548 matches
-
de lama așezată între slănină și cașcaval) Poezia e-o moarte onorifică mai tîrziu după ce toți șerpașii te vor fi părăsit și armele și bagajele toate se vor fi acoperit de zăpadă statornică în marsupiul prăpastiei și clopoțeii efectelor și dangătul cauzelor împreună legate vor fi crăpat odată cu zeci de cîini salvatori în teribila zloată a narațiunii acesteia (oricum poezia e-o moarte onorifică atunci cînd vîrful pleșuv se află-ngropat numai în ochiul tău orb și asta cu mult înainte
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
Cufundat în abisul de mâine prăfuit, încalc absențele din album, înec argumentele așternute persuasiv în asprul arzător al avalanșelor de altădată. Bagajul bântuitelor banchize îmbină gămăliile capriciilor și clocotesc de speranță; dangătul viu perceput în inevitabilele iubiri mă amețește îmi descalță efectul poveștilor fără adresă în împunsături de floretă. Înăbușim torța mânuitorilor de cuvinte, ne-avântăm țipând legenda manuscrisului în ruine, colonizăm mosoare fumegânde alternând dezmierdările. Sub acoperiș, în colțul casei, se
Carapacea by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83725_a_85050]
-
a fost o infinit de tandră/ mângâiere,/ o alungire apoi și o sfâșiere,/ un clopot legat între două cămile/ biciuite ca-n iad și care,/ înlăcrimate de sete,/ pornesc spre orizonturi contrare.// și deodată metalul devine mătase/ și plâns și dangătul moale ca untul/ al unei pânze de păianjen/ înfiorând pădurile și deșertul." Însă finalul, definitoriu pentru stilistica și simbolistica lui Ion Mircea, pe exact această linie a (co)relației mamă-fiu, e cu adevărat antologic: "acum eram la subsuoara mamei. un
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
făcut-o aici. El a fost prezent la sacralizarea regelui Charles al X-lea. Se spune că a întâlnit, cu acel prilej, o frumoasă țigancă, pe care o chema Esmeralda. A fost atât de impresionat de acea apariție, precum și de dangătul clopotelor, încât i-a venit ideea unei cărți. Așa s-a născut celebra operă „Notre-Dame de Paris”. Se mai povestește că scriitorul a lăsat acolo și o inscripție- graffiti. Amuzant este faptul că, ulterior, un prădător de biserici a furat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
față, mi-am dat seama că nu aveam loc să trecem amândoi, am luat-o cumva în brațe, încercând să schimbăm locurile și i-am simțit trupul fierbinte în palmă. Podul se legăna tare, scârțâind și aerul vibra parcă de dangăt de clopote, dar când mi-am ridicat privirea am văzut că de fapt lamele coaselor se ciocneau între ele deasupra capului meu. M-a privit în ochi și parcă mi-a șuierat ceva de genul: "Ia ssseama la coassse... Sssunt
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
apă și ne spuneau asta. Cocoșul anunța vizite, cânta pe pragul de la bucătăria de vară, iar câteva gâini fugeau de gâștile gălăgioase pe după stogurile de fân. Brusc toată lumea a căzut. Nu lin ca frunza din pom, a căzut ca un dangăt de clopot, și s-a oprit. Amuțise lumea și ne-am uitat în jur. Liniște. Nu era mămaia să vadă, să simtă liniștea. Nu o vedeam. Ușor, să nu rupem tăcerea, am căutat-o. Era acolo, ca o himeră. Frumoasă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
închis oleacă ochii și acum am venit să văd cum să vă ajut. - Lasă, mamă, că le facem noi, mergi de te întinde iar. Auzi, ia stai așa. De fapt, treci și tu și mănâncă ceva, se auzi glasul ca dangătul de clopot al Vioricăi lu’ Dorobanțu. - Da’ bine mai zici, aprobă Maria lu’ Pădureț. Ia hai, stai colea. - Pune-i și ceva cald, stai să- i dau niște pâine. Celelalte femei se îndemnau. Trasă, împinsă, de voie de nevoie, Saveta
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
pe el, luă căciula din cui și ieși afară. Zăpadă era ca o coală albă de hârtie, nici urmă de pași. Dădu ocol casei și se îndreptă spre ușa magaziei ce se lăsa purtată de vânt. Clopotul Bisericii anunța sărbătoarea. Dangătul lui îi urni mâna din loc și o lăsă dusă în înaltul cerului, apoi spre pământul roditor. Lică învăța din nou, singur, să facă și să cinstească crucea. Din colț de la răsărit icoana Precistii cu Pruncul în iesele începu să
