670 matches
-
Villarrica. Teritoriul țarii e împărțit în două regiuni geografice separate de fluviul Paraguay: partea nord-vestică reprezintă o câmpie înaltă (Chaco), cu puțină vegetație și temperaturi înalte, partea estică constă dintr-o câmpie joasă, străbătută de fluviul Paraguay și un podiș deluros (altitudinea maximă 680 m) brăzdat de afluenții fluviului Parana, cu păduri ecuatoriale și precipitații abundente. Pădurile tropicale ocupă 51 % din teritoriul țării. Societatea precolumbiană din teritoriul de azi al Paraguayului a constat în triburi seminomade, care au fost recunoscute pentru
Paraguay () [Corola-website/Science/298136_a_299465]
-
majoritari fiind ortodocșii, dar existând și alte culturi religioase, precum baptiști, penticostali și adventiști.</br> Localitatea se află într-o depresiune a dealurilor de vest (dealurile Oradiei) și este traversată de pârâul Arin.Satul Bălaia este așezat pe un teren deluros la poalele munților Plopișului, marginalizat din totdeauna, datorită locului așezării geografice pe care îl are. A fost atestat documentar de către Cancelariile maghiare în anul 1622 sub denumirea „Kabalașpatak", care în traducere înseamnă „Gârla amețită". Moșia pe care a fost așezat
Bălaia, Bihor () [Corola-website/Science/300843_a_302172]
-
un sat ce aparține orașului Recaș din județul Timiș, Banat, România. Satul se situează în zona de nord-est a județului Timiș, la circa 16 km nord de orașul Recaș și circa 40 km nord-est de municipiul Timișoara, într-o zonă deluroasa relativ izolată (Dealurile Lipovei). Nadășul are o vechime de cel putin 750 de ani. El a fost pentru prima dată menționat documentar în documente maghiare din secolul XIII, mai precis în diplome de proprietate din anii 1247 și 1256. Atunci
Nadăș, Timiș () [Corola-website/Science/301379_a_302708]
-
de 130-150 m și adâncimi de 3,0-2,8 m. Bazinul râului este situat pe malul stâng al Nistrului în partea sudică a Podișului Podoliei. Cotele absolute ale cumpenelor de apă variază între 150 și 270 de metri. Suprafața este deluroasă, dezmembrată de multe vâlcele și ravene. Dealurile au versanți domoli, fiind acoperite cu vegetație de stepă, cu cernoziomuri. O mare parte din suprafața este ocupată de terenuri arabile, pădurile ocupă doar 4,4% din suprafața totală. Afluentul principal ai râului
Râul Rîbnița () [Corola-website/Science/328433_a_329762]
-
și pictată în 1819 din satul Roșia Nouă și castelul (sec. al XVIII-lea - XIX-lea) construit în stil neoclasic din satul Ilteu. Comuna Petriș are relieful caracteristic Văii Mureșului, cunoscând alternanța zonelor de câmpie din Lunca Mureșului cu cele deluroase de pe poalele Munților Zărandului. Altitudinea comunei este de 461 m, iar cele mai înalte cote existente pe teritoriul său sunt: 800 m - Vârful Codrului; 767 m - Vârful Pietrosul; 740 - Vârful Omeag. Prezența unor dealuri - Pietroasa, Piatra Mâții, Fântâna Ursului și
Comuna Petriș, Arad () [Corola-website/Science/310111_a_311440]
-
a se fi căsătorit cu o tânără nobilă și de a fi avut cu ea un copil. Timp de 12 ani va pribegi prin lume ducând o viață plină de austerități severe, trăind mai ales prin păduri izolate și regiuni deluroase locuite de triburi primejdioase. După 13 luni de la despărțirea de lumea materială, el își leapădă veșmântul monahal, umblând pentru tot restul vieții complet gol ca semn al detașării supreme și al abjurării sinelui. După cei 12 ani, la vârsta de
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
