787 matches
-
mai întâi prin nume. Istoria cumpărării de către Serafim Ponoară a unui „bou-bouleț”, apoi a peripețiilor acestora devine curând un spectacol fabulos, aluziv în mare măsură, om și animal prelungindu-se și consonând într-o paralelă pe care scriitorul nu o deconspiră direct și definitiv. Și între cele două personaje centrale e sugerată o anume consubstanțialitate. Cu toată simpatia manifestată pentru Serafim ca exponent al naivității, V. îi prezintă și limitele, după cum cu toată repulsia față de Anghel, exponent al pragmatismului, nu îi
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
perceptibil în notațiile, în maniera lui Ion Vinea, ce aduc senzații provocate de contactul cu elementele: „Ploaia sapă în aer prăpăstii - / până la os te pătrunde delirul rece al peisajului. / Picură a galben clipele astea. Vântul aprinde mari focuri în câmpie / deconspirând tristețea calmă a miriștilor”. Pe alocuri, în Recviem pentru potcovari, bunăoară, fondul de modernism al sensibilității poetului se declară franc: „Nu mai există potcovari. Nu mai există nici cai care să-i caute pe potrcovari. Copiii nu mai descoperă în
STRATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289972_a_291301]
-
alcătuiește miza acestor cărți, de vreme ce autorul nu se sfiește să își rezume, la începutul fiecărui volum, materia epică. Mai mult, narațiunea cedează de fiecare dată locul jurnalului, susținut printr-o cohortă de artificii autenticiste (manuscrisele „găsite” și scrisorile, bunăoară) și deconspirat printr-o pleiadă de inserții metatextuale. De altfel, jurnalul reprezintă structura favorită a autorului, după cum o arată și cele două tomuri diaristice - Jurnalul unui martor (13-15 iunie 1990, București) (1992) și Jurnal stoic din anul Revoluției, urmat de Contrajurnal (2002
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
au fost anii de glorie nu numai ai „ingineriei pedagogice” reprezentate de designul curricular modern și de proiectarea pedagogică riguroasă, ci și ai unui mit: mitul eficienței educative și al formării acelui one-dimensional man produs de societatea de consum și deconspirat de Herbert Marcuse cu două decenii mai înainte. Protestele postmoderniste împotriva unidimensionalizării omului prin instruire eficientă și a abandonării educației morale și estetice au fost orientate direct împotriva omului unidimensional devenit, între timp, middle man, „cap de locuitor”, „specialist” etc.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la începutul secolului XX. Dirijismul modern promovat de Gagné în designul instrucțional și curricular conferea siguranță demersurilor și eficiență mare rezultatelor. Dar, așa cum au reclamat postmoderniștii, începând din anii ’80, conducea și spre uniformitate, adică spre așa-numitul one-dimensional man deconspirat de Herbert Marcuse cu trei decenii mai înainte. Însă, în anii ’90, în România s-a declanșat o reformă curriculară care a ignorat avertismentele postmoderniste, mizând exclusiv pe virtuțile teoriei moderne a curriculumului. De aceea este necesar să expunem aici
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
multiple moduri constituie o axiomă a gândirii postmoderne. 232. Hlynka, Yeaman, op. cit., pp. 1-2. 233. C.P. Snow, The Two Cultures and the Scientific Revolution, Cambridge University Press, New York, 1969. Cartea a fost precedată de câteva articole în care marele fizician „deconspira” această taină a culturii europene moderne: separarea dintre „cultura umanistă” și „cultura realistă”. Din cauza acestui păcat, majoritatea celor care se pretind, cu inocență și bună-credință, oameni de cultură sunt de fapt niște semidocți. Ei stăpânesc fie domeniul artelor, al literaturii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
conflict și de ce... Aparent, nimic grav sau care să nu fie cunoscut de toată lumea. Detaliile puteau merge până la meniul zilnic, prețul coșniței lunare, cadourile primite din străinătate, titlul cărților din bibliotecă sau numărul sticluțelor de ojă din baie. Mulți informatori deconspirați după deschiderea arhivelor se apără invocând caracterul anodin al notelor pe care le-au semnat: „N-am spus nimic important, ci doar lucruri pe care le știa toată lumea”. Le știa toată lumea, însă de confirmat le confirmau doar unii, iar valoarea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
