831 matches
-
jertfa lui Dan Lucinescu” este un impresionat documentar despre viața unei importante figuri a generației de la 1948, dar și a spiritualității românești actuale, care cu o energie formidabilă militează activ pentru revigorarea valorilor românești autentice și a spiritualității ortodoxe. 3. „Demascarea” Ciclu: Eroii Descriere: Tortură neîntreruptă, blasfemie, umilință, prăbușire sufletească, iertare acesta este drumul pe care au fost împinși 600 dintre cei mai buni studenți români în închisoarea Pitești între 1949 și 1951. Unică prin complexitatea și caracterul ei macabru, acțiunea
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Nationalism, and Myth in Post-Communist Europe, Princeton University Press, Princeton, 1998 (Fantasmele salvării. Democrație, naționalism și mit În Europa post-comunistă, Editura Polirom, Iași, 1999), În special capitolul 4. 37. De fapt, există publicații care au depus un real efort de demascare a acestui tip de extremism. Vezi Dilema, vol. 7, nr. 314, 325, 334, 349, 1999 - patru numere speciale dedicate clișeelor despre romi, maghiari, germani și evrei. 38. Gail Kligman și Susan Gal, „Gendering Postsocialism: Reproduction as Politics in East Central
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
victime ale traficului. În cadrul acestor societăți, care au ajuns, de altfel, la un nivel de democrație la care sunt respectate principiile universale ale drepturilor omului, autoritatea legii și responsabilitatea puterii față de cetățeni, democratizarea poate fi înțeleasă ca un proces de demascare, desființare și eliminare a sectoarelor nedemocratice ascunse. Contradicția dintre ideal și acestea din urmă reprezintă motivul pentru care studierea lor este un bun punct de plecare în înțelegerea procesului de democratizare. Mecanismele care permit disimularea sectoarelor ascunse impun standarde duble
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
publicistic al unei culturi „intrate în stare de război”. Trădarea intelectualilor observă pas cu pas intervalul 1944-1946, definit prin involuția discursului public de la dezbaterea pluralistă la campania univocă. În deschidere e relevat un stadiu uitat al demolării valorilor, anume declanșarea „demascărilor” și a incitării la epurare nu în presa procomunistă, ci într-o publicație ca organul țărănist „Dreptatea”, care atacă virulent fie culturalii din guvernul Petru Groza, fie gazetari activi odinioară în slujba dictaturilor de dreapta. „România liberă” și „Scânteia” nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
imparțiali ai vieții noastre politice și-au impus până acum o rezervă absolută, pătrunși fiind de adevăratele sentimente naționaliste și patriotice, au hotărât editarea acestei reviste politice care va cuprinde pe lângă un program politic bine studiat, pe lângă chestiuni de actualitate, demascarea tuturor briganzilor și nulităților politice cocoțate la cârma și în fruntea instituțiilor publice. Arma noastră neîndurată față de păcătoșii zilelor de astăzi, va fi... Adevărurile”. Cele câteva articole din primele două numere ale revistei: Universitatea noastră, Școlile din Vama, Voința - o
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mai rău decât cei care au acceptat din primul moment. Studiul Secției a II-a a menționat că în cazul când acceptă, sub amenințări, ofertele N.K.V.D./G.P.U., cetățenii români „au datoria morală” să denunțe misiunea și să participe la demascarea rețelelor sovietice o dată ce au ajuns pe teritoriul național. În primul trimestru al anului 1941, interesul sovietic pentru culegerea de informații militare s-a intensificat și diversificat, mai ales pentru a afla dislocarea trupelor germane în România, numele comandanților, circulația trenurilor
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
situației politice. După 23 august 1944 conducerile instituțiilor publice au fost înlocuite, însă nimic nu prevestea «vânătoarea de vrăjitoare» care avea să urmeze. Imediat după instalarea guvernului dr. Petru Groza au început masive acțiuni propagandistice, inițiate de presa comunistă, de demascare a celor care se făceau vinovați de diferite acte antidemocratice și anticomuniste. La 11 martie 1945 au fost arestate cadre superioare din D.G.P., P.P.C. și S.S.I., la care s-au adăugat toți comisarii-șefi din București. Printre cei reținuți s-au
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
