1,537 matches
-
a „bunelor moravuri” din lumea literară. Tot în pagina întâi se publică din Emil Isac Două versuri. Femeia prețioasă, o antologabilă tratare livrescă a iubirii ca poem, în care Shakespeare, Byron și Heine sunt invocați spre a defini erosul vampiric, delirant și pervers. Și din Ion Minulescu se reproduce, în deschiderea numărului 4, Romanța unui rege asiatic, o badinerie cu recuzită macabră, pe motivul amorului sadic criptat în statuile feminine dintr-un parc, văzute ca „o sută de poeme trăite-n
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
textele lui Adrian Maniu Cântec pentru când e întuneric (inclus și în Figurile de ceară), Noapte de mai, Mirelà, Minciuni trăite, pe cât de rafinat poematice, pe atât de radical demistifiante și sfidătoare pentru „moralitatea scandalizată”. Cel dintâi, o lamentare baroc delirantă asupra nefericirii amorului, caricaturizează confesiunea drept transă isterică: „Ha! Ha! Ha! - Cine nechează? (Râd eu. Sunt eu.)” și sfârșește cu o imagerie „horror” de necrofagie a „hoitului” iubirii. Și Emil Isac semnează o schiță în regim (auto)ironic și nonconvențional
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
del tuo occhio verde. În questa città: În questa città c'è pure la macchina / che stritola i sogni: con un gettone / vivo, un piccolo disco di dolore / șei subito di là, șu questa terra, / ignoto în mezzo ad ombre deliranți (...). 3. vento în Canturile lui Giacomo Leopardi Sopra îl monumento di Dante: Allor, quando traean l'ultime pene, / membrando questa desiata madre, / diceano: oh non le nubi e non i venti, / mă ne spegnesse îl ferro, e per tuo bene
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
depășesc însă valoric pe primul. Aici se descoperă valențele incantatorii ale limbajului, prin repetițiile termenilor care poartă mesajul central al textului, prin jocul verbal: "Urăsc tot ce amenință mersul amenințător al omului spre libertate/ Urăsc tot ce servește obstacolul acestei delirante eliberări/ (...) Urăsc femeile curate ca un pahar/ Din care nu poți sorbi niciodată", Munți de vise. Se păstrează însă fronda lingvistică reprezentată de încălcarea convențiilor, de renunțare la pudibonderii, poeziei idealului de iubire romantic i se opune o poezie a
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o orientare spre stânga încă de la început, de la revista Albatros, epocă în care nu era de dorit să aibă o asemenea orientare - "despre care, la drept vorbind, nu prea știam mare lucru, atunci, ci mai degrabă visam, idealist și nițel delirant, ca orice june de acest "tip" (dispariția războaielor, a granițelor, a celor doi poli ai nedreptății: tiranie-robie, prea bogat-prea sărac, și alte asemenea "mărfuri" scumpe din "prăvălia de porțelan" a adolescenței)"182. Justificarea pe care o aduce poetul vine, de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cuvintelor transcende sensul"229. Mitul creării lumii prin cuvânt pare să fie luat în serios prin aceste texte, numai că aici, fiecare vocabulă e căutată astfel încât să sugereze destructurarea universului și nu constituirea lui. S-a vorbit adesea despre caracterul delirant al versurilor lui Ion Caraion. Într-adevăr e ușor de remarcat faptul că uneori aceste enumerații, în ingambament și chiar în anacolut, par să se îndepărteze de orice logică. Textul se construiește din definirea și redefinirea unei noțiuni, din aproape
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Sorin Titel, George Bălăiță, Norman Manea). De pildă, pornind de la sugestii oferite de Corneliu Mircea, E. Hufnagel și J. Habermas, Ș. descoperă în povestirile din Straniul paradis de Laurențiu Fulga patru tipuri de „comunicare derapantă” („modelul nevrotic”, „modelul relațional”, „modelul delirant” și „modelul autist”), pe care le detaliază prin specificarea categoriilor aferente. În schimb, Desfundarea fântânilor (1998), un eseu despre filosofia lui B. P. Hasdeu, dezvăluie fenomenul opus: dinamica operei avute în vedere e schematizată în funcție de un „model plotinian”, unde cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289906_a_291235]
-
iubit de două ori mai valoros, chiar dacă lucrurile nu vor mai fi cum au fost... Gelozia e o competiție neloială Gelozia este fie o dovadă de imaturitate, fie un semn de boală. Da, există și gelozie patologică. Gelozia patologică este delirantă, (v. Nebunul e un amant perfect) complet nefondată, cel gelos devenind de-a dreptul paranoic și suspectând orice întâmplare care-i confirmă susceptibilitatea. În schimb, gelozia așa-zis „normală“ este considerată de mulți o dovadă de iubire. „Nu ești gelos
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
pentru a se afla răspunsul la întrebarea: de ce uneori comportamentul adolescenților este schizoid? Folie à deux Expresia aceasta franțuzească înseamnă nebunie în doi. Dacă o analizăm din punct de vedere psihiatric, ea se traduce prin delir indus, adică preluarea tematicii delirante de la un om predispus la delir de către o altă persoană care se simte atașată de el. Aproape întotdeauna este vorba de relații de cuplu, chiar dacă ele nu sunt sexuale; cupluri pot exista și între mame și fii. În cazul delirului
