534 matches
-
poezie, readus în prezent prin filtrul amintirii, dar și în ipostaza să de prezent arid în care inspirația poetica a împietrit dezvăluie o afinitate profundă între lirica quasimodiană și cea leopardiană.315 În poezia lui Leopardi cântecul naturii, foșnetul vântului, dangătul clopotului și vocile casei sunt motive poetice din sfera sonorității, transpuse în versuri cu scopul de a contura și transmite în prezent iluzia fericirii trecute: privind la cer, si ascultând câmpiei / pierdut cânt al broaștelor departe! (...) și-alei înmiresmate / foșneau
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nimic nu se schimbă însă de afli adevărul - mereu, atât de evident, încât nici nu-l băgăm în seamă - dimpotrivă, colina rămâne colină, ramura ramură. nu atât ce, ci mai ales cum rostim și-ntr-un târziu, dinspre coline adie dangătul clopotelor, acolo sub neodihna unei înfrunziri într-o împăcare de iarbă prin care susură soarele, ușor pământul diluat în sevele urcând, rămâi Nu atât liniile rostirii tale în marmură, nu atât trecut-au anii ca norii lungi pe șesuri cât
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
și slabi de privegheri și rugăciuni aveau în priviri un fel de mulțumire, de satisfacție și chiar de mândrie: în orașele lor de acum încolo lumea o să-i numească ,,hagii”, adică pelerini sfinți. Doar el mai rămăsese. La început un dangăt, apoi toate clopotele într-o înfrățire caldă începură să cheme frații la vecernie. Se va duce și el la rugăciunea de seară. Se va duce și el, va pleca... și-și repeta în gând, mecanic, hotărârea de a coborî muntele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sunetelor armonioase îl făcu să tresară. Cum este posibil? Sunt clopote, clopote adevărate, nu este nălucire. Abia acum îi înțelegea pe grecii din Istanbul care aud în vis, noaptea, într-o părere, bătând clopotele la Sfânta Sofia. Acum era chiar dangătul sfânt, și nu răpăiala seacă a toacei de lemn. Aici pe pământul împărăției otomane! Își aminti făgăduiala pe care creștinii cuceriți de Islam o făcuseră califului acum o mie de ani, făgăduială impusă și devenită lege: Când ați venit asupra
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce urca la odăile de sus iar capul ciufulit al lui Hamie se arătă pentru o clipă. Oare când o fi avut vreme să coboare? Aproape instantaneu, zgomotul barelor de fier și al obezilor care întăreau poarta pe dinăuntru depăși dangătul într-o dungă al clopotelor. Brâncoveanu făcu semn dorobanțului că poate pleca și coborî din șa, încredințând calul unui argat. Răspunse printr-un semn reținut temenelelor de bun venit ale lui Hamie și-i ceru o clipă de sfat. Acesta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ștefan Brâncoveanu Sări vioi în picioare. Asta era cea mai mare plăcere - să-l trezească clopotele din aromeala de după prânz și să nu țină seama de spusele doctorilor. — Doamne, bat clopotele, toate clopotele, se pomeni vorbind tare, și încerca după dangăt să le recunoască care și al cărei biserici este. Ușa se deschise brusc, al doilea postelnic și un dorobanț intrară salutând printr-o plecăciune până la pământ. — Ne-ai chemat? Poruncă, măria ta! — Caleașca este gata? Vreau caftanul cel gros, îmblănit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prea erau mulți Brâncovenii acum. Clopotele aduse de la Viena de vodă în urmă cu câțiva ani, înălțate în clopotnița care domina toată mahalaua Mitropoliei, sunau trist, într-o dungă, pentru înmormântarea Sfinției Sale Fiul lui Dumnezeu. Din toate părțile se revărsau dangătele de clopote de la toate bisericile Bucureștilor. Se pare că pentru asta se rugase când a trecut ca domn prima oară pe sub epitaf, și iată că s-a împlinit. A ctitorit clopotnița Mitropoliei, înaltă și frumoasă, a înzestrat-o cu clopote
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mai trecuse o duminică de când era în București, dar parcă nu fusese chiar așa. Băteau clopotele unul după altul și apoi toate deodată. Tăceau o clipă și, ca și cum vântul le-ar fi adus glasul din depărtări, se auzea întâi un dangăt slab, slab și melodios, ca apoi ca un tunet să se reverse de pe Dealul Mitropoliei care domina toata mahalaua dangătul gros al clopotului adus de Constantin bei de la Viena. Ca într-o răscoală a sunetelor, prindeau să-i răspundă, ascuțit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apoi toate deodată. Tăceau o clipă și, ca și cum vântul le-ar fi adus glasul din depărtări, se auzea întâi un dangăt