449 matches
-
Mortimer devin unica pavăză ce stă în calea cuceritorilor tenebroși. În egală măsură, cele două ficțiuni evocate plasează în centrul lor efigia modernă a savantului nebun : în prelungirea unui complex romantic al lui Victor Frankenstein, acesta este marcat de ambiția demiurgică a zidirii unei noi lumi prin recursul la forțele unei tehnologii întoarse împotriva omenirii înseși. Știința este, pentru acești descendenți ai personajelor întunecate verniene, o prelungire a propriei lor ambiții ilimitate. Invențiile sunt mobilizate în acest joc de șah malefic
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
căutărilor. Ființă rimbaldiană, ființă marină, ființă amfibie și marginală, Corto se pregătește pentru o altă aventură, așteptând a fi scrisă. Corto este o făptură ce poate exista, în libertate, doar dacă un vis este creat de cel care are darul demiurgic al genezei. Vitalitatea lui Corto este vitalitatea acestei imagi nații ce se hrănește din sedimentările milenare ale tradiției și fanteziei. El, Corto, trăiește în acest univers-monadă pe care Pratt, jucăuș-melancolicul demiurg, îl naște cu finețea unui păpușar italian. Urmându-l
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fiecare cititor își compune propria variantă de final, sfârșitul propriu-zis putând fi amânat sine die. Ca atare, cititorul dobândește un rol de „recreator“, situat fiind practic la aceeași altitudine cu naratorul. Autorul, pe de altă parte, își pierde astfel „autoritatea“ demiurgică sau, pentru a face posibilă noua economie romanescă, renunță la ea de bunăvoie. Să mai spunem, tot în perspectivă inversă, câteva cuvinte și despre alt text teoretic ulterior datei la care a fost publicat Ceață și în care Unamuno își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
infirmieră, mai mult sau mai puțin curate de cenușă, dar fără binefacerea suplimentară a suflului vital. Nimeni nu era acolo să-l întrebe pe olar motivele diferenței de tratament, determinate, la prima vedere, de diferența de sex, doar dacă intervenția demiurgică nu se explică prin simplul fapt că figura infirmierei a ieșit prima din groapă, mereu, de când e lumea lume, așa s-a întâmplat, creatorii s-au plictisit de creație de îndată ce n-a mai fost o noutate. Amintindu-ne, totuși, complexele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
atît de explicit. Arta, ne sugerează Pygmalion, a pornit din punctul unde a apărut insatisfacția față de zei. În formele ei cele mai pline de umilință se ascundea o revoltă. De fapt, e supremul ei orgoliu, acela de a rîvni puteri demiurgice, recunoscînd eșecul ideii de Dumnezeu și recreînd lumea ca să-i corecteze erorile sau să le evite. Căci gestul lui Pygmalion nu lasă loc la Îndoieli. El aspiră să-și făurească o lume a sa, ideală, În care să se mute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
nu de esențe. Astfel, pentru conștiința transmundană a ființei umane s-a deschis un orizont infinit al imaginarului. Imaginația, "regina facultăților", cum au privit-o Kant și Baudelaire, este expresia cea mai înaltă a conștiinței umane, care constituie un miracol demiurgic: deși omul este un produs al acestei lumi, conștiința omului o judecă axiologic, o găsește minusvalorică și încearcă să o înlocuiască cu alta superioară. Dintru început, a revenit poeziei gânditoare, această demiurgie, în care sensibilitatea și reflecția se îmbină indisolubil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
reluate în istoria filozofiei, poetul este demiurg el creează adevăruri eterne, care nu au fost niciodată și nu ar fi existat dacă nu era un anumit poet. Filozofia pură, teoretică, este explorare gnoseologică, sau instituie normative practice. Poezia gânditoare este demiurgică: întemeietoare de suflete și de noi lumi pentru cei cu vocația zborului, scrie Eminescu în postuma Aducând cântări mulțime: Da, la voi se-ndreaptă cartea-mi,/ La voi inimi cu arìpe./ Ah, lăsați ca să vă ducă/ Pe-altă lume-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prin perfecțiunea creației sale, omul rivalizează cu zeii. Pentru că înfăptuiește un model de absolut pe plan cosmic. Bucuria poeziei Bucuria poetului cunoaște două hipostaze: bucuria vieții, ca șansă existențială unică în istoria eternității, și bucuria creației, ca încercare de nouă, demiurgică, naștere a lumii. Celebrarea bucuriei de a trăi Dacă Heraclit, Leopardi, Trakl, Ungaretti, Bacovia au considerat viața o moarte conștientă de sine, în plan universal cei mai mulți poeți au glorificat existența, poezia constituind o liturghie care oficiază celebrarea ei ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a izbutit, Atunci binevenită fii, pace a umbrelor! Mulțumit sunt, chiar dacă al strunelor viers Nu mă va însoți-n adâncuri; odată, o singură dată Voi fi trăit ca zeii, și n-am râvnit mai mult. Este exprimată paradigmatic bucuria puterii demiurgice de a crea din nou lumea și omul la modul ideal. Pentru că, adăuga Hölderlin, "Din Dumnezeu iese opera mea". De aceea menirea verbului poetic este să numească nu numai lucrurile, și a schimba astfel poetic lumea, dar și pe zei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
