410 matches
-
cum să-l facă să nu mai spună ce spunea, adică să nu mai amenințe cu emigrarea, tocmai el, Zaharia Stancu, și tocmai acolo, la C.C. Dar episodul l-am mai povestit. Îl și amuzau pe Stancu, prin efectul lor deconcertant, prin deruta pe care-o produceau, aceste mari înfurieri jucate și, uneori, la sfârșit, dădea cărțile pe față. Baranga povestea, el însuși amuzat, cum fusese cu Radu Popescu la Stancu să-i ceară ceva, ca vechi prieteni ce-i erau
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
prin vecinătatea, de neînchipuit astăzi, a prostituatelor de toată mâna (de lux, de bordel, particulare și de stradă), câ teva aspecte mai stăruie Încă În amintire și merită, prin pito rescul lor, uneori excesiv, sau prin climatul lor favorabil unor deconcertante contradicții morale, o consemnare tale quale În această istorie măruntă a Bucureștiului de acum cincizeci de ani. Cititorului neconformist i s-a rezervat un capitol următor, cu ample evocări, uneori de grand-guignol, ale Bucureștiului galant din acel timp. Traficanții și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care nu le mai citește azi ni meni; Jules Lemaître, criticul impresionist, alături de Ferdi nand Brunetișre, criticul raționalist și dogmatic evoluționist; criticul danez Georg Brandes și sociologul, astăzi uitat, Charles Letourneau; criminalistul de mare vâlvă pe atunci Cesare Lombroso și deconcertantul Thomas Carlyle, cu al său Sartor Resartus, tradus În franțuzește; Friedrich Nietzsche, abia-abia pe mintea noastră, și Rémy de Gourmont, eseistul atât de fecund În atâtea domenii; apoi autorii ruși descoperiți de vicontele de Vogüé, Tolstoi, Dostoievski și Gorki, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
celor două găuri prin care ne băgam picioarele. Maioul, tot tetra, era roșu. Costumul era respingător, indecent cumva, pentru că era urât. Ne dezgolea și ne făcea vulnerabili într-o vreme în care corpurile noastre deveniseră și așa niște carcase destul de deconcertante, căci erau în formare. Unde mai pui că, nu știu de ce, în sala de sport intram cu picioarele goale, nu în pantofi de sport. Poate ca să nu stricăm parchetul. Dar asta trebuie să fi fost totuși în generală, ce naiba! Mi-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
greabilă. Cât despre simțul tactil, atingerea copilului pro- voacă un recul dezgustat naratorului. Toate aceste senzații care au în comun disconfortul și supralicitarea nervoasă se amestecă componistic într-o uvertură a exasperării. În orice caz, efectul cocktail-ului sinestezic este deconcertant. Deși prozatorul disprețuia simbolismul, compozițiile sim- boliste în cheie parodică o dovedesc din plin, toată această concentrare perceptivă pusă sub semnul unei hipersensi- bilități care se descarcă în minuția notației se alimentează de la un fond comun al epocii, fond care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
al preparării corpului, afectului și minții pentru această sacră Întâlnire Între vibrațiile materiale și spirituale și propria noastră ființă. Un sacrificiu este necesar - al abandonării obișnuințelor motrice, afective și mintale, În așteptarea Întâlnirii cu miraculosul și necunoscutul. Astfel putem Înțelege deconcertantele și Îndelungile exerciții pe care Andrei Șerban le face cu actorii Înaintea pregătirii unui spectacol. Cunosc bine Îndreptățita aversiune a lui Andrei Șerban față de imixtiunea oricărei teorii - estetice, filosofice sau științifice - În spațiul său de creație. În universul fluidității și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acest eseu, în capitole inegale, ca întindere, impusă, de fiecare dată, de o compartimentare diferită a abordării, cu dese excursuri asupra unor date de evoluție și de tehnică navală, foarte necesare. Sper din toată inima ca metodologia mixtă și, poate, deconcertantă a tratării (expunere evenimen țială pură, comentariu și comparație de opinii, reflecție eseistică, critică literară) să fie compensată de frumusețea subiectului și de bogăția reproducerilor ima gistice. Sigur, nimic definitiv, nimic fără riscul unei subiectivități asumate. Pirați, corsari, bucanieri (se
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
cadă rînduri-rînduri. Femeia nu-i Spiritul, ci carnea suavă cu-"ncheieturi": Nu e mică, nu e mare, nu-i subțire, ci-mplinită, Încât ai ce strînge-n brațe, numai bună de iubită. Mai târziu, contunuînd heinismul "Junimii", Eminescu cultivă o romanță nudă, deconcertant de directă, mai degrabă abstractă, în care fondul e al cântecului de lume autohton, cu "jele", "dor", cu iubiri ducând la zăcere și moarte. Totuși tehnica e cu mult mai complexă decât se pare și constă în trecerea gradată de la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
alese). Dan Botta, "corsican prin mamă", pastișează pe Paul Valéry în românește și franțuzește: J'eusse voulu, d'amour portant les pîles chaînes, Me fier mollement à la prore des nues. Constantin Nissipeanu se cufundă suprarealistic în halucinații și absurdități deconcertante, nota sa fundamentală fiind un franciscanism violent, exultant: Sunt frate cu câinele, cu măgarul și cu șarpele. Sunt frate cu toate lighioanele de sub pământ și din aer. Sunt fratele plantelor și al stâncilor. Sunt fratele planetelor! De la Radu Boureanu, romancier
