1,064 matches
-
deja îmbrăcat, am spus, surprinsă. —Mda. Îmi evita privirea. Stătea la capătul patului, trăgându-și ciorapii, cu fața în jos, cu spatele la mine și deodată m-am trezit de-a binelea. Mai fusesem în situația asta și știam regulile jocului: rămâi degajată, nu-l forța, lasă-l să-și facă numărul cu elasticul. Ei bine, la naiba cu asta. Meritam mai mult de atât. Am luat o gură de cafea și am zis: —N-ai uitat de mâine seară? Chestia de chitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întâlnire cu familia Maddox — Ce faci de Ziua Recunoștinței? mă întrebase Aidan. —Habar n-am. Nu prea mă gândisem la asta. Vrei să vii la Boston și să petrecem cu familia mea? —Hm, OK, mersi. Dacă ești sigur. Un răspuns degajat, dar știam că era un lucru serios. Nu realizasem însă cât de serios. Când le-am spus oamenilor la serviciu, s-au panicat. —De cât timp vă vedeți voi exclusiv? —De vineri. —De vinerea trecută? Vrei să spui, de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sunt cei mai ascuțiți pantofi făcuți vreodată, atât de ascuțiți că ultimii zece centimetri sunt invizibili. Fără pălărie astăzi - o mică plăcere pentru sufletul meu. Te iubesc. Fata ta dragă, Anna Îi scriam două-trei mailuri pe zi, păstrând un ton degajat și dezinvolt. Nu voiam să-l fac să se simtă vinovat spunându-i cât de disperată eram să primesc vești de la el. Era mai bine doar să păstrez căile de comunicare deschise astfel ca el să mă poată contacta dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
În pat. Avea o voce somnoroasă și sexy. — În patul cui? —Al meu. —Singură? A râs, apoi a zis: —Mda. —Pe bune? Pe bune. —Ai fost singură toată noaptea? — Da. —Și toată ziua? — Da. —Te-ai distrat aseară? am întrebat, degajat. —Mda. Apoi, super-super degajat, am zis: —Ți s-a părut vreodată că Joey seamănă puțin cu Jon Bon Jovi? Moment la care ea a pufnit în râs. Dar, curios, nu mi-a răspuns. —Vin pe la tine, a zis. A apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
voce somnoroasă și sexy. — În patul cui? —Al meu. —Singură? A râs, apoi a zis: —Mda. —Pe bune? Pe bune. —Ai fost singură toată noaptea? — Da. —Și toată ziua? — Da. —Te-ai distrat aseară? am întrebat, degajat. —Mda. Apoi, super-super degajat, am zis: —Ți s-a părut vreodată că Joey seamănă puțin cu Jon Bon Jovi? Moment la care ea a pufnit în râs. Dar, curios, nu mi-a răspuns. —Vin pe la tine, a zis. A apărut, purtând pantaloni scurți albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ce-i drept - și l-am surprins pe Joey uitându-se la Jacqui. Era ca o pisică în fața unui ghem, era fascinat. Ea era mai greu de citit; nu îl privea așa cum o privea el, dar nu se purta la fel de degajat ca de obicei. Și cu siguranță nu-i stătea mintea la jocul de cărți pentru că eu tot câștigam. „Rummy!“ am spus, veselă, de primele câteva ori. Apoi a devenit jenant, apoi puțin plicticos. N-a fost o seară foarte reușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la birou. Spune-le să te reprogrameze. — Dar a trebuit să aștept trei luni programarea asta și... — O să le spun să îți acorde prioritate. Nu există nici o posibilitate să facem ceva scurt acum, nu? Nu, desigur că nu. Tonul ei degajat a rămas degajat, dar a căpătat o inflexiune tăioasă. —Sună la birou. Ai grijă de tine. Și a închis. Capitolul 49tc " Capitolul 49" Am rămas uitându-mă la telefon, cu gura căscată. M-au năpădit un șuvoi de emoții în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-le să te reprogrameze. — Dar a trebuit să aștept trei luni programarea asta și... — O să le spun să îți acorde prioritate. Nu există nici o posibilitate să facem ceva scurt acum, nu? Nu, desigur că nu. Tonul ei degajat a rămas degajat, dar a căpătat o inflexiune tăioasă. —Sună la birou. Ai grijă de tine. Și a închis. Capitolul 49tc " Capitolul 49" Am rămas uitându-mă la telefon, cu gura căscată. M-au năpădit un șuvoi de emoții în care se împleteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
atrași de femeile gravide. Filmele siropoase sunt tot ce mi-a rămas. De la cine e mesajul? Eram așezată pe podea, căutând DVD-ul. —Poftim? — Licărește beculețul de la robot. —Oh, de la Kevin, vine mâine în oraș. Era de mirare cât de degajată păream. Nu puteam să-i spun lui Jacqui ce se întâmpla; avea destule pe cap. După ce a plecat, m-am culcat, am adormit - oarecum -, apoi m-am trezit foarte devreme, cu sentimentul că urma să fiu executată. Capitolul 54tc "Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
