404 matches
-
afla la București unde îndeplinea funcția de comandant secund al Diviziei 4 Infanterie” trăgând concluzia că „toate acuzațiile sunt complet neîntemeiate și cred că sunt ori porniri contra generalului Carlaonț, ori contra ofițerilor și oștirii pe care caută a o defăima”. Colonelul Constantin D. Chirilovici, fost chestor de poliție al municipiului Iași declara la 21 februarie 1945: Vasile Atanasiu aprecia că acuzele că generalul ar fi ordonat judecarea cetățenilor sovietici pentru „spionaj, defetism, comunism etc.” și că ar fi deportat evrei
Dumitru Carlaonț () [Corola-website/Science/307504_a_308833]
-
noroc”, „Epitet”, „Virtute militantă”, „Cele patru fantome”, a doua parte din „Politica lui Dumnezeu”, „Vizita și anatomia capului cardinalului Richelieu” și „Scrisoare pentru Ludovic al XIII-lea”. În 1635 este publicat la Valencia unul dintre numeroasele pamflete destinate să-l defăimeze, „"Tribunalul răzbunării juste, ce se ridică împotriva scrierilor lui , maestru în erori, doctor în nerușinare, licențiat în bufonerii, bacalaureat în mizerii, profesor universitar în vicii și protodiavol între oameni". În 1639, cu ocazia căderii în dezgrație a Contelui-Duce, Quevedo este
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
și se formaliza în toate aspectele, purtând costum și cravată chiar și când era singur acasă. Biograful îl descrie ca fiind „hotărât”, dar și „neliniștit de sine în unele feluri”. Conform lui Black, Nixon „credea că era sortit a fi defăimat, înșelat, hărțuit, neînțeles, subapreciat și supus încercărilor lui Iov, dar că, punându-și la contribuție voința, tenacitatea și perseverența, în cele din urmă va ieși învingător”. Biografa Elizabeth Drew l-a rezumat pe Nixon ca fiind un „om inteligent și
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
că englezii sunt trupe slabe și că totul va dura cât o masă de prânz.” Roberts afirmă că Napoleon ar fi spus aceste cuvinte cu simplul scop de a-și exprima iritarea față de defetismul afișat, urmându-și obiceiul de a defăima inamicul în public pentru a ridica moralul propriilor oameni. Astfel, târziu în timpul dimineții, Împăratul a conceput un atac de diversiune asupra Hougoumont, menit să atragă aici rezervele anglo-aliate, fapt care ar slăbi centrul și aripa stângă, unde ar urma să
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
înalte ale societății, de la cei învățați, ca și de la cei neștiutori și era văzut adesea printre căruțași și vagabonzi, pe șosele și prin hanuri, situație care a determinat pe colegii morali ai timpului să-i reproșeze purtarea și să-l defăimeze. După ce timp de zece ani a călătorit - practicând uneori profesia de chirurg, învățându-i pe alții, sau studiind alchimia și magia potrivit obiceiului acelor timpuri - la vârsta de treizeci și doi de ani el s-a întors din nou în
Paracelsus () [Corola-website/Science/311146_a_312475]
-
lui Murat de a lansa o serie de atacuri frontale, care s-au soldat cu pierderi enorme de ambele părți, fără ca francezii să fi putut obține o victorie decisivă. Din octombrie, Davout acoperă retragerea armatei, dar este în mod constant defăimat de Berthier și de Murat, astfel că este curând înlocuit cu Ney. În timpul campaniei din Saxa (1813), mareșalul prinț de Eckmühl este singurul comandant francez care rămâne neînvins, apărând Dresda și păstrând controlul orașului Hamburg pentru mai mult de 1
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
este un sfînt ortodox. Episcopul Melitinei. Acesta învățînd credința creștină, pe timpul împăratului Decie a fost prins și dus înaintea ipatului Marcian; deci fiind întrebat, a mărturisit toată iconomia lui Dumnezeu, pentru noi, defăimînd basmele elinești. Pentru aceasta a fost schingiuit și pus în temniță. Iar Marcian scriind împăratului pentru dînsul a primit ordin să-l, lase liber. Deci mărturisind pe Christos a adormit în pace în 29 martie. Dăm aici istoria sa, scoasă
Acachie mărturisitorul () [Corola-website/Science/308839_a_310168]
-
publică operele în străinătate sau le difuzează în Uniunea Sovietică, în mod clandestin, sub forma manuscriselor multiplicate ("Samizdat"). Scriitorii A.D. Siniavski și J.M. Daniel sunt condamnați, în 1966, la internare într-un lagăr de muncă, sub acuzarea că ar fi defăimat statul sovietic prin faptul de a-și fi publicat cărțile în străinătate. Tot sub forma literaturii ""Samizdat"" circulă poeziile lui Iosif Brodski, expulzat în 1972 din URSS. - V. Tarsis scrie romanele satirice "Musca albastră" (1963), "Mesaj din casa de nebuni
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