icoană ideală. Este un act de iubire. Nu ne putem apropia de celălalt, nu ne putem bucura deplin de viață lumii decât prin această transpunere care constituie însuși modul nostru de a fi și acționa. Mitul Mitul constituie o modalitate demiurgică a omului de a se elibera de realul comun și de a-i da forme și însușiri supuse voinței imaginarului său, întrecând astfel natura. Mitologia greacă a constituit și constituie încă un izvor de nesecătuit pentru cultura universală și, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
operație mistică“ a acestuia. Alchimia e o terapeutică, în timp ce magia e o tehnică. Alchimia creează un instrument pentru perfecționarea de sine, magia creează instrumente de stăpânire a realității înconjurătoare. Alchimia se situează pe o poziție transcendentalistă, pe când magia, pe una demiurgică. Aceste precizări nu se găsesc la Underhill în expunerea tipului sfântului și nu am reușit să le identificăm nici în alte părți ale cărții unde e vorba despre alchimie. Cât despre „perspectiva psihanalitică“ - atât de desăvârșit absentă -, pe care o
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
o epocă a uniformizării și a unei excesive tehnicizări, pregătirea lingvistică și comunicativă reprezintă șansa pe care profesorul cel de limba și literatura română, în special o poate da tânărului, de a-și reconsidera atitudinea față de cuvânt și față de „virtuțile demiurgice” ale acestuia, față de comunicarea reală ca alternativă la cea virtuală. Pe de altă parte, preocuparea profesorilor de limba și literatura română de a le oferi elevilor prilejul de a se manifesta creativ, continuă să se materializeze, an de an, în
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
o dată pe zi mi-l pârlesc, aprinzând țigara de pe ochiul aragazului. Mă trezesc că s-a făcut noapte, cum se înnoptează tot mai repede pe măsură ce înaintăm spre iarnă. Scaunul în care mă las sfârșit pe spătar, pentru a dobândi perspectiva demiurgică asupra colii scrise, a pierdut de mult mirosul crinilor din camera bună de la Brașov, unde scaunele astea le-am apucat de copil, în jurul unei mese dominat de crinii regali. Evadasem de la un film cu Napoleon (ultrapsihologizat după gustul meu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a dezlegat-o și pentru care este vânat? Nu cumva a avut revelația că nici măcar Tatăl și Stăpânul Lui nu este Dumnezeu cel ultim și infailibil, ci tot o verigă din lanțul vertical al unor divinități suprapuse Într-o ierarhie demiurgică fără sfârșit? Nu cred că vom avea vreodată răspuns la această Întrebare, dar dacă lucrurile stau, Într-adevăr, În acest chip, toate speranțele oamenilor Într-o oricât de Îndepărtată izbăvire sunt deșarte, ca viața lumii Însăși. Căci nimeni și nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Cartea lui Moise). El vrea „să facă” ceva și să planteze acel ceva Într-un spațiu inițial gol. Este evident că elementul fundamental al construcției cosmice despre care vorbește Biblia Îl constituie Pământul. Terra este scopul ultim și adevărat al demiurgicei organizări de șantier. Dovadă faptul că stelele, soarele și luna (luminătorul cel mare, de zi, și cel mic, de noapte) nu sunt văzute ca elemente de sine stătătoare ale Universului, ci, mai degrabă, ca pandante cu rol funcțional explicit ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
diferență este între faimosul doctor Mengele și acest pastor „cosmic“, care prin optimismul lui științific nu face decât să-și mascheze neputința de a pătrunde sau accepta durerea, suferința, mila? Mai bine te întorci către opera senină și fără pretenții demiurgice a nebunilor, la Papus, de pildă, care, în Tratatul lui despre științele oculte, scrie că spiritiștii vorbesc de fapt cu „globulele de sânge ale universului“ (p. 373). „Ce anume ne garantează faptul că activitatea celulelor cerebrale corespunde în vreun fel
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
bucuri un om și superi douăzeci. Banul a făcut din noi o planetă de strigoi agitați. Pentru VIP-urile de astăzi, adulterul a ajuns un important prilej de publicitate. Cedările morale se transformă, de regulă, în bumerang. Fără puțin orgoliu demiurgic, creatorul de artă este un ratat. În viață, te poate salva farmecul. Dar și cinismul. Dușmanii de moarte ai artiștilor sunt invidia și resentimentele. Mediocritate înseamnă idei cu platfus. Când dialogul devine bârfă, lasă un gust acru de șampanie răsuflată
