8,244 matches
-
mei ar face cîte două hemoragii fiecare. Sînt foarte sensibili cînd e vorba de lucrurile astea, mai cu seamă tata. Sînt ei drăguți și cumsecade nu spun nu -, da'-s îngrozitor de sensibili. De altfel, n-am de gînd să vă debitez autobiografia mea nenorocită sau alte prostii d-astea. Vreau doar să vă povestesc despre întîmplările demente pe care le-am trăit în preajma Crăciunului, înainte s-ajung la capătul puterilor și să fiu nevoit să vin aici să mă potolesc 151
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
să rezolve probleme neuzuale de producție. Serviciile pe care le oferă Metabras reprezintă o completare a activităților uzuale de producție. De fapt, acestea se traduc în realizarea unor produse la comandă, în special prin prelucrarea oțelului-beton. Firma are posibilitatea să debiteze tablă după desen (ceea ce poate însemna și proiectul clientului) cu ajutorul unor utilaje performante. Serviciile complementare, ca și activitățile de producție, îmbunătățesc portofoliul de produse prin diversificare, și structura costurilor prin controlul strict al operațiilor. Dat fiind faptul că ele adaugă
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
idei cât mai absurde”, bazându-se pe experiența că acestea sunt deseori cele mai rodnice) și ultima: „combinările și ameliorările sunt binevenite”. Există și un secretar care stenografiază tot ce se spune. Unul din cei de față începe prin a debita tot ce-i trece prin minte în relație cu problema, fără nici o selecție sau preocupare de exactitate. După ce termină, începe un altul, nu se discută nimic, urmează al treilea ș.a.m.d. La un moment dat ideile abundă, apoi se
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
nu vor fi importante, dacă profesorul va continua să aprecieze cu nota maximă simpla memorare fidelă a spuselor sale. Aici e posibilă o iluzie: profesorul care-și aude repetate propriile sale fraze are impresia că și pentru elevul care le debitează, chestiunile sunt tot așa de clare cât îi sunt și lui. Or... e o mare eroare! Poate fi o memorare mecanică, despre care am menționat lipsa ei de valoare instructivă: cunoștințele nu pot fi utilizate în diferite situații problematice. De
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Valla. Istoria filosofiei oficiale nu citește, ea se mulțumește să reia informațiile, uneori greșite, date de cei mai vechi istorici ai disciplinei. Cum lumea nu s-a prea înghesuit să-i citească textele, din cauza unor texte incestuoase care reiau ficțiunile debitate de autorii precedenți, Lorenzo Valla este năpădit de înțelegeri greșite: e transformat fie în libertin disimulat, în ateu care evoluează cu o mască pe față, în cinic vulgar care nu crede în Dumnezeu dar care-și apără poziția socială de pe lângă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sexual peste 50 de femei, dar este foarte ferm ca ministru (pp. 113-131), pînă cînd Îi vine și lui sorocul, fiind demis În 1952 și anchetat (pp. 241-259). Adjunctul ministrului, Gh. Pintilie, poate fi cel mai bine caracterizat prin „perlele” debitate la Întîlnirile cu „activul” (pp. 132-152, 156-161), unde orice problemă „rămîne de frămîntat”: „La noi n-au ce căuta tovarășii care cred În Dumnezeu”, ortografiat În 1949 cu majusculă (p. 145); „Dacă unul zice ceva În cîrciumă l-am luat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mai lamentabil decât cei de stânga. S-a întâmplat să văd o emisiune la televizor în care se reîncălzea supa deja răcită a manualelor alternative. Mai precis, a celor de istorie. Combatanții - un amestec straniu de protocroniști (încruntatul Mihai Ungheanu, debitând cu voce monotonă aceleași poncife național-securiste, Dan Zamfirescu, eternul comic al geto-dacismului aflat la baza culturii mondiale, negurosul Ion Coja, un om de extremă dreaptă despre care-ți vine să juri că e de extrema stângă, și, evident, caracuda istorică
Pastorul Gauck: Unsprezece ipostaze by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17155_a_18480]
-
decurgeau mai mult sau mai puțin formal, după cum cel care conducea era un activist fervent sau un simplu sindicalist, comunist la fel de puțin convins ca și participanții. În tot cazul, trebuia ca fiecare să ia cuvântul. Să iei cuvîntul însemna să debitezi tot felul de aserțiuni dogmatice, care puteau fi completate de un alt coleg, dar fără nici o dezbatere, discuție, fără preocupări de argumentare reală. Era un scenariu stupid. Metoda cea mai răspândită era aceea ca fiecare să copieze câte o pagină
