577 matches
-
întotdeauna a crezut în miracole. Amintirile din copilărie sunt proiectate cosmic; nu știm unde și cum este depășit pragul amintirii printr-o mișcare de translație către timpul acesta în care "Fecioara Gheorghița" se mușcă de coamă cu armăsarii, înjunghie și deșartă ulcioare cu sânge, se aruncă în fântână pentru ca la Rusalii fetele să-și facă pe dată ca până la toamnă să se mărite. Poetul descrie motivul "Caloianului" în versiunea mai modernă care implică un proces de laicizare a cântecului ritualic al
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fînul de mîncat la vaci - și se crede că apoi nimene nu le poate lua mana. Să arunci totdeauna o mînă de lapte pe vacă, ca să nu-i ieie nimeni mana. Apa cu care se clătește donița după ce s-a deșertat laptele dintr-însa se toarnă pe gunoi, c apoi strigoaicele nu pot lua mana vacilor. Vacilor nu li se dă nume, ca fermecătoarele să nu știe numele și să nu le poată lua laptele. Se crede că este bine a
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
bem în nenorocitul acesta de local, în care altă mîngîiere oricum n-aveam!... Cît timp V. trăgea din sticla jumătatea rămasă parcă mai gustoasă ca oricînd secretarul organizației recapitula, cu sobrietate, cele auzite și privea, cu tristețe, cele ce se deșertau cu repeziciune, pe gîtlejul tăbăcit și mereu însetat al culturnicului. Cînd sticla rămase goală, oftară amîndoi, scurt, rusește. Așa tovarășe, e bine că ai înțeles exact cum e cu decretul 400, proaspăt sosit de la cabinetul 2!... (încet) ...ia dracu' sticla
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
au decât ceea ce promit și seduc pentru a întinde o capcană: seriile de determinative dispuse în crescendo (mâinile, care atrag și sufocă, picioarele lungi făcute parcă pentru a se salva la momentul potrivit) prezintă o imagine contradictorie, simbol al speranțelor deșarte 114: "armée de beaux bras faits pour attirer, pour enlacer, pour étreindre, et de jambes devinées longues et minces, faites pour fuir, comme celles des gazelles, avec des pieds și petits qu'ils ne devaient pas laisser de traces, lui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Ella per grotte, / per nudi scogli e desolati alberghi, / le non ignote ambasce e l'alte e rotte / nostre querele al curvo / etra insegnava.. (vv. 65-69) Inno ai patriarchi o de' principii del genere umano: (...) quando le rupi e le deșerte valli / precipite / l'alpina onda feria / d'inudito fragor; quando gli ameni / futuri seggi di lodate genți / e di cittadi romorose, ignota / pace regnava; (vv. 27-32) Ultimo canto di Saffo: Placida notte, e verecondo raggio / della cadențe luna; e tu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fatica, / Ed è rischio di morte îl nascimento. / Prova pena e tormento / Per prima cosa (Canto di un pastore errante dell'Asia); Che fai tu, luna, în ciel? dimmi, che fai, / Silenziosa luna? Sorgi la seră, e vai, / Contemplando i deșerți; indi ți posi. / Ancor non șei tu paga / Di riandare i sempiterni calli? (Canto di un pastore errante dell'Asia). 291 Giacomo Leopardi, Tutte le opere, îngrijit de Francesco Floră, vol. I, Mondadori, Milano, 1949, p. XXX sqq. Afirmațiile lui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
încredința oarece, tăind o câtime de semințe cu un cuțit ascuțit în giumătate și, deosebind pe acele bune care sînt sănătoase și umplu coaja, având totodată a<l> lor însușit miros și gust și dând de o parte pe acele deșerte și stricate. În acest chip, din mulțimea unora sau altora, se va cunoaște îndeobștie proporția bunătății săminței. Un alt mijloc, deși mai cu îngreuiere, însă mai sigur, este acesta: să înmuiem o câtime numărată de semințe puse într-un săculteț
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
merge la grupul sanitar în afara timpului prescris. Mâncărurile constau în lichide, iar frigul obliga organismul să elimine apa. Reținerea îndelungată a urinei afecta rinichii. Unii deținuți, cu un organism mai șubred, urinau în celulă, alții în bocanci pe care îi deșertau apoi la WC, atunci când erau scoși pentru necesitățile fiziologice. Manejul. Deținutul era obligat să alerge în cerc atât ziua cât și noaptea, sub supravegherea unui gardian. În timpul alergării, acesta era bătut în permanență cu un bici de către gardianul care stătea