slab, slab și melodios, ca apoi ca un tunet să se reverse de pe Dealul Mitropoliei care domina toata mahalaua dangătul gros al clopotului adus de Constantin bei de la Viena. Ca într-o răscoală a sunetelor, prindeau să-i răspundă, ascuțit și rapid, zeci și sute de clopote parcă înspăimântate că o să-și piardă rândul. Și iar amuțeau. O clipă doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o să-și piardă rândul. Și iar amuțeau. O clipă doar, apoi răpăitul de toacă îl împresura pe Selin de peste tot ca loviturile de grindină, iar în rafalele de bătăi seci se distingea doar prin rezonanța nobilă a metalului același prim dangăt de clopot venit de undeva de foarte departe. Când tăceau toate, lăsând păsărelelor dreptul de a stăpâni liniștile văzduhului, dangătul acela repetat la infinit tot mai venea... Venea? își puse deodată întrebarea, sau era în el, în capul lui, în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca loviturile de grindină, iar în rafalele de bătăi seci se distingea doar prin rezonanța nobilă a metalului același prim dangăt de clopot venit de undeva de foarte departe. Când tăceau toate, lăsând păsărelelor dreptul de a stăpâni liniștile văzduhului, dangătul acela repetat la infinit tot mai venea... Venea? își puse deodată întrebarea, sau era în el, în capul lui, în urechile lui. Allah, il Allah, asta simțise și Mahomed El Fatîh când cucerise Constantinopolul! Se spune că pe ulițe curgea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constantinopolul! Se spune că pe ulițe curgea sângele în râuri, că în biserici pătrunseseră bașbuzucii și ienicerii și tăiau la întâmplare copii și bătrâni, dar în clopotnițe nu se urcase nimeni și clopotele au continuat să sune mult timp, obsedant, dangăte acute îngânate trist de altele grave, până când El Fatîh le-a simțit cum încep să pună stăpânire pe mintea și auzul său. Și atunci a dat legea prin care a interzis creștinilor să mai bată clopotele pe tot cuprinsul împărăției
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Se simțea ca într-un deșert și poate că mai rău, pentru că în deșert fusese și nu avusese sentimentul de izolare în mulțime. Nu trăise întrebarea că poate clopotele nu bat de fapt și că le aude doar el, pentru că dangătul lor îl făcea să se simtă exclus dintr-o comunicare colectivă cu Dumnezeu. Din odihna amiezii îl deșteptaseră tot clopotele. Avea senzația că a înnebunit. De ce să bată clopotele? Porunci să se deschidă ferestrele ca să controleze dacă dangătul este real
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el, pentru că dangătul lor îl făcea să se simtă exclus dintr-o comunicare colectivă cu Dumnezeu. Din odihna amiezii îl deșteptaseră tot clopotele. Avea senzația că a înnebunit. De ce să bată clopotele? Porunci să se deschidă ferestrele ca să controleze dacă dangătul este real sau doar o iluzie auditivă. Era real. Sări ca ars de pe sofaua pe care stătuse întins și strigă să i se aducă armăsarul pentru ca să meargă la Curtea domnească. Ajuns la palat, a ordonat gărzii să rămână pe sala
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l, măria ta! Turcul salută politicos și se retrase, cu spatele spre ușă, o deschise încet și ieși. Se miră că pe sală până la spătăria cu stele nu întâlni nici un oștean de gardă. Era o acalmie totală, subliniată parcă de dangătul neîntrerupt al clopotelor. La Mogoșoaia nu au tras la palat, ci au intrat în curțile din fața grajdurilor și a caselor pentru slugi și gărzi. Erau așteptați, căci porțile s-au deschis în fața lor. Se întunecase și nu erau deloc lumini
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
praf jucăuș spațiul odăii în două. Se simțea fericit și mândru că Mecca este în direcția soarelui dimineții. Își concentră gândul spre Allah, mulțumindu-i pentru condiția sa de dreptcredincios. Se rugă pentru pace și bunăstare și, în complexitatea armoniilor dangătului de clopot, se pomeni rugându-se pentru sănătatea beiului. Era categoric fericit că depășise starea aceea de frică și suspiciune în care stătuse de când a trecut Dunărea. În acel moment se auzi din odaia alăturată glasul voievodului care-l chema