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Nebunul e un amant perfect În psihiatrie, atunci când o persoană are o afecțiune de intensitate psihotică, apare delirul: o tulburare de gândire prin care realitatea este în țeleasă greșit, pornind de la perceperea a ceea ce nu există (halucinație), trecând prin idei delirante și ajungând la comportamente aberante. Când tulburarea este severă, delirul devine sistematizat, adică logic, complex, dar tot nerealist. Delirurile sistematizate pot avea diverse tematici, iar una dintre ele este erotismul. Cel care delirează erotic simte o dragoste nebună după un
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
normalitate. Aplicat la domeniul psiho-comportamental, criteriul ridică probleme serioase; spre exemplu, probabil că în Evul Mediu un stil de gândire normal și non-patologic era acela care considera că Pământul se află în centrul universului, iar un stil de gândire patologic, delirant, era acela care susținea că Pământul se rotește în jurul Soarelui! Al doilea criteriu propus pentru a delimita normalitatea de anormalitate este criteriul cultural-ideal (Pichot, 1967). Conform acestui criteriu, normal este ceea ce se așteaptă să fie normal într-o societate, idealul
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
riscului de a transmite o tulburare genetică și a opțiunilor decizionale ale pacientului. Din punct de vedere psihologic, aceste situații presupun realizarea un diagnostic fin, pentru a identifica potențiale tulburări de anxietate, tulburări de personalitate și/sau tulburări de tip delirant. Clientul nu are o tulburare genetică (sau care implică mecanisme etiopatogenetice genetice), dar problema este asociată cu riscul de a dezvolta o tulburare genetică. Acest tip de client - tipul III de client - se adresează consilierului genetic datorită distresului psihologic legat
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
riscului de a dezvolta o tulburare genetică și a opțiunilor decizionale ale pacientului. Din punct de vedere psihologic, și în acest caz se reclamă un diagnostic fin, pentru a identifica potențiale tulburări de anxietate, somatoforme și/sau tulburări de tip delirant. Clientul nu are o tulburare genetică (sau care implică mecanisme etiopatogenetice genetice), dar problema este asociată cu riscul de a transmite o tulburare genetică copiilor. Acest tip de client - tipul IV de client - se adresează consilierului datorită distresului psihologic legat
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
specialitate este focalizată asupra riscului de a transmite o tulburare genetică și a opțiunilor decizionale ale pacientului. Din punct de vedere psihologic, este nevoie de un diagnostic fin pentru a identifica potențiale tulburări de anxietate, somatoforme și/sau de tip delirant. Clientul nu are o tulburare genetică (sau care implică mecanisme etiopatogenetice genetice), problema fiind asociată cu riscul altora de transmite sau dezvolta o tulburare genetică. Acest tip de client - tipul V de client - nu este acceptat în cadrul consilierii genetice, datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
în cauză. Unui astfel de client i se poate oferi consiliere psihologică în care se explorează motivațiile comportamentului său. Din punct de vedere psihologic, aici trebuie realizat un diagnostic fin pentru a identifica potențiale tulburări de personalitate, tulburări de tip delirant și/sau tulburări de anxietate (de exemplu, obsesiv-compulsive). Evident că aceste tipologii nu sunt exlusive. Spre exemplu, tipul I de client se poate transforma pe parcursul procesului de consiliere genetică în tipul II de client etc. Ele au însă valori euristice
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
frecvent FA au un risc crescut de demență vasculară prin microembolii recurente. Delirul cu alterarea acută a stării de conștiență apare frecvent la bolnavii vârstnici spitalizați, mai ales dacă asociază demența, uneori în forma sa frustă. Factorii care precipită starea delirantă la bolnavii vârstnici internați cu IC decompensată sunt numeroși: hipoxemia, hiponatremia, hipotensiunea arterială sau șocul, deteriorarea funcției renale, ischemia mio cardică sau cerebrală acute. Tratamentul IC devine dificil la bolnavi care au fluctuații ale stării de conștiență, deficiență cognitivă și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Adriana Ilieșiu () [Corola-publishinghouse/Science/91943_a_92438]
-
77 Metodă paranoică (II) / 101 Conclusio paranoic / 127 Bibliografie / 129 Prolegomenon paranoic Paranoia (mai strident în America, mai discret în Europa) și-a anunțat ieșirea de pe "scena" psihopatologiei pe la mijlocul secolului XX, s-a retras oarecum în fundal, sub masca "tulburării delirante" ori a "tulburării de personalitate paranoide" și nu mică să ne fie mirarea dacă în următorii ani nu va coborî de-a binelea în sală și nu o vom vedea printre noi, "privitoare ca la teatru" - în vorbele lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
