1,019 matches
-
doi ani de la Viena, când am mers să aleg gramofoanele și piesele trebuitoare pentru înregistrare și tot ce-mi mai poate fi util pentru laboratorul de fonetică ce intenționez să-l instalez, de cum mă voi simți mai în puteri, la demisolul Universității. Nimic nu trebuie să ne împiedice să ne facem datoria. Să nu privim deci nici la dreapta, nici la stânga, să nu ne privim decât înainte, mereu înainte, drumul, ca niște cai cu apărătorile pe ochi. Chiar dacă pielea ne supurează
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
semne discrete, mutește, să nu spună, dar domnul Ialomițeanu pare că nu o vede. — Gâlci, spune domnul Ialomițeanu. Așa că să ne preparăm pentru... Te ghemuiești de frică, de frig, în scaunul înalt, cu spătar, sunteți numai voi aici, în acest demisol plin de mobilă desperecheată, un lit-de-repos, fără un picior, o măsuță de toaletă cu o gaură neagră în ovalul unde ar trebui să fie oglinda, niște foteluri puse unele peste altele, o comodă masivă care sprijină ușa ca să rămână închisă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
frică ! La chiuvetă, cu mănuși glacé în mână, domnul Ialomițeanu spală cratițele de sosuri și sânge, iar deasupra capului său tremură cuibul fumuriu de păianjen. Și, deodată, domnul Ialomițeanu strigă : — Până când, strigă, să mai tot așteptăm aici, într-un asemenea demisol incomod și friguros ? Până când va fi prea târziu, așa cum s-a întâmplat cu Margot ? — încă puțin, îi strigi tu, disperată, dar numai mici sunete gâjâite îți ies din bietul tău gât forțat. încă puțin ! Acum are să vină Niki ! Are acest
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi În capul americanului ăstuia? N-a auzit de Cortina de Fier? Se pare că nici editura n-a mai fost așa de mulțumită de calitatea muncii lui, din redactor a ajuns corector, l-au mutat În alt birou, la demisol, alături de băieții de la tipar. Situația s-a rezolvat de la sine. Nu i-a mai răspuns profesorului american. Scrisoarea n-ar fi trecut de poștă. Răspunsul lui a fost tăcerea, din care Îi vorbea profesorului american, spera el, un adevăr despre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care locuiam; eram, cum s-ar zice, în largul acelui U, așa că puteam să văd ceea ce cândva avea să fie, poate, o curte interioară. Ziduri se construiseră foarte puține, numai într-o aripă. Așa că în acea aripă, la parter, peste demisol, se putuse încropi o cameră, sau poate un apartament întreg, pentru paznic. Pe paznic, un bătrân, îl vedeam ieșind uneori în curte să umple la cișmea o găleată de apă. Când se instalase acolo, sunt sigur că nu se gândise
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ridicat de folosință, fiecare speră să se folosească de servicile sale și, în concluzie...fură. Iată în final, că aici voiam să ajung, iată de ce nenumăratele primării duc o acțiune concertată de sporire a populației de șobolani din subsoluri și demisoluri, gunoiere și alte astfel de rezervații urbane naturale. Tocmai pentru a reface starea de frică, de teamă și moralitatea nenumăraților pungași alături de care traversăm optimiști această scurtă perioadă de tranziție. Dar să nu uităm că Războiul de 100 de ani
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
totul nelalocul lui. Dar ce anume ? În privința aceasta persista misterul. Am ajuns la sediul județean al organelor de ordine. Însă nu am poposit în vreun birou de la nivelele superioare. Am coborât niște scări de beton și ne-am pomenit la demisolul clădirii, într-o incintă mirosind a jilav și aer stătut, ale cărei ferestre zăbrelite dădeau deasupra trotuarului și în care se aflau o măsuță și trei scaune. Primul care se așeză fu inculpatul. Fără permisiune. Cu voie de la sine, Tocmai
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
veceu ieșea afară - fecale și tot felul de-astea. Și Catanga era o zonă în care se spunea că poți să țipi cât vrei, nu se auzea nimic. Era, cum ar veni, un fel de demi-subsol, deci între subsol și demisol. Și asta am avut, două luni pe Catanga și restul pe Calea Victoriei, în partea asta. Eram la parchet, baie, eram rănit și ei nu se deplasau. Eram cu împușcăturile, cu astea. Ce-a zis? „Lasă-l, mă, acolo. Acolo are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ceva În șoaptă, iar Axel Rose râse. Era leit solistul de la Guns’N’Roses, avea chiar și părul lung și blond și o bandană pe cap. Dar ăsta era renumitul Paolo, care avea casă la Campodimare. Coborâră În localul de la demisol. Prin gemulețele mici