855 matches
-
acestor oaze de triumf al strălucirii sufletești, dacă ar prigoni și interzice artistul și admiratorii săi atunci s-ar deschide posibilitatea unei cumulări copleșitoare de vise frânte, de ascendențe și tendințe neîmplinite. Atracția pentru paradigma artei ar crește în intensitate debordant odată cu încercarea de prigonire și deplină estompare a manifestărilor ei. Posibilul final s-ar reduce aici la o implozie a superficialului cotidian pe fondul presiunii excepționale a supraviețuirii și amplificării spiritualului din ființa umană, spiritual care, departe de a fi
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pierde un conflict-duel și nu o confruntare capcană. Răutatea renunță la marama vicleniei pentru că, în asaltul său, nu mai întâlnește fragilitatea naivității. Ea poate izbândi sau rata în demersul său malefic. Însă, ceea ce importă aici este nu rezultatul expansiunii uneori debordantă a negativității celuilalt, ci însăși această negativitate. Prin urmare, în ce constă răutatea agresivă a celuilalt? Ce o definește? Unde își are sursa vitalismului său? Chipul pietrificat în schimonosirea dictată de ecoul urii adânci exprimă un ne-firesc, o abatere
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fi dorit poate, de atâtea ori, să participe în Biserică la banchetul credinței. „Rațiunile de poticneală” în elanul sincer al credinței nu sunt culorile pestrițe ale hainelor norodului, haosul imprevizibil al atâtor slujbe de cartier și poate nici kitsch-ul debordant al „artei populare” din biserică 1. Acestea sunt slăbiciuni sau mostre de ignoranță care circumscriu nu doar ortodoxia, ci întregul fenomen religios postcomunist. Sunt inerții sau handicapuri culturale pe care un elementar studiu de psihologie a maselor le poate explica
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
zelul dăruirii de sine. Viul, ca Viață, care „s-a arătat și am văzut-o și mărturisim” (I Ioan 1, 3). Viul este aici „rugul aprins” în care dragostea nu se mistuie niciodată. Virtuțile acestei firi se regăsesc, cu o debordantă efervescență și căutată trecere, în personalitatea părintelui Teofil Părăianu. Bătrânul acesta cu chipul rumen și pletele dalbe, robust, surâzător și hâtru, ascunde o taină. Nefirescul său e dincolo de handicapul congenital (nevederea) sau de condiția sa activă (ieromonah). Numit „duhovnic al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
plăcea să fie. Dacă fac aici referire la un exemplu religios este pentru că este frapant să vezi că noi forme de socialitate sunt, pe de o parte, traversate de intensitatea specifică religiozității și, pe de altă parte, exprimă o intensitate debordantă în raportul cu celălalt, și asta grație imaginilor împărtășite. Intensitate și densitate care, prezenteismul obligă, fiind efemere nu sunt mai puțin reale. Atitudinea "contemplativă" care prevalează asupra pulsiunii politice, specifică generațiilor precedente, faptul că în raporturile sociale intuiția câștigă teren
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
felul lui, G. Bataille sau M. Heidegger, care a făcut din mitul progresului nimic altceva decât un instrument cât se poate de funcțional pentru distrugerea lumii. Mitul progresului devine ideologia progresului de îndată ce o cultură nu mai știe să integreze energia debordantă a unei vitalități care este, prin construcție, paradoxală, pluralistă, ambiguă și, printr-o serie de aspecte, anomică. Mitul operează prin intuiție, se sprijină pe instinct, este făcut din imagini împărtășite. El este, în mod esențial, mozaic. Adevărurile care îl animă
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
doi lideri de prim rang ai PSD, PUR și PRM. Fără a mai avea loc pe podium, liberalii și democrații s-au masat pe una din lateralele sălii, în stânga mea. Instalat pe un scaun, Traian Băsescu era de o veselie debordantă (judecând acum după rezultatul alegerilor prezidențiale, am putea spune că știa el ce știa!). Alții, mai puțin norocoși, au trebuit să se mulțumească cu spațiul din cealaltă parte a sălii, din spatele prezidiului. Așadar, eram literalmente înconjurați de politicieni. Mulți, foarte
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
de sine care progresează către concepție și către principii și care oferă, conform unei frumoase legi a reversibilității, o regulă de simetrică individuație. Aceasta din urmă vine ca un corolar concluziv firesc al unui efort de inducție care adună materialul debordant al parcursului destinal. Ea este expresia răsturnată (cu pretenție de realitate legată de sensuri ale constituirii genetice), a unui model elaborat inițial în teorie, de multe ori cu scopul de a explica tocmai posibilitatea și capacitatea miraculoase ale individului de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
