407 matches
-
totdeauna același, oricum l-am privi. (Contraargumentele nu fac altceva decât să-l pună și mai bine În valoare.) „Descoperim În noi Înșine ce ne ascund ceilalți și recunoaștem În alții ceea ce ascundem de noi Înșine.” (Vauvenargues) Adevărul poate fi defăimat, dar niciodată nu va fi făcut de rușine. (Aceasta pentru că, exprimând prin natura lui dreptatea, adevărul nu cunoaște jumătățile de măsură.) „În cetatea dreptății tale poți fi ucis; Învins Însă, nu.” (N. Iorga) Acela e adevărul, care e spus de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
florilor în jur,/ Zăpada-i albă neatinsă/ Pământul cald este impur.// Neprihănit eterul doarme, / Văzduhul viu e de microbi,/ Poți dacă vrei să nu te naști,/ Dar dacă ești te și îngropi.// E fericit cuvântu-n gând,/ Rostit, urechea îl defăimă,/ Spre care o să mă aplec/ Din talgere vis mut sau faimă?// Între tăcere și păcat/ Ce-o să aleg cirezi sau lotuși?/ O, drama de-a muri de alb/ Sau moartea de-a învinge totuși...//"( Știu, puritatea). Toate acestea, în ciuda faptului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
metodologică e cam lungă, ea e necesară pentru a aprecia efortul considerabil depus în ultimii cincisprezece ani pentru evaluarea eficacității programelor de combatere a violenței și delincvenței. Desigur, metoda se situează într-o ideologie precisă, a costurilor și beneficiilor, uneori defăimată în Franța pentru "utilitarismul" și încrâncenarea ei normativă. Dar oare trebuie să ne șocheze dorința de a ști când e vorba de investirea fondurilor publice într-un mod eficient? Trebuie să ne șocheze voința de a moraliza o "piață" a
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în altă variantă, că cei din confrerie l-au alungat și i-au construit un mormânt, exilându-l din lumea oamenilor. Dar oricare ar fi fost adevărata soartă a lui Hippas, există foarte puține îndoieli că nu ar fi fost defăimat de frații săi. Secretul pe care l-a revelat a zguduit temeliile doctrinei pitagoriciene, însă, luând în considerare numerele iraționale ca pe niște anomalii, pitagoricienii le puteau împiedica să contamineze viziunea lor asupra universului. Cu timpul, este adevărat, grecii au
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
minune, s-a lepădat de credința lor cea rea și la cei dreptcredincioși s-au adăugat. Și, aflând și împăratul, de o judecată dreaptă ca aceasta a Sfântului Vasile, și de minunea aceea preaslăvită, s-a mirat foarte și a defăimat urâciunea relei credințe ariene, însă, orbindu-se de răutate, nu s-a întors la credința cea dreaptă și a pierit rău după aceea. Că, biruit și rănit fiind el în război, în părțile Traciei, a fugit și s-a ascuns
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
de Pariziana să se reducă tot mai mult la burgheza și la midineta, care nu sunt greu de imitat [Dash, p.148-149]. Altfel zis, Pariziana însăși devine, cu timpul, o ființă mai comună. Textele de la sfârșitul secolului al XIX-lea defaimează femeia mondenă, "oisive, frivole, inutile, inconsciente de șes devoirs, elle est le contre-modèle de la femme de foyer" [Martin-Fugier, p.14]. Printre cauzele acestei demitizări figurează izolarea morală a femeii, instabilitatea sentimentului de dragoste, mediocritatea sau influențarea îndrăgostitului 58, falsă identitate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
loc. Unii indivizii niciodată nu par să fie capabili să accepte standardele convenționale ale oamenilor din jurul lor. Ei niciodată nu acceptă valorile inerente jocului cinstit, onestității, adevărului, integrității personale, justiției și cooperării. Ei sunt apți să mintă, să bârfească, să defăimeze ori chiar să ucidă când acest lucru corespunde scopurilor pe care le urmăresc. Deoarece aceștia nu au acceptat niciodată normele sociale ca prioritare, comportamentul lor deviant nu le produce vinovăție sau rușine, așa cum se întâmplă cu persoanele socializate corespunzător. Psihologii
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Rugăciunea le cuprinde pe amândouă. Tertullian ne îndeamnă să chemăm cât mai grabnic venirea acestei împărății pentru a sta cât mai puțin în robie. Așadar, ne rugăm: „Vie împărăția Ta”, Doamne, mai repede pentru ca prin viața noastră să nu se defăimeze numele lui Dumnezeu, ci să se preacinstească și să se preaslăvească Credința și Evanghelia. Sf. Ciprian al Cartaginei spune că „noi cerem să vină împărăția lui Dumnezeu, în același înțeles în care ne rugăm lui Dumnezeu să se sfințească numele