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în a cerceta adevărul, în a analiza cu mare minuțiozitate fapte și argumente de mare finețe, în a dovedi existența unor erori și a fundamenta un alt punct de vedere erau puși să repete mecanic teze dogmatice și minciuni evidente, debitate de conducătorii partidelor comuniste. Era penibil și înjositor. și ritualul se repeta lună de lună, an după an! Munca de îndoctrinare și organizare politică era asigurată și de sindicate - sub conducerea partidului. Sindicatele aveau rolul principal de a realiza mobilizarea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
În relatarea spirituală a unor voiajuri, descrierile de natură nu sunt cele mai reușite, peisajul fiind perceput prin prisma unor reminiscențe livrești. Un miniatural cap de operă este Păcală și Tândală sau Morală moldovinească, ingenios compendiu de proverbe și sentințe, debitate cu voluptate paremiologică. Stilul epistolar, asociativ, capricios, câteodată (auto)persiflant, emană și o anume sfătoșenie calmă, bonomă. Între proze se mai află un „manual”, Vânătorul bun sau Meșteșugul de a nu-ți fi urât (1844), îndatorat unui E. Blaze, de
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
e o comedie duioasă, în descendența lui Mihail Sebastian. Profesorul Miroiu se numește aici Gore, este meteorolog și la fel de timid înaintea farmecului feminin. „Șeful” ar fi, la rându-i, un alt Cerchez, gata oricând să jongleze cu aforisme și paradoxuri debitate cu aplomb. Obsesia dramaturgului e de a avea replică, cât mai deșteaptă și subțire. În Noaptea e un sfetnic bun e vorba de dramă. Drama este a inginerului Anatol, om cu experiență vastă și de o neîndoielnică bună-credință, însă prizonier
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
subiect vital. Orice discurs poetic, filozofic sau religios avansează tema unei contemplații imediate. Dacă invocăm poezia sau tabloul ca repere ale unei „formări umaniste”, se schimbă oare ceva în destinația tristei noastre derive? Analfabeți la capitolul liturghie, ideologii știu să debiteze sloganuri, și nu stări de spirit. Seducția ambiguitățiitc "Seducția ambiguității" Poate că totul a început cu relativismul nominalist al modernității. Filozofii au renunțat la căutarea înțelepciunii, pariind faustic pe cunoașterea orizontală. De aceea suntem astăzi entuziasmați de aporiile intersubiectivității în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
planșe sînt profund greșite, iar despre aceea care înfățișează balena de Groenlanda, numită și Mysticetus îadică balena normală), însuși Scoresby, un om cu multă experiență în materie, afirmă că ea nu-și are nici un echivalent în natură. Dar culmea enormităților debitate pe această temă i-a revenit savantului Frederic Cuvier, fratele faimosului baron. în 1836 el a publicat o Istorie naturală a balenelor, în care dă ceea ce el numește o imagine a cașalotului. înainte de a pune această imagine sub ochii oricărui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de mîna ta decît să fiu salvat de oricare altul! Ă Căpitanul meu - urmă imperturbabilul și solemnul Bunger, adresîndu-i-se lui Ahab, cu o mică plecăciune - căpitanul meu e glumeț cîteodată, cred c-ați băgat de seamă și dumneavoastră, da și debitează multe vorbe de duh. Dar aș vrea să spun, en passant, cum zic franțujii, că, în ce mă privește, eu, Jack Bunger, fost membru al cuviosului cler, sînt total abstinent - nu beau niciodată... Ă Apă, asta nu bea niciodată! exclamă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
junimiști și, se-nțelege și pe poeții și criticii socialiști: „S-a dat În jurul operei lui Eminescu o adevărată luptă de clasă. Apariția studiului lui Gherea este un răspuns drastic dat de un exponent autorizat al clasei muncitoare, infamiilor ciocoiești debitate cu filistină prestanță În Eminescu și poeziile lui de Titu Maiorescu. Mentorul Junimii după ce pune Întreaga activitate a poetului sub semnul unei nebunii «În germene» care ar fi hotărât atât cursul vieții cât și acela al operei sale, după ce, cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
parte, mai există la unii actori tendința de a desconsidera În genere ideea rolului și de a construi personajul respectiv după «intuiție». (Ă). În acest caz, avem de a face sau cu interpretări lipsite de artă, În care replicile sunt debitate mecanic, fără un proces creator, sau cu interpretări care merg cu totul pe altă linie decât aceea a textului. (Ă). «Orice gânduri ar lua naștere În capul omului - ne Învață tovarășul Stalin - ele pot să se nască și să existe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
schematică asupra vieții. (Ă). A discuta numai ideile unei cărți, Înseamnă a da o palidă impresie despre perspectiva cărții. (Ă). O deficiență care ține de schematism, constă În faptul că unele personaje apar În operele literare doar pentru a-și debita un discurs, pentru a spune câteva lozinci. (Ă). Zugrăvirea veridică a rolului determinant al comuniștilor, scriitorii noștri l-au realizat Într-o mică măsură. Astfel este Munteanu, secretarul organizației de partid În piesa Cetatea de foc. (Ă). Același lucru se
