449 matches
-
frați, pentru a încheia cu fine considerații critice având ca reper Inorogul cantemirian și ciobanul mioritic. Analiza propriu-zisă a operei este rezervată capitolelor Paideuma, Elementele și Duminica Mare, încheierea făcându-se printr-un sumar Final de poetică. Theodor Codreanu aspiră demiurgic să epuizeze subiectul, așa încât pune în relație o sumedenie de informații de toate felurile, de la cele importante și revelatoare până la detaliile anecdotice. Doi ani la rând (1946-1947) poetul s-a alimentat doar cu știr și lobodă; alți trei ani de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
instanță o concepție utopică despre lume prin sacrificarea unor destine umane concrete, a milioane și milioane de oameni vii. În acest sens, pornind de la experiența statului sovietic, iese în evidență concluzia că nu orice revoluție finalizează în evoluție, iar orgoliul "demiurgic" poate lesne degenera în unul luciferic. "Halucinanta demiurgie" (expresia lui Th. Codreanu) este sugerată de Sorin Alexandrescu, exegetul care crede că "însemnătatea celor patru (adică a criticilor T. Maiorescu, E. Lovinescu, G. Călinescu și N. Manolescu, n.a.) este enormă. Ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poate lesne degenera în unul luciferic. "Halucinanta demiurgie" (expresia lui Th. Codreanu) este sugerată de Sorin Alexandrescu, exegetul care crede că "însemnătatea celor patru (adică a criticilor T. Maiorescu, E. Lovinescu, G. Călinescu și N. Manolescu, n.a.) este enormă. Ceva demiurgic...". Tentația "demiurgică" în esența ei este, de fapt, unul dintre catalizatorii actului creativ, dar atunci când "creația" este supusă totalmente unei ideologii, ea poate lesne să se transforme într-o acțiune distructivă. Faptul că în lucrarea manolesciană literatura română din Basarabia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
degenera în unul luciferic. "Halucinanta demiurgie" (expresia lui Th. Codreanu) este sugerată de Sorin Alexandrescu, exegetul care crede că "însemnătatea celor patru (adică a criticilor T. Maiorescu, E. Lovinescu, G. Călinescu și N. Manolescu, n.a.) este enormă. Ceva demiurgic...". Tentația "demiurgică" în esența ei este, de fapt, unul dintre catalizatorii actului creativ, dar atunci când "creația" este supusă totalmente unei ideologii, ea poate lesne să se transforme într-o acțiune distructivă. Faptul că în lucrarea manolesciană literatura română din Basarabia lipsește cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pot permite. Au, de partea lor, toate îndreptățirile. Pot impune direcții de opinie, pot dirija intriga politică, pot fraieri pe proști, pot grădinări destine. Și, din păcate, li se îngăduie s-o facă. Comportamentul lor capătă, cu timpul, o tentă demiurgică. Ambianța imediată devine neîncăpătoare pentru eul lor dilatat până la nebuloasă. „Modelul“ lor existențial este ceea ce li se pare a fi un soi de boierie nonșalantă. Aspiră la „sublimități“, cum râvnește arendașul la statura stăpânului. Sunt - vor să fie - „domni“, adică
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
că Într’o Natură complexă și nu doar imanentă, “toate sunt legate de toate”. Viața e frumoasă, dar Natura e mai mult: e minunată. Și nu așteaptă decât s’o Înțelegem Înainte de a Încerca a o „corecta“, Într’o pornire demiurgică, când de fapt nu putem fi decât actorii unor Mistere, cei mai mulți nici Încercând a le pătrunde sensurile ascunse. „Radioalmanah“, 20 septembrie 1997, ora 17,24 17. Viața Înseamnă libertatea tuturor Suntem Încântați, oricare dintre noi, de acrobațiile unei veverițe ori
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
