651 matches
-
verigi, date, nume și locuri între care să facă legătura, între fapte de mult intrate în istoria unui om ce și el, la rândul său, aparținea acum celor trecute. Priveau acte de tot felul, carnete, chitanțe, scrisori, teancuri de vederi decolorate, cum se tipăreau la începutul secolului, calendare, fotografii mari și mici, în sepia sau alb-negru, invitații la nunți ai căror miri vor fi având de mult nepoți și la botezurile unor prunci ce vor fi fost de acum părinți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
caiete școlare, învelite cu atenție în coperți de vinilin și legate cu ață colorată, însemnări dezordonate pe hârtii îngălbenite de vreme, nici măcar întregi toate, alteori câte un singur nume sau câte un singur cuvânt cu înțelesul definitiv pecetluit, cu cerneala decolorată bătând acum în nuanțe delicat mov, ca petalele de petunii presate multă vreme între foi de pergament - nu numai privind toate astea, ci luându-le în mână și încercând să le înțeleagă, amândoi, rostul și sensurile, ștergându-și la răstimpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și facem, n-am înțeles greșit. Ascultă-mă pe mine, cel mai bine ar fi să...“ Dar Andrei nu-l mai asculta, stătea rezemat de tocul ușii, cu mâinile la spate, legănându-se ușor. Se uita în jos la cămașa decolorată, dunga ștearsă a pantalonilor, pantofii pudrați cu fire de praf, lemnul cenușiu al parchetului îmbucându-se cu zig-zaguri murdare. Gândind: nu asta le-am cerut eu, se teme, se teme pur și simplu să nu fie implicat în vreo chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că noul meu refugiu fusese dotat cu un birou ( de fapt, cred că era un banc de lucru străvechi) și un scăunel de lemn și că becul atârnat cu o sârmă de grinzile acoperișului era ocrotit de un abajur verde decolorat. Și acela a fost doar începutul. Pe parcursul verii, mi-am dus toate cărțile și obiectele de decor preferate din dormitorul meu în acest paradis întunecat; doamna Nuttall mi-a dăruit două vaze și îmi aducea în mod regulat crini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din vraf pe care am pus mâna se revărsa până la podea Într-un vârtej de tul și șifon și părea că s-ar potrivi mai bine la o petrecere În aer liber din Charleston. Una dintre fuste era din material decolorat de jeanși și avea gata prinsă la brâu o curea gigantică din piele maro, iar alta era confecționată dintr-un soi de material sclipitor, argintiu, cu dublură tot argintie, dar ceva mai opacă. Ce naiba să facem noi cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
direct din pat sub duș. Urma o scurtă luptă cu dulapul, de regulă Între 6:31 și 6:37 a.m. Lily, care nu era nici ea te miri ce expert În materie de modă, cu veșnicii ei jeanși, cu puloverele decolorate L.L. Bean și cu colierele ei de cânepă, spunea de câte ori ne vedeam: „Eu tot nu pricep ce porți tu la serviciu. E vorba de revista Runway, pentru numele lui Dumnezeu. Hainele tale sunt drăguțe, ca ale oricărei alte fete, Andy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
clătisem gura cu Listerine, a sunat interfonul. — Bună, stați așa că vă deschid imediat. Două minute mai târziu s-a auzit un ciocănit la ușă și, În locul părinților, În prag a apărut un Alex cam șifonat. Arăta nemaipomenit, ca Întotdeauna. Jeanșii decolorați atârnau pe șoldurile ca și inexistente și tricoul bleumarin cu mâneci lungi era mulat exact cât trebuie pe corp. Ochelarii Înguști, cu rame metalice, pe care Îi purta când nu putea suporta lentilele de contact, Îi erau proptiți pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să ajungă la un scaun și să se plimbe liniștit prin hol, trecîndu-și privirea peste tot și toate. Admira balustradele frumos răsucite și vergelele de la treptele scărilor, cu capetele din alamă, care-și pierduseră lustrul. Îi plăcea mînerul din filedeș decolorat al uneia dintre ușile dulapului și vopseaua plintei care dădea impresia de lemn. Dar În fundul culoarului care ducea la subsol era o masă din bambus pe care se aflau diverse obiecte ornamentale de prost gust. Printre cîinii și pisicile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Juliei și lui Helen le plăcea să și le imagineze coborînd cu pași mărunți pe scară În rochiile lor stil empire și-n pantofii cu tălpi moi, Încălecînd și ducîndu-se să călărească În Rotten Row. CÎnd era vremea rea, stucatura decolorată arăta oribil. Astăzi, Însă, strada era luminată din abundență, iar frontoanele caselor