6,404 matches
-
talent literar, anticomunism sau neliniști doctrinare, a avut un impact destabilizator asupra ceaușismului mai mare decât toată proza și poezia anilor ’60, ’70’, ’80 la un loc. Voiam să spun cu asta că eu cred că un scriitor cunoscut e dator să facă gesturi publice în apărarea vieții și demnității umane tocmai pentru că are audiență. Dl Manolescu mi-a replicat că nu trebuie să li se ceară scriitorilor și literaturii să fie altceva decât sunt. Bine, dar dacă nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să le faci - și picioare - nu te lasă să pleci când îți vine să-ți iei câmpii. A-ți iubi aproapele înseamnă și a-i reduce gradele de libertate. Față de un om care te iubește te simți, vrei, nu vrei, dator. Un scriitor francez vorbea despre „infernul tandreții”... Pe când ura... Cel ce te urăște se simte liber, ca fiarele și păsările cerului. Orice insultă la adresa ta, orice ticăloșie, orice minciună, falsificarea întregii lumi și a vieții pentru a te lovi, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
dădea aerul unui om Însurat. — Intrarea costă un șiling, Îl Întîmpină la poartă o cucoană În puterea vîrstei. Dar n-ar fi cinstit să nu vă spun că dacă mai așteptați cinci minute, puteți intra cu preț redus. Mă simt datoare să-i avertizez pe cei care vin atît de tîrziu. — SÎnteți foarte amabilă. — N-am vrea să se simtă oamenii trași pe sfoară, tocmai pentru că e vorba de o cauză nobilă. — Prefer, totuși, să intru chiar acum și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
noaptea. Unii și-au pierdut moșii întregi. Don Anastasio Zamora se stabilise aici pentru jocul de cărți, nu pentru altceva. Câștiga întotdeauna, și printre noi s-a răspândit zvonul că trișa. — Dar n-a câștigat niciodată nici o moșie, mă simt dator să precizez. — Tatăl tău era un om care ce câștiga în timpul nopții pierduse deja în zori. Și apoi, cu toate încurcăturile lui cu femeile, nu era greu să toace puținul care-i rămânea. — A avut încurcături cu femei în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-l pe orice bărbat căsătorit. Așa că relația lor rămăsese ocazională, dar, după interogatoriul riscant și înspăimântător de la poliție - un interogatoriu în care alibiul lui fusese verificat timp de mai bine de trei ore - ea simțea că el i-a rămas dator vândut și că într-o bună zi ar putea să-i ceară o favoare. — Philemon, îl abordă ea pe când stătea întinsă lângă el pe patul domnului J.L.B. Matekoni într-o după-amiază caniculară, vreau să-mi faci rost de un pistol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mea. Explozia. Poliția. Fuga lui Shane. Moartea lui. Și n-a fost vina mea. — Sincer, zic, dacă Shane chiar voia să-mi dea un cadou, s-ar întoarce dintre morți și mi-ar cumpăra noua garderobă cu care mi-e dator. Așa aș avea un Crăciun fericit. Pentru asta chiar aș putea spune „mulțumesc“. Tăcere. Când scot al doilea plic, mama zice: — Te „scoatem“ oficial „în lume“. — În numele fratelui tău, zice tata, ți-am cumpărat înscrierea în P.P.L.G. — Pepe-leg? zic. — Părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o să se întâmple după. Până reușim să strângem niște bani. Avem două, poate trei zile până se întoarce Evie acasă și noi trebuie să dispărem. Apoi îmi zic, o s-o sun pe Evie și-o s-o șantajez. Evie mi-e datoare vândută. O pot scoate la capăt cu asta. Brandy duce Fiatul în goană până-n partea cea mai întunecată a ruinelor, apoi stinge farurile și apasă frânele. Brandy și cu mine ne oprim așa repede că numai centurile de siguranță ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
știe, poate că nu doar dorise ca prințul să plece din Vladia, poate chiar contribuise în felul ei, de neobservat, încîlcit, dar pînă la urmă eficient, cam cum e mintea muierească, la sfîrșirea cu bine a acțiunii lui. Să fie dator cuiva, asta nu și-ar fi permis niciodată Radul Popianu! Nu putea fi dator nici măcar pentru admirația domnișoarei K.F. "Să lăsăm, mai bine să lăsăm, domnișoară. Concret, care este propunerea?" K.F. atinse cu degetele ceașca. Ceaiul se răcise. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
