor în terapia dacică (tracică). Un subcapitol este intitulat chiar: „Zalmoxis și preoții
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ochii noștri, ai occidentalilor, cea a așa-numiților Bikkshu budiști care se stropesc cu benzină și ard de vii ca protest împotriva cutărei idei considerate nejustă. Astfel de tipuri de eroism își au originea pe de o parte în dezlănțuirea daimonului într-o epocă exasperată care a pierdut credința în viață și om ca entitate sacră, iar pe de altă parte în chiar idealul Ahimsa, nonviolența gandhiană aplicată însă pe dos."457 Dreptul fiecăruia de a-și alege "stilul de adevăr
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
European, Iași, 1993. Lurker, Manfred, Lexicon de zei și demoni, trad. Adela Motoc, Editura Enciclopedică, București, 1999. Mahé, Nathalie, Mitul lui Bachus, trad. Mihai-Gruia Novac, Artemis, București, 2006. Maxwell, J., Magia, trad. Maria Ivănescu, Univers Enciclopedic, București, 1995. Morretta, Angelo, Daimon și supraom, trad. Bogdan Zotta, Editura Tehnică, București, 1994. Morretta, Angelo, Mituri antice și mitul progresului, trad. Viorica Alistar, Editura Tehnică, București, 1994. Nicoară, Simona; Nicoară, Toader, Mentalități colective și imaginar social, Presa Universitară Clujeană/Mesagerul, Cluj, 1996. Pastoureau, Michel
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Aspecte ale mitului, p. 165. 453 Michel Maslowski în Chantal Delsol, Michel Maslowski, Joana Nowicki, op. cit., p. 28. 454 Apud Ernst Cassirer, Mitul statului, p. 344. 455 Gilbert Durand, Introducere în mitodologie, p. 8 respectiv p. 14. 456 Angelor Morretta, Daimon și supraom, p. 91. 457 Ibidem, pp. 88-89. 458 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, p. 428. 459 Lucian Boia, Mitul democrației, p. 146. Autorul trage următoare concluzie: "omul actual se scaldă în imaginar și trăiește în mare măsură prin intermediul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ea! Sau: dar e firească! Cine ne dă nouă dreptul să cerem... Atunci, în meditațiile mele, auzind aievea această voce, o uram foarte tare. Ură curată, însă, fiindcă îmi dădeam seama că ea era o jucărie a forței nestăpânite a daimonului ei, care la vechii greci era și caracterul cuiva... Simțind că iubirea ei pentru mine slăbește, o făcuse să slăbească și mai tare, de parcă astfel ar fi triumfat. Simțise că eu continuam s-o iubesc ca la început, îmi întorsese
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era atât de ascuns încît nu-l descifram eu, sau că nu era încă format. Când se zice despre cineva că n-are caracter se subînțelege că e liber pentru toate relele. Nu cumva?!... Cine poate să știe? Caracterul fiind daimonul nostru, cum spuneau cei vechi, la unii poate fi absent, lăsând conturul unui caracter... Dar cel adevărat poate într-o zi să apară pe neașteptate și să... Nu, Suzy știa tot ce trebuie să știe o ființă umană, nu avea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]