1,049 matches
-
momentul în care atinge planul logicului. Sfârșitul inducției coincide cu începutul deducției; de îndată ce devine o formă logică, inducția se transformă în deducție. „În vreme ce premisele majore ale silogismului alcătuiesc depozitul de adevăruri ale gândirii, inducția este aceea care furnizează aceste adevăruri. Deducția conservă și explicitează cunoștințele, iar inducția alimentează gândirea cu cunoștințe. Premisa majoră a unui silogism este o concluzie inductivă, iar premisele inducției sunt concluzii deductive” 45. Între inducție și deducție există deci o unitate dialectica, ele sunt, pe de o
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
adevăruri ale gândirii, inducția este aceea care furnizează aceste adevăruri. Deducția conservă și explicitează cunoștințele, iar inducția alimentează gândirea cu cunoștințe. Premisa majoră a unui silogism este o concluzie inductivă, iar premisele inducției sunt concluzii deductive” 45. Între inducție și deducție există deci o unitate dialectica, ele sunt, pe de o parte, contradictorii și inseparabile, pe de altă parte sunt într-un proces continuu de întrepătrundere în cursul căruia inducția este primordială iar deducția este secundă. Principalele etape ale procesului de
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
sunt concluzii deductive” 45. Între inducție și deducție există deci o unitate dialectica, ele sunt, pe de o parte, contradictorii și inseparabile, pe de altă parte sunt într-un proces continuu de întrepătrundere în cursul căruia inducția este primordială iar deducția este secundă. Principalele etape ale procesului de cunoaștere teoretică și de transformare practică a realității sunt experiența, inducția spontană, ipoteza, deducția probabilă, experimentul, inducția științifică, teoria, deducția necesară, munca 46. Ipoteza nu este o forma logică ci este o situație
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
inseparabile, pe de altă parte sunt într-un proces continuu de întrepătrundere în cursul căruia inducția este primordială iar deducția este secundă. Principalele etape ale procesului de cunoaștere teoretică și de transformare practică a realității sunt experiența, inducția spontană, ipoteza, deducția probabilă, experimentul, inducția științifică, teoria, deducția necesară, munca 46. Ipoteza nu este o forma logică ci este o situație în care rămâne o judecata universală din momentul formării ei inductive și până în momentul verificării ei experimentale. Ipoteza mai poate fi
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
într-un proces continuu de întrepătrundere în cursul căruia inducția este primordială iar deducția este secundă. Principalele etape ale procesului de cunoaștere teoretică și de transformare practică a realității sunt experiența, inducția spontană, ipoteza, deducția probabilă, experimentul, inducția științifică, teoria, deducția necesară, munca 46. Ipoteza nu este o forma logică ci este o situație în care rămâne o judecata universală din momentul formării ei inductive și până în momentul verificării ei experimentale. Ipoteza mai poate fi și rezultatul unei analogii. 44 Idem
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
de "ordine naturală". Această mînă invizibilă a jocului intereselor private este cea care ghidează sistemul capitalist, conceput ca realizare a ordinii naturale a societății. Astfel, plecînd de la presupunerea unui principiu de raționalitate imanentă naturii umane, se ajunge foarte curînd la deducția logică a unui sistem economic particular, economia de piață capitalistă, prezentată drept sistemul economic ideal. Sunt lămuritoare cuvintele lui Adam Smith: "Îndepărtîndu-se în întregime toate aceste sisteme fie de preferințe, fie de constrîn-geri, sistemul simplu și facil al libertății naturale
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și comportamentul omului în sensul creșterii acesteia. în Politica, dar și în Retorica, Aristotel analizează conținutul și sursele de creștere a avuției sociale, remarcînd atît creșterea resurselor cetății, cît și reducerea cheltuielilor. Ca metodă, sunt folosite analiza și sin-teza, logica, deducția și inducția. Din experiență, cu ajutorul inducției sunt extrase principiile; din ele, pe baza deducției și a silogismelor, se trag concluzii particulare. Este vorba de o metodă istorică și dialectică. Aristotel consideră drept sursă inițială a avuției pămîntul, cu resursele solului
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
analizează conținutul și sursele de creștere a avuției sociale, remarcînd atît creșterea resurselor cetății, cît și reducerea cheltuielilor. Ca metodă, sunt folosite analiza și sin-teza, logica, deducția și inducția. Din experiență, cu ajutorul inducției sunt extrase principiile; din ele, pe baza deducției și a silogismelor, se trag concluzii particulare. Este vorba de o metodă istorică și dialectică. Aristotel consideră drept sursă inițială a avuției pămîntul, cu resursele solului și ale sub-solului, pe care munca omului le transformă în avuție efectivă. În ce privește statul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