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu pași repezi. Frământa între degete mânerul hangerului de la brâu și o sudoare rece îi brobonă fruntea. Nu, nu se poate, dacă beizadea Ștefan și Constantin bei în tot acest răstimp au mințit, firea omului este cu adevărat păcătoasă. Asurzitor, dangăt de clopot stăpâni deodată tot văzduhul. Toate clopotele bisericilor, dar Selin pașa era convins în acel moment că toate clopotele din lume băteau ca să-l înnebunească pe el. Ah, cât de mult ar fi vrut să se roage, să se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acolo e o colină, vezi? Se poate zări prin verdeață zidul alb și o turlă... — Să mergem în tabără, să nu se însereze. Credeam că dorești să luăm barca pe lac. — Din tabără se aud clopotele? — Nu. Doar de aci. Dangătul vine peste apă, ca și cum l-ar purta vântul. Toaca încetă. Selin își întoarse și-și struni calul pe drumul de întoarcere. Cantacuzinului i se părea stranie purtarea imbrohorului și se întreba dacă nu o fi luat brânca de la vodă, dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vodă, dar nu era treaba lui să-și facă griji cu asta. Trebuia doar să-l însoțească peste tot și să răspundă cerințelor lui. Făcuse bine dorobanțul că-i spusese că turcul îl căutase. Slab de tot se auzi primul dangăt grav de clopot. Selin își îmboldi calul care o porni prin lăstăriș într-un galop imprudent. Doamne ferește, își spuse Toma străfulgerat de un gând, îi este frică de clopote. L-a înnebunit vodă cu spaimele lui. Peste câteva minute simțiră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o strângere sinceră continuând: — Hai, neică Mihai, să ne ctitorim în Valahia Bizanțul nostru, să aducem înapoi ce au furat italienii din cetatea bazileilor, meșteri și podoabe. Și să ne clădim aci sfintele noastre clopotnițe din care să se audă dangăt de argint în veac. Nimeni niciodată să nu proptească aici în schele de bârne bătaia clopotelor! Hai, neică Mihai... Spătarului i se părea că s-a întors în urmă cu zeci de ani când la Filipești Constandinul Stancăi, copil de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spătarul, legase acest țel de visul grecilor, căci asta visau cu ochii deschiși toți de la mic la mare: să vină ca un mesia țarul rușilor și să-i izbăvească de otomani... Ah, de câte ori nu i se păruse că aude aievea dangătul de tunet al clopotului Sfintei Sofia, văzând la fiecare bătaie cum se năruie ca de cutremur pe rând minaret după minaret, lăsând întreg cerul Bosforului să se sprijine pe crucile ctitoriilor împărătești. Vise, vise de om bătrân care doarme cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o dungă. Glasuri tărăgănate, bărbătești, puternice au început ca în Vinerea Mare: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pre noi... Primul a tăcut clopotul de la Mitropolie, de sus de pe deal, apoi s-au stins rând pe rând toate dangătele, unul câte unul, până hăt departe. Luna, trecută de primul pătrar, răsărise până a se nsera. Mâine ies oile la iarbă verde. Alexie, omul lui Dumnezeu adusese totuși primăvara. De undeva se auzea un tril de privighetoare. Sălciile abia au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
suliță prin oraș. Asta ar provoca dezordini. De ce bat atâta de îndelung tobele? gândi Damad. — De ce bat tobele? se pomeni întrebând cu glas tare voievodul. Nu vedea Preoții cu Potirele de aur, dar auzul îi prinse ceva depărtat ca un dangăt de clopot. Îi părea rău că bubuitul puternic al bătăilor inimii îl împiedica să audă. Și tobele astea care nu mai tac, Doamne, făle să tacă, să pot asculta clopotele. Sunt clopotele de la Hagia Sofia... Doamne, mulțumescu-Ți că m-ai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
povestit nimănui, niciodată. Prietenii și familia îmi admirau inelul cu diamant, spunând: -Frumos inel, frumos inel. Toată țara era înfloritoare. Oamenii trăiau în bună stare. Pentru prosperitate și credință țara era numită:grădina Maicii Domnului. MAGIE ALBĂ Clopotele sunau, cu dangătul divin în marea sărbătoare, adunând din slavă sobor de îngeri, coborâtori din razele de soare. E forfotă în cetate. O lume pestriță multicoloră umple piața. Intrând în liniște și ordine în marea catedrală, unde primesc cununi de aur, enoriașii și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
CA DE EXEMPLU ACEST CEAS. MAJORITATEA MĂRTURIILOR FUSESERĂ DISTRUSE SAU SE DEGRADASERĂ. MARIN OBSERVĂ CĂ LIMBILE CEASULUI INDICAU EXACT ACEEAȘI ORĂ CA ȘI CEASUL SĂU DE MÂNĂ: DOUĂZECI ȘI DOUĂ FĂRĂ CÂTEVA SECUNDE. ERA GATA SĂ SE ÎNTOARCĂ, DAR UN DANGĂT PUTERNIC ÎL OPRI ÎN LOC. URMĂ O PAUZĂ, TIMP ÎN CARE SE AUZI UN SUNET SLAB DIN INTERIORUL CEASULUI. APOI ÎNCEPU O MELODIE. PE CADRAN SE CONTURĂ UN JOC DE LUMINI MULTICOLORE. ECOUL MELODIEI SE STINSE ȘI URMĂ ALTĂ PAUZĂ. RĂSUNARĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]