imobiliare din Bath. La început, Neil păruse un tip destul de rezonabil. Fusese singurul agent căruia Hugo îi trimisese CV-ul și care îl invitase într-un bar ca să discute despre viitor. La momentul respectiv, gestul acesta păruse dovada unei prietenii degajate care se traducea printr-o stare de excelență în domeniul afaceristic. Ulterior, s-a descoperit că nu era decât dovada alcoolismului deja trădat de fața roșie ca sfecla a lui Neil, iar personalitatea lui Neil era la fel de instabilă ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în timpul dupăamiezii și mersese direct la centrul de înfrumusețare al hotelului. Dar nu e puțin cam prea extravagant? se îngrijorase ea. Nu trebuie să închiriezi o cameră ca să pot merge acolo? Ba da. Dar nu contează, îi răspunsese Hugo fluturând degajat dintr-o mână. Meriți. —Merit? Din cauza mea, aproape c-ai murit încercând să salvezi nenorocitul ăla de ursuleț. Măcar atât puteam și eu să fac. Tu ai mers cu mine la spital când Theo a fost bolnav. Mi-ai arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înalte, șubrede și neterminate, din care curgea apa pe fațade. Odată cu blocurile veniseră și-alți oameni: nespălați, mirosind a petrol și urină, târându-și după ei tablele, nevestele și baloturile de rufe bune de-atârnat la geamuri. Îi uram senin, degajat, cu-o liniște care mă înspăimânta și pe mine. Pe ei i-aș fi împușcat întâi cu mitraliera mea virtuală, nu pe Ceaușescu; i-aș fi stârpit creștinește, cu milă și fără patimă, împreună cu toate neamurile lor zgomotoase. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îi arunca nevastă-sa din bucătărie cu tigăi și veselă în cap. Era o figură Cezar. Prin 2002, se angajase împreună cu Andrei la o firmă cehească de mașini second-hand. Andrei lucra la vânzări, Cezar desena schițele pentru clienți. Atmosfera părea degajată, ca atunci când se mută Mittel-Europa în Balcani și nimeni nu observă. Cehii veneau cu lăzi de „Pils“, ai noștri cu desfăcătoarele improvizate din monede, dinți sau canturi de ușă. Vinerea, aduceau mașinuțe de-acasă (toți colecționau, de la director la ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bazate pe rezultatele la învățătură, din timpul săptămânii, învoirile în oraș sau acasă, extrem, extrem de ordonat și constrângeri pozitive - acuma, așa le numesc eu. După aceea, la facultate, am stat tot la cămin, având bursă, și aicea lucrurile erau mai degajate ca-n liceu, în sensul că, student în cămin, aveai libertăți multiple, atracții foarte multe și trebuia să fii foarte atent, însă, la „ispite” și, ceea ce remarc eu acuma, ca fiind deosebit este faptul că, la sfârșitul fiecărui an de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
domn elegant, cu costum, cravată, ochelari cu ramă de aur etc; genul bancher sau funcționar internațional de rang înalt. Într-o franceză cu un puternic accent german, îmi spune că este interzis să fac focul în aer liber, iar fumul degajat este dăunător pentru copiii săi, care adoră să se joace în grădină (sic !). După care intră direct în pâine și-mi spune că dacă nu încetez să ard frunzele, dă imediat telefon la poliție și voi fi expulzat din Elveția
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
urmează gestul de rigoare, circular, în jurul gâtului său protejat de un impozant colier de aur masiv. Nu știu de ce, sunt foarte înclinat să-l cred. Episodul numărul doi: American, à la quarantaine, genul de consultant financiar de înalt nivel, freelance. Degajat, sportiv, geantă de voiaj din piele de crocodil, blazer lejer, se vedea clar că mai are câteva ore de pierdut în Geneva inundată de soare înainte de a se urca în avionul ce urmează să-l ducă înapoi în țara și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
universitate din Geneva, care se plimba pe holuri cu ghetre, vestă de catifea și baston cu mâner de fildeș? Cert este faptul că amândoi erau foarte frumoși și foarte puri, așa cum stăteau ei acolo în așteptare, în ciuda bolii și suferinței degajate de cei din jur. Nu pot uita ușor această imagine, scriu ca și cum aș dori să scap de apăsarea ei. Tresar puternic. O voce pronunță cu puternic accent moldovenesc, regiunea Galați (da, pot identifica și regiunea, doar am trăit acolo cinci