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
confirmări reale de existență paralelă În ființă și În neființă sau poate În planul biologicului irezistibila chemare de a fi bărbat și femeie În același timp - imperativul unei celule bătrîne pulsînd uneori În paleoencefal, o reminiscență androgină aspirînd la statutul demiurgic - sau mult mai puțin: regretul de a nu putea trăi concomitent și palpabil În spațiul real și În cel visat, În timpul real și În cel visat. Așa cum sînt eu acum cu un subconștient timorat de atîta dat peste bot, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Fântână ești / o, deschide-te gurii mele! Și ochilor, pajiște... Trăită dincolo de efemer, de carnal, iubirea aceasta este esență pentru suflet, de fapt, chintesență a închipuirii, pe care eul liric o imploră: respiră-mă: ca pasărea voi cânta, simțind forța demiurgică a acesteia: Precum pasărea voi cânta, ca iarba voi crește / mă voi risipi ca ploile, ca soarele voi lumina / asemenea pământului roditor voi fi / ca un descântec mă voi subția: mireasmă... Poemele lui Radu Cârneci pot fi citite și ca
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Dar, altoind pe filonul folcloric românesc credințe, mituri universale, de pildă cel al lui Pygmalion (cioplitorul de statui), poetul poate să sublinieze și alte motive sau teme pe care le aduce în creațiile lui, așa cum e dragostea, cu puterea ei demiurgică, în stare să transforme banalul, lutul, pământul, în forță atoatecreatoare, fiindcă Ți-am dezvăluit tot harul și dezlănțuit nectarul / de-ai aflat și tu că ești lucru sfânt, iar nu pământ/ ... / însă iată, s-a vădit că atoatecreatorul erai tu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu origine africană amintit, revendicându-se de la partea durabilă a acesteia, își expune, în continuare, programul: Eu unul nu mă mai căznesc să pun ordine. / Când ziduri vor cădea în ruină, voi fi cel mai drept. Și, legat de condiția demiurgică a artistului, el proclamă: Ești o lume ce-ncepe, fiind însă Înconjurat de fuioare de fum și își îndeamnă „ucenicul” să accepte sacrificiul (Fii ucis!), fiindcă numai așa poate avea garanția regenerării, prin eliberarea de jumătatea asemenea celorlalți. Poezia Simonei-Grazia
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de poezie în trupul tău ascunzi...; odor de soi) și, în consecință, trebuie ocrotită într-un regat de ceară. În acest context, e prezentă și reiterarea sacrificiului christic, dar aluziv, amplificând, de asemenea, imaginea iubirii ca sentiment nepereche, cu obârșie demiurgică: Culorile de fulgere se aprind / Curgând pe noi prin cuiele de miere...; De cât am mers cu spinii toți în rană / Zăpezile sunt roșii de atâta coborât...; ...se odihnește fulgeru-n granit / Adumbrind răpita spinilor coroană. Legată de dragoste este și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care dă seama de stările de suflet ale insului, indiferent de epoca în care trăiește. Mai mult, se poate afirma, fără niciun fel de exagerare, că poeta susține, prin creațiile ei, adevărul formulat de M. Eminescu în Epigonii, cu privire la statutul demiurgic al artei, dat de posibilitatea ei de a înnobila realitatea, fiind strai de purpură și aur peste țărâna cea grea. În ce privește delirul, din titlul volumului, acesta, sugerează o atitudine dionisiacă, iar, prin prezența în contiguitatea curcubeului, dar și în relație
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
eul liric aspiră să-i sărute ochii, din Pasărea care mă bea. Ca orice artist al cuvântului, poeta exploatează forța de sugestie a acestuia. Astfel, termeni din câmpul semantic al iernii („zăpada”, „ninsoarea”, „a ninge” etc.) dezvăluie conotații ale forței demiurgice a sentimentului suprem, ale puterii acestuia de a transfigura lumea: ninsoarea, de exemplu, e roșie, fecundă: Ninge cu focuri prin roșii zăpezi / numele tău înflorește, fiindcă Peste cuvintele noastreaburind / iarna de patimă este!... Peisajul hibernal însă se reduce la efemerele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
inconștiență, ale cărei semne pot fi aerul pur și simplu (Se-ngreunează aeru-n otravă) ori spinii lumii treaptă în pierzare, și a se implica în remodelarea ei după chipul și asemănarea gândului său, fiindcă fapta poetului e, după cum se știe, demiurgică. Cețurile, ninsorile gerul, de afară ori din sânge, fac, de asemenea, parte din fenomenele des amintite ale atmosferei din poezia lui Horia Zilieru, a căror prezență poate fi pusă, în egală măsură, pe seama romantismului, a simbolismului și a parnasianismului. Nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]