bună înțelegere a lucrurilor . Dacă instituționaliștii încearcă să construiască modele structurale, neoclasicii realizează mai curînd modele predictive. Modelele structurale explică acțiunea umană prin prisma mediului instituțional și cultural în care se desfășoară, în vreme ce modelele predictive formulează presupoziții sau predicții, ca deducții logice decurgînd din anumite postulate. O astfel de distincție operează autori ca Abraham Kaplan sau William Dugger sau Fritz Machlup. Modelele predictive pot fi testate empiric prin compararea deducțiilor logice cu observațiile faptice, în timp ce cele structurale se testează comparînd structurile
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
care se desfășoară, în vreme ce modelele predictive formulează presupoziții sau predicții, ca deducții logice decurgînd din anumite postulate. O astfel de distincție operează autori ca Abraham Kaplan sau William Dugger sau Fritz Machlup. Modelele predictive pot fi testate empiric prin compararea deducțiilor logice cu observațiile faptice, în timp ce cele structurale se testează comparînd structurile instituționale preconizate (pattern-urile) cu observațiile. Ele pot fi mai mult sau mai puțin realiste. Astfel, dacă în modelul predictiv o teorie reprezintă un ansamblu de predicții ce decurg
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
astfel predicții privind comportamentele consumatorului și producătorului. Ele utilizează mult matematica și statistica. Semnalăm și aici meritele a două lucrări, apărute încă în 1938, este vorba despre R.G.D. Allen, Analiza matematică pentru economiști, în care autorul dezvoltă instrumentele matematice necesare deducțiilor cantitative, oferindu-le astfel generațiilor următoare, și Henry Schultz cu Teoria și măsurarea cererii, o muncă de pionierat în determinarea și testarea statistică a datelor privind cererea. Așadar cele două școli de gîndire, postulatele lor de bază și cercetările lor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
al acesteia, comportamentul conflictual (conflict behavior). 5.5.1. Învățarea prin imitație (learning by imitation)tc "5.5.1. Învățarea prin imitație (learning by imitation)" Rezultatele experimentelor pe copii sunt în concordanță cu rezultatele celor efectuate pe animale. Ele confirmă deducțiile din principiile de învățare prin demonstrarea faptului că imitația unui răspuns dat va fi învățată dacă e recompensată și că, atunci când va fi învățată într-o situație, va fi generalizată la noi situații, oarecum similare. 5.5.2. Modele de
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
dat va fi învățată dacă e recompensată și că, atunci când va fi învățată într-o situație, va fi generalizată la noi situații, oarecum similare. 5.5.2. Modele de prestigiutc "5.5.2. Modele de prestigiu" Aceste experimente au confirmat deducția din teoria învățării că un individ poate învăța să discrimineze între lideri ca modele bune sau rele. Acest individ învață să îl imite pe acel lider a cărui copiere îi aduce o recompensă, și nu pe acela pe care, neimitându
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
subiectivității, care ne conving, cu ușurință, cât de departe suntem de înțelegerea ei. Protagora 3, filosof considerat de Platon sofist, afirma că "frumusețea este în ochii privitorului", deci omul este măsura tuturor lucrurilor; Descartes consideră subiectivitatea ca fiind o "ingenioasă deducție". John Locke o numește o "deducție cauzală". Kant vorbește despre "argument transcendental", Hegel despre "dezvoltare dialectică"; Husserl 4 despre "analiză fenomenologică", iar Sartre 5 consideră subiectivitatea liberă ca fiind conștiința însăși, o esență ontologică a existenței umane. J.R. Searle 6
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
cât de departe suntem de înțelegerea ei. Protagora 3, filosof considerat de Platon sofist, afirma că "frumusețea este în ochii privitorului", deci omul este măsura tuturor lucrurilor; Descartes consideră subiectivitatea ca fiind o "ingenioasă deducție". John Locke o numește o "deducție cauzală". Kant vorbește despre "argument transcendental", Hegel despre "dezvoltare dialectică"; Husserl 4 despre "analiză fenomenologică", iar Sartre 5 consideră subiectivitatea liberă ca fiind conștiința însăși, o esență ontologică a existenței umane. J.R. Searle 6, de la Berkeley, California, susține că, din
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
analogie și modelare, în care accesul la fenomen și la proces este mediat spre a fi astfel mai facil. Ca știință exactă, fizica recurge permanent la raționamentul deductiv și la cel inductiv, elevii trebuind să-și perfecționeze și învățarea prin deducție, ca și cea prin sinteză inductivă. Sistematizarea și structurarea logică a elementelor de conținut determină și învățarea ierarhică a cunoștințelor de fizică, în care elevul urmează să-și însușească și să opereze corespunzător cu elementele de structură specifice: sistem fizic
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
devine astfel agreabil și interesant, putându-se asimila ușor, cu plăcere. Învățarea prin analogie și modelare reprezintă una din modalitățile de mare eficiență pedagogică, în măsura în care se dispune de materialele necesare și se evită analogiile negative. II.3.5. Învățarea prin deducție Deducția este forma principală de raționament, în care gândirea operează exclusiv în planul conceptelor, iar concluzia decurge ca necesitate din premize. Raționamentul deductiv stă la baza construcției tuturor demersurilor științifice, iar materiile școlare, mai ales cele corespunzătoare științelor exacte, folosesc
