1,570 matches
-
Psihozele exogene II (Psihozele toxice) 25. Psihozele exogene III (Psihozele endocrine, psihozele metabolice, psihozele carențiale 26. Psihozele endogene I (Aspecte psihopatologice generale) 27. Psihozele endogene II (Psihozele afective) 28. Psihozele endogene III (Grupa psihozelor schizofrenice) 29. Psihozele endogene IV (Psihozele delirante cronice sistematizate, simple sau halucinatorii) 30. Stările de arierație mintală 31. Demențele 32. Tulburările psihosomatice 33. Iatrogeniile 34. Suferințele psiho-morale Secțiunea a IV: Psihopatologia antropologică și socială 35. Tipurile atitudinale față de bolile somatice și psihice 36. Modelele de personalitate în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cazul unor alterări ale corpului; b) în cazul unor modificări ale stării de conștiință; c) în cazurile de tulburare ale stării de orientare sau amnezii; d) când devine imposibilă capacitatea mea de a comunica cu ceilalți; e) în cursul stărilor delirante și halucinatorii; f) în stările de intoxicație acută cu droguri halucinogene psihodisleptice; g) în stările de hipnoză, cataleptice etc. Raportul „trup/suflet” este un act de reprezentare în câmpul conștiinței mele, a Eului meu personal. Eu mă simt, mă reprezint
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un „fragment psihobiografic” de factură patografică, în care este cuprinsă, adesea într-o manieră „dramatică”, „istoria nevrozei” persoanei respective. Interesant este faptul că bolnavul nu numai că relatează, dar concomitent caută să „explice” și să „argumenteze” această „narațiune clinică”. Limbajul delirant este una dintre formele de expresie lingvistice cele mai complexe cu care este confruntat, în calitatea sa de interlocutor, psihiatrul sau psihologul. Limbajul bolnavilor deliranți este un tip de limbaj neologic, încărcat de simboluri și care șochează adesea prin înlocuirea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
numai că relatează, dar concomitent caută să „explice” și să „argumenteze” această „narațiune clinică”. Limbajul delirant este una dintre formele de expresie lingvistice cele mai complexe cu care este confruntat, în calitatea sa de interlocutor, psihiatrul sau psihologul. Limbajul bolnavilor deliranți este un tip de limbaj neologic, încărcat de simboluri și care șochează adesea prin înlocuirea planului realității logice cu cel al iraționalului împins până la absurd. Limbajul delirant este un „limbaj dereistic”, străin și straniu totodată, atât ca formă, cât și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care este confruntat, în calitatea sa de interlocutor, psihiatrul sau psihologul. Limbajul bolnavilor deliranți este un tip de limbaj neologic, încărcat de simboluri și care șochează adesea prin înlocuirea planului realității logice cu cel al iraționalului împins până la absurd. Limbajul delirant este un „limbaj dereistic”, străin și straniu totodată, atât ca formă, cât și în ceea ce privește conținutul său. El are un mare polimorfism, în raport cu tipul de tulburare psihică a bolnavilor. În egală măsură, mai ales în cazul delirului halucinator, limbajul are caracterul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a bolnavilor. În egală măsură, mai ales în cazul delirului halucinator, limbajul are caracterul unei relatări care amintește de stranietatea situațiilor sau a scenelor onirice, încărcate de un simbolism fantastic, adesea incomprehensibil și bizar. Cele mai importante forme de limbaj delirant le întâlnim în cazul paranoicilor, la schizofrenici și parafrenici. Limbajul paranoicilor este un limbaj extrem de elaborat și el exprimă, într-o manieră amplă și cu accente voit convingătoare, tematica ideilor delirante ale bolnavului. Acesta având un caracter tematic precis, bine
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