unei singure persoane ci audienței, într-o speranță de instigare a acesteia în ajutorul său. De aceea el va răstălmăci de cele mai multe ori mesajele și le va modela cât mai tendențios prezentând această "dezvăluire" publicului larg cu scopul de a defăima. -ul atacă orice formă de autoritate care îl împiedică să creeze zâzanie folosind expresii cheie cum ar fi: cenzură, comunism, libertate de exprimare. Denumirea de troll se poate aplica și mesajului menit să agite spiritele. Câteva exemple de subiecte tipic
Troll () [Corola-website/Science/304857_a_306186]
-
transalpin", cu reședința la Argeș. Documentul atestă schimburi de solii și relațiile pașnice, dar și pretențiile de suzeranitate ale regelui maghiar. Domnitorul era popular în rândul nobilimii maghiare și chiar un nobil l-a lăudat pe acesta și l-a defăimat pe regele maghiar. Relațiile dintre domnitor și regele maghiar s-au înrăutățit după 1325. Basarab dorea să continue procesul de unificare a teritoriilor sud-carpatice, iar regele dorea să refacă autoritatea anterioară anarhiei asupra acestei regiuni. Nobilul maghiar numit de rege
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Ieronim: „Iară, o, iubite, cucearnice cetitoriu, am voit a-ți aduce aminte că doară și acum întru unele locuri ți să va părea întunecat graiul, ci pentru aceaea să nu te smintești, nici să te pripești a vinovăți și a defăima lucrul, că întunecarea aceasta și dintru aceasta vine, că noi nici pentru mai luminat înțeles nu am vrut de la noi nici măcar un cuvânt cât de mic să băgăm în S<fânta> Scriptură, ci ne-au fost voia ca întru toate
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
serie de articole: Școala în ,Pagini literare” (nr. 1, p. 17-18), actualitatea și corpul didactic (nr. 4, p. 81-82), Pagini din trecut. Mateiu cere încă din primul articol ca "Paginile literare" să fie o publicație care nu se mărginește să defăimeze, ci să urmărească în egală măsură să instruiască. "Pagini literare" arată că în presa transilvană activau prea puțini ziariști profesioniști, și că slujitorii, cum erau cei mai mulți, puteau fi supuși la tot felul de vexațiuni din partea stăpânirii austro-ungare. Studiile se publică
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
Activitatea lor a fost folosită de Drumont că argumente în favoarea campaniei sale care cerea excluderea tuturor evreilor din societatea franceză. În noiembrie 1892 - februarie 1893 Edouard Drumont a fost închis vreme de trei luni în penitenciarul Sainte-Pélagie pentru a fi defăimat pe deputatul Auguste Burdeau, membru de comisie parlamentară, când a afirmat că acesta ar fi fost mituit de bancherul evreu baronul Alphonse de Rothschild, în scopul de a reînnoi privilegiile membrilor consiliului de conducere al Băncii Franței, din care și
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
de vedere temporal? Asimov a respins ideea că o credință sau acțiune umană ar merita pedeapsa eternă. El pretindea că, dacă ar exista o viață de apoi, cea mai îndelungată și severă pedeapsă ar trebuie rezervată celor care "l-au defăimat pe Dumnezeu inventând Iadul". Asimov a devenit un suporter devotat al Partidului Democrat în timpul politicii New Deal, rămânând în continuare un liberal. El a protestat împotriva Războiului din Vietnam din anii '60 și l-a susținut public pe George McGovern
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
care s-a păstrat până astăzi. Începând cu anul 1920 cutreieră Europa (Sudul Franței, Munții Alpi, Italia, diferite regiuni din Germania. Numeroasele opere rezultate din această perioadă, în special acuarele, demonstrează atașamentul artistului de natură. În 1937, oficialitățile naziste îl defăimează ca „artist degenerat”, 729 tablouri sunt îndepărtate din muzeele germane, unele au fost distruse, lui Heckel i se interzice să mai expună. Artistul părăsește în 1941 Berlinul și se stabilește pentru o vreme în Carintia (Austria). Într-un bombardament din
Erich Heckel () [Corola-website/Science/321915_a_323244]
-
rămâne să aștepte în mașină. În acest timp, bătrâna menajeră a stins lumina și s-a dus la culcare. Spionul german este încântat să afle că vizitatorul său a adus documentele prețioase cu codurile de comunicare ale marinei britanice. Altamont defăimează seiful lui Von Bork, dar acesta din urmă îi spune cu mândrie spune că nimic nu poate tăia metalul, și că are o încuietoare cu cifru dublu. El îi spune lui Altamont combinația: "august 1914". Irlandezul american insinuează apoi că
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
explica faptul că acest pasaj nu este înlăturat din nicio ediție modernă a "Analelor" lui Tacit. De exemplu R. E. Van Voorst a observat că ar fi fost improbabil ca niște creștini să fi interpolat ulterior „astfel de remarci care defăimează creștinismul”. John P. Meier susține că nu există vreo dovadă istorică sau arheologică pentru a susține că un scrib ar fi introdus pasajul în text. Specialiștii nu au căzut de acord despre ce dovedește acest pasaj, deoarece Tacit nu divulgă