putere În perioada 1997-2000, „știu” prea bine că „ungurii vor Transilvania” În adâncul inimii lor pătimașe, așa că povestea federalizării acesteia pare a fi cusută cu o ață scandalos de vizibilă. Pentru naționaliștii extremiști, ea poate ocaziona, eventual, o campanie de „demascare” a unui pericol, de altfel prea bine cunoscut, o negare violentă a cărei funcție este, În consecință, doar aceea de a ține mereu trează vigilența națiunii și de a celebra sărbătoarea zilnică a confruntării; pentru naționaliștii moderați, care formează astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și nici chiar unor terți. Funcția lor de bază era aceea de mobilizare a conaționalilor, de subliniere și de repetare propagandistică a „adevărurilor” națiunii, menite să ofere coeziunea ideologică necesară unei acțiuni unitare la nivelul Întregii societăți. Identificarea și apoi „demascarea” inamicului național (la limită, atunci când este mai puțin prezent Într-un anumit context, chiar „inventarea” acestuia) reprezintă metode clasice de construire a discursului identitar specific secolului al XIX-lea, ca și de promovare a oricărei ideologii naționaliste. Intelectualii mai moderați
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
oficiale, ca cel al învățătoarei materne, al părintelui ca educator politic, al eroului popular educat în tipar comunist, constituind o "paraliteratură politică", ruptă de legile pieței, în care "basme ideologice" maniheiste (respectând momentele fixe ale narațiunii: încercarea, iscodirea, confruntarea, soluția, demascarea sau transfigurarea) le prezintă copiilor în mod repetitiv imaginea Edenului "multilateral dezvoltat" (Patria), administrat în mod ideal de Îngerul Salvator (Partidul) sub omnipotenta și părinteasca supraveghere a Divinității (Ceaușescu însuși), care asigură suprema armonie locală ("Părintele tuturor") și planetară ("Campion
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o formă de ridiculizare nemiloasă a unor aspecte negative din viața socială, a unor trăsături negative de caracter și a unor moravuri, respinse în numele unor valori superioare. Principala specie literară care concretizează această modalitate a comicului este satira, în care demascarea răului se realizează cu vehemență. Finalitatea acestei critici incisive este îndreptarea viciilor din viața individului sau a societății. Putem urmări evoluția speciei încă din antichitate ( când a fost ilustrată în mod magistral de Horatius, Marțial sau Juvenal) până la Boileau, Voltaire
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
jos, de-i acoperea pântecele.” O altă modalitate artistică a comicului o constituie umorul, caracterizat printr-o atitudine de simpatie și înțelegere superioară față demoravuri sau mici defecte umane, care determină un râs binevoitor. T. Vianu definește "umoristicul” drept o "demascare, dar una care ajunge să descopere o valoare înaltă sub aparențele umile sau stângace care o ascund”. Pornind de la cunoașterea omului, umorul are și o funcție moralizatoare, urmărind îndreptarea defectelor care o ascund. În literatura română, umorul este prezent în
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
trenuri/ firește că tăceam/ neavând subiect de conversație/ [...] / dar în zadar/ ai plecat, aveai un temperament vulcanic/ apoi te-am văzut tot mai rar/ desigur, erai mecanic/ și eu biată acar!” Trenurile nopții au fulgerat). Intenția primă poate fi moralistă (demascarea imposturii ori a ridicolului poetic), dar, în ansamblu, versurile au un aer carnavalesc, de comedie spumoasă a limbajului poetic provincial. Parodiile lui P. nu doar descoperă carențe, ele sesizează latențele comice ale unor structuri poetice, și de multe ori chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
acut sentiment al autoconservării și un dispreț suveran pentru tot ce nu-i aduce profit, izbutește să evadeze din lagărul socialist, devine capitalist de succes și își finanțează și fratele care continuă să creadă că lumea se poate îndrepta prin demascarea necinstei. Ca toate celelalte romane, și acesta pune irezolvabilele întrebări-cheie: „Miile de articole mi se înșirau în față ca un colaj banal, vechi, peste care mâna inutilității scria cu siguranță: ei, și? Te implici sau nu, proporția răului nu se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
de ideologie și propagandă, care, de nevoie, neavînd la dispoziție altă „tribună“, se exprima la megafonul criticii literare. Vladimir Nabokov denunță „dezmățul“ acestei critici literare „progresiste“, care „îi refuza calitatea de scriitor celui ce nu‑și dedica romanul sau povestirea demascării jandarmului sau moșierului care își biciuiește mujicii“1. Astăzi pare ciudat, dar în epocă numele lui Cernîșevski, Dobroliubov sau Pisarev erau mult mai sonore decît, să zicem, ale lui Turgheniev, Dostoievski sau Tolstoi. Nu s‑ar spune că Dostoievski nu
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
cont propriu de cercetare și investigare istorică). Din dorința de probitate științifică și onestitate factuală, autorul evită catalogarea generală a ceea ce s-a petrecut la Pitești ca fiind un „fenomen” sau „experiment”. Refuză și termenii deja consacrați de „reeducare” și „demascare”, acceptând formule permisive (permeabile) precum „acțiune” și „evenimente”. Îi respect preferința care simplifică, de fapt, perceperea ansamblului ororii de la Pitești. În schimb, opțiunea mea se desparte de cea a autorului care, din pudoare și solidaritate cu victimele (chiar dacă acestea au