situații incredibile: informatori care mimează prostia pentru a forța abandonarea, simulează boli nervoase oferind note neinteligibile, pentru a dovedi că „nu corespund” sarcinii încredințate, scriu numai „de bine” despre cei urmăriți sau chiar inventează detalii favorabile sperând să-i ajute, deconspiră intenționat relația cu ofițerul, riscând să devină, la rândul lor, urmăriți (ceea ce se întâmpla obligatoriu în astfel de situații), își cer înapoi „Angajamentul” pentru a-l rupe, motivând că n-au înțeles ce li se cerea sau chiar declară în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dosare, individuale sau de grup, notează sec calitatea de „sursă” doar pe baza fișei de cartotecă, deschisă pe numele oricărui titular de dosar de rețea, indiferent cât de slabă sau de inexistentă a fost activitatea lui. Pe scurt, poți fi deconspirat și expus oprobriului public doar pe baza unor indicii formale, chiar dacă dosarul tău vorbește mai degrabă despre un eșec al recrutării și despre un fals informator. Am păstrat pentru finalul acestei tipologii sumare cazul informatorului fără urme directe - adică neînregistrat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
socială. Informatorul fără dosar, cu o funcție de răspundere sau o poziție privilegiată în societate este deci creația cea mai de preț a sistemului. În fața Legii Deconspirării, e aproape nevinovat, pentru că lipsesc probele directe care l-ar putea incrimina. Dacă e deconspirat accidental 5, în fața societății se apără cu formula: „n-am semnat nimic”. E drept, a semnat ofițerul în locul lui, dar pentru Securitate a meritat tot deranjul! * Aparent, cele câteva tipuri de informatori extrase din eșantionul microscopic smuls arhivelor Securității prin
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Dacă tonalitatea, repertoriul tematic și stilistic rămân adesea tributare modelului gândirist, poemele au suficientă forță și autenticitate pentru a sparge acest tipar, izvorând dintr-o emoție modernist-expresionistă. Există și poezii de atmosferă, descriptiv-intimiste, care mizează pe sugestie și care își deconspiră cheia alegorică spre final; nu lipsesc nici ironia, conștiința livrescă sau oralitatea discursivă. Lirismul de factură alegorică, în cheia unei drame individuale și naționale (Careu) sau păstrând o trakliană ambiguitate simbolică (Praful și pulberea), ajunge până la simplitatea și ingenuitatea trucată
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
volum de proză scurtă, Zece minute de nemurire (1983), și încă un roman, Scara interioară (1987). Rafinat în povestiri, fantezist și ingenios în romane, care sunt inundate și obscurizate de „valul” poetic, autorul își mobilizează și aici acele resorturi care deconspiră vocația sa „celestă”. De fapt, mai nimeni nu a reținut că el ar fi altceva decât poet, deși a experimentat destul de perseverent în proză, fiind în egală măsură textualist, „realist magic” (Ion Vlad) sau „postmodernist” (Liviu Petrescu). În poezie, în
PRELIPCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
ucigătorului de frate, a cărui spiță urcă până la Cain. În aceeași tipologie se încolonează, prin complicitatea la crime sau la asasinat moral, Marcovici, Paramon, Gotlieb, Zoli și Tibor Antal, procurorul care, fără intenția expresă de a-l preda călăilor, a deconspirat ascunzătoarea unui tânăr hăituit pe nedrept. Omologi ai acestor fratricizi sunt paricizii Loga și Beldeanu, medicii în stare, prin intrigă și calomnie, prin teroare morală permanentă, să grăbească moartea superiorilor (Iuliu Hațieganu, Sebastian Voiculescu) spre a le lua locul. Victimele
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
copaci” - Anesteziate), ca și teroarea prezentului accentuând sentimentul tragic al singurătății („Uneori pe străzi/ în absența oamenilor/ mă simt și mai singur” - Ca orice tânăr cu plete) definesc un univers tematic familiar. Nici absența titlurilor - soi de refuz de a deconspira esența poemelor - nu mai surprinde: „E destul de greu/ să fii titlul/ unui poem care de-abia începe” (E destul de greu). Influența bacoviană, diminuată, persistă încă: „Cu aripi mari și cu gheare/ deschis-am lada nopții/ și-n mica obscuritate/ cu
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
intrate în conștiința publică, sensul lor fiind deturnat sau, în orice caz, răstălmăcit. Înzestrarea poetică, deloc anticipată de prozele lui N., se relevă în două cărți de versuri, Maria de zăpadă (1987) și Capcană pentru îngeri (1995), unde scriitorul se deconspiră ca un iremediabil sentimental, chiar dacă „bine temperat”. A mai publicat culegerile de proză scurtă Ora exactă (1996) și Un țăran trece strada (2001), în care comunică în modul cel mai direct cu putință dramele cotidiene care se transformă uneori în
NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
a barurilor de noapte. Vrea să evadeze de aici prin dragoste, dar horoscopul său îl condamnă să aibă ca amante tot niște prostituate, ca Ida și Margot. Va rămâne, așadar, prizonierul promiscuității în mijlocul căreia s-a născut. P. tinde să deconspire o realitate care alterează condiția umană, însă unda de obiectivitate și compasiune se rarefiază printre imaginile grotești și meandrele unui stil încă bombastic și artificios. O evoluție evidentă marchează Amor încuiat (1933), care anunță performanța epică din Calea Văcărești. În
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