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
omenești. Autorul nici nu hiperbolizează, nici nu dezeroizează în cunoscutele dimensiuni de cristalizare a ficțiunii românești, cât încearcă să descopere cel mai judicios punct de observație. Mărturisesc că mi-ar fi fost greu și prind această tonalitate a comentariului dezinvoltă, degajată, fără teamă de superlative fără cartea magnifică a d-lui Theodor Codreanu, Mihail Diaconescu. Fenomenologia epică a spiritului românesc, care explorează un univers plin de semnificații, fără prejudecăți sau exprimări tabuizate. În peisajul literar actual cartea aceasta este un eveniment
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
grav“, mi-am zis eu, răsuflând ușurată. Mi-am adunat tot curajul și am întrebat: — Ce părere aveți de mama? Medicul din sat zicea că are ceva la plămânul stâng. Sunteți de aceeași părere? — Ce? N-are nimic, răspunse el, degajat. — Ce bine! M-am liniștit! Tu nu, mamă? Îmi râdea și inima de fericire. — Zice că n-ai nimic. Doctorul Miyake se ridică și intră în camera chinezească. Era limpede că voia să-mi spună ceva. Am ieșit, tiptil, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Saul Bellow Aventurile lui Augie March Traducere din limba engleză de Nadina Vișan CAPITOLUL I Sunt american, născut în Chicago - Chicago, orașul cel sumbru - și mam educat să fac lucrurile într-un fel anume, degajat, să îmi fac simțită prezența în stilul meu propriu: sunt primul care bat la ușă, primul care intru; uneori un ciocănit inocent, alteori nu tocmai. Dar caracterul omului este destinul lui, spune Heraclit, și până la urmă nu ai cum deghiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
acum opt ani și voia să construiască pe el un garaj. Mai bine că n-a apucat.“ Așa că o plimbare era prilej de melancolie, deși nu pot spune că se jeluia prea mult; observațiile sale erau făcute pe un ton degajat și sec. Până și clădirea în care locuia, construită de Comisar cu un buget de o sută de mii de dolari, a fost pierdută când magazinele s-au închis și chiriașii din apartamentele de la etaj nu au mai putut plăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
motocicletă japoneză, Honda. Radu tresare: vede pe străzile orașului uneori o motocicletă care atrage atenția tuturor mai ceva ca o mașină americană; îl știe pe proprietar: inginer la Combinatul Chimic Valea Brîndușelor, un tînăr înalt, statură atletică, un mers elegant, degajat, o privire ageră, senină, așternută domol înainte, pe care o ghicești furișată lateral, brusc, prin coada ochiului, cînd trece pe lîngă vreo femeie frumoasă. E calm, cu un mare echilibru în vorbă așa și-l amintește din întîlnirile dese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
niște ochi, parc-ați fi frați. Ia vedeți, am impresia că vă place... Vorbele șefului l-au făcut pe Vlădeanu să-și înghețe zîmbetul pe buze; ochii lui se aruncă spre pavilion, prinzînd în ei ultima imagine a mersului domol, degajat, înainte ca femeia să fi pătruns prin ușile mari, de sticlă. Cine-i? întreabă tînărul. E venită de curînd? se interesează el, mințind, pentru că a mai văzut-o pe femeie de cîteva ori în stația de autobuz din fața combinatului. Lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Derek, spuse Lou. — Îl știu de mult timp, zise Rachel, iar ochii ei frumoși erau tulburați. Am crescut În aceeași zonă. E imposibil ca el să facă vreodată așa ceva. Am Încercat să mi-l imaginez pe Derek, un tip uriaș, degajat și care evită Încurcăturile, devenind suficient de furios pe Linda ca să ia o ganteră și s-o lovească peste față. Nu, era imposibil. Derek nu era violent; instinctul Îi dicta mai degrabă să fugă de o situație de Îndată ce se isca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
expresivă. — O, vă mulțumesc! Îmi revenisem, practic. Nimic nu ridică moralul ca un strop de critică de artă făcută de un polițist. — O clipă, să-mi iau cheile de la mașină. Ah, nu vă deranjați, spuse el un pic cam prea degajat. Vă pot aduce eu Înapoi după ce se termină. Am ridicat din sprâncene. Fie tipul nu prea avea treabă, ceea ce părea puțin probabil, fie spera să-mi mai stoarcă niscai informații pe drumul până acolo și-napoi, fie voia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]