află cu toții în eternitate, în jalea ei infinită 304, lucru care-i unește și-i singularizează pe vecie, iar peste toate există obsesia primordialului, a elementarului, obsesie care înseamnă în bună parte dorul de haos, de somnul originar, de plânsul demiurgic 305. Corolarul sublimărilor eminesciene este, neîndoielnic, insula lui Euthanasius. Izolată prin definiție de lume, ea este metafora sublimată a visului poetic și, în esență, reprezintă locul pietrei din centrul cercurilor concentice ale apei. Dacă se face o comparație între starea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de haina deșertăciunei 319. Integrarea celor doi îndrăgostiți în natura edenică a insulei, prin gestul simbolic al dezbrăcării, oferă prilejul unei contemplații estetice de netăgăduit și al unei comuniuni în Eros. În felul acesta, natura încorporează în ea o vocație demiurgică 320. Insula are darul suprem de a aboli realitatea, timpul și spațiul, consacrând ieșirea în afara acestora. Dacă, în Luceafărul, Cătălina ar fi acceptat să părăsească viața pământeană și să își asume lumea spațiilor siderale ale lui Hyperion, situațiile ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
provenit dintr-o femeie, iar luna dintr-un bărbat. În alte mituri se vorbește despre Calea Lactee, originea stelelor, fazele Lunii. Trei eroi au jucat un rol important În numeroasele legende răspândite pe arii largi: Ninya, animale mitice Înzestrate cu puteri demiurgice; Tatiya, mica șopârlă care a ridicat dealurile și munții căutându-și bumerangul pe care-l pierduse; Wonambi, uriașul și fiorosul șarpe legendar, care trăiește În peșteri subterane și nu iese la suprafață decât În preajma izvoarelor 271. Legenda despre apariția soarelui
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
înțeleasă la rândul ei ca "potențare calitativă" a realității, fiind însă orientată numai spre viitor. Să-i dăm cuvântul Angelei Botez pentru a ne convinge: "Creând, omul revoluționează și revoluționând creează lumi noi. El poartă în sine însemnul unui destin demiurgic asigurat de o capacitate deosebită capacitatea de creație" (Botez în Drăgănescu, Voiculescu: 1986, 82). "Potențarea calitativă" a romanticilor este, așa cum am constatat, "labirintică" și/sau paseistă. Totodată, se poate face și o paralelă între eschatologia romantică și cea leninistă: prima
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în panteonul elen, la Dumnezeul lui Moise, la Cristos al apostolilor, la dragonul cu peștele cosmic și pasărea Hac414 și nu în cele din urmă privind calul înaripat. Drumul carului lui Mithra ca și al lui Attis are un rol demiurgic. Ursa Mare și Ursa Mică sunt două constelații fixe și determină prin mișcare cele patru anotimpuri. În tradiția creștină, la fel cu chivotul cu al cărui nume arca se confundă, carul este simbolul lăcașului apărat de Dumnezeu, deschis tuturor întru
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aici îl urmăm împreună. Vocea clopotelor, interioară și clară, suspendată și lăuntrică totodată, cosmică și îngropată adânc în trupul nostru, e în permanență o voce a rațiunii, în frământare și extaz, în stări de veghe sau somn, simbol al puterii demiurgice a gândirii umane, de a iradia în necuprins, în haos, partea divină pe care o poartă. 16. Sator Arepo Tenet Opera Rotas 577 O domus luminosa et speciosa, dilexi decorum tuum et locum habitationis gloriae Domini mei, fabricatoris et possesoris
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ce i-au format, realizându-și ieșirea din propria identitatea profesională. În ton cu Berdiaev ce vorbea de creația de ziua a 8-a, medicul, prin faptul că readuce din nou la viață un om în suferință, îndeplinește o activitatea demiurgică. Altfel spus, dacă genele sunt oarbe și sar dintr-un corp în altul, memele sar dintr-un créer în altul (cum ar fi ideea de abnegație și sacrificiu) și dau cu precădere viață acestui concept triunic. Pe lângă o înclinație ereditară
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
culpabilității. Momentul de culminație al poeziei, incantația dureroasă („Melc, melc, ce-ai făcut/Din somn cum te-ai desfăcut?/ Ai crezut în vorba mea/Prefăcută... Ea glumea!”), este expresia trăirilor unui suflet căruia i se revelează tainele lumii și forța demiurgică a cuvântului. Eroul amintește prin naivitatea cu care rostește descântecul de Ucenicul vrăjitor de Goethe a cărui joacă nevinovată are efecte tragice. Jocul ca experiență de cunoaștere capătă sens tragic deoarece copilul utilizează inconștient forța magică a cuvântului. Eroul descoperă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
