583 matches
-
cât... Privi spre bastonaș, arătă o pietricică din cele încrustate pe mâner și adăugă: cât asta. — Un moment, serenissime, se auzi prima oară glasul evreului tânăr, care scotoci printre punguțele din boccea, alese două și, făcânduși loc pe pupitru, le deșertă separat în două grămăjoare de pietricele, unele șlefuite în fațete, cu o transparență cristalină de un roșu viu întro tentă de violet, altele șlefuite rotund, în aparență mai opace, de un roșu greu, aducând aminte culoarea sângelui închegat. Arătând spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Un om ca mine nu are ascunziș pe lumea asta, mâna lungă a padișahului m-ar ajunge ori unde aș fi și mi-ar suci gâtul ca unui pui de găină. Oare au mai fost vreodată casele domnești atât de deșerte? De ce mă mir că-i pustiu, pentru că domn nu este ca să fie pază, și cu greu își stăpâni un hohot de râs. Intră în sala în care aburul suflărilor făcuse aerul de nerespirat, trecu printre trupurile adormite și se lungi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
conjugal) - împiedicându-l astfel pe el, vezi bine, să devină un erou în ochii nevesti-sii și ai copiilor. Câtă mânie! Câtă obidă! Și nici măcar n-avea pe cine să-și verse năduful - în afara propriei lui persoane. „De ce nu-mi pot deșerta mațele - sunt îndopat cu prune până-n cur! De ce m-o durea capu-n halul ăsta? Unde mi-s ochelarii? Cine mi-a luat pălăria?“ Asemenea atâtor bărbați evrei din generația lui, care își slujeau familiile într-un mod atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mototolite, de șervețele igienice mânjite și de pijamale pătate, îmi mișcam penisul jilav și umflat de perpetua spaimă că scârbosul meu obicei ar putea fi descoperit de careva care-ar fi dat peste mine chiar în momentul în care îmi deșertam cu frenezie sămânța. Cu toate astea, nu reușeam nicicum să-mi iau labele de pe făcăleț din momentul când acesta începea să-mi urce în sus pe burtă. La școală, în timpul orelor, ridicam mâna să mă cer afară, o zbugheam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sărim în sus de pe colacul toaletei, și eu, și pumnul meu încleștat, cu conținutul lui cu tot. — Hai odată, mai lasă-i și pe alții la budă, auzi? îmi zice tata. Hai, că de-o săptămână nu mi-am mai deșertat mațele. Îmi recapăt stăpânirea de sine, după bunul meu obicei, contraatacând indignat: — Am o diaree îngrozitoare! Chiar nu-i pasă nimănui de treaba asta? și între timp îmi reiau lucrul manual, mărind ritmul pe măsură ce organul meu canceros începe, în chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
categoric. Vreau să văd și eu ce ți-a ieșit. Nu-mi place deloc toată povestea asta. — Iar eu - se bagă tata, mișcat ca de obicei de realizările mele, respectuos și invidios în egală măsură - eu, unul, nu mi-am deșertat mațele de-o săptămână. În acest moment mă ridic cu greu de pe colacul WC-ului și, cu un icnet de animal biciuit, screm din mine trei stropi apoși în bucățica de pânză în care-și adăpostește sfârcurile ei prăpădite soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Te-ndopi sau nu cu cartofi-pai și cu ketchup pe Hawthorne Avenue după ore? Jack, vino-ncoa’, vreau s-auzi și tu ce zic, strigă mama după tata, care tocmai ia baia în stăpânire. — Lasă-mă, că vreau să-mi deșert mațele, răspunde el. N-am destule pe cap, voi îmi mai lipseați cu zbieretele voastre acum, când vreau să-mi deșert mațele? — Știi ce face fi-tu la școală, elevul eminent care nici n-o mai lasă pe maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tu ce zic, strigă mama după tata, care tocmai ia baia în stăpânire. — Lasă-mă, că vreau să-mi deșert mațele, răspunde el. N-am destule pe cap, voi îmi mai lipseați cu zbieretele voastre acum, când vreau să-mi deșert mațele? — Știi ce face fi-tu la școală, elevul eminent care nici n-o mai lasă pe maică-sa să-i zică căcuță, că, vezi tu, Doamne, a ajuns om mare? Ce crezi că face maturul de fi-tu când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aștepți până ies? — Nimic, răspunde mama. S-a rezolvat. Mă privește dezamăgit la culme. Eu sunt rostul vieții lui și știu asta. Ce-a făcut? — Ce-a făcut e bun făcut și gata, cu voia Domnului. Ia zi, ți-ai deșertat mațele? îl întreabă ea. — Ba bine-nțeles că nu. — Of, Jack, ce-o să se întâmple cu tine, cu mațele astea ale tale? — Or să se facă beton, asta o să se întâmple. — Asta-i din cauză că mănânci prea repede. Nu mănânc prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