păreau Înălbite, ca niște oase proiectate pe cerul albastru. Londra arăta bine, se gîndi Helen. Trotuarele erau prăfoase - ca blana de pisică, după ce a stat tolănită ore În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ajungă la fix să acopăr tortul. Îmi ia opt minute să transform roca pentru glazură În praf. Am grijă să nu adaug prea multă apă caldă, picur apoi un strop minuscul de colorant galben. Iese o nuanță de lămâie mai decolorată: puțin cam prea sclifosit, un pic prea - cum să zic - ca rochia mamei premiantului clasei la ceremonia de absolvire a școlii preparatorii pentru facultate. Ne trebuie ceva mai vesel pentru o zi de naștere: galben-gălbenuș, galbenul lui Van Gogh. Impulsionată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-i vorba doar de o abatere temporară de la starea ei obișnuită de țăcăneală. Barclay transformase biblioteca în copia strălucitoare a unei cabine de la bordul unui vapor. Felinarele pâlpâiau de parcă prin încăpere chiar adia briza oceanului. Pe masă erau împrăștiate hărți decolorate și jurnale patinate de vreme. Un chelner ne-a servit cu Martini Bleu și Mai Tai și cu șervete de cocteil cu colțurile atât de ascuțite încât un marinar ar fi putut să-și taie beregata cu unul. Fetele s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dansantă pentru persoane de peste cincizeci de ani la centrul social din Costasol. Fără să mă aștepte, traversă Încăperea goală și ieși prin parcare către vilele Înșirate pe latura de vest a pieței. Grădini de prundiș presărat cu cactuși și suculente decolorate duceau către terasele umbrite, pe care mobilierul de plajă Își aștepta ocupanții umani de la ceas de seară, ca niște carcase chitinoase abandonate temporar de gîzele călătoare. — Charles, discret, uită-te-ncolo. Ca să vezi cu ce-avem de-a face... Apărîndu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
doar sufrageria era mare și lu minoasă. încăperea lui Eduard era foarte mică și cam întunecoasă; avea doar un pat, un birou și un scaun. Biroul era în fața unui geam destul de îngust, care dădea în spatele clădirii, etalând întristător zidul lateral, decolorat și dezolant al unui bloc vecin - un bloc imens în formă de U. în comparație cu încăperea lui, camera mea părea de-a dreptul un iatac de palat! Rămăsesem în picioare, neștiind unde să mă așez. Scaunul era împins, în mod neprietenos
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se adresa pe un ton autoritar și dogit, de-ai fi zis că fumează cel puțin două pachete de țigări fără filtru pe zi. Dar instructorul nu fuma. Femeia-bărbat înaltă, osoasă, cu umeri puternici și picioare drepte, masculine, cu părul decolorat, dat peste cap și strâns invariabil cu un elastic la spate, nu fuma. Știa el prea bine. Doar era mama lui. A lui și a lui Bobo. Fugara lor mamă. — Ardeam gazul de pomană cu Scarlat; ăla se făcea că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ajungă cât mai repede la un medic. Păi, are noroc domnu' ofițer. Nu mai departe de ieri a venit la noi în sat un spital de campanie românesc, chiar lângă biserică. În timp ce vorbește, bătrânul aruncă peste lemnele cotigii o pătură decolorată. Mulțumescu-ți Ție Doamne de așa veste, răsuflă ușurat Marius. Ce baftă pe capul nostru, zâmbește Felix cu toată gura. Se ridică și cu pași împleticiți se apropie de căruță, unde se lungește cu un oftat pe spate. Ce ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Unul dintre ei este în stare foarte gravă și poate muri în orice clipă. Așa cum vedeți și dumneavoastră nu încurcăm circulația, putem fi lăsați să mergem mai departe. Doriți să aveți viața lui pe conștiință? Ochii albaștri șterși, încât par decolorați, ai jandarmului, privesc indiferent la ofițerul din fața lui. Din păcate nu am nici o putere. Mă supun unor ordine, la fel ca dumneavoastră. Ca un vuiet continuu, se aude zgomot înfundat de motoare. Printre norii de praf se arată boturile monstruoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a soarelui. Își pendulează leneș coada încercând fără succes să alunge niște muște insistente. Intrarea în casa scundă, pătrățoasă, a postului de jandarmi, este pe două trepte de beton. Ușa cu geam are perdeluță ce fusese odată albă, dar acum, decolorată, bate către ruginiul frunzelor de toamnă. Holul strâmt, în penumbră, îl întâmpină cu aer răcoros în care se simte miros de busuioc și mentă. Remarcă patru uși, din care două etalează lacăte mari de fier. Ezită un moment, apoi apasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mort. Geamurile închise, cu jaluzelele de pânză trase, opresc zgomotele de afară. Domnește o liniște străpunsă doar de ticăitul unui ceas metalic, ruginit pe alocuri, care măsoară nepăsător trecerea timpului așezat pe colțul mesei acoperită cu o mușama veche și decolorată. Lângă el, o lampă afumată și prăfuită, accesoriu absolut necesar în ultima vreme pentru momentele când lumina electrică se întrerupea frecvent datorită bombardamentelor. Marius înconjoară atent cu privirea întreaga încăpere. Pe canapeaua joasă, cu aspect ponosit, din stânga ușii, sunt aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
164 Uniformele lor arată curat și îngrijit, spre deosebire de cele ponosite ale militarilor români din lunga coloană care tocmai intră pe poarta principală în frunte. Toți duc ranițe în spate, peste care au rulată în formă de potcoavă, pături de campanie decolorate și foi de cort rupte, sau uzate. Pe chipurile lor nu se vede nici un zâmbet, sau vreun freamăt lăuntric al bucuriei că după patru luni de la terminarea războiului se află în sfârșit acasă. Arată ca niște ființe epuizate, cu fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rămase din Întregul „Ecaterina Perussi” de altădată și imediat sub asta, pe brațul vertical, scris În paranteză, surprinzător de clar după șapte ani, ca o fantastică voință de supraviețuire - o simțeam anume pentru mine, un fel de strigăt - vopseaua ușor decolorată - numele din grădina publică, scris cu majuscule: KETI, iar mai jos: 1924 - 1941. MÎna de oameni care Însoțise sicriul Începu să părăsească locul Îngropării, iar eu mă atașai doamnei, care, acum la Întoarcere Îmi spuse că va comanda un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să-i răspund? Că nu cred în reînvierea nimănui, că o văzusem bine pe Sibi acum câțiva ani, chipul ei odată frumos, ofilit acum și brăzdat de cute adânci și amare? Se putea îndrepta o spinare încovoiată? înflori un obraz decolorat? Prinde roșeață o gură veștedă? "Nătărăule, du-te și chiar dacă nu-ți place, ad-o aici, numai pe ea vreau s-o mai văd pe lumea asta, tu ia-o pe urmele lui tac-tău și să nu veniți la înmormîntarea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
jumătate? În acest timp auzeam din spate foșnetul filei întoarse, îmi aduceam aminte că Suzy citea, mă răsuceam mirat, da, chiar citea, cu cotul înfipt în perne, cu o expresie bizară pe chip, impenetrabilă, străină de clipa de față, puțin decolorată, de fetiță care se joacă, puțin îmbătrînită, în timp ce mâna liberă arunca firul de păr rupt între dinți și întorcea cu o mișcare vie fila manuscrisului. Telefonul sună: "Aveți legătura cu Bucureștiul''. Suna ocupat. "Așteptați, nu închideți." "Ioane, strigai, apoi recunoscând
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
niște surprize..." "Și soluția?", zise Suzy. "Soluția? Soluția e suferința și eu mi-o asum. N-o s-o pasez altuia. Matilda să și-o asume pe-a ei...'' "Așa deci, consideri că împăcarea nu e posibilă!", zise Suzy cu chipul decolorat parcă de o secretă și stranie contrarietate (sau poate de aerul tare al pădurii, gândii nevroind să accept prima impresie). "Tot atât de imposibilă, zisei, ca și vindecarea traumei pe care a suferit-o fetița. Cum poate ea să uite că a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de fată, mari și migdalați, de un albastru spălăcit, care se întindeau spre niște tâmple blonde asemeni acelor eroi îndrăzneli de bandes-dessinées. "Mergem!", zise Suzy brusc, deși abia acum se vedea cât era de obosită. Nu era palidă, ci mohorâtă, decolorată. După ce toată ziua pulsațiile sângelui ei îi ținuseră obrajii și întreaga ei ființă parcă în flăcări, acum aveam impresia că se clatină... "Stai puțin jos, îi zisei, și odihnește-te." " Nu, spuse foarte hotărâtă, să mergem!" "Dă-mi atunci mie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
descoperă. Tractorul avea șase roți, un blindaj gros, pneuri imense și o placă de protecție rezistentă la coroziune. Dacă nici aceasta nu rezista pe Acheron, atunci, practic, nimic nu rezista. Carcasa lui ajunsese ca o cârpeală de bucăți de metal decolorate asamblate prin suduri și rășini epoxide.. Dar era etanș și progresa regulat. Pasagerilor nu le trebuia mai mult. Deocamdată, se cocoța zdruncinându-se, pe o pantă ușoară. Roțile mari stârneau nori de praf vulcanic pe care vijelia se grăbea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]