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
distrugere”, o declarație puțin probabil adevărată, odată ce partizanii lui Tito au scăpat cu succes de forțele Axei timp de trei ani înainte de apariția acolo a Armatei Roșii. Răspunsul PCI pe 17 mai a fost puternic la încercările sovietice de a defaimă succesul mișcării de rezistență iugoslavă, si a sugerat că problema să fie reglata la ședința Cominformului, care se va ține în iunie. Tito nu a participat nici la a doua întâlnire a Cominformului, temându-se că Iugoslavia o să fie în
Ruptura dintre Tito și Stalin () [Corola-website/Science/327172_a_328501]
-
fost ignorate de către statele aliate, și a numit-o „o minciună”. Potrivit lui Sergiu Nicolaescu, fostul rege Mihai I, principalul factor de decizie din spatele destituirii lui Antonescu, ar fi declarat unui ziarist canadian că filmul îi "minimalizează rolul istoric" și îl defăimează, personajul său fiind prezentat ca un fumător înrăit. Vorbind în anul 2008, Djuvara a criticat "Oglinda" în toate elementele sale pentru mistificarea istoriei, în timp ce și-a exprimat rezerve similare față de proiectul lui Nicolaescu din 2008, un film biografic despre strămoșul
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
și literaturii occidentale în Japonia. Spre deosebire de alte grupări literare, Shirakaba-ha nu s-a limitat numai la literatură, evoluând și în alte forme artistice. Cu toate acestea, grupul a rămas profund interesat de cultura japoneză, îndeosebi de folclorul japonez, care fusese defăimat de criticii literari anteriori. Printre primii membrii ai societății literare, se numără Shiga Naoya (1883-1971), Mushanokōji Saneatsu (1885-1976), Yanagi Sōetsu (1889-1961), Satomi Ton (1888-1983), Arishima Takeo (1878-1923) și Nagayo Yoshirō(1888-1961). Lucrările acestora erau opere în genul romanului autobiografic, în
Shirakabaha () [Corola-website/Science/330869_a_332198]
-
Rosina care încă nu împlinise optsprezece ani. Rosina, rămasă acasă să lucreze , a primit propuneri continue din partea unui bărbat îndrăgostit de ea, Don Peppino Carli. Tânăra, dezinteresată, îl tratează cu indiferență, iar el, nesuportând refuzurile continue, a inceput să o defăimeze; iar apoi a angajat o prostituată ca să o abordeze. Rosina șocată taie cu o lamă fața prostituatei și fuge la rude pentru a cere ajutor și protecție. Crocco află ce s-a întâmplat și , nervos, vrea să-i apere onoarea
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
fără posibilitatea de a se justifica și un regim al poliției ce pedepsea chiar și opiniile persoanelor ( o femeie din Melfi, Maria Teresa Capogrossi, în timp ce spăla hainele cu alte spălătorese a fost arestată pentru că l-a lăudat pe Francesco II defăimând noul guvern.) În multe centre din provincie s-au iscat rebeliuni țărănești pentru a cere subdivizia proprietății de stat, dar au fost reprimate și catalogate de către Guvernul Prodictatorial Lucan drept "reacționari și antiliberali". Membrii comitetelor filobourbonice, cu scopul de a
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
a cadrului Botticelli a prezentat o cameră de tron elaborat decorată cu sculpturi și reliefuri cu eroi clasici și scene de luptă. O poveste apocrifă se află în legătură cu pictura. În 1921 Rudolph Altrocchi a relatat că însuși Apelles a fost defăimat, acuzat de un rival că l-ar fi ajutat pe Theodotus din Aetolia să întrețină revolta din Tir (Altrocchi își asigură cititorii că povestea nu poate fi adevărată deoarece Apelles a murit cu mult timp înainte să înceapă revolta de
Calomnia lui Apelles () [Corola-website/Science/329197_a_330526]
-
colecție de povești. Pentru această colecție, în 1977, Gürsel a primit cel mai înalt premiu pentru literatură în Turcia, Premiul Academiei Limbii Turce. După lovitura de stat din 1980, un tribunal militar a decis că prin această colecție, Gürsel a defăimat armata turcă. În 1983, primul său roman, "Prima femeie", a fost cenzurat de către regimul militar. Deși autoritățile turce au renunțat la acuzațiile aduse lui Gürsel, atât "O vară lungă la Istanbul", cât și "Prima femeie" au rămas inaccesibile în Turcia
Nedim Gürsel () [Corola-website/Science/331123_a_332452]
-
reținând mii de versuri, genealogii, oracole și istorii. Ele puteau fi folosite pentru a-și lăuda tribul și a-i cânta faptele de glorie pe câmpul de luptă sau împotriva altor poeți la competiții special organizate, dar și pentru a defăima sau ironiza dușmanii din tribul adversar. Astfel, poetul era un personaj extrem de important în trib, care deținea și o putere deosebită asupra publicului pe care îl vrăjea cu poeziile sale, fiind un fapt general acceptat că fiecare poet era „inspirat
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]