727 matches
-
stomac. În viața mea n-am fost atât de șocată. Nu trebuia să deschid În viața mea ușa aia. Nu trebuia să deschid În viața mea ușa aia. N-a mințit ! Făceau sex ! Dar, pe bune, ce fel de sex dement și contorsionat era ăla ? Of, ce mă enervează ! N-am știut. Niciodată n-am... Simt o mână pe umăr și scot un nou țipăt. — Emma, calmează-te ! spune Lissy. Eu sunt ! Jean-Paul a plecat. Nu sunt În stare să ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a purtat urât cu mami ! spune Jemima, cu bărbia În față. Din buzunarul ei se aude un bip. E timpul pentru baia de picioare ! În clipa În care dispare Înapoi În casă, Lissy Își dă ochii peste cap. — E complet dementă ! spune. Complet dementă. Emma, uită ideea asta cu răzbunarea pe Jack Harper. — Dar nici nu vreau să mă răzbun ! spun indignată. Cine crezi că sunt ? Oricum. Rămân cu ochii În schnapps și toată surescitarea mi se evaporă. Pe cine Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu mami ! spune Jemima, cu bărbia În față. Din buzunarul ei se aude un bip. E timpul pentru baia de picioare ! În clipa În care dispare Înapoi În casă, Lissy Își dă ochii peste cap. — E complet dementă ! spune. Complet dementă. Emma, uită ideea asta cu răzbunarea pe Jack Harper. — Dar nici nu vreau să mă răzbun ! spun indignată. Cine crezi că sunt ? Oricum. Rămân cu ochii În schnapps și toată surescitarea mi se evaporă. Pe cine Încerc să păcălesc ? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
transfer... — Panther Corporation n-are filială În Scoția, nu ? spune Lissy meditativă. Întorc capul și mă uit la ea uluită. Notează ceva, foarte concentrată, Într-un bloc notes, cu exact aceeași concentrare cu care-și rezolvă rebusurile alea ale ei demente. Văd că scrie „Glasgow“, „tranfer“ și „plan B“ și un colț al foii pe care a Încercat diverse anagrame la cuvântul Scoția. Pentru numele lui Dumnezeu. — Ce faci, Lissy ? — Mă... joc și eu, spune și i se ridică tot sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
crezi...“ Am nevoie să fiu ținută din scurt. Ca În filmele alea despre armată, unde persoanele care știu prea mult sunt eliminate imediat. Dar cum să fac să o țin din scurt pe Jemima ? Am lansat un proiectil uman Exocet dement, care zboară fâsâind prin Londra, pornit să facă prăpăd În jur, iar acum vreau să-l rechem Înapoi, dar butonul respectiv nu mai funcționează. OK. Gândește-te puțin rațional. Nu are nici un rost să te panichezi. N-o să se Întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
îmi plac tot felul de haine, dar în fața unei perechi fabuloase de pantofi mă topesc pur și simplu. Câteodată, când nu e nimeni altcineva acasă, îmi deschid dulapul și pur și simplu mă uit la toți pantofii, ca un colecționar dement. O dată chiar i‑am aliniat pe toți frumos în pat și i‑am pozat. Ceea ce poate părea cam ciudat, dar, m‑am gândit, am tone de poze cu oameni care nici măcar nu‑mi plac, așa că de ce să nu am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în minte, iar și iar. Cum am putut fi atât de tâmpită? Cum am să mai îndrăznesc vreodată să dau ochii cu cineva? Mă simt de parcă, din momentul când am ajuns la New York, aș fi fost cu un montagne russe dement. Ca o călătorie vrăjită în lumea Disney, în care, în loc să vâjâi prin spațiu, am vâjâit prin magazine, hoteluri, interviuri și mese de afaceri, înconjurată de lumini, strălucire și voci care‑mi spuneau că o să fac senzație. Iar eu n‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să fac asemenea jalnice glume! Și mai era haiosul ăla bătrân de Victor, care Îmi dădea una pe spate cum mă vedea: — Merge? Merge treaba? Asta era vorba lui și atât. — Merge? Merge treaba? * Și să recunosc că, oricât de dementă poate să pară, acum, Încă mai trăgeam nădejdea că În ultima clipă el o să se Întoarcă spre mine, să-mi strige: — Să nu uiți să-mi scrii! Să nu uiți că la anul vin Înapoi! Să nu uiți, Daniel, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
văzut la Silver acum ceva vreme? am Întrebat eu, Încercând să vorbesc cât mai cordial și mai degajat, În genul acelor oameni care Încheagă o conversație cu persoane pe care nu le cunosc. I-am zâmbit În cel mai puțin dement fel de care eram În stare. Ea mi-a Întors zâmbetul și mi-a răspuns pe un ton relaxat și amical: — Vă referiți la clubul acela de sub Underworld? Da, am fost acolo, acum vreo două sâmbete. — Așa e! am exclamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