paroxism în volumul consacrat sinelui și umbrei, Alb și negru, unde hotarul e „un tăiș de coasă” și umbra „se dezleagă” fatidic de trup. Descinderea, care va precumpăni la maturitate, în derizoriul banalității, al dramei anonime și fără salvare, se deconspiră încă din Singurătatea spectacolului, ca refuz al „terorii dublului” arhetipal: „Ce s-a întâmplat cu Ianus, / iubite? / [...] Cele două fețe s-au dublat, / s-au triplat / și azi e proprietarul celor o sută / [...] Ianus refuză teroarea / celor două fețe dintâi
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
un surâs (1980) îmbină scepticismul, umorul, inteligența observației cu capacitatea de a defini exact, în puține cuvinte, o situație politică. Contract special de închiriat oameni (1983) este cea mai izbutită producție dramatică a lui M., imaginând situații exemplare pentru a deconspira prezența antisemitismului într-o „lume fără evrei”. SCRIERI: Tito, dușmanul de moarte al tineretului iugoslav, București, 1950; Ziariștii, București, 1956; Cele cinci cercuri (Despre jocurile olimpice), București, 1960; Celebrul 702 sau Autorul moare azi, București, 1962; Într-o zi de
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
o inspecție, plantoanele Pușcașu, Livinschi și Bărgăoanu adunau din camere hârtiile, creioanele și instrumentele de tortură, pe care le înapoiau după vizită. Într-una din zile, în mai 1951, Avădanei însuși a fost cel care a luat tot ce putea deconspira acțiunea lor 1 - alte dovezi că nu toți oficialii erau la curent cu ceea ce se întâmpla. Încet-încet, Popa „Țanu” și-a scos toți oamenii de încredere la munci de răspundere în penitenciar, dar și în ateliere, după ce a discutat în
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
camerele în care urmau să fie torturați, stătea de vorbă cu oamenii lui din celule, dându-le indicații despre cei care vor veni acolo și cu privire la materialul pe care îl dețineau. De asemenea, îi amenința pe acoliți că, dacă vor deconspira acțiunea, vor fi omorâți și le indica ce fel de atmosferă să întrețină, cum să îi bată pe deținuți și să le facă un consult medical înainte pentru a vedea dacă nu suferă vreunul de inimă. După o perioadă în
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și Bogdanovici, însă organele de stat ar fi interzis activitatea ODCC, deoarece le părea cu totul suspectă. Țurcanu ar fi continuat acțiunea la Pitești începând cu luna aprilie 1949, iar după venirea celorlalți, aflând că acțiunea de la Suceava a fost deconspirată, ar fi hotărât să schimbe forma de activitate. Popa ar fi dus și el activitate „teroristă și de diversiune” la Gherla. Scopurile, așa cum au fost recunoscute de Pafnutie Pătrășcanu, Voinea, Aristotel Popescu, Alexandru Popa și Mihai Livinschi, ar fi fost
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
comportament legionar 2. În primăvara lui 1949, după condamnări, a condus „reeducarea” și apoi ODCC-ul, pentru a induce în eroare autoritățile și a obține favoruri în detenție. La Pitești a schimbat forma de activitate, pentru că cea de la Suceava fusese deconspirată. Documentul recunoaște morțile lui Corneliu Niță, Eugen Gavrilescu, Gheorghe Șerban și Gheorghe Vătășoiu, dar și a lui Bogdanovici, „care fusese expus unui regim de exterminare din cele mai groaznice”. În urma torturilor au murit câțiva deținuți, trei s-au sinucis, patru
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
informațiilor se făcea prin bătaie și că, înainte de începerea torturilor, stătea de vorbă cu oamenii lui din camere, dându-le indicații despre cei care vor veni acolo și ce material dețin. De asemenea, îi amenința pe acoliți că, dacă vor deconspira acțiunea, vor fi omorâți, după care le indica ce fel de atmosferă să întrețină, cum să îi bată pe deținuți și să le facă un consult medical înainte, pentru a vedea dacă nu suferă vreunul de inimă. După o perioadă
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de o săptămână într-o celulă separată. Desfigurat în urma bătăilor, a fost plimbat cu un sac pe cap prin mai multe camere atunci când deținuții se întorceau de la munca din atelier, ca să servească drept exemplu celor care ar fi încercat să deconspire acțiunea violentă. Rodas povestește că Țurcanu îl bătea de mai multe ori pe zi și nu îl lăsa să doarmă aproape deloc, astfel că nu își amintește toate chinurile la care a fost supus. În timp ce era bătut, un planton (Mărtinuș
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
torturat în camera 4-spital, format în marea majoritate din timișoreni. În mai 1950 a făcut parte din lotul transferat la Canal, dar returnat pentru că erau prea slăbiți și nu puteau munci. Printre deținuți s-a zvonit însă că Sebeșan a deconspirat acțiunea din Pitești și că acesta ar fi motivul real pentru care lotul nu a rămas în colonie, astfel că a fost torturat și la Gherla, unde a ajuns la începutul lui iunie. A fost bătut până i s-a
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]