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dispersat În măști multiple, În așteptarea poetului mort și venerat, a cărui viață a fost ea Însăși un stăruitor exercițiu În reprezentare și identitate dispersată. Povestitorul Încearcă În roman o autodefinire prin povestirile celorlalți.” Studenta considera ultimele rânduri ale cărții deconcertante. Prin dispariția din scenă a poetului mort, ideală identitate strămutată, cititorul rămâne doar cu solitudinea naratorului. Autorul este deposedat de caracterele sale și de raportarea la semenul ideal. „Senzație de gol”, spunea Lucy. „O somație de a te Întoarce la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Catedrală sunt trase la ora 16 în fiecare zi . Sesizez amănuntul, pentru că în strategiile revoluției, misiunea de începere a acțiunii la dangătul de clopot la ora 16, la Mitropolie, intra în răspunderea lui Vicol, (o tautologie vinovat-nevinovată) . A URMAT FABULA DECONCERTANTA A ARESTĂRILOR Pag. 254 - Paisprezece decembrie , ORA 8 . Vasile VICOL , unul din principalii membri ai Frontului a fost arestat. Aceeași pagină - Paisprezece decembrie ORA 16 . Când Spiridon , Prutianu și VICOL au ajuns în Piața Unirii , obiectivul era deja controlat ...” N.n.
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
a unui autor și opera lui, dintre „viața trăită” și „viața ficțiunii”. Se poate lesne sesiza înclinația de a reconstitui portretul artistului la tinerețe (A. I. Odobescu, B. Delavrancea), „traiectoria” lui, ce conduce la configurarea unei individualități complexe (contradictoriul A. I. Odobescu, deconcertantul Ion Barbu ș.a.), fie și nerecunoscută (cazul lui V. A. Urechia). Temperat polemică pe alocuri, cochetând, rar, cu palierul teoretic, D. se dedă și exercițiului comparatistic (Vârstă și model în cultură: Heliade și Maiorescu). Alteori obține, conlucrând cu șansa, unele
DRAGOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
rememorării evenimentelor anterioare. Pentru Maria Condur, protagonista romanului Goana după vânt (1974), trecutul constituie reperul întregii existențe, influențând decisiv orice experiență prezentă. Starea de boală îi acutizează senzațiile, moartea fiicei sale Ana, actrița rebelă, vulnerabilă și emanând totodată o energie deconcertantă, revenind obsesiv ca o vină inexpiabilă. Relațiile cu ceilalți trei copii (Cristina, Mihai și Sebastian, cel care îi uimește pe cei din jur cu imaginația debordantă și atracția față de povești) păstrează ca punct de reper imaginea Anei. Romanul are în
CRISTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
arhaisme stridente, de la noțiuni abstracte la termeni de argou și vulgari, manipulează morfeme și combină părți de vorbire, ca Arghezi (dar într-un fel al său), în cele mai insolite moduri, pune lucrurile și cuvintele în relații imprevizibile, amuzante și deconcertante, sucește fraza în fel și chip, uneori o rupe, o schilodește, frecvent o artificializează ilar prin hiperbat. La nivel lexical, prozatorul schimonosește vocabulele, creând adeseori pe această cale altele, lansează calambururi, inventează porecle, aplică epitete și calificative bufe. Amestecând reprezentările
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
traumelor politice și de a codifica moderația ca pe valoarea ultimă în jurul căreia se ordonează imaginarul politic. Pledoariile lui Maiorescu și Carp se cer redate acestui mediu occi dental de exprimare intelectuală. Critica raționalismului politic și a revoluției, inedită și deconcertantă în peisajul post-1848 al Principatelor, este în perfectă sincronie cu o direcție europeană. Reticența față de schemele de guvernare modelate de patimi utopice, neîncrederea în ceea ce Michael Oakeshott identifica drept „cult al Cărții“, predilecția pentru organicitate și gradualism sunt lecțiile pe
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Îndrumarea conservatoare a Junimii, precipitată de constituirea cabinetului Catargiu, este provocată de reacția liberal-conservatoare la această sinteză locală de raționalism politic și propensiune conspiratorială. Istoria României moderne este punctată de paradoxuri, iar actorii de la 1866-1876 poartă măști ce oferă imagini deconcertante. Liberalii care îl vor încorona pe Carol I la 1881 sunt cei care plănuiesc republici și pregătesc conjurații, în vreme ce viitorul aghiotant al domnitorului, simpaticul garibaldian Candiano Popescu, este, la 1870, președinte de republică în Ploiești. Căci anii dintre 1866 și
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
burgheză, spre a relua sintagma de peste decenii a lui Ioan C. Filitti, trăiește și se reproduce având drept unică rațiune de a fi proliferarea unor forme importate și redistribuirea unor resurse simbolice și financiare ale aceluiași stat. De aici, spectacolul deconcertant al unei aplecări aproape exclusive către politică și profesia juridică. Aceasta din urmă este învestită cu misiunea de a dota statul formelor fără fond cu un eșafodaj complicat de legi și de regulamente, în spatele căruia se află realitatea mediocră a