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Olivares, se povesteau cu voce joasă aventurile galante ale regelui... Era, prin urmare, un loc foarte plăcut și plin de nerv, o sursă de ingeniozități, noutăți și clevetiri, care Începea să dea În clocot În fiecare zi pe la unsprezece; până când dangătul clopotelor bisericii, bătând de Angelus după o oră, făcea ca mulțimea să-și scoată pălăriile, apoi să se Împrăștie, lăsând locul liber cerșetorilor, studenților săraci, muieruștilor și zdrențăroșilor care pândeau acolo Împărțirea mâncării dată ca pomană de părinții augustini. Treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
seseră cu ochii ficși, privind în gol. Che Guevara ațipise într-o rână, iar mămăița își făcea de lucru cu un rebus. Se uită la ceas. Trecuse o oră fără șase minute. Peisajul nu se schimbase. Totul curgea lin, în dangătele trenu lui. Încă cinci ore se lățeau înainte, galbene de asfințitul care înviorase nițel încăperea vagonului. — Vă deranjează dacă aprindem lumina în compartiment? sparse mămăița tăcerea cu un glas firav. Nu-i răspunse nimeni, așa că mămăița consideră tăcerea cum pofti
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
chemare neauzită de urechea oamenilor, începură să chirăie și să piuie zvârlind pădurii și câmpiei mii de semnale scurte, agitate, zburătăcind de ici-colo, ca-n preajma unei furtuni. Adunându-se în stoluri, se înălțară cu foșnete grele umplând văzduhul de dangăte ca de clopote. Norul zburător întunecă cerul. Lumina stelelor păli. Trupul ei se umplu de dorul desprinderii de pământ. Ar fi vrut să zboare. Să se înalțe. Cu păsările. Poate de asta, trupul ei, în noaptea aceea, toată noaptea cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Thaw. — A, nu, răspunse Thaw zîmbind. Ideea mi-a venit de la o notă scrisă de Edgar Allan Poe la unul dintre poemele lui. Acolo scria că uneori i se pare că aude cum se așterne amurgul pe pămînt ca un dangăt de clopot. — Așa. Ei bine, Duncan, revista școlii nu prea are anul ăsta scrieri care merită publicate. Crezi că ai mai putea scrie pentru noi? Dar ceva de alt gen? — O, da. — Să nu scrii despre băiatul care aude culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se deschise. O pasăre grasă din lemn sări și strigă: „Cucu! Cucu! Cu...“ Macfee apăsă pe un buton și parbrizul deveni transparent. Toți trei săteau înșirați și se uitau prin el la parcarea întunecată. Afară se auzeau sirene, claxoane și dangăte îndepărtate. Helen aprinse lumina. — Maniac! zise Macfee. Omu-i maniac. — O nu, spuse Lanark. îl cunosc de multă vreme, și nu-i maniac. Ca persoană particulară nu am încredere în el, dar se pare că a înțeles foarte bine situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era punctată doar de o poartă trântită, un lătrat de câine, un muget de vită sau un sforăit de cal. Mergeau cu pași târșiți. Oboseala își spunea cuvântul... O dimineață de primăvară adevărată, inundată de soare și cântec de păsări. Dangătul clopotului bisericii lui Bașotă chema cu unduiri prelungi sătenii la slujbă. Era a treia zi de Paști. Măriucă, știi bine că astăzi merg cu Petrache la nașul. Va veni și agronomul, poate aflăm și noi ce se mai întâmplă în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
beciului, o rază de soare îi bătea în ochi... A simțit-o ca pe o arsură. A închis ochii gemând... Simțea că îi arde tot trupul ca un rug... „Vulturrr Costacheee! Laaa interogatorrr”- i-a răsunat în urechi ca un dangăt de clopot glasul gardianului. N-a putut să se ridice singur. Doi gardieni l-au luat pe sus... Becul blestemat i s-a înfipt din nou în ochi... Întrebările urlate ale anchetatorului îl loveau parcă în moalele capului... După o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cela... Da’ eu? Eu... pentru a câta oară mă întorc din Infern?”... S-a oprit pentru o clipă să-și tragă sufletul. Privirea i s-a agățat de turlele bisericii lui Bașotă, topite în vatra de jar a asfințitului... Un dangăt prelung de clopot plutea sub bolta aurită a cerului, trăgând după el lințoliul nopții... 11 iunie 2005