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
și asta așa gândise Ana după judecată, așa și Ghiță care își dădea silința să uite cele petrecute, să le treacă cu vederea, ca și când nu ar fi fost... Dar fuseseră. Și e destul ca Lică să reapară și să își deșerte șerparul plin cu banii pe masă pentru a scoate din adânc "pornirea pătimașă" a lui Ghiță pentru aceștia. Nici unul, nici altul Ghiță, respectiv, Ana nu au înțeles semnificația momentului revelator pe care îl trăiseră. Judecata i-a adus alături, dar
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
bătrâna la tustrei. Narațiunea curge mai departe și cuvintele naratorului par să repete până la ultimul cuvânt aceeași atitudine a Anei și după stabilirea la Moara cu noroc în relația cu soțul și copiii săi: Sâmbătă de cu seara locul se deșerta, și Ghiță, ajungând să mai răsufle, se punea cu Ana și cu bătrâna să numere banii, și atunci el privea la Ana, Ana privea la el, amândoi priveau la cei doi copilași, căci doi erau acum, iară bătrâna privea la
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ținuturi. Românul, sârbul, ungurul sau neamțul e cel care o ajută ceas de ceas să-și crească copilașii, căci a învățat să-și vândă marfa și nu e bucurie mai mare pentru Mara decât să se întoarcă acasă cu coșurile deșerte. Numai așa poate să adune ban lângă ban și să facă din Persida și Trică oameni cum sunt preoteasa din Pecica, dulce la fire, frumoasă și bogată, și Bocioacă, starostele cojocarilor din Lipova pe care ea îi admiră atât de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
e ademenitoare forma desăvârșită în care el își dă pe față gândirile. Au trăit în timpul vieții lui Caragiale și oameni care n-au râs, ci au fost cuprinși de adâncă întristare când și-au dat seama că nu sunt închipuiri deșerte, ci ființe viețuitoare pocitaniile omenești pe care le "admiră" lumea în Noaptea furtunoasă ori în Scrisoarea pierdută și ființe viețuitoare pe care le-ntâlnim pretutindeni în calea noastră 245. În același spirit scrisese și tânărul Slavici în 1879 în apărarea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cât... Privi spre bastonaș, arătă o pietricică din cele încrustate pe mâner și adăugă: cât asta. — Un moment, serenissime, se auzi prima oară glasul evreului tânăr, care scotoci printre punguțele din boccea, alese două și, făcânduși loc pe pupitru, le deșertă separat în două grămăjoare de pietricele, unele șlefuite în fațete, cu o transparență cristalină de un roșu viu întro tentă de violet, altele șlefuite rotund, în aparență mai opace, de un roșu greu, aducând aminte culoarea sângelui închegat. Arătând spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Un om ca mine nu are ascunziș pe lumea asta, mâna lungă a padișahului m-ar ajunge ori unde aș fi și mi-ar suci gâtul ca unui pui de găină. Oare au mai fost vreodată casele domnești atât de deșerte? De ce mă mir că-i pustiu, pentru că domn nu este ca să fie pază, și cu greu își stăpâni un hohot de râs. Intră în sala în care aburul suflărilor făcuse aerul de nerespirat, trecu printre trupurile adormite și se lungi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întins sub razele de soare. Sârmele se umpleau de rufe. Apoi a scos baniți, ciuvee, butoaie, un fund de sac de sare și alte oale care mai erau în beci. A tras capacul, l-a închis cu o lacată, a deșertat câteva roabe de gunoi strâns de la vite, a întins pe bagdadie iarbă secerată cu o zi înainte, a întors spatele și a plecat la treburile ei. Nopțile aveau să fie de acum înainte pentru ea așa cum erau pentru toți
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
povestească numaidecât toate câte a pățit de când n-a mai fost pe acasă, zi cu zi, mai ales suferințele din spitale. Până să vorbească însă Apostol, care devenise gânditor în odăița grea de amintirile copilăriei, doamna Bologa, întîi ca să-și deșerte inima și apoi fiindcă cu cât îmbătrînea, cu atât se făcea mai vorbăreață, prinse a-i istorisi, la nimereală, fel de fel de amănunte din viața ei și a tîrgușorului: ― Parcă-mi spunea Dumnezeu că ai să vii, dragul mamei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Tocmai când inima îi era stăpânită de mulțumire, în ogradă apăru Ilona, care venea de undeva, îmbujorată, obosită, cu ochii scăpărând de mânie. Și parcă ar fi căzut de pe o culme amețitoare, Apostol