1,351 matches
-
trezește în auditoriu un simțământ de respect și supunere reținută, asigurându-i pe cei hăituiți de obsesia succesului că, dacă urmează pașii prescriși de el, visele pot deveni realitate. Percepuți - sau, mai degrabă, tânjind a fi percepuți - un fel de demiurgi ai structurilor organizaționale, acești artizani ai psihicului uman se laudă că ar fi capabili să revitalizeze chiar și sictirul corporatistului față de un job prost plătit inculcându-i o filozofie aptă să îi redea plăcerea de a lucra într-un mediu
În pelerinaj la Arsenie Boca al corporatiștilor () [Corola-blog/BlogPost/338409_a_339738]
-
bine așa. Dacă totul, peste noapte, ar deveni realitate, oare ce pupăza aș mai avea de făcut? Firește, cu cât cantitatea de imprevizibil este mai mare, cu atât mai mult uit că sunt supus deșertăciunii, aleatoriului universal pus pe șotii, demiurgului cel rău (cum veridic declară Cioran)...! Uite, stau de vorbă cu mama, în fața casei durate de ea și de tata, la umbra gutuiului vechi și scârțâitor din toate balamalele lui de lemn, din toate păsările sale des/cântătoare de acolo
Cea mai bună dulceaţă de gutui din lume () [Corola-blog/BlogPost/340003_a_341332]
-
-l apuce Sfintele Paști cu foarfecul pe deal. Și are de înfipt și haragii. Și nici măcar nu-s pregătiți. N-are de unde să-i mai taie și pe ăștia. Dar vede el ce face. Că nu degeaba i-a dat Demiurgul ditamai IQ!... Iată, meditând și căutând variante optime de rezolvare a cestor frumoase (și costisitoare) munci de primăvară, ajunge la locul faptei! Bineînțeles, pune în practică “soluția” de scoatere a măgarului în afara lăcomiei! Cum? Foarte simplu: nu-l mai leagă
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
s-au răstălmăcit, reeditat, interpretat, modificat, aplicat etc. .... ar rezulta un munte de aur. Cohorte de epigoni, detractori, exegeți, admiratori, cârcotași manipulanți de sentimente, de oameni și de nație au mâncat și continuă să se hrănească din ce a creat “demiurgul“. Și când te gândești că s-a stins într-un ospiciu, iar în viața de toate zilele își drămuia cu grija paralele să-i ajungă măcar de tutun și de un surtuc mai ca lumea, te ia lehametea. Dar parcă
Toate-s vechi și nouă toate! () [Corola-blog/BlogPost/339991_a_341320]
-
alte păduri, și El scapă de remușcări! Ar putea să dea cu Calea Lactee de Pământ? Ar putea, însă bietul Pământ, mititelul, abia de mai suflă sub presiunea Tartorilor de Apus și de Răsărit, și asta-i mai trebuie Acum, când Demiurgul încă mai speră, încă mai crede, încă nu și-a luat tălpășița, încă n-a tulit-o în altă „locație”, încă nu s-a pus pe „socializat” cu alt fel de „oameni” și încă n-a intrat pe „facebook”-(ul
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
tehnică prozaica cu materiale verbale obișnuite, persiflându-le, cenzurându-si permanent emoția lirica. O inteligență poetica mobilă și o afectivitate delicată se rotesc în poezia să pe orbite fin echilibrate, împrejurul nucleului emoțional. Metaforă poeziei Shakespeare e aceea a unui demiurg, zidește, desăvârșește o lume, fiind însăși creațiunea: Shakespeare a reat lumea în șapte zile. În prima zi a făcut cerul, munții și prăpastiile sufletești. În a doua a făcut râurile, marile, oceanele Și celelalte sentimente- Și le-a sat lui
Marin Sorescu – ironistul singur printre poeți. Ion R. Popa: Profesorul Ion Ionescu a scris un interesant articol despre Marin Sorescu () [Corola-blog/BlogPost/339339_a_340668]
-
isteț și șăgalnic, sau mai degrabă Hiperion însuși când se adresează aceleeași Cătălină?: O, vin odorul meu nespus, Și lumea ta o lasă; O, vin în părul tău bălai S-anin cununi de stele... Și limbajul lui Hiperion, când cere Demiurgului „o oară de iubire”, în schimbul nemuririi, este același limbaj pătimaș și solemn hieratic. Demiurgul vorbește și el în stilul poeziilor gnomice și satirice, ca al Glossei, spre exemplu: Tu vreai un om să te socoți, Cu ei să te asemenea
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
vin odorul meu nespus, Și lumea ta o lasă; O, vin în părul tău bălai S-anin cununi de stele... Și limbajul lui Hiperion, când cere Demiurgului „o oară de iubire”, în schimbul nemuririi, este același limbaj pătimaș și solemn hieratic. Demiurgul vorbește și el în stilul poeziilor gnomice și satirice, ca al Glossei, spre exemplu: Tu vreai un om să te socoți, Cu ei să te asemenea? Dar piară oamenii cu toți S-or naște iarăși oameni. Ei au doar stele
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
Cu ei să te asemenea? Dar piară oamenii cu toți S-or naște iarăși oameni. Ei au doar stele cu noroc Și prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, Și nu cunoaștem moarte. În viziunea lui Eminescu, Demiurgul, situat în vârful arhitecturii poemului, simbolizează proiecția filozofică a întregii fabulații din operă. El nu are chip, este aspațial, iar spiritul său, ieșind în afara timpului, se află într-un vid cosmogonic, unde „ vremea-ncearcă în zadar/ Din goluri a se