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
un Nicolschi, pentru a da doar un exemplu, să fie asociat unui savant, cu atât mai mult cu cât rezultatul dorit era distrugerea fizică și morală a victimelor. Folosindu-ne de acest ultim argument, refuzăm și termenii de „reeducare” ori „demascare”, găsindu-i cât se poate de nepotriviți pentru a sugera realitățile Piteștiului. Nu e de prisos să arătăm că acești doi termeni au fost lansați de Securitate prin intermediul agresorilor. Singurele excepții în această privință le-am făcut în cazul evenimentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ușor1. După ce i-a bătut până la inconștiență, Țurcanu l-a chemat în celulă pe directorul Dumitrescu pe 10 decembrie, pentru a-i demonstra că Pătrășcanu, Blaga, Beșchea, Soroiu, Aristotel Popescu, Ghițulescu și ceilalți au cedat și vor să-și facă „demascarea”, adică să declare în scris toate informațiile pe care le-au ascuns în anchetă despre activitatea lor anticomunistă. Pătrășcanu mărturisește un episod sugestiv din această perioadă când, la sugestia lui Dumitrescu, a fost obligat să folosească sintagma „în urma discuțiilor” în loc de
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
comuniste. Directorul Dumitrescu le-a ținut un discurs celor care au intrat în cameră în această perioadă, redat de Alexandru Popa: Prin felul cum v-ați comportat până acum (se referea la participarea și conducerea de către noi a acțiunii de demascare), ați dovedit că v-ați rupt de trecut și că doriți să vă reabilitați. Veți merge într-o cameră, unde vi se vor creia alte condiții de viață. Să aveți conștiința clară că aceste condiții mai bune de viață le-
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
tentativă de a porni acțiunea își găsește impulsul, așadar, la administrație, mai precis la Biroul de Inspecții, interfața Securității în penitenciar. La sfârșitul lui martie 1951, Șleam l-a chemat încă o dată pe Pătrășcanu ca să îl anunțe că vor începe „demascările”, motiv pentru care trebuie să se gândească la cine va acționa și cine va suporta metodele, care nu vor include bătaia, ci doar amenințări, înjurături și pedepse fizice. Șleam a discutat aceste lucruri și cu Badale și Bârjoveanu, iar cei
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cei din „comitete” în camera 96. El le-a spus lui Popa, Pușcașu, Murărescu, Popescu, Popovici, Cerbu, Voin, Stoian și Șerbănescu că: De acum încolo nu mai este permisă bătaia, așa cum ați procedat până acum. Veți putea continua acțiunea de demascare în felul următor: mai întâiu vă veți informa asupra activității desfășurate de deținuții care vor fi introduși în camerele voastre și care nu este cunoscută de Securitate. Când veți socoti că ați scos dela ei totul, îi veți demasca cu
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
introduși în camerele voastre și care nu este cunoscută de Securitate. Când veți socoti că ați scos dela ei totul, îi veți demasca cu atitudinea pe care au avut-o în penitenciar și abia după aceasta le veți pune problema demascării din afară. Dacă nu vor să recunoască, le mai puteți da câte o palmă sau 2-3 bețe la fund, întrebându-i „dar cu asta cum e... dar cu cealaltă cum e”... îl mai ții noaptea în picioare și nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
va fi scos țap ispășitor și încerca să își acopere spatele lăsând instrucțiuni pentru continuarea acțiunii. După plecarea lui Popa și Țurcanu din Gherla, în decembrie 1951, la etajul III s-au schimbat gardienii, iar camerele în care aveau loc demascările au fost transformate în camere de carantină ori ateliere. Primele conflicte deschise între agresori au apărut în duba care îi transporta. Bărgăoanu, deși a fost transportat împreună cu Țurcanu și Popa la Jilava pentru anchete, s-a întors la Gherla și
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a se alătura acțiunii, a fost instruit de Țurcanu și Popa. În mai 1950 a participat la sesiunile de „reeducare” de la camera 4-spital, unde a fost primul care le-a spus celor prezenți că oriunde vor merge trebuie să aplice „demascarea”. A torturat și el la Pitești, din iunie 1950 activând la Gherla. În urma bătăilor la care a participat, au murit Vasile Dumitru, la camera 98, și Garofil Dimciu, bătut în mai multe camere. Eliberat, și-a denunțat părinții și cumnații
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
în mai 1944 de la Aiud. Închis din nou în iunie 1949, a fost dus la Oradea, iar pe 5 noiembrie, la Pitești. S-a împotrivit acțiunii, dar, din ianuarie până în mai 1950, a fost bătut și forțat să-și facă „demascarea”, așa că, din iunie, s-a alăturat acțiunii în camera 2-subsol, unde a cules informații. E acuzat de aceleași lucruri ca și ceilalți: strângere de informații, participarea la violențe și pregătirea de noi cadre pentru acțiune. El ar fi recunoscut că
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]