simți că din suflet i s-au deșertat brusc împăcarea și liniștea, iar în locul lor s-a ivit o îngrijorare ciudată și o dorință dârză. Dădu să sară de pe scaun, să alerge la Ilona, s-o ia în brațe și să n-o mai lase să plece de lângă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Sburînd negre și stinse surpatele lumine. Văd caosul că este al lumilor săcrii, Că sori mai pâlpâi roșii gigantice făclii Și-apoi se sting. - Nimicul, lințoliu se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde! Văzând risipa, Satan, vei crede c-ai învins! Căci dacă ești Arhanghel al morții cei bătrâne Atunci ești drept - căci numai ea este dreaptă-n lume, Și cei ce o servesc - căci contra orice-n lume Învinge
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
măslin Povestind povești bătrâne, au văzut păstorii steaua Cu zâmbirea ei ferice și cu razele de nea Ș-au urmat sfințita-i cale către staulul divin. ............................................................. Azi artistul te concepe ca pe-un rege-n tronul său, Dară inima-i deșartă mîna-i fină n-o urmează... De a veacului suflare a lui inimă e trează Și în ochiul lui cuminte tu ești om - nu Dumnezeu. Azi gândirea se aprinde ca și focul cel de paie - Ieri ai fost credința simplă - însă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Copile dulci ca îngerii - virgine - Prin sală trec purtând cununi de flori; Ah! vorba înger scapă pe oricine De lungi descrieri, dulce cititoriu - Astfel acum ea mă scăpă pe mine Să zugrăvesc terestrele comori, Acele dulci, frumoase, june-scule Cu minți deșerte și cu inimi nule. La ce-aș descrie gingașa cochetă, Ce-abia trecută de-optsprezece ani, Priviri trimite, timide, șirete, Când unui tont, ce o privea avan, Când unui ghiuj, cu mintea căpietă, Urât ș-avar, sinistru și pleșcan, Sau
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
asupra lui cu aripi întinse stă Satana. De geaba lângă patu-i alături stă sicriul Când gloatele-i pe lume au tot întins pustiul. Ce Dumnezeu e-acela care-ar putea să-l ierte Că țări întregi schimbat-au în întinsori deșerte? Și eretic e-acela ce rasa v-o sărută Când ura-n a lui suflet, de veche, e stătută? {EminescuOpIV 219} În van cercați a-i drege căci răi rămân de-avalma Și trebue ca soarta să-i spulbere cu palma
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stoluri sboară Și lumea din adâncuri o scutură ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade, 160Tărînd cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n chaos întins fără de fine, Căzând negre și stinse surpatele lumine. Neantul se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde. Văzîndu-te strigare-aș de-un dor nebun cuprins: "Mărire ție Satan, de trei ori ai învins! "Atuncea mă primește prin îngerii peirei, "Mă-nvață și pe mine cuvântul nimicirei "Adînc, demonic, rece. Ți-o jur - astă știință
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
asupra mea cu-ntinse aripi va sta Satana; Cu tronul meu voiu pune alăturea sicriul, Când gloatele-mi în lume ar tot mări pustiul, Să simt că nu se poate un Dumnezeu să-mi ierte Cetățile în flacări și țările deșerte... Astfel doar aș preface durerea-mi fără nume, Desbinul meu din suflet într-un desbin de lume. Și tot ce-ncîntă ochii cu mii de frumuseți, Tot ce pământul are și marea mai de preț, Grămezi să stee toate la mine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și neorînduială și unde lumina este ca întunericul!" $11 1. Țofar din Naama a luat cuvîntul și a zis: 2. "Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns și să creadă limbutul că are dreptate? 3. Vor face vorbele tale deșerte pe oameni să tacă? Și-ți vei bate joc de alții, fără să te facă cineva de rușine? 4. Tu zici: "Felul meu de a vedea este drept, și sunt curat în ochii Tăi." 5. A! de ar vrea Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Niculăiță tată! Păi nu spuneau cei bătrâni că pe vremuri era aici un hangiu cam între două vârste, dar își luase o muiere tânără și toată numai foc și pară. Parcă ardea locul pe unde călca! Toți care intrau să deșarte o ulcică-două cu vin ședeau mai mult cu ochii după hangiță, de uitau să mai plece acasă... Toate au mers până într-o zi... Cotiugaragiul s-a oprit din povestit și a pus mâna pe ulcică sorbind din ea cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]