609 matches
-
Evangheliilor după Matei, Marcu, Luca și Ioan și este caracterizat prin introducerea pateticului pentru a descrie evenimentele premergătoare crucificării lui Iisus Hristos, judecata, suferințele din ultimele ore ale vieții Sale, tragica moarte și înmormântarea trupului Său. La început textele erau declamate pe note lungi, omofonic, ca apoi în secolul al XV-lea să ajungă să fie scrise polifonic. Originea genului este foarte îndepărtată având obârșiile în secolul al IV-lea când textul evanghelic era înveșmântat în monodia austeră și totuși liberă
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Pirat". Undeva, vizavi de Palatul Culturii, de fostul Tribunal, într-o curte minusculă, cu frații de năzdrăvănii duioase, la o masă de lemn, în scaune cu paișpe picioare - patronul le construise așa din cauză că tuturor clienților li se rupea în paișpe, declamau mereu sintagma asta bizară. Odată, exasperat, ne-a întrebat: în fond de ce nu vi se rupe-n treișpe, în cinșpe etc. Am tăcut mîlc. Nu știam! Deci adăstaserăm acolo, ne băteau, ne tăiau venele, mințile, afecțiunile secrete, totul, ne hăcuiau
Proza din poem (II) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16175_a_17500]
-
că un bibelou de Sevre, alta frumoasă că o pictură de Aman, adică Beba și domnișoara Puchiu. Cand le vedeai pe amândouă, vedeai întruchiparea candoarei și a frumuseții sublime. Dacă și astăzi eu că și ceilalți colegi ai mei putem declama fragmente întregi din Divină Comedie a lui Dante sau versuri din Petrarca, este numai meritul lui Zinelli care a știut să ne insufle dragostea și pasiunea pentru această limbă muzicală. Păcat că nu am avut același noroc și la franceză
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Mozart, dobândește la Dan Grigore tenta șăgalnică a unei dinamici interioare de o indicibilă savoare, de un percutant umor. Recitalul a fost inaugurat de acea celebră pagină bachiană care este adaptarea pentru pian a Coralului "Isus, bucuria nazuințelor mele", moment declamat cu gravitatea unei elocvențe deloc șarjate, de bună inspirație. în adevăr, culminația serii a reprezentat-o această evoluție a muzicianului nostru pe parcursul unui program de miniaturi muzicale din care nu au lipsit și anume creații cu iz jazzistic provenite din
Muzică și diplomație by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9924_a_11249]
-
crească și să ajungă o persoană, cum să salvezi un ghem de carne și nu o femeie, un om deplin ? Atunci pe drum, eu aș fi fost cea care ar fi spus, fără niciun fel de eroism, fără s-o declam ca într-o tragedie antică, ci discret, șoptit : copilul. A fost așa și nu altfel, nu știu exact de ce, am o nedumerire care nu s-a risipit de tot. Eu, omul cel mai preocupat de propria sănătate, cel mai ipohondru
Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
nici noaptea lor! La nunta unor vechi îndrăgostiți De-atâția ani voi v-ați iubit, Că pot s-afirm -și nu vă mint Un pic de-ați mai fi zăbovit, Făceați și... nunta de argint! Idilă antică (amfibrah) Duios patriciana declama Ostașului ce-o-mpresura setos, Pe când corsetul fin i-l despuia: „Ah, noli tangere circulos meos!” Iubita poetului Domnișoara a schimbat, Motivat, mai mulți amanți: Ultimul că-i talentat, Dar e fără de talanți! Virtutea (definiție) Ca un merit cunoscut e
MIHAI COSMA by MIHAI COSMA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83942_a_85267]
-
scurtă pauză, timp în care Ioana se aplecă asupra unei mape, începând să caute febril printre foile vechi. Deodată exclamă triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
sigură - e aia care la coadă citește ziarul și are în coș O lasagna de pus la microunde, UN măr și O sticlă de vin. La una m-am dus prompt și i-am pus și sticla mea în coș, declamând: „Una și cu una fac două.“ I-a plăcut atâta neobrăzare inteligentă. Vinul ei era prost, ca să-l putem bea l-am amestecat cu al meu, inventând cocktailuri vinicole. Pulsațiile de durere din creier de a doua zi mi-au