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
despre poet? A identifica pe poet cu Hiperion este greșit. El este și Hiperion și Cătălina, dar și Cătălin în diferite ipostaze (N. Manolescu). Lucefărul, astru ce simbolizează Spiritul pur, destinat a se întrupa în geniu, va fi convins de Demiurg să rămână pe cerul etern, nu să coboare pe pământ în banalul existenței umane. Confruntarea lui Hiperion cu Demiurgul este dramatică. El pare un fulger neîntrerupt: „El zboară gând purtat de dor,/ Pân ’ piere totul-totul...// Nu e nimic și totuși
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
în diferite ipostaze (N. Manolescu). Lucefărul, astru ce simbolizează Spiritul pur, destinat a se întrupa în geniu, va fi convins de Demiurg să rămână pe cerul etern, nu să coboare pe pământ în banalul existenței umane. Confruntarea lui Hiperion cu Demiurgul este dramatică. El pare un fulger neîntrerupt: „El zboară gând purtat de dor,/ Pân ’ piere totul-totul...// Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe, / E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe.” Structura poemului în cele patru tablouri
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
sa, replicile dintre el și Cătălina doar se aud, atmosfera este rece, glacială, iar limbajul este sentențios, având valori gnomice. Luceafărul se proiectează ca un uriaș ale cărui aripi creșteau în cer, străbătând ca un fulger printer luminile stelelor. Acum Demiurgul îi dă sentința definitivă, nu-l poate dezlega, “căci moarte nu se poate”. Nici Hiperion, nici Cătălina nu pot renunța la propriul destin, neputându-se sustrage condiției lor. Tabloul al patrulea evocă scena de dragoste, de fericire, a împlinirii prin
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
că va scăpa de sub control, gata să provoace, iremediabil, catastrofă - o apocalipsa rusească. Dramă lui Persikov este, la rigoare, similară cu a oricărui om sau a oricărui zeu care produce o schimbare de destin. Bun-venit în viață și în moartea demiurgului! În dramă lui Persikov se gaseste, condensata, soarta dintotdeauna și de pretutindeni a revoluționarului, fie și fără voie. Profesorul nu-și dorește „rază vieții”, dar ea îi va aduce, bineînțeles, inevitabil, sfârșitul. Schimbare de destin. Haosul se produce dintr-o
Mihail Bulgakov: Ouăle fatale. Diavoliada. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339450_a_340779]
-
ales în poezia Belșug, despre care Tudor Vianu nota: „este cea mai măreață odă ridicată vreodată țăranului român“. Titlul poeziei sugerează nu atât bunurile mteriale, cât mai ales bucuriile spirituale, ca rezultat al muncii plugarului. De aceea, țăranul este chiar Demiurg: pe de o parte, el duce către cer brazda pornită în țară de la vatră, iar pe de altă parte, el este Dumnezeul căruia „îi vezi lăsată umbra printre boi“. Imaginea țăranului răzvrătit, precum Pătru al Catrincii sau Dumitru din Răzvrătitul
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
poate ajunge. Lucian Blaga va adânci această idee, evidențiind cenzura transcendentale, instituită de Marele Anonim. Blaga apelează la cunoașterea luciferică, adică la cunoașterea poetică, nu la cea rațională. În poezia „Incertitudine“, cu care se încheie Cuvinte potrivite, exprimă calitatea de Demiurg a poetului: „Genele lui Dumnezeu / Cad în călimarul meu“. În sfârșit, ideea că poezia înseamnă, în același timp, și „slovă de foc“ și „slovă făurită“ este o idee care se degajă din întreaga operă argheziană. Marea poezie argheziană stă în
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
ceea ce am creat - de viața pe care o trăim conectați la o realitate alternativă. Nu trăim în România. Nu trăim nici măcar pe Pământ. Trăim într-o lume binară, pe care o modelăm după chipul și asemănarea noastră. Ne erijăm în Demiurgi și încremenim în fața propriei creații, minunându-ne de perfecțiunea ei, contemplându-i calitățile alese. Ne dezicem de propriile corpuri în care locuim doar parțial - atât cât este necesar pentru a asigura supraviețuirea lor. Iar Speranța, cea care nu vrea să
Democrația se poate pierde prin neprezentare () [Corola-blog/BlogPost/339096_a_340425]
-
inimii ca amintiri de neuitat: „Copilărie. Album despre întâmplări cu gropițe-n obraji” (p.45). Asemenea poezie ne mângâie sufletul cu iubire, ca o rugăciune pentru Dumnezeu ! Într-un psalm de o vibrație deosebită, poetul închină o patetică rugă chiar Demiurgului, pe care îl consideră protectorul său luminat în nobila acțiune de creație: „Doamne, fă-mă dor de frunză, / ca să mă reazim de gândul copacului / retras în ploaia din pleoape”(Rugăciune, p.21). Dorul de frunză, în comuniune cu dorul „de