incomprehensibil și bizar. Cele mai importante forme de limbaj delirant le întâlnim în cazul paranoicilor, la schizofrenici și parafrenici. Limbajul paranoicilor este un limbaj extrem de elaborat și el exprimă, într-o manieră amplă și cu accente voit convingătoare, tematica ideilor delirante ale bolnavului. Acesta având un caracter tematic precis, bine delimitat, limbajul va avea coerență și conservă din punct de vedere formal aparența logică a judecăților silogistice. Este un limbaj prețios, căutat, argumentat și care caută să se impună interlocutorului. El
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
plasarea bolnavului într-o lume stranie, autistă. Din aceste considerente limbajul schizofrenic este din punct de vedere formal, un limbaj discordant, disociat, incoerent și incomprehensibil, bizar sau manierist. Conținutul său este simbolic, dominat de neomorfisme lingvistice care exprimă „conceptele gândirii delirante” a bolnavului, reprezentările și experiențele sale morbide. Uneori tulburarea este atât de profundă, încât limbajul devine total incomprehensibil, constituind veritabile „limbi artificiale” de factură glosolalică sau pseudo-glosolalică. În cazul bolnavilor cu suferințe afective de factură psihotică, limbajul acestora este diferit
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sens metodologic? Răspunsul pe care îl dă este o referință la următoarele surse metodologice: 1) Fenomenologia lui Ed. Husserl, denumită de acesta „psihologie descriptivă” constă în „descrierea experiențelor interioare ale bolnavului, așa cum apar ele în conștiința acestuia; iluzii senzoriale, experiențe delirante, diferite moduri ale conștiinței de sine și a sentimentelor”. 2) W. Dilthey propune o altă metodă psihologică pe care o denumește „descriptivă și analitică” și din care K. Jaspers va construi o „psihologie comprehensivă”. 3) Cea de-a treia sursă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să surprindem, pentru a putea înțelege este întâi „tulburarea psihică” iar apoi „semnificația fenomenului psihic morbid”. În sensul acesta L. Binswanger spune următoarele: „Ceea ce noi trebuie să căutăm a pătrunde, nu este de fapt structura delirului, este cea a omului delirant, este structura noii sale ființe în lume”. La aceasta G.E. Morselli va adăuga faptul că „traversând biologicul, trebuie să descoperim umanul”. Elementul care intervine, în cazul trecerii de la vizibil la invizibil, este, pentru psiholog sau psihiatru, considerarea „prezenței celuilalt”, a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
d) Aprecierea unor tulburări în sfera gândirii bolnavilor se va referi la următoarele aspecte: - asociații ideative: lente, incoerente, fugă de idei, asociații prin asonanță, monoideism etc.; - imaginile mintale: șterse, confuze, imprecise sau bogate, derulare panoramică, impresii de stranietate etc.; - idei delirante: sistematizate tematic (de grandoare, de persecuție, ipohondriace, mistice, erotice, de transformare corporală etc.) sau nesistematizate tematic, difuze, incoerente, cu tonalitate tristă (delir melancolic) sau cu tonalitate exaltat-pasională, euforică (delir de expansiune), idei delirante, simple sau unice, asociate cu halucinații etc.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
derulare panoramică, impresii de stranietate etc.; - idei delirante: sistematizate tematic (de grandoare, de persecuție, ipohondriace, mistice, erotice, de transformare corporală etc.) sau nesistematizate tematic, difuze, incoerente, cu tonalitate tristă (delir melancolic) sau cu tonalitate exaltat-pasională, euforică (delir de expansiune), idei delirante, simple sau unice, asociate cu halucinații etc. e) Tulburările de memorie ale bolnavilor pot lua următoarele aspecte psihopatologice: - tulburări de evocare mnezică imediată sau a unor evenimente anterioare, depărtate în timp; - amnezii lacunare, anterosau retrograde; - dismnezii, paramnezii, confabulații etc. f
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dependență sau induse sugestiv, conduite discordante în raport cu realitatea, conduite agresive, antisociale, de violență etc.; - inactivitate, pasivitate sau acțiuni bizare, periculoase, automate, stereotipe, negativism etc. Toate acestea pot avea o motivație psihopatologică, ele fiind reacții, conduite sau acțiuni dictate de stările delirante, halucinații, impulsiuni morbide etc. În majoritatea cazurilor, ele pot avea un caracter de periculozitate pe care examinatorul trebuie să-l surprindă, orientat fie împotriva persoanei bolnavului (autoagresivitate, acte suicidare), fie împotriva celorlalți (violență, omucideri, distrugeri de bunuri, clastromanie, piromanie etc.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