localitatea învecinată Fürth, râul Pegnitz se împreunează cu râul Rednitz, de unde curg mai departe sub denumirea Regnitz. Subsolul Nürnbergului constă dintr-o gresie moale formată în triasicul superior („Keuper”). În nordul orașului Nürnberg se află zona Fränkische Schweiz, zonă turistică deluroasă care are o altitudine medie de peste 600 m. Istoria orașului Nürnberg, este strâns legată de istoria Sfântului Imperiu Roman. Conducătorii acestui imperiu au ales construirea unei cetăți lângă râul Pegnitz, care apare pentru prima dată cu denumirea "Nourenberg" (deal stâncos
Nürnberg () [Corola-website/Science/299115_a_300444]
-
prin ceea ce privește îndrăzneala sa, cât și a forțelor destinate ei, a fost executat prin câteva operațiuni: operațiunea Smolensk... [operațiunea] Donbas, operațiunea de pe malul stâng al (Niprului) Ucrainei... Zona în care avea să se desfășoare ofensiva era o câmpie ușor deluroasă, cu numeroase râpe și cu destul de multe zone mlăștinoase sau împădurite, care limitau mult posibilitățile de mișcare a coloanelor militare. Cele mai înalte dealuri aveau o înălțime de 250 - 270 m, ceea ce permitea bateriilor de artilerie plasate pe comele lor
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
grădiniță, un muzeu și o biserică. Satul Tartaul se află în zona de sud a Basarabiei și este situat la 14 km spre est de central rational Cantemir și la aceeași depărtare de calea ferată (gara Prut). Relieful locului este deluros, se compune din cîteva coline și o vale-șes, pe care își duce liniștit apele râulețului Larga,izvorînd din adâncul văii Larga,numele căreia îl poartă,traversînd satele Cârpești, Tartaul, Flocoasa, Constantineauca, intrînd apoi în valea Prutului și vărsîndu-se în acesta
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
de nord, Noua Zeelandă, care se învecinează cu districtele: la vest Taranaki, la nord-vest cu Kapiti-Coast, la nord cu Ruapehu și la est cu Rangitikei. Râul Whanganui River traversează districtul de la nord spre sud, ambele maluri ale lui formând o regiune deluroasă, care se află în cea mai parte în Parcul Național Whanganui. Districtul Whanganui are o populație de circa 44.000 loc. din care numai 4.500 trăiesc în afara orașului. Singura localitate mai mare din din district este Jerusalem, care este
Wanganui () [Corola-website/Science/318047_a_319376]
-
repetat în Biblie. Teritoriul pe care s-a stabilit această populație este denumit „țara filistenilor” (eretz peliștin) sau "Filistia" (asiriană: Palastu, Pilistu). În Filistia, care cuprindea zona de coastă la sud de Carmel, iar în interior se extindea până în zona deluroasă, se aflau așezările Așdod, Așkalon, Gaza, Ekron și Gat (Iosua, 13: 2-3). Fiecare din cele cinci cetăți erau conduse de câte un "seren" (Iosua 13:3, Jud. 3:3, 16:5). Termenul pare a fi echivalentul cuvântului hitit "tarwanas" „judecător
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
canaanite, distruse în jurul anului 1200 î.Hr. Prăbușirea dominației egiptene în jurul anului 1225 î.Hr. a permis filistenilor să-și exercite dominația în Pentapolis. Abia după aceasstă dată filistenii încearcă să-și extindă treptat sfera influenței politice și militare și asupra zonei deluroase, locuită în această perioadă de triburi israelite. Expansiunea filistenilor a dus la confruntări militare cu israeliții, despre care Biblia relatează frecvent (Ios. 13: 2-3; Iud. 3:31; Iud. 13-16) și confirmate parțial de cercetările arheologice. Potrivit Bibliei, între filisteni și
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
februarie 1954 de -32° C fapt ce demonstrează, un aspect al continentalismului pronunțat, marcat de o amplitudine termică foarte mare a valorilor extreme, respectiv -72,6 grade C. Precipitațiile au o răspândire teritorială inegală, însemnând cantități mai mari în sectoarele deluroase și de podiș din N și V (circa 600 mm anual) și mai mici în zonele depresionare și de luncă (400-500 mm anual), secetele reprezentând un fenomen frecvent pentru județul Vaslui, perioada în care se înregistrează sub 200 mm anual
