503 matches
-
afle traiectoria... Alejandra, ucigașă-martiră a ororii din Despre eroi și morminte, emite o stranie luminiscență, În jurul căreia vor gravita Întrebările tuturor celor ce au cunoscut-o, ca spre o nestinsă metaforă a visului și a focului. Fernando Vidal este un damnat care a forțat limitele omenescului, Marcelo Carranza este un tânăr rebel care refuză aneantizarea și tirania, apt a se sacrifica printr-un act absolut. Abaddón, el exterminador se Încheie cu epitaful lui Sábato Însuși, pe a cărui piatră funerară ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Maniere, cultură, cum știi. Dar dedesubt... Nu, nu te du. Profită de distanță.” * În discuția de la Uniunea Scriitorilor din 1978, Îl Întrebasem pe Bellow dacă ar opta Între Herzog și Humboldt. Între intelectualul raționalist, umanist, contemplativ, inadaptat și artistul genialoid, damnat, excesiv În toate. „Dificilă chestiune”, răspunsese, adăugând că se simte legat de ambele personaje. În 1999, În America i-am repus Întrebarea, amintindu-i Întâlnirea de la București. Am adăugat, la rându-mi, că am impresia că a devenit tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care o poate avea un artist nu e niciodată suficientă ca să acopere o viață întreagă, și de aceea în multe momente ea e diluată, mimată, contrafăcută de el. în orice caz, autorul Elegiilor corespunde unui model literar destul de comun, poetul damnat și boem, fapt care a dus la penibila sa popularitate 116 117 printre semidocți, de la elevi de liceu care șoptesc iubitei pe o bancă în parc "A sosit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva" și până la universitari extaziați de "Frunză
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
departe de munca funcționărească pe care am ironizat-o involuntar în epistola precedentă. Așa că iertare și vorba poetului: „Nu trageți tovarăși, nu trageți!“. Dragă Bogdane, Recunosc că am greșit când am luat în derâdere această specie atât de hulită și damnată. Privind mai atent înspre literatură din punctul de vedere al apostrofării tale, îmi dau seama că dacă am scoate specia funcționarului și birocratului din cărți, ar dispărea jumătate din literatura universală. Kafka și Gogol sar evapora într-o clipită, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
generală sau de specialitate. E un exces negativ, dar nu-l cred exagerat. Cumva este efectul exclusiv & pervers al mass media „în goană după audiență“, cum sună sintagma consacrată. Într-o lume ghidată după principiul 0 - 1, bun - rău, înger - damnat, judecata maniheistă e apanajul grabei, al lipsei de îndoială, al necesității de a merge mereu mai departe, spre ultima frontieră niciodată atinsă. Americanul, cum spunea o butadă, întâi trage cu pistolul, apoi întreabă ce vrea cel împușcat, dacă mai trăiește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
nevrotice" a subiectului poetic de eul empiric. Carmelia Leonte abordează opera lui Emil Botta deseori în orizontul stilisticii (atunci când vorbește, de exemplu, despre rolul prepoziție peste ori despre cel al argoului și "limbajului popular"), folosind, inspirat, jocuri de cuvinte (con)damnat și plasând ludicul, râsul și derâderea printre pivoții textelor analizate: "Râsul și derâderea, iată o nouă ecuație a scrierilor lui Botta", scrie ferm Carmelia Leonte care descoperă, la rigoare, în continuarea amintitelor considerații privind "sacralitatea" din preajma poeziei și scenei, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
voastre steme, tonuri și spații (Petrecere) Mișcării de expansiune, de cucerire a spațiului poetic, îi corespunde o mișcare inversă, de claustrare. Astfel, Emil Botta parvine la poza (mai profundă, dar suprapunându-se aceleiași "scheme" poetice) de damnat. Conștiința tragică a damnatului, deși prezentă în toată opera Goliatului Dezolării, se accentuează în Versuri (1971) și Un dor fără sațiu (1976). "AFARĂ a fost aruncat ÎNĂUNTRU" este un vers emblematic pentru cea de a doua mișcare, spre interior, a sinelui poetic. Moartea, claustrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ajustează numai gesturile, imaginea artistică, ceea ce ar putea părea o frivolitate, dar și destinul, ceea ce e un lucru serios sau, dimpotrivă, o frivolitate dusă la extrem: Orice destin se poate ajusta. (Antipod) "Moartea repetată" îl reprezintă pe cabotinul Emil Botta. Damnatul este cel pierdut "în ochii Himerei": M-am pierdut în ochii Himerei, în adâncul himeric al ochilor săi, într-un complicat labirint (Memorial) Dar până și acești ochi, fascinanți, atoate-văzători, sunt văzuți în oglindă! Există numai în oglindă: Și, pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