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
Valentina Becart îl contrazice și ne demonstrează că știe cum se construiește, cu migală și talent, o poezie bună (chiar dacă nu genială), o poezie a cărei emoție artistică te transpune în lumea feerică a credinței în frumos, în diafan, în Demiurgul cuvintelor pastelate și sărutate de îngeri: Lasă-mi în suflet/ parfumul tău văratec/ și cerul aprins de-atâtea cuvinte.../ timpul își pune broboadă de seară/ cu fiecare liniște/ vânată/ și fereastră cu storurile trase.../ așteptarea mea/-e cântec de dor-
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
calități (n. mea:„intuiție și putere de sinteză ideatică” credibile, „serenitate olimpiană și inteligență apollinică a actului critic”), precum înaintașii săi celebri, întru Spiritul Critic Românesc ? etc. -atunci n-are cum un biet recenzent să facă mai mult decât autorul-„demiurgul”! Și, totuși, rămâne o ultimă întrebare (posibil de pus, în acest spațiu editorial restrâns): pe când deschiderea maximă a aripilor, pentru ZBORUL unei Istorii Oneste, Naționale și Credibile, a Literaturii Române? Pentru că biata noastră literatură, din istoria imediată (atât de bogat
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
eminescian, avem puterea să ne trezim, să stăm treji, întru mântuirea Neamului nostru Eminescian? * * * 2-BOTEZUL CU POEZIE (FOC ȘI APĂ) Se pare că Eminescu începe prin a accepta teoria gnosticilor , despre deosebire între a) Dumnezeul Suprem și răscumpărător și b) Demiurgul cel Rău (în Demonism - Ormuzd fals), care a săvârșit Creația (“Cosmosul este, ca urmare a căderii omului, dominat de rău, dar răscumpărarea este o a doua Creație și lumea își va redobândi desăvârșirea originară” - cf. M. Eliade, op. cit.). În Memento
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
sau (I-167) “buciumul sună cu jale” (pe deal, unde-i Axa Lumii - Salcâmul cosmic). Starea de excepție a plânsului este ouroboros-ul psihic: nuntirea urii cu amorul (cele două stări primare ale Focului, în așteptarea Apei, care să introducă Râul Demiurg - stare de continuitate). Rezultă plânsul interior-cosmic, disperarea-vehemență paroxistică, prin care se produce stingerea eternă: (I-91) “... ura cea mai crudă mi s-ar părea amor... / Poate-oi uita durerea și voi putea să mor... Și-n stingerea eternă dispar fără de
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
morții îl transformă pe Războinic în Poet inspirat, în șaman-profet, înțelept vizionar. La Eminescu, spre exemplu, bătălia-Ritual de la Rovine (Scrisoarea III), unde ridicarea din Rovină-Mlaștină se face în etape (logos-ul decrepit este înlocuit de Creanga de Aur și Râul Demiurg, “râul, ramul” - de Zidul-Munte; apar luminile-comete (capete pletoase, coifuri lucitoare) din zona sacră-codru; roiul, ca explozie a Stupului Divin, din care ies flăcările Focului Sacru-Albine: lănci, arcuri, nouri de aramă - se stârnește Vârtejul-vijelie, prinzând, în mijloc, Leul Solar care turbează
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Eminescu a pus în lacrimile mele nostalgia, visul și iubirea. Mi-a dat fiorul unicei clipe ce naște în versuri nemurirea. E un tainic demiurg de stele, Luceafăr în galaxia de poeme. Doar Eminescu-i poetul nepereche flacăra ce arde în pieptul de român, poezia sa în rime nu e deloc veche cum spune acum orice nebun... El a ars intens pe altarul strămoșesc prin
DOAR EMINESCU de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341920_a_343249]
-
frumusețe, vorbesc degajat și spun mult. Avem de-a face cu o înțeleaptă înțelegere a vieții, trăită nu fără drame și tragedii, dar pe fondul unui puternic crez optimist care, alături de un talent viguros, îi dau pictoriței o superioritate de demiurg, o minunată putere de a recrea lumea, după legi secrete și specifice; o lume înălțătoare și derizorie și sfântă pentrucă există, sfântă pentru că se trece. Vizitând-o pe internet, văzându-i creația din cea de-a doua viață, amintindu-mi
CONCERTUL CULORILOR de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342577_a_343906]
-
eu, poet de când mă știu Nu pot să tac, iar dracul mi-e prieten Te cânt, iubito, joc trandafiriu E orice cânt, petalelor le semeni La fel ești de suavă, trecătoare Doar rimele rămân, pe veci, dacă rămân, Le sunt demiurg, pe frumusețea ta stăpân. Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 102 In taină încercăm să ne iubim Deși, se spune, taina este leagăn Noi nu am fost heruvii, heruvimi De taină, Doamne, mă dezleagă Eu pot să scriu în taină, suferind
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]