2,053 matches
-
atâția ani din viață cu o ocupație despre care păstram așa de puține amintiri? M-am tolănit la înmuiat în apa fierbinte. Eram fericit ca o ciupercă uscată scufundată în apă clocotită: să-mi regăsesc volumul de odinioară era absolut delicios. Întotdeauna mi-a fost milă de legumele deshidratate: la ce fel de viață să te aștepți când ți-ai pierdut umiditatea? Pe ambalaje, se afirmă că produsul uscat și-a păstrat toate proprietățile: dacă ai întreba vegetala de consistența cartonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
atunci de ce să mă jenez? „Alo, cum se numește țara dumneavoastră? Cât e ceasul acolo?” Neroziile astea mă încetiniră. La ora treisprezece, nu eram decât la litera E. Am coborât în bucătărie și mi-am făcut un sandvici cu creson. Delicios, dar trebuie să cureți bine cresonul, altfel capeți o boală atroce pe care doar cresonul o poate provoca, o oroare de care mori suferind ca un martir. Astfel de informații fac din creson ceva remarcabil. E la fel ca peștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
fraza aceasta m-ar putea duce departe. Am băut cu religiozitate o înghițitură: era totuși o krug 1976. Sigrid se așeză la masă în fața mea și începu să mănânce. -N-am pus sare, din pricina căpșunilor. Dacă dorești, poți pune piper. -E delicios. -Da, busuiocul merge de minune cu căpșunile. Mi-am lins farfuria. Mizilicul acesta nu-mi potoli foamea. -Ai și terminat? se extazie gazda mea care mânca exasperant de încet. -Da. Îmi imaginez că nu îți mai este foame după acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
uscat. De la distanță gesturile ar fi părut materne, dar printr-un binoclu s-ar fi putut observa un adevărat joc erotic. Deși oamenii aceștia s-au dedat la prostii de tipul celor ale lui Adam și Eva, ar fi fost delicios să auzi discuțiile dintre cei doi. Așa este bine, dom' Niculiță? Oh, doamna Mardare, plutesc în rai. Sînt fericită dacă dumneavoastră sînteți fericit. Sigur, pe mulți îi amuză viața altora, dar, în fond, acesta este esențialul vieții pe pămînt. Demon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu greu. Era impresionant să te uiți în strachina fiecăruia și să vezi doar fasole sau cartofi, mîncare de post. În ziua aceea ploioasă era joia din săptămîna patimilor și aproape fiecare trăia așteptarea Sfintelor Paște, cu mulțimea de bucate delicioase, pe care nevestele deja le pregăteau. O mîncărică de ceapă cu iepure... De unde iepure acuma? ne întrerupe un coleg, înghițind o enormă bucată de pîine și un linguroi de fasole. De la congelator, istețule. Nu se compară cu mielul meu, făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
depănușa prin toate ungherele. Secretele, iluzii despuiate sub intimitatea grinzilor și multă patimă. Gustul, vamă a trupului secat de memorie. Mai târziu, mălaiul proaspăt două părți făină de grâu necernută, două de popușoi măcinat toamna, după cules, mălaiul, cea mai delicioasă prăjitură, aburea fiece gând poposit în cătunul bunicilor. Mirosul, poate cea mai răzbătătoare provocare: ieși naibii din putreziciune și adulmecă câmpiile! Ele nu se descompun nici măcar iarna, ele dorm câteva nopți în rădăcini și o iau de la capăt. Ieși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a pune la cale destinele omenirii. Cojoace albe, sumane negre, cușme înalte și broboade multicolore înaintează fără grabă pe făgașul alb săpat în omăt de pașii lor în dimineața aceleiași zile pașnice. Sărut mâna pentru masă, Ștefana ! Totul a fost delicios, dar ciorba acră de gâscă cu tocmagi, cum numai tu știi să faci, le-a întrecut pe toate, exclamă Ciprian ridicându-se de la masă. După un moment de ezitare, Ștefana propune pe un ton rugător : Ce-ar fi, Dragoș, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să încep. Începi prin a mânca și a te odihni ; casa are și un mic iatac în care îmi pot primi oaspeți de seamă cum ești tu. Iatacul în care urmează să se odihnească Dora, după ce se îndestulează cu o delicioasă ciorbă de urzici și o tocăniță de hribi, este o cămăruță aidoma unei chilii. Un pat îngust, un raft pe care se odihnesc vreo câteva cărți vechi legate în piele, o firidă în care este agățată o icoană sub care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mâncat nimic mai bun în viața mea, dar habar nu am ce-a fost. O cremă cu gust fin. De vanilie ? De floare de