Județul Vaslui () [Corola-website/Science/296669_a_297998]
-
disting două mari zone de vegetație, una a pădurilor de foioase (în V și NV) și alta de stepă și silvostepă (S și SE). Cu toate că nu dispune de un patrimoniu turistic valoros, județul Vaslui suscită interes prin aspectul peisagist predominant deluros și de podiș, prin existența unor obiective social-istorice și cultural-artistice, prin prezența mai multor rezervații naturale, a podgoriilor. Evoluția populație la recensămintele din anii 1948, 1956, 1966, 1977, 1992 și 2002: Evoluția populației pe medii: Structura etnică a populației județului
Județul Vaslui () [Corola-website/Science/296669_a_297998]
-
Vaslui și Bârlad, au fost ridicate în secolele al XIV-lea și respectiv al XV-lea. Municipiul Huși, al treilea ca mărime în județ, este faimos în întreaga lume pentru podgoriile și calitatea vinurilor sale. Situându-se într-o zonă deluroasă, cu numeroase păduri și râuri, acest județ este bogat în peisaje frumoase, monumente istorice, atracții turistice care sunt adevărate încântări pentru ochiul și mintea vizitatorului, și o caldă invitație de a veni și a le vizita. Din patrimoniul județului fac
Județul Vaslui () [Corola-website/Science/296669_a_297998]
-
Granița estică a Luxemburgului e formată de râurile Mosela, Sauer și Our. Nordul țării face parte din Munții Ardeni, e format din dealuri și munți joși, cel mai înalt punct fiind Kneiff, de 560 m. Restul țării este de asemena deluros. Pădurile de stejar și fag reprezintă 55% din teritoriu. Clima este temperată de tranziție între cea oceanică și cea semicontinentală. Altitudinea maximă este de doar 300 m in Gutland/Bon Pays. Localizarea: Europa de Vest, între Franța și Germania Coordonate geografice: Referințe
Geografia Luxemburgului () [Corola-website/Science/302921_a_304250]
-
imediat la est; ceilalți patru sunt toți în Munții Cairngorm. Marginile vestică și sudică ale lui Ben Nevis prezintă o diferență de nivel de pe o distanță de aproximativ de la baza lui Glen Nevis — cea mai lungă și mai abruptă pantă deluroasă din Marea Britanie — ceea ce are ca rezultat faptul că muntele prezintă un aspect impunător în acea parte. Spre nord, dimpotrivă, stâncile pierd doar altitudine spre Coire Leis. În această depresiune se găsește Cabana memorială Charles Inglis Clark (numită Cabana CIC), o
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
depunerile pleozoiului, mezozoiului și canozoiului. Izvoare și cascade. Pădure bogată în diferite componente. Plante rare: dracila, corn, luntricica, dedițel, pojarnița de munte, trifoi negru, pătrunjel de cîmp, feriguța, feriga femenină, șiverechia, urechelnița, ghipsoruța și altele. Rezervatia este încadrată în etajul deluros de cvercete cu următoarele tipuri de stațiuni: - Deluros de cvercete cu gorunete, goruneto - șleauri sau goruneto -stejăreto -șleauri Ps/Pm; - Deluros de cvercete cu stejar de Pi, litic, litic rendzinic, - Deluros de cvercete cu stejărete de stejar pedunculat de platouri
Rudi, Soroca () [Corola-website/Science/305246_a_306575]
-
Pădure bogată în diferite componente. Plante rare: dracila, corn, luntricica, dedițel, pojarnița de munte, trifoi negru, pătrunjel de cîmp, feriguța, feriga femenină, șiverechia, urechelnița, ghipsoruța și altele. Rezervatia este încadrată în etajul deluros de cvercete cu următoarele tipuri de stațiuni: - Deluros de cvercete cu gorunete, goruneto - șleauri sau goruneto -stejăreto -șleauri Ps/Pm; - Deluros de cvercete cu stejar de Pi, litic, litic rendzinic, - Deluros de cvercete cu stejărete de stejar pedunculat de platouri, versanți cu plante și expoziții diferite, cu soluri