contribuise în felul ei, de neobservat, încîlcit, dar pînă la urmă eficient, cam cum e mintea muierească, la sfîrșirea cu bine a acțiunii lui. Să fie dator cuiva, asta nu și-ar fi permis niciodată Radul Popianu! Nu putea fi dator nici măcar pentru admirația domnișoarei K.F. "Să lăsăm, mai bine să lăsăm, domnișoară. Concret, care este propunerea?" K.F. atinse cu degetele ceașca. Ceaiul se răcise. S-a scuzat că nu are pe nimeni în casă, "după plecarea prințului nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
brusc, oftă, plimbă pe birou un dosar și zise ca pentru sine, dar îndeajus de tare ca să-l audă și Bîlbîie, "Așaaa, carevasăzică, un complot. Dumneata ai convingerea că ofițerimea asta pune la cale o lovitură..." Leonard Bîlbîie se simți dator să intervină: "N-am spus asta, domnule Mihail. Am spus doar că întâlnirea de la Cantacuzino va avea drept consecință inevitabilă angajarea acelor ofițeri într-o acțiune militară de nemulțumire. S-ar putea spune că au fost invitați cu intenția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asta să reușească în prostia ei, are un interes deosebit să-și ducă planul pînă la capăt." Mihail pufni de cîteva ori, făcu "daa, da, da. Iată o analiză destul de corectă. Și eu cred tot așa. Numai că eu sînt dator să merg mai departe, doar sînt șef, nu?" Uite așa era Mihail, amesteca toate lucrurile, bune și nebune, serioase și ușuratice, încît trebuia să-ți bați mintea ca să înțelegi ce vrea cu adevărat. "Trebuie să merg mai departe și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
noua țintă a prințului. Dacă n-a reușit să ajungă în regență, atunci regența trebuia să dispară. Iar în locul ei, dacă nu se putea instala el, atunci să aducă un om de paie, slab și compromis, care să-i rămână dator și mai ales să depindă în tot ceea ce face de Basarab Cantacuzino. O marionetă, o păpușă trasă de mîna uriașă, ca de plugar, a prințului. Altcineva decît Caraiman nu putea fi. Era singurul care trebuia să fie adus. Luat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mihail, dar fața acestuia galben-cenușie nu exprima decît o răbdare impusă cu maximum de atenție. Era hotărît să-l asculte pe Pangratty cu orice risc, să treacă peste orice insinuare ori agresivitate. Se obișnuise, oricine vorbea cu el se simțea dator să se arate mai inteligent decît era și mai ales foarte perspicace în a descoperi subtilitățile reale ori presupuse ale muncii, dacă era o muncă asta?!, directorului Mihail. De foarte mulți ani nimeni nu mai conversa cu Mihai Mihail, absolventul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
profesională a doctorului, a tuturor medicilor și se răzvrătea împotriva omenirii întregi. Luana nu-l crezuse capabil de atâta îndărătnicie și prostie. Ea voia un copil, mai mult decât toate bogățiile din lume și el, ca soț al ei, era dator să i-l ofere. Nu dădea doi bani pe afacerile lui prospere, pe iubirea declarată la orice colț de stradă, dacă nu făcea nici cel mai mic efort să-i dea unicul lucru cu adevărat important în viață. Porniră, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fiecare dată, cumpără ziarele și începu să-și caute de lucru. Ștefan insistă ca ea să mai aștepte puțin, până când el avea să-și deschidă cabinetul și s-o ia asistentă. Luana refuză politicos dar categoric. Îi era, și așa, datoare vândută. O ajutase cu bani, îi cumpărase televizor și ea nu știa cum avea să-i dea datoria înapoi. Escu râdea de zbuciumul ei și nu știa cum să mulțumească Domnului că se îndurase de rugile lui fierbinți. O avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tehnologie modernă. Nuța Cordel o întâmpină surâzătoare. Doamnă Noia, nici nu știi ce bine-mi pare c-ai venit. Am înnebunit doi ani făcându-ți munca. E timpul să intri în pâine, gata cu leneveala și nu uita, îmi ești datoare vândută. Aceeași ființă deplorabilă, cu o altă pieptănătură. Își încrețise părul scurt și-l ridicase spre înalturi, nu mai înainte de a-l vopsi într-o culoare de catran. La scurt timp, cum vechea denumire a postului nu se mai justifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