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Ca ființe mărginite ce suntem, avem nevoie de hrană trupească, dar și de hrană sufletească. Noi, oamenii, cădem adesea, din neputință, și de aceea avem nevoie de mărturisirea păcatelor și de iertare; ca unii ce suntem înconjurați de ispite și defăimați de vicleanul vrăjmaș, avem nevoie de protecție și de apărare. în următoarele patru cereri ne rugăm pentru toate acestea, ele având drept scop ca Tatăl nostru Cel Ceresc să așeze evenimentele existenței noastre spirituale și materiale pe un făgaș prielnic
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
comedii ca pe cel al operelor literare ale antichității, inteligibile numai cu ajutorul unei critici masive, pentru explicarea aluziilor la instituții și obiceiuri desăvârșit criticate. De altă părere este critica naționalistă (D.A. Sturdza, N. Davidescu), care îl acuză pe autor că defăimează tot ce este românesc, numindu-l ultimul ocupant fanariot. Dincolo de toate aceste păreri, viziunea satirică asupra burgheziei românești, asupra moravurilor și pseudoculturii, portretul realist al personajelor care sugerează cu atâta putere viața prin gesturi, nume, situații și limbaj, marea valoare
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Nu-i aici cazul pentru a fi detaliată. Îi refuză lui Arghezi, nu cu totul fără temei, epitetul de poet modernist, cu o aglomerare de argumente, care-i motivează, de fapt, propria poezie: "Îl denunț de a fi nesocotit și defăimat nobila gratuitate a spiritului. Cu o fobie de sindicalist autodidact pentru tot ce e joc superior mintal, a ponegrit valorile ideale, preconizînd nu știu ce sentimentalism, nu știu ce vag senzualism turanic. Reflexiunea va indispune totdeauna pe acest primar. El nu poate înțelege că
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
adoptă sincer verva de răspântie, prefăcând pe La Bruyère în Anton Pann, "caractirul" capătă oarecare mișcare scenică, cum e cazul în Defăimătorul: Unde merg nicicum nu spun De vrun om vrun cuvânt bun, Ci la toți găsesc ceva Ș-începe a defăima. Zic cutare că-i urât, Cutare posomorât, Cutare e maimuțoi, Bărbaților păpușoi, Cutare e-nșelător, Cutare asupritor, Cutare e nătărău, Cutare barbar și rău, Cutare e necinstit, Cutare este stârcit... Numai ei sunt toți frumoși, Cinstiți și politicoși. Toți s-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
toți pe cavale Cu perii vulvoiați; Cu care de pe stâncă Și mii de mii de spaimeRîm marea cea adâncă Și lumea nu le-ncap; Și șase legioane De diavoli blestemați Treceau ca turbiloane Veneau din iad râzând Pe Mihnea să defaime, Căci astfel baba are Mijloc de răzbunare Pe mort nesupărând. Acum începe cavalcada. Mihnea se suie pe cal și aleargă urmărit de babă și de legiunea ei de duhuri până ce ivirea zorilor îl scapă de ele. Este aici, firește, o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sfinți, mai înainte menționați, trăind după Regulile lor. Este greu de crezut, de fapt, că cineva din rândurile Sfinților Predicatori sau ale Fraților Minori ar putea să depășească în sfințenie pe Augustin sau Benedict! Departe de mine gândul de a defăima cu această afirmație angajarea serioasă a cuiva. Însă vreau să spun că trebuie să deplâng, da, să deplâng cu fermitate faptul că ordinele vechi au căpătat o reputație atât de proastă prin modul de viață dezordonat al celor ce au
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
mare, elementele fantastice. Macabrul romantic află, aici, un teren liber. Nagodele cu lungi și strîmbe rituri, șase legioane de diavoli trec cu „turbilioane de flăcări infernale”, călare pe cavale cu perii vîlvoiați. Mii de spaime sar, la semnul babei, și defăimează pe tiranul Mihnea. Naiba Însuși, cu cap de taur, gheară de strigoi și coadă de balaur, geme cu turbare și participă la acțiunea de pedepsire a tiranului. În alte poeme, morții țin discursuri, corbii croncănesc, albele iele joacă pe morminte
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
otrăvită!” Tema dușmanilor de pizmă este tipic trubadurescă. Totdeauna este cineva care bagă intrigă, vorbește de rău pe cîntărețul erou și provoacă o ruptură vremelnică Între subiectul și obiectul erotic. Pann se apără În stilul său de cei care născocesc „defaime” și-l ponegresc fără scrupule: e gata să-și desfacă pieptul și să-și arate inima lipsită de fățărnicie! Scopul dușmanilor e să-l răcească de ființa, de data aceasta, slăvită: „Să mir cu ce pîre să mă clevetească, Să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