persoane. Așa îi făcea și pachețelele pentru școală. Luă niște sandviciuri la întâmplare și le întinse fetiței. Aceasta bolborosea mulțumiri în neștire, lucru care o încurca și mai rău pe Crăița. Scotoci prin rucsac și scoase dulciuri, sucuri, ciocolată. Le deșertă în poalele fetiței și plecă în grabă. Chipul ei, uluit, înfometat și murdar, avea să-i stăruie în minte multă vreme... Colega ei nu comentă și nu o întrebă nimic. Era și ea uluită. O mașină le claxonă. Era cel
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cel dintâi se înființa cel care cunoștea toate mădulările animalului, cumătrul Gafton. Soseau apoi fina Gâscă, surdul lui Hoașcă cu tot cu Soltana, Areta și alte vecine. După înjunghiere, femeile se strângeau la vatră și, în ghearele lor ascuțite, mațele porcului își deșertau, aburind, necurățeniile. Hăcuite în coveți, mormane trandafirii de grăsimi miroseau dulce și grețos ; lângă cratițele clocotite, pe jos, în lighene, plescăiau zoaie beșicate de steluțe grase iar, sub geamuri, începând să se acopere cu brumă argintie, zăcea carnea roșie. Osânza
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu cârlig și-o saltă pe umăr ca pe-un buzdugan, de colo un ol negru cu lapte. îi place zerul cu cartofi. Pentru treaba pe care o face nu cere plată decât un căuș de făină, pe care-l deșartă într-un tăbultoc cusut din ștergare care put acrit. De astă toamnă s-au pus difuzoare în sat și toată lumea află o mulțime de vești. După o dușcă de rachiu din sfeclă, lui Mazarache i se dezleagă limba. - A
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pe gingiile fără dinți, se căscase la pletos, în timp ce ochii albaștri, mici, cu marginea pleoapelor înroșită, îl priveau atent. Cel cu pălărie zicea convins : - Ia dă vaca la păscut, să vezi, paște ? Nu paște !... Lângă coșuri de nuiele deșertate pe un petecar, se ridicau movile de castraveți, ceapă și ardei. într-un genunchi, alături, ședea precupețul cu fața lungă, galbenă, din care atârna strâmb și buburos un nas vânăt ca porumbrica. Cu albeață pe un ochi belit cu pleoapa
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în locul acesta o pace trainică." 14. Dar Domnul mi-a răspuns: "Proorocii lor proorocesc minciuni în Numele Meu, Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă, și nu le-am vorbit, ci ei vă proorocesc niște vedenii mincinoase, proorociri deșerte, înșelătorii și închipuiri scoase din inima lor. 15. De aceea, așa vorbește Domnul despre proorocii care măcar că nu i-am trimis Eu, proorocesc totuși în Numele Meu, și zic: Nu va fi nici sabie, nici foamete în țara aceasta", proorocii aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
albaștri-ultramarin păreau acum, departe în noapte, și mai halucinanți. Becul galben punea dungi iluzorii și mai liliachii în oglindă. Deschise dulăpiorul cu medicamente, atârnat pe peretele din partea opusă căzii. Luă tubul de Medrobamat, îi scoase capacul cu vată și îl deșertă în palmă. Erau vreo douăzeci de pastile, exact câte îi trebuiau. Ca să nu rateze, știa că îi trebuiau cel puțin zece grame. Aici erau cam cincisprezece, poate mai mult. Pastilele erau mici, nu îi era frică să le ia. Știa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
eu parte, chiuind: „Chiraleisa”, „Chiraleisa”.., enoriașii întâmpinându-ne din poartă cu lumânări aprinse, dăruindu-ne colăcei, pampuște îgogoși), mere, nuci și grițari îcreițari), astfel că trăistuțele noastre se umpleau și nu de puține ori dădeam fuga pân-acasă să le deșertăm. Era un du-tevino, o distracție unanimă și o hârjoană până noaptea târziu, când popa, obosit de atâta „aghesmuit” și de întins mâna după bani, se retrăgea la Casa Parohială. După socoteala unor cârcotași, care de altfel păreau a fi persoane
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
samă important, nu pentru deșertăciunea personală (departe de mine aceasta) dar pentru convingerea că lucrezi sau nu în zădar. Eu sunt scriitor de ocazie și, daca am crezut de cuviință a statornici pe hârtie puținele momente ale unei vieți destul de deșerte și de neînsemnate e un semn că le-am crezut vrednice de aceasta. Daca forma pe care ele a-mbrăcat-o e vrednică de râs, vei concede că nu aceasta a fost intenția mea și c-atunci e mult mai bine ca să
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