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
speciale. Nu numai diplomatice, politice, economice, culturale etc., ci chiar de consangvinitate, întrucât națiunea americană și cea canadiană reprezintă, fiecare în parte, dar și împreună, o însumare de indivizi proveniți de pe toate meridianele globului. Această acumulare etnică, de o diversitate deconcertantă, a ajuns, după un tainic proces alchimic și o metamorfozare unică - numite când melting pot, când blast furnace -, o comunitate multiculturală, pe care Walt Whitman o considera a fi nu numai o națiune, ci o „teaming of Nations” sau un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
l-am întrebat pe unul dintre cei mai importanți compozitori români contemporani, Pascal Bentoiu, spre ce se îndreaptă muzica academică modernă. Dimensiunea vastă a spiritului său analitic-reflexiv ar fi presupus o previziune cît de cât coerentă, dar răspunsul a fost deconcertant: "nu știu". Dumneavoastră cum vedeți perspectiva artei contemporane, mai ales a literaturii? N.M. Răspunsul lui Bentoiu este cel mai verosimil. Eu aș adăuga, doar, că mă bucur că nu știu! Nu știu nici eu încotro merge literatura, încotro merge arta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de contestații (oficiale și neoficiale). E foarte greu să apreciezi, de la distanță, munca de selecție a unor oameni care se bat cu pumnul în piept că au citit și au ales corect. Totuși, unele lucruri, chiar și de la distanță, sună deconcertant. De pildă, printre altele și printre alții, în urma concursului, proiectul lui Mircea Daneliuc a fost respins, iar cel al lui Sergiu Nicolaescu, admis! Sigur, după orice concurs există cîștigători și există învinși; totul e că jocul să se desfășoare corect
Scenariul, eterna poveste by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12545_a_13870]
-
Peltz se hazardează și atunci când îl definește pe Slavici, recunoscut ca având un stil bolovănos, "marele meșter al cuvântului". Din evocarea lui Al. Macedonski merită a fi reținute ceremonialul servirii ceaiului în tot felul de cești și ceșcuțe - și afirmația deconcertantă a poetului Nopții de decembrie că veninoasa epigramă antieminesciană, de toată lumea condamnată, nu i-ar fi aparținut lui, ci lui... D. Teleor. Penibilă autoapărare ce exprimă purul neadevăr. Notabil este portretul fizic al lui Octavian Goga, în linia celui consacrat
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
de obscurele calcule politice ale unui individ hrănit cu ideologia lui Petru cel Mare, așa cum a fost ea adoptată de urmașii săi bolșevici. La final de carieră, Ion Iliescu nu putea să nu-și manifeste recunoștința, chiar în acest fel deconcertant, față de cei cărora le datorează întreaga sa existență politică. Prin urmare, recentul Tratat are toate șansele să rămână, asemeni atâtor și atâtor petece de hârtie pe care și-au pus amprenta politicienii români, o simplă și moartă literă dintr-un
Testamentul politic al lui Ilici cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13730_a_15055]
-
să examineze cu rigoare științifică aspectele lingvistice fundamentale ale interogației, avînd permanent în vedere relația întrebare-răspuns. Chiar alegerea termenului întrebare e semnificativă: studiul nu vizează doar structurile sau funcțiile interogative, judecate sub unghi tehnic, ci actul verbal, în diversitatea adesea deconcertantă a manifestărilor sale cotidiene. Desigur, perspectiva pragmatică servește la evitarea multor capcane, dar complică descrierea, neeliminînd nimic din ce e uman, comunicativ, ambiguu; vor fi deci studiate deopotrivă enunțurile care realizează funcția specifică a întrebării, fără a avea și structurile
Despre întrebare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14308_a_15633]
-
răspunsul/ ne suntem împotrivă de/ la-nceputul lumii tu-mbătrânind/ străin în carnea mea la/ marginea înfiorată a/ tristeții eu refuzând/ absentă mângâierea ca pe-o/ prăpastie ce mă recheamă și/ cunoscând doar fuga înlăuntru.” Într-un cuvânt, o viziune poetică deconcertantă. Miruna Mureșanu, Vinovăția memoriei, Colecția Amphion, Editura Eminescu, București 2002, 102 pag.
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
că vor fi copleșiți de numărul superior ale inamicilor. Infanteria francilor a rupt rândurile inamicilor pentru că cavalerii să treacă. Pentru soldații armatei lui Saladin, cum Baha al-Din a remarcat, schimbarea bruscă de la pasivitate la activitate feroce din partea cruciaților a fost deconcertanta, și părea să fie rezultatul unui plan preconceput. Fiind în lupta strânsă cu aripa din spate a coloanei cruciade, aripa dreapta a armatei Ayyubide a fost în formație compactă și prea aproape de dușmanul lor, pentru a evita impactul complet al
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]