evoluției individuale dă naștere, în decurgerea progresivă a unui lung proces de sedimentare, corpului coeziv de trăsături caracteristice care alcătuiesc personalitatea, comprimând pe portretul fiecărui om o diversitate cuprinzătoare de principii și concepte ale descripției și forțând realitatea liberă și debordantă a datului său natural să se ordoneze conform acestora (să se adune în jurul unor nuclee definitorii). Ea aduce prin această dublă mișcare o determinare cu totul nouă ecuației individuale, dând o dimensiune de tip creator afirmării de sine, într-un
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cuprinde totalizator și pe segmente mici de material subiectiv și poate îngloba regiuni largi de obiectivitate în ansambluri intuitive pe care le leagă de aceste segmente subiective. Este privilegiul unic al ființei conștiente și inteligente de a putea concentra informația debordantă și de a o putea integra circuitelor relaționale care legitimează în chipul cel mai autentic menirea ei circulantă. Iar orice procedură reflexivă implicată în ritualul conectării planurilor de realitate apelează la intuiții salvator-reductive (cele care păstrează urma bogăției și a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
dar e luminat și transfigurat de el, iar ceea ce trebuie sesizat - intuit și înțeles - este tocmai semnificabilul care face realul posibil, un a priori al prezenței care conferă un sens, căci "realul este întotdeauna un deja acolo, deopotrivă opac și debordant"3. La nivelul trăitului, al experierii existențiale, corporale, nonsensul însuși al realului este un sens. "Ca atare, însă, realul nu are încă aspect de lume. (...) Realul apare ca rezervă inepuizabilă a datului, dar pentru că nu are nimic în rezervă; e
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la Scrieri politice, ediție comentată de D. Murărașu, 1931, și M. Eminescu, Opere, vol. I-IV, 1939, alcătuite de Ion Crețu). Spiritul gazetăriei eminesciene (e vorba în continuare de receptarea ei) va fi preluat după aceea, simultan și cu entuziasm debordant, de tradiționalismul mișcării semănătoriste al cărei mentor era Iorga și de naționalismul radical orchestrat de A.C. Cuza, între altele și unul dintre editorii operei eminesciene (v. Opere complecte, Iași, 1914). Curentul iorghist era interesat, cum observa Pompiliu Constantinescu, de refacerea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
lui Cioran, ivită "nu dintr-o viziune a lumii, ci din crampele cărnii și tenebrele sîngelui". Cioran nu trebuie luat însă à la lettre în textele sale social-politice, îndeosebi cele care au o zare de metafizică a istoriei. Delirantul și debordantul său tir lingvistic, acea demență verbală revărsată cu voluptate homerică nu au nevoie nici să fie salvate, nici scuzate și, cu atît mai puțin, nici justificate. De altminteri, Cioran nu se (mai) poate apăra și nu știm dacă un atare
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
educațional în era postmodernă" Deocamdată, curriculumul educațional nu este o symphonia agreabilă; dimpotrivă, traversează, apelpisit, o sfântă symphoria care l-ar putea obliga să se risipească în detalii nesemnificative și fărâme peideutice fără rost. O îngrijorare stezică și un dinamism debordant alimentează însă cercetările curriculare postmoderne, întreținând credința noastră în principiul suprem al educației - optimismul. Imperiul stăpânit actualmente de gândirea curriculară postmodernă este vast, diform și în continuă expansiune; generat în anii ’80 în inima civilizației euroatlantice, pare să-și fi
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
volumul antologic Alborada. A mai semnat cu numele real ori cu pseudonimele Ear, E. Arabescu, B. Bănulescu, Mălin Bucur, Dem. Codrescu, E. Frăsinel, Firu Magdalin, Radu Vochița. Fixată în tipare clasice, poezia lui Z. izbește, la debut, printr-o senzualitate debordantă. Aproape toate cele șaisprezece piese ale ciclului Trandafirii negri din placheta Rostiri tari poetizează situații erotice, cu etalarea detaliilor corporale feminine. Vibrația cea mai autentic lirică se află în Candoare, poem al ingenuității adolescentine. În versurile din Apoteoz (1933) expresia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
Cu timpul, povestea a căpătat multiple forme și adevărul a fost total acoperit de sutele de înflorituri. Se introduseseră rusoaice focoase, basarabence trădătoare, ruși gîtuiți, spînzurați, decapitați și batjocoriți. Îmi era drag moșu' Gică pentru că, deși octogenar, avea o fantezie debordantă. Îl incitam datorită plăcerii de a-l asculta. Dar cînd au venit cei trei rusnaci? Cînd? mă întreabă candid. Cînd erai la hazeaica unuia în pat și... Aa, m-a trezit hazeaica: "A venit mujicul meu", a strigat speriată. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