poate furișa ilicit, aducându-i un nou spectru cromatic, mult mai larg, eliberator. Însă jocul se dovedește în scurt timp incontrolabil. Chipuri valpurgice se întrec pentru a cuceri fatidica linie a morții. Sistemul de valori al unor astfel de (con)damnați nu este diferit de al nostru. Sarabanda morții seamănă suspect de mult cu cea a vieții. Prefăcătoria, minciuna fac ca dihotomia viață-moarte să se dovedească naivă. Naivitatea cultivată insistent se vrea o tactică de învăluire, persuasivă, prin care poetul minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
abur, orice semn din partea obiectului va putea să-și atragă învinuirea de a-l fi știrbit, de a-i fi sărăcit acestui obiect esența"52. "Prostituării" lucrului exprimat, poetului îi preferă tăcerea. Dar nu tăcerea absolută (care ține de condiția damnatului), ci tăcerea gesturilor din fața oglinzii (care este a cabotinului). Tăcerea din fața memoriei: Și am uneori senzația că amintirile se zbat și se zbuciumă, că ele sunt acelea care trăiesc, și se agită, și vociferează. Eu nu sunt decât o impresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
are o structură biplană: de o parte, retorica întrebărilor, de cealaltă parte, alegoria răspunsurilor. Întrebările nu sunt altceva decât interogații absolute. Când totuși primesc un răspuns, acesta este superfluu ori fals. "Înecatul" și "Spânzuratul" sunt ipostaze ale unui eu traumatizat, damnat. Ele trăiesc (deși ipoteza de lucru a fost alta) o catastrofă "în negativ". Această poezie ilustrează ceea ce am putea numi un bacovianism întors. Dacă pe Bacovia îl caracterizează o dorință morbidă de claustrare ("stam singur în cavou..."), o spaimă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
muzical, al interiorității absolute. Limbajul poetic își caută un drum spre sine în primul rând prin sonoritatea sa, care îi asigură o spiritualitate autarhică și incantatorie. Dar tocmai sunetul împinge sensul dinăuntru în afară, din spațiul închis, al limbajului (propriu damnatului) spre cel deschis oglinzilor (propriu cabotinului). Însă noi am convenit deja că oglinzile asigură imaginii o mișcare retractilă, de apropiere față de subiect, până la confuzia totală. Imaginea din oglindă este o "metaforă absolută" (H. Friedrich), se identifică, în cazul Comedi-anțului, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
iubisem, se dovedise că nici măcar nu existase, era doar o Închipuire a imaginației mele, produsul unei enorme neînțelegeri, pentru care doar eu eram vinovat. Se dovedise a fi doar un alt personaj din visurile mele, la fel de imaterial ca și poetul damnat care, cu o săptămînă În urmă, bătuse la ușa lui Sarah Bernhardt. Eram distrus. Otravă de șobolani, sau o iubire trădată. Toate lucrurile pe care le crezusem bine lipite și sigure se desfăcuseră din Încheieturi, și totuși, În mod ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Elisav, pot să-ți destăinui, dragă Carmen, că, pe cât bănui eu, sărutul pentru care Ady (amator, și el, de palindromuri: Leda numindu-se în realitate Adel!Ă are să mulțumească îndoit (în ambele sensuri, eventuală, va fi fost unul, dacă vrei, damnat. Unul de răul căruia poetul, aflându-și crâncenul diagnostic, ar fi vrut, pare-se, să se precipite în gol din înaltul Turnului Eiffel; însă și unul care, in extremis, stigmatizându-l, îl și singulariza, făcând dintr-însul un real poète
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
mondial, ca și viziunea picturală a imensității Bărăganului, loc de repaus pentru gentilomul cu suflet de artist, Leonida Pascalopol. Cele două romane erau suficiente pentru a atesta virtuțile de prozator ale criticului, experimentator și al nuvelei ("Iubita" lui Bălcescu, Catina damnatul, Noi vrem pământ, Necunoscutul) când, după un manifest literar clasicist (Sensul clasicismului, 1946) C. a întreprins o noua aventură romanescă neașteptată, situîndu-se în fruntea romancierilor din perioada postbelică. Tema din romanul Bietul Ioanide (1953), scris între 1947 și l949, a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
surse principale și două secundare pentru a oferi o variantă condensată a celor mai însemnate momente din istoria Labdacizilor. În primele două acte, el prezintă, în conformitate cu scenariul propus de Sofocle în Oedip la Colonos, sfârșitul suferințelor lui Oedip prin transformarea damnatului în garant al prosperității cetății care acceptă să-i adăpostească mormântul. În actul al III-lea, unde surprinde înfruntarea fatală dintre băieții lui Oedip, Eteokles și Polinikes, el urmează, în linii mari, cursul evenimentelor din tragedia lui Eschil Șapte contra