soțul rupe, În fine, foaia de zestre și se separă de infidela nevastă. Feciorul este crescut „În răzgîieli” de mamă, nu se ține de școală și, cînd se face mare, umblă „Întru desfrînare”. Revolta Împotriva tatălui e iminentă: „M-a defăimat și În față Și În dos, cum i-a venit, Vrăjmaș mi-a fost pe viață, Binele nu mi-a voit. ......................................... Precum nici că iscălește Cu prenumele meu: Pann, Ci p-al mumi-sii iubește, Ș-Își zice: Agurizean”... Pann, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de mai jos: „Într-aceste cărți, domnilor, puteți găsi destule cusururi, căci, după cum am zis, dascăl mi-am fost singur, pentru care nu mă sfiiesc de dumneavoastră, carii cunoașteți și știți poezie ce va să zică, știind că cei Înțelepți niciodată nu defăima, că mă tem de aceia ce măsoară rîndurile cu compasul sau cu bețișorul și zic că un rînd este mai larg decît altul, că asemenea oameni nu sînt niciodată iertători: Împutez, defăima cum le vin la gură. Cu toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce va să zică, știind că cei Înțelepți niciodată nu defăima, că mă tem de aceia ce măsoară rîndurile cu compasul sau cu bețișorul și zic că un rînd este mai larg decît altul, că asemenea oameni nu sînt niciodată iertători: Împutez, defăima cum le vin la gură. Cu toate aceste, eu tot nu mă opresc a tipări și a nu le da În critică și altele, pentru că m-am obcinuit a nu ședea fără lucru, ci scriind cîte ceva, mi se pare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fracționiștii căutau să întrețină o atmosferă de bănuieli și suspiciuni față de cadrele de bază, devotate, ale partidului, duceau o politică de lovire, înjosire și timorare a cadrelor cinstite și devotate care se opuneau politicii lor aventuriste, antipartinice, căutau să le defăimeze, să le discrediteze, în scopul izolării și înlăturării lor. Aceste elemente dușmănoase, descompuse au încercat să determine organizarea unor represiuni împotriva unor cadre de bază ale partidului, să împingă la acte judiciare ilegale împotriva lor. Partidul a opus însă o
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și securitatea poloneză au marșat pe antisemitismul latent al populației pentru a discredita intelectualitatea aliată cu muncitorii. Deseori, "polițiști și alți oficiali avertiz[au] muncitorii" în privința KOR, care ar fi fost o "organizație de spionaj a cărui scop era să defăimeze Polonia", fiind "compusă din trădători și evrei plătiți de Israel și revizioniști vest-germani"; în consecință, "protestele muncitorilor nu puteau servi decât interesele Radio Europa Liberă și pe cele ale ""evreilor"" (Szafar în Brumberg: 1983, 115). Mai mult, diferite curente ale
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ceea ce suntem”. (Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, cartea a II-a, II, 9, în PSB, vol. 72, p. 210) „Iată − zice Scriptura − Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Grozav mai tălmăcim sentimentele lui Dumnezeu, dacă-L defăimăm spunând că suntem veșnic neglijați, când El dovedește întotdeauna că nu ne părăsește. Prin aceasta a voit să ne arate El că niciodată nu ne părăsește cu dragostea și ocrotirea Sa, fiindcă întotdeauna este prezent alături de noi”. (Salvianus, Despre guvernarea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
care scapă pe oameni de patima mândriei, lăcomiei, mâniei. (n. s. 113a, p. 150) 29 alungați cu semnul crucii, iar Mântuitorul cel răstignit e propovăduit în toată lumea, ca Dumnezeu și ca Fiul lui Dumnezeu; și zeii închinați la elini sunt defăimați de ei ca închipuiri spurcate, iar cei primesc învățătura lui Hristos au o viață mai curată ca aceia? De sunt acestea și unele ca acestea omenești, să ne arate cine voiește, ca să ne convingem și noi, că unele ca acestea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
voiesc să împartă Biserica”. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. IV, XXIV, în PSB, vol. 15, p. 119) „Minunează-te de iubirea de oameni a Cuvântului, că pentru noi e defăimat, ca noi să ne bucurăm de cinste”. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. V, XXXIV, în PSB, vol. 15, p. 129) „Flămânzii erau hrăniți, și Cel Care-i hrănea era
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ochii i se vor întoarce spre Sfanțul lui Israel.” (C) (vezi și Is 51,13, la 3.1.10.3). ‘OšQq d"l hQrQp ‘OœQhó ó-mekabedÄ ƒonQn ebyÄn (Prov 14,31; cf. 17,5): „Cel ce obijduiește pe cel sârman defaimă pe Ziditorul sau, iar cel ce are milă de cel obijduit îl cinstește.” (G-R) ... lo’ y":a‘ț ’akannQh kim‘aÖ yiœœ"’Qn ‘OœQn (Iov 32,22): „... nu știu să lingușesc: altfel, într-o clipeala m-ar lua Ziditorul meu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]