hipnotice) sau care la bolnavii psihici pot determina efecte terapeutice pozitive de restaurare a echilibrului psihic (antidepresive, antihalucinogene etc.). Alături de acestea, mai sunt cunoscute o gamă largă de substanțe psihotrope care, administrate, produc efecte „negative” inducând apariția unor manifestări psihotice, delirante, delirant-halucinatorii, stări confuzionale, agitație etc. Acestea sunt substanțele psihodisleptice. Din cele mai vechi timpuri sunt cunoscute aceste substanțe, de regulă alcaloizi, extrase din plante, care, așa cum am spus, administrate unor persoane, produc modificări psihice, de diferite tipuri, intensități și durate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
i s-au consacrat studii numeroase și de o importanță deosebită. Patologia psihiatrică cunoaște de multă vreme acele forme specifice de „delir indus” care apare în cazul a două persoane, de regulă a unui cuplu, în care o persoană dominantă, delirantă, reușește să inducă celelalte, dominată de aceasta, propriile sale idei delirante. Același lucru se poate spune despre efectul sugestiei și în cazul suicidului colectiv. Tulburări psihice cu caracter experimental au fost obținute de către specialiști prin metoda „deprivării senzoriale”. Aceasta constă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Patologia psihiatrică cunoaște de multă vreme acele forme specifice de „delir indus” care apare în cazul a două persoane, de regulă a unui cuplu, în care o persoană dominantă, delirantă, reușește să inducă celelalte, dominată de aceasta, propriile sale idei delirante. Același lucru se poate spune despre efectul sugestiei și în cazul suicidului colectiv. Tulburări psihice cu caracter experimental au fost obținute de către specialiști prin metoda „deprivării senzoriale”. Aceasta constă în selecționarea unui lot de subiecți voluntari care sunt plasați în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihică bazală actuală reprezentată prin: a) conștiință; b) orientare temporo-spațială; c) memorie; d) afectivitate; e) activitate sintetică (gândire, percepții, chinezii, expresie); 3) sistemul structural al personalității sau Eul actual la care distingem următoarele: a) caracterul; b) Eul nevrotic; c) Eul delirant; d) Eul demențial; e) absența totală a Eului. Un studiu sintetic al personalității este oferit de G. W. Allport. Pentru acesta, personalitatea începe să se manifeste încă de la nașterea individului. Se poate afirma faptul că și sugarul este, sau are
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
structural-dinamică a acesteia, marcând, în felul acesta, ca o stare de handicap sau ca un defect post-procesual personalitatea respectivă. Acest model psihopatologic este întâlnit de regulă la cazurile bolnavilor psihotici cu o îndelungată evoluție clinică a bolii: vechii bolnavi schizofrenici, deliranții cronici, în cursul psihozelor afective etc. Defectul post-procesual este o stare ireversibilă a personalității, care poate fi compensată, într-o anumită măsură prin socioterapii sau psihoterapii ocupaționale. Aspectele mai sus prezentate, constituie repere importante în înțelegerea dinamicii sistemului personalității umane
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de libertate, de prestigiu, de afirmare de sine etc., specifice adolescenței. Acestei perioade de vârstă, caracterizată prin criza de dezvoltare psiho-biologică, îi sunt specifice următoarele tipuri de tulburări psihice: dificultăți de adaptare și comunicare, stări complexuale, tulburări de comportament, bufee delirante sau delirant-halucinatorii de tip discordant, tulburări instinctuale de factură deviantă, anorexia mintală la fete etc. Este o perioadă deosebit de sensibilă prin vulnerabilitatea ei extrem de mare. c) Grupa de vârstă cuprinsă între 21...30 ani prezintă următoarele caracteristici: stabilizarea personalității și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