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ani, în țara-n care-odată ajuns, slăvitele zeițe-mi da-vor adăpost./ Acolo s-o sfârși sărmana, viață-a mea !/ Acei cari m-au primit, belșug ei vor avea ;/ Năpaste vor cădea pe cei ce m-au gonit. După moarte, damnatului Oedip îi este dat să ocrotească acea cetate care îi va găzdui mormântul. Aflarea prevestirii determină tentativa interesată a cumnatului Creon, respectiv a fiului Polinike, de a-l atrage de partea lor, încercări zădărnicite de fiecare dată de ranchiuna tenace
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
proeminente din imperiu ori de regi barbari. În plus, patrimoniul își însușește încetul cu încetul de la tezaurul public, mai mult sau mai puțin legal, bunurile celor care mor fără rude apropriate sau testamente valide și pe cele ale criminalilor con damnați. Augustus mârâie nervos: — Până acum am virat către tezaur mai mult de 600 de mili oane de denari din averea mea personală, pentru înfrumusețarea Romei, pentru apeducte, drumuri, jocuri... Mai ales pentru jocuri, suspină Ianuarius amintindu-și de însărcinarea primită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
decât să te ridici contra oligarhilor, fie ei mogulii caselor de discuri sau spectrele diabolice dindărătul liderilor politici? Megadeth a luat naștere dintr-o frustrare. Povestea este cunoscută, are deja vechime și, desigur, o morală. Dave Mustaine pare un personaj damnat al rockului. Damnat nu prin ceea ce a oferit lumii, ci prin ceea ce i-a fost dat să sufere cu titlu personal. Muzica lui n-are nimic demonic, nu răstoarnă tipare și formule învechite, cum face, de exemplu, dodecafonismul. Suspectată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
ridici contra oligarhilor, fie ei mogulii caselor de discuri sau spectrele diabolice dindărătul liderilor politici? Megadeth a luat naștere dintr-o frustrare. Povestea este cunoscută, are deja vechime și, desigur, o morală. Dave Mustaine pare un personaj damnat al rockului. Damnat nu prin ceea ce a oferit lumii, ci prin ceea ce i-a fost dat să sufere cu titlu personal. Muzica lui n-are nimic demonic, nu răstoarnă tipare și formule învechite, cum face, de exemplu, dodecafonismul. Suspectată de legături cu Necuratul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
intoleranță și prostie Emilia Chiscop Benoât Vitse a propus pentru ultima sa premieră ca director al Ateneului Tătărași un spectacol despre intoleranță și prostie, despre felul cum acestea pot transforma un om cu cele mai bune intenții într-o ființă damnată. Drama marelui Federico Garcia Lorca a fost povestea perfectă pentru a exprima valorile pe care Benoât Vitse le-a apărat cu încăpățânare în anii mandatului său. În centrul acestora se află dreptul la liberă expresie, convingerea că arta trebuie să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
și scrisori?), la doamna mamă Aupick, la misterioasa J.G.F., la servanta Mariette, la cerșetoarea roșcată, la acea necunoscută de pe stradă, întâlnită doar o singură dată în vuietul necruțător al orașului, la Elisa Nieri (galantissima spioană!), la dansatoarea Lola Montès, la damnatele femei încolăcite desfătător și desfrânat, la o anumită modistă, erudită și pioasă, la a doua Berthe, ultima lui amantă, abia deslușită în chinurile bolii tot mai devastatoare... undeva... în Belgia... Brusc, reintri în clipa ta, în cotidian: țiuiturile sfredelitoare din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
talentul și nu farsa, zeul poeziei și nu paiața. Mă gândesc că ar fi cât se poate de util dacă s-ar găsi cineva (să existe cineva și eu nu am știință?) să scrie o istorie a boemei, cartea marilor damnați ai paharului... În tinerețe am cochetat și eu cu boema, am reușit să-i aduc pe altar câteva jertfe. Și nu regret. De fapt, ceea ce mă interesa pe mine, atunci, nu era atât boema în sine, ca stil de viață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
fie! Așa că prințul în serile lungi, cînd bătea vîntul sus pe dealuri și în Vladia ningea mărunt, zăpadă adusă de viscol, ca măzărichea de îndesată, numai acolo ningea așa, nicăieri în altă parte, povestea despre Tănase Berzea ca despre un damnat, ăsta îi fusese destinul, trebuise să-l ducă pînă la capăt, să se împlinească, "nu orice om are un destin, doar cei deosebiți, cei care au un rost pe lume, toți ceilalți trăiesc pur și simplu, ca peștii, ca gîzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
balsam: Francis Jammes, în traducerea tot a domnului Ion Pillat. Poetul ăsta iubea măgarii și românul traducea astfel: Iubesc măgarul dulce Călcând lângă uluce și ar fi vrut, când avea să moară, să intre în rai cu măgarii. - Pe lângă marii damnați, Villon, Poe, Baudelaire, apar pe lume și astfel de poeți, mi-a spus Diaconescu cu o expresie de încîntare extremă, vrând parcă să-mi spună că trebuie să rămân deschis pentru toți, adică și pentru cei mai mici. Ei corespund
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]