metodă de-a o aduce în acel loc pe Rebeca. Când Noia reveni la muncă ea îi ieși în cale, încercă să-l convingă, cu nonșalanță, că trecuse peste situația creată și-l iertase dar că domnișoara Schtac îi rămânea datoare cu o explicație. Puțin dezorientat de atitudinea nevestei sale, inginerul trebui să accepte o întâlnire între cele două femei, în locul stabilit de Luana. La ora hotărâtă, doamna Noia o văzu pe Rebeca apărând în colțul străzii, îmbrăcată într-o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prezenței permanente a Sandei, a prieteniei devotate a Iulianei Darie, se simțea singură, dezorientată și părăsită. Se gândea tot timpul la Ștefan, bărbatul unic prin iubirea ce i-o purta, prin frumusețea sufletului și a gândului, căreia îi era înzecit datoare pentru răbdarea și fidelitatea cu care o aștepta. Lui îi datora viața. El era responsabil pentru speranțele ei renăscute. Privirea visătoare, umbrită de tristețe, îi alunecă peste tulpinile înghețate ale copacilor și-i căzu pe trupul gârbovit, aplecat de gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
repaus și va mai face un copil. În vremurile de demult, în pauzele dintre meciurile de fotbal, se lăuda că va avea patru copii. Toți băieți. Acum se mulțumea și cu mai puțini. Aniela cerea un frățior și ea era datoare să-i îndeplinească dorința. Mai apoi, va scrie o carte. Una din acelea care nu va dormi, uitată, în raftul cu manuscrisele ei citite doar de Sanda. L-a sunat spre seară și l-a invitat s-o însoțească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
turnat fără nici o ezitare, mi-am golit sacul, am mai aruncat și niște remarci personale și am așteptat reacția. Ei, bine, Alexe se înfurie când îl vede pe altul mai pornit decât el împotriva unui om și atunci se simte dator să contrazică, să apere. La început m-a ascultat zâmbind sardonic, pe urmă a căutat să găsească resorturi, scuze, părea de astă dată de-a dreptul înțelegător când era vorba de slăbiciunile bieților oameni. Era un joc, la urma urmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
te formalizezi. În definitiv sunt o femeie bătrână, îmi permit să fac asemenea gesturi. Nimeni n-o să se mire. Și apoi invitația mi-a aparținut. În totalitate. În cazul acesta o să vă telefonez în curând. Nu-mi place să rămân dator. Vom merge la o ceainărie deschisă și ea recent. Am trecut pe acolo când ieșeam de la o ședință. Locul mi-a plăcut. Atâta doar că nu se fumează, dar sper să nu fie un inconvenient prea mare, În sfârșit, gemu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu se ascunde de aceasta, nici nu voiește să se lupte eroic, ca să își cruțe viața. El este conștient de faptul că va muri chiar dacă nu acum, mai târziu, peste ani, dar va muri, deoarece toți suntem cu o moarte datori. Astfel el se resemnează în calea destinului și îl acceptă așa cum e el: nici nu voiește să se ascundă la negru zăvoi, nici să se apere cu unul dintre cei mai buni câini ai săi, el doar să-i fie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-l continuând aș putea să vă dau doar câteva exemple știți și dumneavoastră că Universul e nesfârșit și anume: la mine În bloc va fi schimbat șeful de scară. (Sensibil la uimirea care modifica chipul lui Șendrean, Brândușă se socoti dator cu câteva precizări.) Da, da, va fi schimbat. Nu are la zi cartea de imobil. Nu controlează intrările și ieșirile. La ultimul raid inopinant al sectoristului, la apartamentul 42 figura o bătrână care a decedat acum câteva luni. Tolerează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
final. Își reveni Însă căci mai avea câteva avize. În căștile fetelor de la masă, din nou frumos aliniate pe cele cinci scaune, se auzeau apeluri disperate și Înjurături din toate colțurile țării. 27. Odată ajunși În stradă, Petru se simți dator să-și ceară scuze pentru intervenția de adineauri. În ciuda precauținilor și a deferenței, i se părea că gestul său păstra, oricât de voalat, ceva din urgența cu care oamenii de ordine anihilează insurgenții de ocazie. Intenția dumitale a fost cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cum o să uităm așa ceva? Că doar o dată pe an e Anul Nou. Până una alta, ai uitat să-mi Întinzi și tu mâna, zise ea și Îl sărută pe frunte Înainte ca el să poată face gestul cu care rămase dator. Doar când a trebuit să coboare scara veche de lemn, a trebuit să admită că Martellul era, orice s-ar spune, un coniac bun. Dovada: uitase cu desăvârșire de panourile publicitare de care avea nevoie pentru firmă, În schimb avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]