te mulțumești cu ce ți-am spus. Mă mulțumesc, dar dau din coate. Am vorbit cu Rădulescu și... este un om minunat, mă susține. Dacă te susține, atunci încearcă... Bădia alerga peste tot și ne demonstra că are o energie debordantă. N-avea somn, n-avea odihnă și pe deasupra era plin și de idei. L-am văzut pe Satana, nea Costică. Foarte bine, ce mai spune? Știe că-l cotonogim rău de tot și de data asta. Dar este cam bolnav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de intrigă politică ce acuză o întreagă lume coruptă din preajma lui 1700. Pur capriciu “ritoricesc”, alegoria îi permite autorului jocul cu aparențele și cu ambiguitățile, îi justifică excesul deformant, îi motivează limbajul cel mai excentric și facilitează fantezia cea mai debordantă, în stare de metamorfozele cele mai neașteptate, de hibridările cele mai ciudate, de ironiile cele mai mușcătoare. încercând să conducă cititorul în sensul inculcat de el, Cantemir îi sugerează acestuia posibilitățile interpretative și, pentru atingerea acestui scop, nu renunță la
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
inertă pe salteaua de paie, respirând cu greutate, încercând să-și revină după efortul depus. După clasica toaletare a nou-născutului prin incizia și legarea cordonului ombilical, coana moașă a ridicat omulețul în sus comunicându-i mamei radiind toată de o debordantă fericire ca și cum acesta ar fi fost copilul ei și nu al mamei: Priviți, doamnă Rozalia, aveți un flăcău frumos și sănătos. Să vă trăiască! La mulți ani! Mama a întredeschis ochii, privind la comoara din mâinile coanei moașe, apoi a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
amintit, și alții care scapă acum memoriei mele, dar aceștia mai cu seamă, îngrămădiți după-amiezile în vreo încăpere mai retrasă a sediului din Ana Ipătescu (azi Ambasada Libiei), încingeau aprige controverse pe teme de tot felul, discuții pasionate până la inflamare, debordante, infinit digresive, astfel încât niciodată nu li se putea pune punct la ora regulamentară de terminare a programului redacțional. Erau continuate în vreunul dintre micile localuri care populau zona Ana Ipătescu-Romană- Amzei, la Jerca, pe Povernei, la Grădinița, la Poarta Albă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în gesturi până la a părea crispat, cu aerul său germanic pe care i-l confereau ochelarii și faptul că era blond. Este de prisos, probabil, să adaug că intra într-un puternic contrast, purtându-se cum se purta, cu volubilul, debordantul și uneori teatralul Nichita Stănescu. În cel mai deplin contrast cu felul de-a se manifesta al închisului în sine Cezar Baltag era însă propria lui poezie din acei ani: exuberantă, vitală, decomprimând fervori romantice. Motivul liric al zborului sau
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
spre fanatism... Descriu acestea cu durere căci, începând cu mine, le observ peste tot acolo unde nu ar fi firesc să apară și anume, chiar în unele colectivități sahaj. Sau, poate, tocmai aceste observații ale mele trădează simptomele de baloane debordante? Aș fi un negativist dacă aș absolutiza: nu, am fost la multe puja naționale unde bucuria puternică și pură estompa sau chiar îngropa toate relele lumii! Calitățile, forța și decizia lui Shri Ganesha permit lui Kundalini să se înalțe și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
eminescian se află, zice Florin Oprescu, ca un "reper esențial în nașterea și devenirea valorilor poetice moderne", până la Nichita Stănescu, căruia îi este acordată o atenție aparte, de ample dimensiuni analitice ale studiului (desigur, nu este luat în considerație epigonismul debordant în unele perioade, posteminescian) clarificând în aceste condiții tocmai conceptul de model literar. În actualitatea postbelică, Nicolae Labiș și Nichita Stănescu se impun ca două cote de altitudine, esențiale. Prin creația "spectaculoasă", îmbibată de "prezența eseniană" a lui Nicolae Labiș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ființă. Arta pentru literatura critică, teatrologie și publicistică reprezintă muza prin care domnul profesor Teodor Pracsiu a îndrumat publicul spre fericire și împlinire prin creație. De-a lungul timpului prezența domnului profesor Pracsiu Teodor ne-a încântat cu personalitatea sa debordantă, ne-a luminat cu energia sa spirituală, ne-a încurajat cu umorul fin al intelectualului elevat. A militat cu stăruință și perseverență pentru un învățământ de calitate, pentru responsabilitate și dăruire profesională. Prin dinamismul intelectual și caracterul său complex, ne-
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
imaginile, iar nu suprafață lucioasa și opaca. Personificata, acceptă prezența lui Antipa, stabilind o comunicare bizară : ,, (...) oglindă îl primește, adâncul ei fumuriu, rare sclipiri, greu și nestatornic că mercurul”. Imaginea surprinsă este deformata, iar legile fizice - abolite în favoarea unei imaginații debordante care înlocuiește materia cu esență ei sublimata și spiritualizata: ‚, Capul lui Antipa răsucindu-se brusc, împotriva așezării sale, parcă ar privi acum printre picioarele lui larg depărtate, gura i se strâmba, face o tumba(...)” Oglindă are patru simboluri : broască - țestoasă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]