se vedeau picioarele trecătorilor. Era un loc aseptic, gol, În care era o canapea, o măsuță pe care zăcea un catalog de mostre și un dulăpior din plastic și sticlă, asemănător celui din cabinetul doctorului de la Asistența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ca să mai știe de ce. E târziu. Iulia și Alexandru trec în sus pe bulevardul Carol către Biserica Armenească, merg fără să vadă, văzând fiecare altceva, imposibil altfel, fiecare altfel, de nespus, spus. Nici nu bănuiesc când trec pe lângă fereastra de la demisol că de cealaltă parte, lungit în pat, un moșneag a suflat într-un fluier de bâlci din cele care în loc să scoată sunet, scot o potecă de hârtie foșnitoare. Acum îl ia de la buze și preț de o clipă, imaginea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care o reprezentau, ambii, atunci. Și Îmbrățișarea continuă. Încet-Încet, se deplasară, În acea stare de fapt, În acea poziție ațâțătoare, către canapeaua de alături cu măsuța pe care el caligrafia, literele afișului comandat, din acea magazie, cu diferite materiale, de la demisolul clădirii vestitului liceu. Firesc. Totul, atât de firesc: și deplasarea spre canapea și Înclinarea trupurilor lor pe aceasta și cuibărirea ei, sub el, și Îndepărtarea pantalonilor lui, scurți, și a chiloților ei, din mătase, de culoare roz. Scurtul și Înfriguratul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dimineață. De altfel, prin zonă, nici taximetristul Genel nu-și saluta altfel cunoscuții, decât cu podul palmei rulat în jurul unui păhărel imaginar, pe care-l ciocnea de la distanță cu celelalte păhărele nevăzute, ridicate către el din stradă, din ganguri, din demisoluri, de la fiecare colțișor de oraș, de către spuma băutorilor profesioniști. Chiar Diavolul alesese, pentru a citi din poezia lui Cristian Popescu, în armonie cu peisajul, un fragmențel intitulat "Local familiar". Toată familia mea benchetuiește la "Local familial". Bere. Lăutari. Antren
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un amic, pentru o perioadă și se ducea la bodega din apropiere când îi venea sorocul iar de era închisă cârciuma, venea la cămin degrabă, unde nu contau orele. Doi colegi și-au găsit pe la Arcul de Triumf, într- un demisol, un apartament micuț cu toate utilitățile însă closetul dublu era descoperit ca la orice WC public. Când a trecut prima oară pe la ei, din întâmplare, unul a avut nevoie chiar atunci. Laur a prins momentul și i-a turnat apă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
să aibă mai multe capete. Bărbatul ridică palma încetișor. — Moneda de argint a doctorului fără de arginți zice că o să trăiască. Lumea lui începea acolo unde se sfârșea lumea celorlalți. Asta nu înseamnă că pândea, din spatele perdelei îngălbenite și deșirate de la demisol. Nu se ferea cu tot dinadinsul și, uneori, chiar îi plăcea lumina zilei, mai ales toamna târziu, când lumina era mierie și se îngroșa, puteai s-o aduni în căușul palmei și s-o îndeși, ca pe un bulgăre de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bărbatul își dezghioacă trupul chircit, se ridică alene și, cu mișcări precise, își îmbracă surtucul peticit, își trage o bentiță care să-i țină părul moale de o parte și de alta a frunții, apoi urcă cele câteva trepte ale demisolului, pregătit să asculte tăcerea mai largă, a străzii. Este, de fapt, o alee, mărginită de garduri joase, în spatele cărora se întind petice de curte, cu copaci răzleți și case vechi, dinainte de război, cu un cat și acoperiș țuguiat, învelit cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
război, cu un cat și acoperiș țuguiat, învelit cu țiglă. Pe vremea aceea, oamenii care își ridicau case erau înstăriți, locuințele aveau camere mari și înalte, cât să încapă candelabre bogate, și odăi pentru servitori, fie la mansardă, fie la demisol. El însuși locuia într-o asemenea odaie, primită de la primărie de unul dintre lunaticii săi predecesori și pe care o moștenise aproape din nebăgare de seamă. Pentru trecători, cei care bântuie noaptea scormonind prin gunoaie sunt oameni de care e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