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
astfel agreabil și interesant, putându-se asimila ușor, cu plăcere. Învățarea prin analogie și modelare reprezintă una din modalitățile de mare eficiență pedagogică, în măsura în care se dispune de materialele necesare și se evită analogiile negative. II.3.5. Învățarea prin deducție Deducția este forma principală de raționament, în care gândirea operează exclusiv în planul conceptelor, iar concluzia decurge ca necesitate din premize. Raționamentul deductiv stă la baza construcției tuturor demersurilor științifice, iar materiile școlare, mai ales cele corespunzătoare științelor exacte, folosesc mult
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
gândirea operează exclusiv în planul conceptelor, iar concluzia decurge ca necesitate din premize. Raționamentul deductiv stă la baza construcției tuturor demersurilor științifice, iar materiile școlare, mai ales cele corespunzătoare științelor exacte, folosesc mult acest raționament. Ca formă fundamentală de raționament, deducția servește în școală, mai întâi la matematică, începând cu clasele primare. Învățarea prin deducție se dovedește foarte eficientă și la celelalte discipline școlare, mai ales la clasele mari, când gândirea formală (abstractă) a elevilor este suficient de bine consolidată. Conținutul
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
deductiv stă la baza construcției tuturor demersurilor științifice, iar materiile școlare, mai ales cele corespunzătoare științelor exacte, folosesc mult acest raționament. Ca formă fundamentală de raționament, deducția servește în școală, mai întâi la matematică, începând cu clasele primare. Învățarea prin deducție se dovedește foarte eficientă și la celelalte discipline școlare, mai ales la clasele mari, când gândirea formală (abstractă) a elevilor este suficient de bine consolidată. Conținutul fizicii școlare este format dintr-un material descriptiv, relativ redus și o parte mai
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
gândire permite ca, pornind de la anumite premize, să se obțină în mod univoc, prin raționament deductiv, concluziile ce se impun cu necesitate. Ca bază a raționamentului științific, inclusiv de fizică, alături de alte forme de învățare se folosește și cea prin deducție, deoarece legile, relațiile cantitative, dependențele funcționale dintre parametrii fizici, se obțin în general prin raționament deductiv. Alături de ceilalți profesori din școală, cel de fizică trebuie să urmărească permanent ca elevii să asimileze corect această formă logică de învățare, ce facilitează
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
forța electromagnetică, I intensitatea curentului și l lungimea conductorului aflat în câmp. După această parte de învățare observațional-experimentală se trece prin procese de analiză, sinteză generalizare, inclusiv sinteză inductivă, spre a se deduce expresia care permite definirea inducției magnetice. Prin deducție și ordonare ierarhică se obține B = F/I l care permite și definirea unității de măsură pentru inducția magnetică. Se mai face un experiment de punere în evidență a dependenței forței electromagnetice de unghiul dintre direcția conductorului și cea a
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
și reținere a unor însușiri și altul de omitere a celorlalte. Este un proces prin care se selectează unele trăsături comune și generale, care sunt, prin esențializare și generalizare aduse la stadiul de concepte. Se produce pe calea inducției sau deducției și întotdeauna presupune desprinderea de planul concret și trecerea într-un plan teoretic abstract. Prin abstractizare gândirea ajunge la noțiuni și concepte. d) Generalizarea este operația mintală prin care gândirea conduce la un obiect sau grup limitat de obiecte, la
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
adică a aspectelor dinamice și globale ale personalității; modificarea substanțială a raportului dintre munca fizică și intelectuală; sporirea elementului de creativitate în muncă; înlocuirea raționamentului individual prin algoritmi sau reguli de luare a deciziilor; sporirea solicitării funcțiilor intelectuale superioare (raționament, deducție, analiză, capacitate de anticipare, capacitate de a lua decizii); sporirea considerabilă a volumului de informații relevante emise, recepționate, prelucrate și evaluate; intelectualizarea muncii, creșterea cantității și calității cunoștințelor profesionale; accentuarea tendinței de formare a echipelor de muncă, cu un grad
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
persoana întîi periferic, pe de altă parte, va trebui să-și motiveze cunoștințele legate de gîndurile oricărui alt personaj în afară de el însuși pentru cititor, probabil făcînd referire la modalitățile de comunicare și la afirmațiile corespunzătoare ale acestei persoane sau făcînd deducții referitoare la lumea ei interioară pornind de la gesturile, expresiile faciale și de la reacțiile personajului ficțional. Atunci cînd predomină perspectiva internă, o astfel de motivație nu este necesară. Monologul interior, stilul indirect liber și situația narativă personală, adică formele modului-reflector și
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]