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a urcat ea pe mine, lăsându mă să văd că Păpădie și militarul în uniformă veneau întins spre noi. întins veneau - spaimă răscoleau. S-au oprit și ne-au examinat, stuf cât vedeam cu ochii. — Futaiul e motorul lumii, a declamat Păpădie, care pretinde că un bulibașă străbunic de-al lui discuta filozofie cu Kogălniceanu. Militarul a comentat, privindu-mă aprobator: — Și mie îmi plac oleacă șleampete, cu sânii puțin căzuți. M-am ridicat, neant de frică în cap. Militarul m-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Cu sticla și două pahare în cinci degete Îde la mână) făcute gheară, am împins-o spre sofa: — Rumi service, am anunțat, indicându-i cu un gest larg pernele. Bând cu sughițuri mici și privindu-mă drept în ochi, a declamat: — Sunt singura femeie din confrerie. Șeicul e convins că voi urca rapid în ierarhie. — Femeile n-au ce căuta la ceremoniile lor, am suspinat. Poate doar să fie prezente în public, când vor ei să facă un dans demonstrativ pentru
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
niște comori, Julien. Triumfător, Gaspadin îi băgă sub nas o rarisimă cule gere de folclor cecen, tipărită la Sankt-Petersburg în 1877 în șapte exemplare de celebrul lingvist, baronul Uslar. — E un folclor foarte straniu, îl asigură, frunzărind, Gaspadin, care-i declamă drept dovadă un dicton: „Peștele care vorbește / Are gura plină de apă“, apoi îi puse cartea în mână și-l îndemnă să citească povestea cu Viteazul și Osul Pelvian, ceea ce atrase din partea lui Nur Iulian recunoașterea ignoranței sale desăvârșite într-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mângâia hormonii turmelor de adolescenți adunați pe stadioane, lansând din când în când și câte o ghiulea antiimperialistă, mai bine s-ar duce chiar în groapa cu lei, să le miroase excrementele de aproape. După aceea să vină și să declame în fața noastră, cu patos și cu convingere! Însă nu vreau să mă bag acolo unde nu-i resortul meu, că îmbătrânesc repede (!), și nu mă încântă în nici un fel pensia, nici măcar aceea pe caz de boală cu comisie aranjată. Eu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
al doilea o adoptă doar: "Ceea ce la alți poeți a fost poză (convenție adoptată, nu asumată), la el devenise o adevărată natură. Iar această natură a culturii a alterat natura originară. Ion Minulescu intra în tumultul cafenelei spre a-și declama, teatral, singurătatea, în timp ce Bacovia se izola în provincie spre a-și perpetua solitudinea (cînd și-a compus poemele definitorii a locuit mai mult în Bacău). În spectacolul poeziei, omul Minulescu rămînea actorul pentru care există o cortină anunțînd încadrarea în
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
el de pe pătură, mi-ar place să trăiesc.(" Conțescu are dreptate!") Am să-mi cumpăr și eu un stânjen de pământ colea și să-mi fac o casă între câțiva nuci. La ce bun toată arhitectura noastră, iubite Ilie Botticelli? declamă Ioanide, mâncând niște flori mărunte de pajiște. Totul e perisabil. Oamenii ăștia dețin toate secretele artei pentru nevoile lor. Casa trebuie să se piardă între copaci și pășune, să se pătrundă de aromele pământului... un cort mai durabil. Aci peretele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gri, cum le zice? - Trench-coat! - Așa, așa! Ăsta avea mereu buzunarele pline de semințe de floarea-soarelui și tot despica în gură, chiar când vorbea. Când venea el, pe sub masă fata găsea puzderie de coji. Însă ăsta spunea poezii pe dinafară, declama ca la teatru, de te minunai. - În ziua de 4 decembrie ce s-a întîmplat? - Cu o zi înainte a fost un fel de adunare la el în odaie,noaptea târziu au venit vreo opt, mi-a spus fata. Au
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o operă?Ministrul deveni interesat. . . - Crezi? Indolenta însă nu făcu nici o destăinuire reconfortantă și lăsă toată răspunderea celuilalt. - Tu știi mai bine decât oricine! - Părerea noastră! oftă Pomponescu. Numai atât n-ajunge!În tinereță am făcut poezii pe care le declamam cu glas tare prin odaie, crezîndu-le niște capodopere. Când le-am regăsit printre hârtii, cu douăzeci de ani mai târziu, mi s-au părut rușinoase. Firește, le-am aruncat pe foc, ca să nu mi le găsească cineva. Ne trebuie un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zidurile Abației. Se înnoptase și cerul era senin. Și el fusese unul dintre cei care îi dăduseră vești proaste Abatelui. În dimineața aceea zăbovise pentru câteva ore în fața porții principale a Satului de Clone. Profitase de vizita unui frate-cantor, care declamase versete din Cartea a doua, folosindu-se de instalația de amplificare din turn. Ca de obicei, clonele se adunaseră curioase pentru a asculta ceea ce aveau de spus cei pe care îi considerau salvatorii lor. Printre ei nu se aflase Stin
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