Rudi, Soroca () [Corola-website/Science/305246_a_306575]
-
munte, trifoi negru, pătrunjel de cîmp, feriguța, feriga femenină, șiverechia, urechelnița, ghipsoruța și altele. Rezervatia este încadrată în etajul deluros de cvercete cu următoarele tipuri de stațiuni: - Deluros de cvercete cu gorunete, goruneto - șleauri sau goruneto -stejăreto -șleauri Ps/Pm; - Deluros de cvercete cu stejar de Pi, litic, litic rendzinic, - Deluros de cvercete cu stejărete de stejar pedunculat de platouri, versanți cu plante și expoziții diferite, cu soluri cenușii și cernoziomuri argiloiluviale Pm/s. Tipuri de pădure: - Gorunet normal cu floră
Rudi, Soroca () [Corola-website/Science/305246_a_306575]
-
urechelnița, ghipsoruța și altele. Rezervatia este încadrată în etajul deluros de cvercete cu următoarele tipuri de stațiuni: - Deluros de cvercete cu gorunete, goruneto - șleauri sau goruneto -stejăreto -șleauri Ps/Pm; - Deluros de cvercete cu stejar de Pi, litic, litic rendzinic, - Deluros de cvercete cu stejărete de stejar pedunculat de platouri, versanți cu plante și expoziții diferite, cu soluri cenușii și cernoziomuri argiloiluviale Pm/s. Tipuri de pădure: - Gorunet normal cu floră de mull, Ps; - Gomnet cu floră de mull, Pm; - Goruneto-șleau
Rudi, Soroca () [Corola-website/Science/305246_a_306575]
-
teren pe malul Rinului, o denumire asemănătoare o poartă și o localitate din Belgia, de asemenea acest nume poartă un convoi de vapoare italiene fiind distrus de englezi la data de 9 noiembrie 1941. Duisburg este amplasat la marginea regiunii deluroase din regiunea Rinului de Jos, la vărsarea râului Ruhr în Rin, orașul întinzându-se pe ambele maluri ale acestora. In partea nordică a orașului se varsă în Rin raul Emscher. Altitudinea orașului variază între 82,5 m și 14,85
Duisburg () [Corola-website/Science/304370_a_305699]
-
vârstei. În al doilea rând varietatea reliefului se datorează și unei îndelungate și complicate evoluții care a dus la diferențierea geologică dar și geomorfologica a două trepte principale de relief: cea înaltă, muntoasă, cu o evoluție mai îndepărtată și cea deluroasa și colinara, dezvoltată la periferia și pe seama primei trepte, așa cum sunt de exemplu dealurile ce înconjoară comună Păușești-Măglași și celelalte dealuri din această zonă subcarpatica. Începând de la nord-est coboară dealul Purcărețului, de la nord-vest, dealul Cheia și la sud-vest dealul Buneștilor
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
sarmatică, iar în vest formațiuni ce aparțin flișului-carpatic. Teritoriul are o suprafață de cca. 175 km și altitudini cuprinse între 320 m și 600 m. Privită în ansamblu, depresiunea subcarpatică Ozana-Topolița are un aspect larg vălurat, cu interfluvii colinare și deluroase, care alternează cu văi largi, ale căror albii majore sunt bine dezvoltate. Acesta se datorește în mare parte alcătuirii litologice din depozite miocene (roci de natură grezoasă, marnoasă, argiloasă, argilo-nisipoasă și mai rar conglomeratică) și cuaternare (prundișuri, nisipuri, și lentile
Depresiunea Neamțului () [Corola-website/Science/316133_a_317462]
-
mari de piatră. Legionarii din castrul Arutela aveau misiunea de a supraveghea, întreține și asigura circulația pe acest drum spre Transilvania. Arutela făcea parte, alături de celelalte castre din jurul Masivului Cozia, dintr-o linie de apărare pentru oprirea atacurilor dinspre zona deluroasă de la răsărit. La nord de castru se află „piscul lui Teofil”, pe platoul căruia s-a zidit un turn semicircular, cu latura dreaptă spre est, la 300 de metri înălțime față de punctul „Poiana Bivolari”. Acest turn, orientat spre Olt, avea
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]