au discutat, ci fericirea de-a mă uni cu tine tu știi mai bine decât mine. Dintr-un punct de vedere, poate că ne-au voit binele, mie și ție. Amorul e mai puternic când nu e legat cu forme deșerte și lumești, inima simte mai puternic când codicile civil nu-i impune legi pe care ea le recunoaște și pe cari îi place a le înfrînge. Dacă e o fatalitate care își bate joc de omenire, să crezi, amicul meu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ci este la Podul lui Bâtcă, la Varniță”. Află, curiosule, că Grigorie Ioan Calimah voievod a găsit și alte căi de a se pune bine cu cele sfinte. Știu ce vrea să spună sfinția ta. Dacă-i așa, atunci să deșertăm sacul... La 22 aprilie 1769 spune vodă: „Facem știre cu această carte... pentru un trunchi de tăiat carne ce va avea aicea în Iași cinstitul... chir Gavriil migtropolit...l-am iertat de camănă și de alte toate dările și angăriile
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
adaugă Stănică cu apetit, presari pe deasupra tot scorțișoară pisată! - Așa mâncam noi, bătrînii! încheie simplu Agripina,ronțăind alune americane. Stănică își continua ancheta prin rafturi. Se uita acum la ceștile de cafea, multe și desperecheate. Una plină de stafide o deșertă pe gât. Cele mai delicate aveau forma unor boluri de ceai chinezesc, erau mici și zugrăvite cu ramuri subțiri, înflorite. Neavând mâner, erau vârâte în niște picioare ovoluide de aramă, căpătând astfel înfățișarea unor candele. - Mătușă, zise Stănică, ce faci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
împărătești să reia în posesiune Pelagonia și Prilapos, să-l gonească pe Kamytzes din Tessalia și parte să-l învingă-n lupte, parte să-l facă a fugi de bunăvoie sub impresia propriei sale slăbiciuni. Protostratorul trebui pîn-în sfârșit să deșerte și tarea cetate Stanos în care se retrăsese ca-ntr-o tărie neînvinsă. Printr-un vicleșug, întrebuințat contra lui Chrysos, căzu si Strumizza în mâinile romeilor și Ioannes Spyriodionakis, pierzîndu-și cauza, încheie asemenea pace. În strălucirea unor asemenea fapte glorioase
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca vulturul ce se repede din ceriuri. De la Melenik, Teodor Lascaris se-ndreptă spre Tessaloniki, trecu râul Vardarios, năvăli spre Prilapos și rândui toate pregătirile necesare pentru asaltarea și biruirea orașului întărit Belesos, a cărui garnizoană, intimidată prin acestea, capitulând, deșertă orașul, căpătând liberă retragere cu arme și bagaje. Drumul înapoi al împăratului îl ducea peste Neustapolis și Melenikos la Serrae, apoi peste Didymotichos la Adrianopol. Astfel romîno-bulgarii trebuiră să deșerteze toate orașele și castelele răpite în vremea din urmă de la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
orașului întărit Belesos, a cărui garnizoană, intimidată prin acestea, capitulând, deșertă orașul, căpătând liberă retragere cu arme și bagaje. Drumul înapoi al împăratului îl ducea peste Neustapolis și Melenikos la Serrae, apoi peste Didymotichos la Adrianopol. Astfel romîno-bulgarii trebuiră să deșerteze toate orașele și castelele răpite în vremea din urmă de la romei, afară de două, căci nu se mai ținu decât Patmos, cetatea dinlăuntrul munților Achridei, precum și bine întăritul oraș Tzepaena, zidit în punctul unde se ating două puternice șiruri de munți
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ungurească de căpetenie, condusă de priceputul întru ale războiului Niclas Gara, care se rezema de șanțuri cu plan și chibzuință făcută, știu să treacă râul pe plute, cu toată ploaia de săgeți despre partea românilor, și cuprinse ținutul Severinului. Vlad deșertă câmpia cu toată oștirea sa, iar regele puse să reconstruiască fără întîrziere castelul Severinului. Pe dos a fost însă soarta despărțământului de secui, comandați de voievodul Niclas. Lângă râul Ialomița ea dete de șanțuri și întărituri de tăruși, bătu și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
natură profundă, a devenit deja avere (comună) publică. Această lipsă trebuie să retrolucre neapărat și asupra artiștilor reprezintatori, a căror talent d-a individualiza se volatiliză pe zi ce mergem. Acestei tendințe în nepersonal, care degenerează în generalitate cea mai deșeartă, trebuie să i se opuie actorul cu toată silința, tocmai pentru că această tendință e condiționată prin (spiritul) direcțiunea (Richtung) timpului, fiindcă aplecarea de-a pune generalul și idealul asupra (reprezintărei) reproducerei personalităților concrete îl degradă pe urmă în simplu declamator
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]