și comportamentale (2013), cât și Manualul pentru diagnoză și statistici în cazul tulburărilor mentale (1994) păstrează conceptul de "paranoia", prin care desemnează o tulburare mintală specifică, singura din această categorie de fapt, sub un alt apelativ însă, acela de "tulburare delirantă" (delusional disorder) ori "tulburare de personalitate paranoidă" (paranoid personality disorder). Subtipurile maladiei sunt, în continuare, identificate prin conținutul predominant al "nucleului delirant", așa cum făceau și "clasicii" psihiatriei (Sérieux-Capgras ori Kraepelin). În cele ce urmează, termenii de "paranoia" și "tulburare de
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o tulburare mintală specifică, singura din această categorie de fapt, sub un alt apelativ însă, acela de "tulburare delirantă" (delusional disorder) ori "tulburare de personalitate paranoidă" (paranoid personality disorder). Subtipurile maladiei sunt, în continuare, identificate prin conținutul predominant al "nucleului delirant", așa cum făceau și "clasicii" psihiatriei (Sérieux-Capgras ori Kraepelin). În cele ce urmează, termenii de "paranoia" și "tulburare de personalitate paranoidă" sunt folosiți ca sinonime, pentru a asigura uniformitatea înțelegerii. Preferința noastră pentru termenul mai vechi se explică prin natura istorică
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
electricității ori magnetismului, de a nu fi otrăvit, "prin mijloace oculte", de o serie de substanțe chimice ori fizice; piromania (monomanie incendiaire); "monomania omucidere" (monomanie homicide). Pentru psihiatrul francez, pacienții atinși de monomanie raisonnante par să își construiască un sistem delirant propriu al rațiunii logice; altminteri, ei arată perfect normali. Există monomaniaci care nu par să fie nebuni, ale căror idei își păstrează conexiunile firești și ale căror raționamente sunt logice; vorbirea lor e coerentă, adesea plină de viață și spiritualitate
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Verrücktheit /folie systematisée), prin care înțelege "acele forme secundare de nebunie unde, deși afectele morbide s-au redus semnificativ sau chiar au dispărut complet, individul nu se însănătoșește, ci este în continuare afectat, manifestând la modul cel mai vădit idei delirante fixe pe care le cultivă cu grijă și le repetă încontinuu; aceasta este întotdeauna o formă secundară de boală, provenind din melancolie ori manie". Psihiatrul german dă ca exemplu o gândire delirantă fixă în care "pacienții cred că sunt persecutați
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
afectat, manifestând la modul cel mai vădit idei delirante fixe pe care le cultivă cu grijă și le repetă încontinuu; aceasta este întotdeauna o formă secundară de boală, provenind din melancolie ori manie". Psihiatrul german dă ca exemplu o gândire delirantă fixă în care "pacienții cred că sunt persecutați, înconjurați de spioni, torturați cu electricitate de dușmani secreți, amenințați de francmasoni, posedați de diavol și condamnați la chinuri eterne, jefuiți de bunurile cele mai dragi etc. Or, ei nutresc concepții delirante
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
delirantă fixă în care "pacienții cred că sunt persecutați, înconjurați de spioni, torturați cu electricitate de dușmani secreți, amenințați de francmasoni, posedați de diavol și condamnați la chinuri eterne, jefuiți de bunurile cele mai dragi etc. Or, ei nutresc concepții delirante fixe privitoare la propriul lor corp: că sunt morți, că oasele lor sunt făcute din sticlă ori unt, că depozitează lucruri ciudate în corp" (1867: 324, 328). În articolul Du délire des persécutions, publicat în anul 1852 în Archives générales
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
îndeosebi al melancoliei). În Psychopathia Sexualis, with especial reference to the antipathic sexual instinct, a medico-forensic study (1886), când e vorba de formele patologice ale vieții sexuale se face o distincție între paranoia persecutoria și paranoia religiosa, cea din urmă delirantă (IV: 494-497) - aceasta, ca și celelalte forme de paranoia, apărând pe fondul deficitar al degenerescenței. Abia într-o prelegere despre "paranoia secundară", susținută la Societatea de psihiatrie din Berlin în 1883 (publicată apoi în Archiv für Psychiatrie, 1884), Emanuel Mendel
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
asile clinique (Sainte Anne), din 1893, Valentin Magnan introduce termenul de "delir cronic cu evoluție sistemică" (délire chronique à l'évolution systématique) - de atunci, tradiția medicală franceză preferând acest termen celui de ,,paranoia" - pentru un tip bine circumscris de tulburare delirantă cronică, care trece prin patru stadii, după o perioadă de incubare: neliniște halucinatorie, persecutorie, ambițioasă (période ambitieuse) și, în final, demențială (dementia). Ceea ce reține atenția savantului francez sunt dereglările foarte bine structurate: "avem aici o specie patologică bine definită, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]