apropie cineva urcând pe colină. Mi se pare că sunt Într-un film, ce chin: „Ei trebuie să vină...” Cu toate astea, colina e atât de calmă În noaptea asta de Început de vară. Fusese cu mult mai aventuroasă, nesigură, dementă reconstituirea pe care o Încercam, ca să păcălesc timpul și să mă țin treaz, alaltăieri seară, de la cinci la zece, stând drept, În picioare, În periscop, În timp ce, pentru a-mi pune sângele În circulație, mișcam Încet și lin picioarele, ca și cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fi Înghițită În deschizătură, nici s-o proiectezi la jumătatea câmpului cu avântul unui fundaș, ci s-o obligi să Întârzie În partea de sus, unde țintele luminoase sunt mai multe, săltând de la una la alta, Învârtindu-se dezorientată și dementă, dar din voință proprie. Iar asta o obții nu impunând lovituri bilei, ci transmițând niște vibrații cutiei portante, și asta cu blândețe, pentru ca flipper-ul să nu-și dea seama de ele și să nu clacheze. O poți face numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-mbăt și să ies urlând pe străzile Parisului. Mă opresc în fața piramidei de la Louvru și țip până vin jandarmii să mă ducă acasă cu forța. A doua zi vuiește Sorbona: iarăși s-a matolit Beligrad! Deodată ochii lui încețoșați și demenți se aprind. Mă înșfacă de antebrațe. Mâinile încep să-i urce - îmi pipăie brațele, umerii, pieptul. - Ma foi, Michel, darr ai niște mușchi terribili. Cum ți i-ai forrmat? Trragi la coarrnele plugului? Îi răspund tulburat că, din nefericire, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
asupra lor. Nerăbdătoare, o luă înainte și se pierdu pe sub copacii din parcul care înconjura Cazinoul. Ca s-o smulg din gânduri, am întrebat-o dacă nu i se păruse și ei că ursulețul avea exact privirea aceea a Zuzei, dementă și caraghioasă totodată. A întors spre mine un chip șmecher: care Zuza? Era clar, se prefăcea, altminteri nu ar fi zâmbit așa mefistofelic. You don’t fool me!, am tachinat-o cu titlul unui hit al celor de la Queen. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
capul meu, însă! Alături mi-a stat toată familia ta, care era înspăimântată de ravagiile pe care ți le provoca depresia. Trebuia să te smulg de sub feminitatea irațională, să te umplu de animus, să scot din tine toate acele organe demente. Toată frământarea aceea sexuală îți cloocotea creierii, delirai continuu. Acum însă, când, datorită ție îl vom atrage pe Leo în capcană și-i vom smulge Graalul, vom deveni veșnici și perfecți! - Mai întâi, doctore, nu uita că tu m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mână scheletică, nepunând la socoteală surplusul de falange. Ceva se desfăcea în centrul palmei, un fel de tub făcut dintr-o materie ațoasă. Sub baza palmei se afla înfășurat un mușchi. La extremitatea mușchiului, o formă, convexă, întunecată, avea aspectul dement al unui ochi. Ochiul, dacă era ochi și nu doar o excrescență vâscoasă... merita o privire mai atentă. În ciuda scârbei care-i întorcea stomacul pe dos trimise un fascicol de lumină directă pe această clocotire organică. Ochiul se mișcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lături pentru a face loc suficient pentru dezvoltarea creaturii. Pe masă și pe jos erau răspândite cioburi de veselă. Ici și colo, băltoace de sânge acopereau mâncarea, podeaua, corpul sfârtecat al lui Kane. ― Nu! Nu! Nu!... repeta Lambert, cu privirea dementă fixată pe colegul ei hăcuit, pradă isteriei. ― Ce-a fost? murmură Brett, acuzând șocul acestei tragedii. Dar ce-a fost asta? Îngrețoșat, paralizat, Parker nu făcu nici un gest de compătimire când Ripley se întoarse cu spatele pentru a voma. ― Chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
continuă mișcare, de trombon. Cred că așa arăta și sala în care Ruletistul s-a produs prima dată încărcînd revolverul cu trei cartușe. Avea acum exact atâtea șanse de a supraviețui câte posibilități de a juca ultima oară jocul acesta dement. Pentru că noua ambianță, luxul ostentativ care învelea ca o crisalidă insecta terifică a ruletei, nu făcea decât să sporească excitația spectatorilor la mirosul morții. Totul era, mai departe, cât se poate de adevărat. E drept că Ruletistul avea acum părul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