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și slabi de privegheri și rugăciuni aveau în priviri un fel de mulțumire, de satisfacție și chiar de mândrie: în orașele lor de acum încolo lumea o să-i numească ,,hagii”, adică pelerini sfinți. Doar el mai rămăsese. La început un dangăt, apoi toate clopotele într-o înfrățire caldă începură să cheme frații la vecernie. Se va duce și el la rugăciunea de seară. Se va duce și el, va pleca... și-și repeta în gând, mecanic, hotărârea de a coborî muntele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sunetelor armonioase îl făcu să tresară. Cum este posibil? Sunt clopote, clopote adevărate, nu este nălucire. Abia acum îi înțelegea pe grecii din Istanbul care aud în vis, noaptea, într-o părere, bătând clopotele la Sfânta Sofia. Acum era chiar dangătul sfânt, și nu răpăiala seacă a toacei de lemn. Aici pe pământul împărăției otomane! Își aminti făgăduiala pe care creștinii cuceriți de Islam o făcuseră califului acum o mie de ani, făgăduială impusă și devenită lege: Când ați venit asupra
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce urca la odăile de sus iar capul ciufulit al lui Hamie se arătă pentru o clipă. Oare când o fi avut vreme să coboare? Aproape instantaneu, zgomotul barelor de fier și al obezilor care întăreau poarta pe dinăuntru depăși dangătul într-o dungă al clopotelor. Brâncoveanu făcu semn dorobanțului că poate pleca și coborî din șa, încredințând calul unui argat. Răspunse printr-un semn reținut temenelelor de bun venit ale lui Hamie și-i ceru o clipă de sfat. Acesta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ștefan Brâncoveanu Sări vioi în picioare. Asta era cea mai mare plăcere - să-l trezească clopotele din aromeala de după prânz și să nu țină seama de spusele doctorilor. — Doamne, bat clopotele, toate clopotele, se pomeni vorbind tare, și încerca după dangăt să le recunoască care și al cărei biserici este. Ușa se deschise brusc, al doilea postelnic și un dorobanț intrară salutând printr-o plecăciune până la pământ. — Ne-ai chemat? Poruncă, măria ta! — Caleașca este gata? Vreau caftanul cel gros, îmblănit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prea erau mulți Brâncovenii acum. Clopotele aduse de la Viena de vodă în urmă cu câțiva ani, înălțate în clopotnița care domina toată mahalaua Mitropoliei, sunau trist, într-o dungă, pentru înmormântarea Sfinției Sale Fiul lui Dumnezeu. Din toate părțile se revărsau dangătele de clopote de la toate bisericile Bucureștilor. Se pare că pentru asta se rugase când a trecut ca domn prima oară pe sub epitaf, și iată că s-a împlinit. A ctitorit clopotnița Mitropoliei, înaltă și frumoasă, a înzestrat-o cu clopote
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mai trecuse o duminică de când era în București, dar parcă nu fusese chiar așa. Băteau clopotele unul după altul și apoi toate deodată. Tăceau o clipă și, ca și cum vântul le-ar fi adus glasul din depărtări, se auzea întâi un dangăt slab, slab și melodios, ca apoi ca un tunet să se reverse de pe Dealul Mitropoliei care domina toata mahalaua dangătul gros al clopotului adus de Constantin bei de la Viena. Ca într-o răscoală a sunetelor, prindeau să-i răspundă, ascuțit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apoi toate deodată. Tăceau o clipă și, ca și cum vântul le-ar fi adus glasul din depărtări, se auzea întâi un dangăt slab, slab și melodios, ca apoi ca un tunet să se reverse de pe Dealul Mitropoliei care domina toata mahalaua dangătul gros al clopotului adus de Constantin bei de la Viena. Ca într-o răscoală a sunetelor, prindeau să-i răspundă, ascuțit și rapid, zeci și sute de clopote parcă înspăimântate că o să-și piardă rândul. Și iar amuțeau. O clipă doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o să-și piardă rândul. Și iar amuțeau. O clipă doar, apoi răpăitul de toacă îl împresura pe Selin de peste tot ca loviturile de grindină, iar în rafalele de bătăi seci se distingea doar prin rezonanța nobilă a metalului același prim dangăt de clopot venit de undeva de foarte departe. Când tăceau toate, lăsând păsărelelor dreptul de a stăpâni liniștile văzduhului, dangătul acela repetat la infinit tot mai venea... Venea? își puse deodată întrebarea, sau era în el, în capul lui, în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca loviturile de grindină, iar în rafalele de bătăi seci se distingea doar prin rezonanța nobilă a metalului același prim dangăt de clopot venit de undeva de foarte departe. Când tăceau toate, lăsând păsărelelor dreptul de a stăpâni liniștile văzduhului, dangătul acela repetat la infinit tot mai venea... Venea? își puse deodată întrebarea, sau era în el, în capul lui, în urechile lui. Allah, il Allah, asta simțise și Mahomed El Fatîh când cucerise Constantinopolul! Se spune că pe ulițe curgea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]