portocal ? De iasomie ? De liliac ? Hai, spune-mi te rog ce ai pus în crema asta delicioasă ? ! I se spune julfă. E un extras din semințe de cânepă pe care l-am îndoit cu urdă proaspătă adusă de Artim azi dimineață. Era mulțumit, nevasta lui merge bine, i-a scăzut fierbințeala. Ei sunt cei care mă ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un somn reparator. Spre surprinderea și bucuria noastră, când s-a trezit, fierbințeala îi scăzuse și puteam vorbi cu el. La prânz, Axel a spus că îi e foame și femeia lui l-a hrănit cu o ciorbă de cocoș delicioasă, am mâncat și eu cu mare plăcere din ea. După amiază, Axel a tras un somn bun și tocmai când mă gândeam că trebuie să plec și nu știam cum să îl găsesc pe mujicul care mă adusese, el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu au bani grei, deci oamenii tot la ajutorul ei și al altora ca ea recurg, chiar dacă anul 2000 nu-i prea departe. Îi este foame și pregătește împreună cu Dora o mică cină pe care "franțuzoaica" o găsește din nou delicioasă. * * * În seara asta o să te invit să ne așezăm la "masa dorului", așa cum mi-a sugerat Simion să numesc micuța masă de spiritism unde mă întâlnesc ades cu ei, cu cei plecați. Nu știu dacă te-ai gândit la prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
s-au întâmplat ? Dar poate asta a fost dorința celui plecat: să te aștept pe tine ca să putem închide, prin întâlnirea celor două ramuri, cercul lui de dor. Cele două femei mănâncă în tăcere. Brânza și smântâna sunt cu adevărat delicioase și, alături de mămăliguța caldă, aduc în gura Dorei o amintire fugară de la masa copilăriei. Dar ea nu poate savura plăcerea ce o credea uitată. Mănâncă ca un automat, gândurile copleșesc simțurile : "Încercările prin care a trecut Minodora în scurta ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se distrau de mama focului. Am crezut că și-ar dori să se prăbușească toate cerurile peste el, când a dat cu ochii de primul manifest. Avea proful o moacă de condamnat la moarte. A ridicat spre ochi manifestul cu deliciosul cârnăcior și n-a putut rosti decât atât: "Mâna ta, Z! Am auzit despre tine..." Mă iubea nespus de mult în clipa aceea; era clar. Știa la poarta cui bate talentul de pictor de manifeste. M-am uitat și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
amour, Monique În groapa din fața raiului se găsesc frumusețile lumii, sclipind în lumina nopții și luminând cu raze gălbui lumina albă. Fasciculele porneau dintr-același punct, descriind razele unui cerc, oprindu-se aparent la câțiva metri de centru. Cristina, arăți delicios. Dacă ai apărea așa zilnic, nu numai că ai face viața mai frumoasă, dar ai fi pe zi ce trece mai frumoasă, căci nimeni nu s-a sătura de frumusețea ta. Picături de cristal aruncate în noapte, rezonând dulce din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
altul, liniștiți, relaxați. Alex mi le dăduse. Te iubea. Când veni timpul să plece, Doru întrebă: Da? Da. Sper că tu mă iubești mai mult, n-am chef să te sinucizi, ca el, cu sabia mea! De ce? Ochii ei erau delicioși în acea clipă. Pentru că te iubesc! Dar nu poate rămâne decât unul! Și unde dracu' ai pus cheile alea? Minciună! Și erau în mașină! Suntem legați pe vecie, nu? Accepți să petrecem eternitatea împreună? Accepți, dragostea mea? Da, iubire! Accept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Cu o credință de nestrămutat în împăratul zeu (a fost odată intrat cu reală fală, cu simplitate pe placul și așteptările supușilor). Și cu sclavi, mulți sclavi. Cu pedepse grave, sancționări. Cu un sistem poate prea sofisticat. Și cu mâncăruri delicioase pe bază de orez. Cu exotismul depărtărilor și vegetației și cu climă delicată, semiecuatorială. Azi poartă costume thailandeze. Îi privesc cum fac paradă liniștit. Ca o bijuterie în palmă. Mă uit la el și privesc. Și noi ne plimbăm sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Și nu am de ce să mă abțin. Aș vrea să leșin. Însă mă adun și spun: Pot să-ți fiu veșnic recunoscătoare sau te pot omorî. Te salvez sau te omor. Iar facem pe șefa? Începe să mă sărute. Ești delicioasă. Înțeleg. Vrei să te răzbuni. Se oprește și mă privește. Nu. Acum nu. Ce vrei? Pe tine. Încep să mă zbat cu toată puterea, folosind resurse ce nu erau în mine până acum. Nu știi ce-mi faci! Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ospătați, iar noi ne dăm de ceasul morții căutându-vă peste tot. —Cecilia a vrut o cafea și a venit aici. Noi căutând o și aflând-o, ne-am hotărât să și servim prânzul. —Ce-ați servit bun? — Niște ciuperci delicioase, i-a informat Cecilia. — Hai să mâncăm și noi, au fost de părere toți. — Vedeți că sunt mai multe feluri de ciuperci. Alegeți ce vă place, i-a îndemnat ea. Matei s-a îndreptat cu ei spre vitrină ca să facă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o mare încercare, o mare durere, o adevărată dramă. Se întâlniseră odată, la un picnic, cu avocatul Sebastian Avramescu și cu prietena acestuia, Camelia Dinu, cu care au mâncat împreună. Cei doi aduseseră, printre altele, și niște brânză de oi delicioasă. De unde aveți brânza asta așa de bună?l-a întrebat Cecilia pe colegul ei, Sebastian. De la un cioban pe care îl cunoaștem de foarte multă vreme. Tot de la el cumpărăm. —E de prin zonă?era curios Matei. —La vreo 14-16
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
este dispus să devină discipolul celui care ar putea să îndeplinească în chip desăvârșit aceste sarcini aparent triviale și nu ne este deloc greu să intuim aerul de falsă umilință care maschează ultimul enunț: 1. Pregătește un bol de ceai delicios (la propriu și la figurat). 2. Creează senzația de răcoare în timpul verii și de căldură în timpul iernii. 3. Aranjează cărbunii de așa manieră încât apa să fiarbă cum trebuie. 4. Aranjează florile de așa manieră încât să creeze impresia că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aburind, împreună cu mochi (găluște de orez). "De unde atâta căldură la acești oameni?" mă întreb, în timp ce rostesc, pentru a treia sau a patra oară, singurele cuvinte pe care le stăpânesc cu siguranță în japoneză: "Totemo oishii desu. Arigato gozaimasu" (E foarte delicios. Mulțumesc mult). Realizez pe loc, oarecum surprins, că întrebările mi se topesc lin și că o pace deplină, un soi de țesătură emoțională fină, dar fermă pune stăpânire pe spațiul în care ne aflăm. Femeia în vârstă încetează să vorbească
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
deosebit de intens pasaj, în care metaforizarea este implicită, cu cel din Ciocoii vechi și noi, în care arhivarul descrie cât se poate de prolix (practic, funcționăresc) iubirea exemplară și vidată de tușe freudiene dintre banul C... (desemnat anterior, printr-o delicioasă sintagmă redundantă, drept "venerabilul bătrân") și odrasla acestuia, Maria: "se apropie de bătrân și depuse pe mâna lui un sărut inocent și plin de dulceață. Bătrânul o strânse la piept și o sărută pe frunte cu acel amor pe care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
astfel, spre a da numai un scurt exemplu, două cuvinte care se traduc (aproximativ, pentru că traducerea nu poate evident să redea toate nuanțele japonezei) prin verbul "a părea". Să luăm două propoziții: "el pare un elev bun" și "prăjitura pare delicioasă". Detectați vreo deosebire între cele două moduri de folosire a verbului "a părea"? Bănuiesc că nu, de vreme ce în amândouă este vorba despre o supoziție făcută de vorbitor cu privire la o stare de fapt. Ei bine, aici intervine geniul meticulos al limbii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
partea opusă. Încă supraviețuiește în Japonia, și puternic, conștiința care desparte, la petreceri chiar, femei și bărbați, făcându-i să se simtă inconfortabil unii cu alții. De jur împrejur, răsuna acum ciripitul femeilor, punctat la răstimpuri scurte de nelipsitul oishii, delicios, da, delicios nu-i așa? cu adevărat delicios. Cu pași înăbușiți de teamă să nu atragă atenția întregii mese; cât de neplăcut ar fi fost să simtă asupra sa greutatea imensă a acelei priviri colective care ar fi izolat-o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Încă supraviețuiește în Japonia, și puternic, conștiința care desparte, la petreceri chiar, femei și bărbați, făcându-i să se simtă inconfortabil unii cu alții. De jur împrejur, răsuna acum ciripitul femeilor, punctat la răstimpuri scurte de nelipsitul oishii, delicios, da, delicios nu-i așa? cu adevărat delicios. Cu pași înăbușiți de teamă să nu atragă atenția întregii mese; cât de neplăcut ar fi fost să simtă asupra sa greutatea imensă a acelei priviri colective care ar fi izolat-o, care ar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]