603 matches
-
fă-mă să zbor". Atunci când paznicii îi aduceau mâncarea, surâdea și, cel mult, îi ruga să asculte o poezioară. Rimele îmbrățișate generau voioșie și se înscriau în tradiția toasturilor de la nunți. Noaptea nu mai urla, nu mai acuza pe nimeni, declamând ca un actor. Părea să se fi îmblânzit și paznicii cu greu credeau în acele purtări, plecând de la relatările transmise de înaintașii lor de la Sant'Elmo. Într-o zi, o doamnă necunoscută, cu un văl pe ochi, ceru să-i
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
el de pe pătură, mi-ar place să trăiesc.(" Conțescu are dreptate!") Am să-mi cumpăr și eu un stânjen de pământ colea și să-mi fac o casă între câțiva nuci. La ce bun toată arhitectura noastră, iubite Ilie Botticelli? declamă Ioanide, mâncând niște flori mărunte de pajiște. Totul e perisabil. Oamenii ăștia dețin toate secretele artei pentru nevoile lor. Casa trebuie să se piardă între copaci și pășune, să se pătrundă de aromele pământului... un cort mai durabil. Aci peretele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gri, cum le zice? - Trench-coat! - Așa, așa! Ăsta avea mereu buzunarele pline de semințe de floarea-soarelui și tot despica în gură, chiar când vorbea. Când venea el, pe sub masă fata găsea puzderie de coji. Însă ăsta spunea poezii pe dinafară, declama ca la teatru, de te minunai. - În ziua de 4 decembrie ce s-a întîmplat? - Cu o zi înainte a fost un fel de adunare la el în odaie,noaptea târziu au venit vreo opt, mi-a spus fata. Au
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o operă?Ministrul deveni interesat. . . - Crezi? Indolenta însă nu făcu nici o destăinuire reconfortantă și lăsă toată răspunderea celuilalt. - Tu știi mai bine decât oricine! - Părerea noastră! oftă Pomponescu. Numai atât n-ajunge!În tinereță am făcut poezii pe care le declamam cu glas tare prin odaie, crezîndu-le niște capodopere. Când le-am regăsit printre hârtii, cu douăzeci de ani mai târziu, mi s-au părut rușinoase. Firește, le-am aruncat pe foc, ca să nu mi le găsească cineva. Ne trebuie un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
1979). În ambele cazuri, mediatorul străin intervine în edificarea imaginară a raporturilor sociale chiar în sânul structurii ierarhice endogene, al cărei arhetip este reprezentat de scena muncii, marcată de exploatare și subordonare. Deschiderea Vietnamului la economia de piață în 1986 declamată de statul comunist după modelul chinez al "socialismului de piață" în vigoare începând cu 1978 a avut drept urmare pentru întreprinderi o injoncțiune de rentabilitate care s-a tradus în două moduri aparent opuse, deși uneori concomitente: între faliment și profit
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
organizare artificială sau chiar să înăbușe în inima omului, dacă ar putea, sentimentul de interes. Este ceea ce au încercat la Luxembourg. Dar dacă sunt atât de nebuni, nu sunt atât de puternici și este de la sine înțeles că, după ce au declamat, în cărțile lor, împotriva individualismului, își vând cărțile și se conduc întocmai ca omul vulgar în trenul obișnuit al vieții. Ah! Fără îndoială, dacă interesele sunt în mod natural antagonice, trebuie călcate în picioare Justiția, Libertatea, Egalitatea în fața legii. Trebuie
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
așa cum ați mărturisit, este de partea libertății. Or, când eu, adoratorul vițelului de aur, vă somez să faceți o alegere, cum se face că voi, oameni ai abnegației, călcați în picioare principiile pentru a vă crampona de interes? Nu mai declamați atâta împotriva unui mobil care vă guvernează, cum îi guvernează de altfel pe simplii muritori. Această experiență m-a avertizat că, înainte de toate, trebuie rezolvată această îngrozitoare problemă: există armonie sau antagonism între Justiție și Utilitate? Și, prin urmare, scrutată
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în ea însăși nu este, nu există. PIANISTA: Asta-i bine, bine în față și în spate. Te poți baza pe ceva. COMPOZITORUL: Să mergem sus și în înălțime. Primul cuțit îți aparține. PIANISTA (cugetă o clipă și începe să declame): Odată am vrut așa o muzică cu adevărat muzicală, o muzicalitate cu adevărat muzicală, care... așa de drept, deci așa de veritabil deci veritabil drept Înțelegeți doar, pe care cineva a uitat-o a uitat-o de tot, asta înțelegeți
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