citesc. însă instruirea mi-am definitivat-o în mănăstire. Se întrerupse pentru un moment, iar ochii săi priviră în gol, luând o expresie evlavioasă. — Toți psalmii aceia! Spuse pe un ton extatic și, imediat, întinzând brațul pe deasupra vasului cu friptură, declamă, ca și cum s-ar fi adresat unui auditoriu numeros: Strigați Domnului tot pământul! Slujiți Domnului cu veselie, intrați înaintea Lui cu bucurie... Tăcu deodată și brațul îi căzu la loc pe masă, într-un gest de oboseală. Chipul i se întunecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
totale privind teatrul, puse pe seama celui mai profund și mai celebru dintre eroii săi, Hamlet, care le dă sfaturi actorilor înainte de secvența „teatrului în teatru”: „Spuneți tirada, vă rog, așa cum v-am arătat, cu limbă firească. Dacă va fi să declamați, ca atâți actori, aș prefera ca versurile mele să fie mai degrabă strigate de către crainicul orașului.” Reacția romantismului la formalismul „artei frumoase” din clasicism nu a influențat teatrul în ceea ce privește relația text - scenă, datorită exagerărilor retorice, predilecției pentru gesturile eroico-patetice, cultului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
lumină planul cel ruinat. Mureșanu arată că s-ar fi deșteptat dintr-un somn neliniștit, cu visuri de-o impresiune puternică. Fruntea sa e osândită și fața în delir adânc. Muzica melodramiză încet aria lui Deșteaptă-te române El o declamă încet și espresiv, rezemîndu-se cu mâna stângă pe liră. ) [VARIANTA FINALULUI] [MUREȘANU] (șade, cugetă, mînile sale se lasă-ncrucișate peste coardele lirei) O capul meu! Văd cerul deasupra-mi se coboară Și în câmpii așterne stelele lui de foc Și aburi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dezordine o mulțime de cărți vechi; pe părete deasupra mesei atârnă o cunună de lauri uscată a cărei panglică învechită și-a pierdut culoarea. ) SCENA I HISTRIO (în haine învechite și proaste stă în picioare lângă ușă, cugetă câtva și declamă) Cu plânsul meu ei nu pot nimica ca să aibă - Nu-s eu regele însuși? Sărmane Lear, teme-te de însuși lacrimele tale, ele vor escita prepusuri, ele se vor esplica rău; vrei tu să-ți aperi lacrimele cu coroana care
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Nu-s eu regele însuși? Sărmane Lear, teme-te de însuși lacrimele tale, ele vor escita prepusuri, ele se vor esplica rău; vrei tu să-ți aperi lacrimele cu coroana care ai dat-o nu de mult fiicelor tale fățarnice? (declamă iarăși) Sunt rege, fiecare atom în mine-un rege, Și, când fixez privirea, cum tremură vasalul (vorbind) El crede a fi încă ceea ce-a fost odată, o credință smintită! De-ar fi fiecare atom din tine un rege, însă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
A, d-apoi // costumul? Ce croială străină și plină de finesse; apoi accentul. Asta-i limbă, așa de bine n-am mai auzit-o vorbindu-se neciodată. DOMNUL Ce fel, frate! Mai e vorbă? Ș-apoi ce bine zicea el: (declamă ridicol)" E putred aci în Danemarca"... Asta nu i-o spune-o neci unul de ai noștri ca el. OFIȚERUL Enfin, mon ami!... Se cunoaște că nu e de-ai noștri... Se cunoaște că e străin. SCENA X PRECEDENȚII. HISTRIO
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
crească. Cretinopat. Acesta e cuvântul care revine mereu când încearcă să descrie perioada aia. Revelionul, când se uitau toată noaptea la televizor. Afară de discuțiile la telefon de la miezul nopții, când sunau rudele de pe la cabane, petreceau împreună, doar tatăl lui Călin declama cu vocea lui groasă că el a rămas la București, aici, cu familionul. Dintr-un fel de patriotism. Cineva trebuia să-i păzească și pe ai lui. Călin nu prea avea voie să se apropie de casetofon. Mă rog, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cu nr.359. Mai existau porțiuni Încercuite cu roșu: casa 374, aflată În triunghiul dintre străzile Sapienței, Brutus și Poliției, strada Rinocerului, imobilul 274, aflat În careul format de străzile Anton Pann-Labirint-Matei Basarab, strada Gentilă. Vocea sa căpăta inflexiuni muzicale declamând, din nou și din nou, numele Gentilă, Gentilă, strada aproape de Hala Traian, de care amândoi ne aminteam cu claritate. Apoi Fetițelor, Gândului, Grațioasa, Zefirului, Vișinelor, Parfumului, Trifoiului. Repetase de câteva ori Grațioasa, Grațioasa și continuase cu Dimineții, Stupinei, Turturelelor, Epurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]