împăiate, de mărimea unui om. Câte un uriaș papagal împăiat se apleca spre noi de pe muchia unui zid, uimindu-ne cu purpura și verdele aripilor, cu azurul penelor lungi ale cozii. Ochii de sticlă ai păsărilor împăiate răsfrângeau arhitectura aceea dementă. Dând câte un colț, mereu alte piețe, alte perspective se deschideau, alte construcții ciclopice în muchii ferme se ridicau, brusc sau în trepte sau terminate cu cupole de cenușă, pline de ochii luminatoarelor, deschiși spre ceața tristă, hașurată, care ținea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spre apă. Începutul acesta solemn mă irită puțin. Nu puteam scăpa de luciditate. (Și o iubeam, Dumnezeule, cât o iubeam!) Mi se părea că va fi o scenă din romane, din baladele acelui ev mediu indian, cu dragoste legendare și demente. Purtam cu mine spaima și superstițiile unei întregi literaturi, pe care, dacă nu o cetisem, o văzusem evoluând lângă mine, în adolescență și în cei dintâi ani ai tinereții. Mă stingherea, ca pe orice civilizat (eu, care credeam că mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fugă acasă să gătească, dacă au ce, sau să spele, sau să facă temele cu ăia mici, sau alte lucruri la fel de importante, dar se iscă un scandal monstru pentru că nenorocita aia de Aura a făcut iar mizerie la dușuri, o dementă bețivă pe care nu se știe cine dracu’ a angajat-o, În primul număr de balet din actul doi au trebuit s-o Împiedice cu forța să intre În scenă, ar fi ieșit circ, pentru că abia se ținea pe picioare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe vreun șantier prin București, unde sînt aduși din toată țara muncitori calificați sau nu. Inclusiv soldați. Inclusiv elevi și studenți. Regimul n-are suficienți oameni pentru a duce la bun sfîrșit, În mare viteză, dacă se poate, viziunea arhitectonică dementă, așa că adună de unde se poate muncitori. — Cică la Casa Poporului mor săptămînal cîte doi- trei muncitori. Îi culeg spintecați din fierotanii... Știi? Alea cu care armează betonul În fundații... — Așa am auzit și eu. Cad de pe schele. Măcar de data
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cele o sută de spinări verzi, nemișcate, arată precum cadavrele carbonizate de la Hiroshima. În mai puțin de o jumătate de oră, cele o sută de spinări verzi și nemișcate arată ca niște mușuroaie peste niște morminte. Discursul răcnit, de mecanism dement, al Celui Mai Iubit Fiu al Poporului șerpuiește printre tumulii aliniați. Discursul răcnit șerpuiește și te aștepți ca o vibrație fatală a aerului să destrame acești tăciuni ale căror molecule se țin la un loc printr-un miracol. Un spectacol
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din urmă fiecare Își găsește ceva de făcut, Într-un perimetru de cel mult o jumătate de metru pătrat, șezînd pe băncuță sau valiză cu genunchii la gură. Și, oricît de tare ar zbiera la noi din televizor această realitate dementă, toți, dar absolut toți o ignoră. Toți, dar absolut toți se poartă de parcă ar fi acolo din alt motiv, poate o șezătoare militară sau, cine știe, un obicei ciudat instaurat În armată În aceste vremuri de glorie socialistă - artileriștii trebuie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Casa Poporului? Da, chiar și acolo. Un mastodont care se vede de la Unirea și de care nu Îndrăznesc să mă apropii, deși e a doua clădire din lume ca mărime și poate că ar merita; dar treaba asta, mărimea asta dementă, se plătește cu un preț sinistru - e posibil ca legendele care circulă să fie adevărate, trotuarele care Înconjoară Casa Poporului sînt patrulate de fantomele sutelor de constructori adunați cu japca să-și găsească aici sfîrșitul. Praful, dar și lumina, lumina
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ticălos de mahala dintr-un film pentru copii. Așa cum se vede din fundul magaziei de muniție, care se află la rîndul ei pe fundul unei tranșee ce traversează o biută de pămînt, profilul caporalului Porcescu pare efigia unui Împărat roman dement, proiectată pe cerul cenușiu. Are o privire Încruntată și tulbure, cîteva smocuri de păr i- au ieșit de sub bonetă și Îi stau lipite de fruntea lucioasă, aburită, chipul gușat ar putea fi efectul unei boli degenerative. S-a urcat pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]