peisajului deci muzica artistică deci muzica ca și arșița maselor dominația artei e un unguent comunicativ o masă, o parte indiferentă care vorbește cu sine care își gătește singură în propria bucătărie slinoasă COMPOZITORUL (se oprește la cântăreață și îi declamă cochet la ureche): Dar să te albești se mai poate totuși încă asta sigur că înțelegeți asta doar o să dorim să mai putem să avem voie să vrem asta cunoașteți cu siguranță porcul de tăiat din cocină căci aveți experiență
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
poftă, mi-aș face și eu o imagine în încrustare lemnoasă despre propria istorie. Dacă aș fi eu Cântăreața, aș distruge oribila polifonie în favoara unei voci solitare cu o stilizare flaușată. Deci ca cântăreață m-aș ridica ca să cânt (declamă) Să cântăm cântatele cârpe fără de început Nu mai există acum opreliște Gândește, până când corzile vocale se uzează Mai durează cu siguranță încă o jumătate de oră Până când tot rezervorul s-a golit E locul plictiselii Fără posibilitate de întrerupere Fără
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mândri pur și simplu cu talentele celor mici, indiferent de soarta reală sau închipuită a domnitorului. Într-o notație de jurnal din 1966, un scriitor trecea, pentru posteritate, performanțele copiilor săi în fața pomului de Crăciun: băiatul lui de șapte ani declamase "formidabil în intensitate și cu câteva pauze bine plasate, cu un surâs de încântare pe față, Mama lui Ștefan cel Mare (s.a.)" (Radu Petrescu, Prizonier al provizoratului. Jurnal, 1957-1970, Editura Paralela 45, Pitești, 2002, p. 274). 186 Spontaneitatea copiilor arată
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Becker, Vers une histoire culturelle de la première guerre mondiale, în "Vingtième Siècle. Revue d'histoire", 1994, vol. 41, nr. 41, pp. 5-7). 131 Pe lângă obligația de a confecționa, sub îndrumarea profesorilor, coroane și ghirlande pentru împodobirea mormintelor, elevii trebuiau să declame "poezii patriotice" în timpul praznicului, în memoria celor dispăruți (DJANI, fond Primăria Iași, dos. 11/1920, f. 30 v. și 31). 132 Ibidem, f. 31. 133 Ibidem, f. 35. 134 Ibidem, f. 32 v. Fraza a fost reluată identic în programul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
s.n.)" (preluare din Homer, Odiseea, I, 170). Cultura lui Claudius oferă și posibilitatea replicii de asemenea livrești, intertextuale ("Tocmai din Ilion vântul m-a dus pân... la tărâmul ciconic" Homer, Odiseea, IX, 39), remarcate și de naratorul care, implicit, își declamă, printre rânduri, intențiile parodice: "Însă versul următor, în egală măsură homeric (s.n.), ar fi fost mai adevărat: Ilion unde surpat-am cetatea, stârpind pe localnici (s.n.)"150 (Homer, Odiseea, IX, 40). Insistența cu care Seneca punctează aparițiile textului homeric doar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
han de către bătrânul Eumolpus, și el sensibil la farmecele tânărului Giton, care îi provoacă păcălitului o cumplită senzație de sufocare și prizonierat, apoi dorința de a o sfârși cu existența mizeră -, "eroii" noștri se află în situația de a-și declama iubirea prin gesturi mărețe, chiar disperate. Limbajul celor doi parodiază discursul măreț al tragediei ("Greșești, Encolpius, dacă crezi că o să mori tu întâi. Ți-am luat-o înainte. Și, ca să știi că cei ce caută moartea o găsesc ușor, uită
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fiecare episod de cronacă analizat în Italia și de-a dreptul "Breaking News", în cazul în care apăreau informații despre cazuri de discriminare la care erau supuși românii din Italia. De exemplu: "Un nou val de ură antiromânească mătură Italia", declama cu un oarecare exces de retorică, promo-ul unde apăreau imagini și clișee specifice relatărilor din teatrele de război. Ba mai mult: în fiecare dimineață, la ore de maximă audiență, pe întreaga perioadă în care s-a desfășurat campania antiromânească în
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
între noi. Cum reușește Republica să cunoască într-un timp atât de scurt un tablou atât de precis al evenimentelor? A citit deja sentința? L-au absolvit deja? Este italian, este de-al nostru... Păcat, doar, că procuratura, dezmițind sentința declamată de Republica l-a inculpat pe acesta pentru crimă cu premeditare 105. Iar Carotenuto își continuă analiza cu duritate. Se vede că are o memorie bună. "O astfel de atitudine scrie jurnalistul- nu s-a verificat și în cazul Vanessa
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
mă refuzai"), Diana își încheie prestația cu un sărut hotărât și de o metodică lungime, mult mai convingător decât orice alt argument posibil. Impresionat până peste poate, Bizu simte că "apele mari îi luaseră îndoielile ca firele de paie" și declamă, într-un falset greu digerabil, ca un actor slab: "-Diano, Diano, se apropie el iluminat de dânsa, simt în mine adevăratul traumatism, nu cel pe care l-am resimțit în momentul refuzului... Mă simt altul, limpezit, generos, renăscut". Nereceptivi la