asociate unor stări afective speciale (frica din timpul nopții, iluziile optico-geometrice, iluziile de greutate etc.). La bolnavii psihici convingerea că iluziile au un caracter autentic și nu „o percepere deformată a realității” le conferă o latură patologică specială de factura delirantă. După modalitatea lor perceptivă, iluziile pot fi de mai multe feluri și anume: a) Iluziile vizuale, când forma și imaginea vizuală a obiectului apare complet schimbată. Ele se întâlnesc în următoarele situații patologice: stări confuzionale toxice, delirium tremens alcoolic, confuzia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
schizofrenia paranoidă, delirurile sistematizate halucinatorii, sindroamele maniacale, sindroamele depresive. b) Iluziile auditive, constau în a identifica diferite zgomote cu sunete de alta natură. Ele apar în cursul parafreniei, în schizofrenia paranoidă și în melancolie. Iluziile auditive trebuie deosebite de interpretările delirante și de halucinațiile funcționale, în care stimulii reali sunt cei care determină apariția acestor halucinații. c) Iluziile gustative și olfactive, sunt mult mai rare ca frecvență și se diferențiază deosebit de greu de halucinațiile sau interpretările delirante. Ele apar în cursul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
trebuie deosebite de interpretările delirante și de halucinațiile funcționale, în care stimulii reali sunt cei care determină apariția acestor halucinații. c) Iluziile gustative și olfactive, sunt mult mai rare ca frecvență și se diferențiază deosebit de greu de halucinațiile sau interpretările delirante. Ele apar în cursul epilepsiei temporale, leziuni ale hipocampului, tumori ale lobului temporal; d) Iluziile, tactile sau cenestezice privesc simțul extern și pe cel intern, visceral, fiind iluzii raportate la propriul nostru corp. Ele se întâlnesc în cursul evoluției parafreniilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
au o modalitate de reprezentare sau repartizare spațială (exteroceptive, interoceptive sau proprioceptive); - au o proiecție spațială; - se caracterizează prin intensitate, claritate, culoare; - au un caracter complex; - au o mare rezonanță afectivă; - se pot asocia cu tulburări de gândire de tip delirant. După modalitatea lor senzorială, halucinațiile se împart în următoarele tipuri psihopatologice: 1) Halucinații auditive, raportate la analizatorul auditiv și ele pot îmbrăca următoarele aspecte: a) halucinații auditive elementare: acoasme, zgomote; b) halucinații auditive comune, de tipul unor sunete precise; c
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pedunculare, sindroamele confuzionale, delirul alcoolic, intoxicațiile cu plumb, atropină, mescalină, în cursul evoluției clinice a schizofreniei, în delirul mistic și în PGP. 3) Halucinațiile gustative și olfactive sunt mai rare ca frecvență și ele se asociază, de regulă, cu stările delirante, fiind deosebit de greu de diferențiat de acestea. Ele pot avea un caracter agreabil sau dezagreabil. Sunt întâlnite în leziunile temporale sau bipocampice, în cazurile de schizofrenie, la epileptici, alcoolici sau în intoxicațiile cu cocaină. 4) Halucinațiile tactile sau haptice interesează
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de excitație maniacală, logoree, polipragmazie, agitație psihomotorie care poate ajunge la forme de manifestare coleroasă; b) Tulburări caracterizate prin scăderea patologică a tonusului afectiv, manifestat prin dispoziție tristă, depresivitate, plâns, inactivitate, insomnii, restrângerea câmpului de interese și al comunicării, idei delirante de inutilitate și autoacuzare, idei de suicid, tentative de suicid. Tulburările afective mai sus menționate sunt întâlnite în mod constant în cursul „bolii afective” sau al „psihozei maniaco-depresive”. În plus, diferit de acestea, mai notăm existența stărilor disforice afective de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]