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
le-ar „sufoca” cu prezența sa pe celelalte personaje. Realitatea este cu totul alta: în prima jumătate a cărții, vocea detectivului abia se aude. Marlowe se mulțumește să se deplaseze în diverse direcții, să primească misiuni și să asculte variantele debitate de martori mai mult sau mai puțin interesați să ascundă adevărul. Abia în partea a doua el preia inițiativa și se implică în anchetă cu seriozitatea unui profesionist și competența unui as al detectivisticii. Odată confruntat cu prima crimă, Marlowe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
moment de eroism. Inițial, Marlowe se simte atras de Lennox pentru superioritatea protectoare pe care poate s-o exercite acesta. Dar sentimentul de început se transformă repede într-un atașament profund, născut din efectul confesiunilor amar-cinice pe care Lennox le debitează cu o neinhibată plăcere a umilirii de sine. Marlowe nu pune, însă, niciodată întrebări, mulțumindu-se să devină depozitarul confesiunilor lipsite de autocomplezență ale acestui personaj apărut în viața sa pe neașteptate și dispărând în condiții dramatice: Mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
antic. El e format din opiniile economiștilor, pe care Marx îi comentează în text și mai ales în subsolul paginilor. Dar spre deosebire de corul din teatrul vechi, acest cor modern nu strălucește prin înțelepciune. Dimpotrivă, el are un adevărat rol parodistic, debitând cu gravitate și patos toate inepțiile pseudoștiinței economice burgheze. (...) Talentul literar al lui K. Marx e ilustrat cu o egală forță de operele sale istorice. (...) La asigurarea aceste calități arta de prozator a lui Marx a contribuit desigur într-o
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Era slab și bolnăvicios, din câte mi-am dat eu seama. "Mișcă, vierme! Ce te miști ca un melc? 'Tu-ți dumnezeii mă-tii! N-auzi să te miști?" Era o voce slabă, stinsă, abia auzită, dar care inventa și debita înjurături fără nici o piedică, de parcă asta ar fi făcut toată viața sa. Era bunicul său. Eram speriat, înfricoșat de vorbele acestuia și simpla lui prezență părea să mă terorizeze, să mă transforme, încet, încet, în stană de piatră, insensibil. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
corect, alege judicios termenii, are ceva cunoștințe de mitologie, pare familiarizat cu legile și variațiile versurilor. Cu toate acestea, o nemulțumire surdă mocnește în el. Constată cu mâhnire că băiatul mai degrabă expune ce-i vine la îndemână, turuie întruna, debitând cu un aer cutezător și vorbind fără nici o sfială. Nu spune mult, ci repede. Este fără dar și poate un copil inteligent, își zice, chiar precoce. Cunoștințele pe care le primește sunt însă găunoase. Se chinuie să arate că Ulise
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am vorbit cu el ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, ne-am arătat mai veseli ca de obicei, am făcut și mai mult scandal, ca să facă impresia că nu-i observăm deloc nici figura, nici doliul de la mână, am debitat spirite unul lângă altul, stupide toate, pe un ton strident, și l-am lăsat brusc, fără să știm dacă el a spus vreo vorbă tot timpul... Oricum ar fi luat domnul Cornea scena aceasta - sau de-i va fi sunat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prostii. O sută de mii de proști nu fac un inteligent, dar o sută de mii de inteligenți fac un prost. În lume, prioritatea o are prostia. Un prost, care tace, nu va plictisi niciodată ca un inteligent care-și debitează întreaga gândire. Față cu o femeie, va învinge întotdeauna pe un inteligent, care spune mereu tot ce gândește. Tăcerea provoacă curiozitatea, care ațâță iubirea și dă impresia de forță, de virilitate. Imaginația și inteligența sunt izvoare de frică. Și cum
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
copilărie. Spunea că-i datorează domnișoarei Overman o căutare elaborată, susținută, a unei forme de poezie care să corespundă standardelor lui specifice, dar care, în același timp, să fie compatibilă, chiar de la prima vedere, și cu gusturile domnișoarei Overman. După ce debita asemenea lucruri, îi explicam calm, cu răbdare - dar, desigur, țipând cât puteam de tare - care erau, după părerea mea, handicapurile domnișoarei Overman în calitate de critic, sau chiar de cititor de poezie. Atunci îmi amintea că în prima lui zi petrecută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]