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nu avea nimic comun cu atmosfera religioasă creștină. Sfântul Niceta cerea credincioșilor să cânte, potrivit textului respectiv, pentru iertarea păcatelor, deci în armonie cu religia creștină. „Sunetul sau melodia să se cânte în armonie cu sfânta religie, nu să se declame în stilul tragedienilor, ci însăși prin modelarea vocii să exprime adevăratul duh creștin. Cântarea să nu aducă a ceva teatral, ci să provace pocăință pentru iertarea păcatelor”. La cântarea din biserică trebuie să participe tot poporul drept credincios, fără nici o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Baaad (va preciza autorul), "poeme în vers alb", se încadrează în "ceea ce numim, cu o expresie generală, modernismul românesc" (Interviu în Ziua literară 2002, nr. 9). Vechiul madrigal trubaduresc, însoțit de un envoi, era adresat unei destinatare nominalizate. Baladistul moldav declamă grav, încordat, marcat de binomul iubire-moarte ca în acest madrigal din Jeu d'amour: "Tu ești cea mai frumoasă, / ia-mă, ia-mă și mă du, / tu mă duci mereu acasă / ori mă duci spre Moarte tu, / tu ești, tu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
idiosincrazii și chiar, la limită, de aprecieri sau comportamente deviante. Să urmărim deci această Istorie a urîtului cu toată atenția, pentru că manifestările urîțeniei sunt extrem de variate, induc reacții și comportamente dintre cele mai diverse, ducînd chiar la devieri extreme. Cum declamau vrăjitoarele din Macbeth, "Frumosul e urît și urî-tul e frumos"... Această carte este continuarea precedentei Istorii a frumuseții. Fragmentele scrise de diferiți autori, cît și ilustrațiile sale deosebite trasează, cum arată Umberto Eco, "un itinerar surprinzător, de aproape trei mii
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
să vă ajute sau să își asume diverse responsabilități în companie dar nu ați avut succes, atunci s-ar putea să vă regăsiți în această greșeală fatală pe care o fac mulți manageri. Dacă ați spumegat, v-ați milogit, ați declamat și ați urlat dar nimic nu a mers, atunci sunteți vinovați de faptul că încercați să îndepărtați oamenii în loc să îi atrageți. S-ar putea să încercați să le ordonați să se implice, în loc să îi rugați să vă ajute. Dale dicta
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
Adică să bea vinul “precum vaca apa”. De la unchiul meu am aflat în copilărie cum a fost omorât Constantin Tănase de comuniști. Doar pentru că a apărut pe scenă îmbrăcat într-un palton, cu un braț plin cu ceasuri și a declamat un cuplet umoristic în care se spunea cam așa: “De la Nistru pân’ la Don Davai ceas davai palton, Davai ceas davai moșie, Harașo, tovărășie ! Acești 3 oameni, care au trăit în Bucureștiul interbelic, au avut o soartă foarte diferită
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
în germinație/ în care regnurile se interferează: "Puternică frunză dau tigrii și leii/ O coamă de-aramă începe din ram/ Un abur aduce delirul scânteii/ și stele amfibii în inimă am". Există în volum și o componentă de teatralitate, poetul declamă și are nevoie de martori. "Invitație la nunta mea" reprezintă acea tensionare ce explică într-un fel titlul: Toate casele au către mine ferestre,/ toate pietrele numele meu îl repetă/ Un sens unic pe toate șoselele,/ și-un drum singur
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
meu)... în fine, azi e directorul unei firme mixte celebre; subalternii lui cîștigă 50 de milioane (lei vechi) pe lună! Are tot ce vrea... Pe la miezul nopții, ora adevărului total însă, Pedro, cu lacrimi în ochi, a-nceput să-mi declame replici din spectacolele alea "de serviciu" în care a jucat, cu două decenii în urmă, poate, din întîmplare, în micul oraș din Moldova... Cameleoni au fost, ei mai sînt încă, și-or fi, în neamul românesc! Stăteam pe terasa atît
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cântă din fluier; Oșlobanu, om de la munte, poate ridica și căra o căruță întreagă de lemne în spate; arătosul David, a cărui moarte timpurie scriitorul o atribuie efortul excesiv depus la învățătură; nepoliticosul Mirăuță, care face în ciudă negustorilor evrei declamând poezii antisemite, dar nu se obosea prea mult cu școala; Trăsnea, care nu putea învăța gramatica decât memorând întregul manual, foarte supărat din cauza înlocuirii alfabetului chirilic românesc cu cel latin; Zaharia „GâtlanSimionescu, un lingușitor care poate convinge adulții să-i
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]