primărie de unul dintre lunaticii săi predecesori și pe care o moștenise aproape din nebăgare de seamă. Pentru trecători, cei care bântuie noaptea scormonind prin gunoaie sunt oameni de care e bine să te ții departe. Își împărțise odaia de la demisol cu maestrul. Cum ceilalți locuitori ai casei le făcuseră o altă ieșire, direct în stradă, nimeni nu a stat să-i numere pe cei care intrau și ieșeau, mai ales că, din spate, umerii lor păreau la fel de gârbovi. Într-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a clintit. Așadar, trebuia să mă strecor, în lumea aceea nu puteai intra pur și simplu, cum intri într-un magazin ori într-o cafenea. La fel și ușa de la capătul celor șapte trepte care duceau într-un fel de demisol. Încăperea era întunecoasă, aș zice mult mai întunecoasă decât noaptea de-afară, căci în odaia subpământeană, cu pereții coșcoviți, ca un cavou părăsit, nu exista nicio sursă de lumină. Și, totuși, întunericul era de un fel anume, inegal, încât pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
părut curios? - De ce? Un șofer de azi poate foarte bine să știe, catehnician, o limbă străină. Putea să fie german de origine. - Primea vreodată persoane străine în casă? - Pe cât știu, nu. El locuia la așezământ, unde avea o cameră la demisol. - Vă cerea concedii din când în cînd? - În general nu. Mă lua de acasă dimineața și mă lăsaacolo unde aveam nevoie a mă duce, apoi se întorcea la garaj, la Casa de Artă, de unde venea la ora convenită spre a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a dormit acolo și a plecat dimineața, împreună cu Vlădulescu. "4 decembrie. Cioarec a venit de dimineață la Casa de Artă și a stat de vorbă vreun ceas, în garaj, cu Munteanu." "3 decembrie. Peste noapte, pe la unu, lumina electrică de la demisolul Casei de Artă, la fațadă, s-a aprins, apoi s-a stins după câteva minute. În această aripă este expoziția de instrumente militare istorice." Lung referat cu semnătură indescifrabilă (fragment): Nu încape îndoială că Mișcarea este sprijinită din umbră, cu toate că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că primește instrucții sau încuviințare asupra actului din ziua de 4 decembrie. Tot la 3 decembrie, noaptea, Gavrilcea a convocat la Vlădulescu echipa de cinci, dîndu-i desigur instrucții generale. În aceeași noapte, la ora unu, Munteanu intră în depozitul de la demisol al Casei de Artă, neglijat prin extravaganța lui (halebarde, armuri, paveze, sulițe, un tun mic de lemn etc.), și scoate pumnalul stil Renaștere (un simili pentru teatru, cumpărat din incompetență). A doua zi dimineața, Cioarec vine la garaj să dea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
escrocat. La bursa valorilor mele, cultivarea precauției mefiente și grija de a nu fi păcălit ("calul" care e mereu în pericol de a-mi fi furat este însăși luciditatea mea) tind periodic să devină virtuți supreme. De aici senzația că demisolul ființei mele este locuit de un d'Artagnan melancolic, adică de o natură infantilă, ludică și combativă, pe care a fost altoit spiritul bănuitor, acru și dezabuzat al unui Hamlet fără proiecte și fără speranțe. Din cauza aceasta, așezarea mea în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
guvernul scării, doar cu oameni pe care-i cunosc eu că nu mișcă în front, iar prim ministru a fost desemnat domul Emil Trosc, de la trei, care l-a surclasat la înălțime și număr de litere pe Emanuel Bec de la demisol. Numai că Licuriciul cel mare, SUA mi-a trimis drept cadou de învestire în funcție, una bucată criză economică majoră, cu buletin de calitate în regulă, fără să-mi trimită și cartea tehnică de gestionare eficientă. Drept urmare am fost nevoit
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în spații pentru o "Școală de meserii". Din anul 1898, începe amenajarea "Ospiciului de alienați" și cu această ocazie vechile clădiri sunt dărâmate. S-a păstrat până în zilele noastre o singură clădire autentică și reprezentativă pentru fostul seminar, cu un demisol și parter destul de spațioase, dar jalnică în ceea ce privește structura de rezistență, forma estetică exterioară și interioară, precum și o degradare extremă a acoperișului. Ea este situată în partea de sud-vest a spitalului, în imediata vecinătate a clinicii actuale "Postcura", parcă rugându-ne
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
luni, iar În primele două Încercase doar să facă totul locuibil: un tavan provizoriu din lemn impermeabilizat pe acoperișul turnului, ziduri Întărite cu bârne din beton, obloane la ferestre și scurgerea conductei care ieșea din latrina săpată În stâncă, un demisol Îngust care ducea pe faleză. Afară, avea și un butoi cu apă, instalat pe un suport din plăci de lemn și uralit, pe care Îl folosea și ca duș, și ca garaj al motocicletei de teren cu care cobora săptămânal
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]