doua parte a nuvelei, eroul eminescian, călugărul Dan, aflat în spațiul extramundan, este invitat să modifice, prin mijlocirea semnului, dimensiunile timpului și ale spațiului. Eroul, înzestrat cu harul puterii absolute, călătorește într-un feeric spațiu lunar, creat prin voința sa demiurgică . „Eul uituc și deci neștiutor că este el însuși "vis al neființei", sau chiar "vis al vieții eterne", este impins de dorinta sa de eliberare la "energica lui afirmare, adică la dobandirea plenitudinii." Ruben, sub infatisarea linistita si blanda de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
doua parte a nuvelei, eroul eminescian, călugărul Dan, aflat în spațiul extramundan, este invitat să modifice, prin mijlocirea semnului, dimensiunile timpului și ale spațiului. Eroul, înzestrat cu harul puterii absolute, călătorește într-un feeric spațiu lunar, creat prin voința sa demiurgică. Dorește să afle secretul ochiului magic dumnezeiesc pe care il ocolesc cifrele, vrea să fie nemuritor prin pactul, sugerat de Ruben, intre Dan și umbra sa, vrea să fie puternic, însă toate aceste încercari de a descifra enigma proverbului de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Maramureș, sau pentru problematica istoriei trăite de noi înșine), Gail Kligman se dovedește mai efectiv și mai eficient româncă decât mulți români autoexilați în lumea ideilor pure - disecă întregul arsenal de vorbe proferate de medici, cercetători și activiști. Aceste vorbe „demiurgice” desființau și delegitimau orice alegere liberă a rolului și responsabilității de părinte. Avortul este: „masacru intrauterin”, „inamic perfid al viitorului biologic al poporului”, duce la „declinul mâinii de lucru”, subminează independența patriei, denaturează „împlinirea destinului femeiesc” este un atac la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
să genetic. Societatea umană se conduce, ca și lumea fizică, după legi implacabile. Omul este parte a cosmosului și se manifestă ca parte a cosmosului. De aceea trăim, în bună măsură, o iluzie. Aceea că avem forța și inteligența creatoare, demiurgică și că ne putem măsura cu Dumnezeu. Toată organizarea socială este un rezultat al creației umane și este rodul unor căutări de mii și sute de mii de ani, în cadre pe care le moștenim natural și genetic 50. Așa cum
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
alături de cei ce muncesc. Vocația secretarului Biroului Organizației de Bază este dublă: de duhovnic ce ascultă mărturisiri sincere ale colegilor săi și de luptător neobosit pentru dreptate. Activistul de partid posedă virtuțile, gemene, ale solidarității și vigilenței revoluționare. Ochiului său demiurgic nu îi scapă nimic. Inventivitatea lui Mitică Ionescu este alimentată de dragostea ce o poartă semenilor săi. Spiridon Biserică este Omul pe care întreaga politică de partid se întemeiază. Aparent naiv și discret, el este un inovator redutabil, iar cheia
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și totodată ultimul născut, deoarece el e cel ce pune capăt hierogamiei Cerului cu Pământul. "Prin puterea sa, el a desfășurat cele două lumi, Cerul și Pământul, și a făcut ca soarele să strălucească" (VIII, 3,6). După această faptă demiurgică, Indra îi acordă lui Varuna calitatea de cosmocrator și paznic al legii rta (care, până atunci, rămăsese ascunsă în lumea de jos; RV, I, 62, 1). După cum o să vedem (§ 75), există alte tipuri de cosmogonii indiene care explică crearea lumii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
disecția lui Vrtra de către Indra - acest mit se înrudește cu Purușasukta: e vorba de diviziunea violentă a unei "totalități", în vederea creării (sau a reînnoirii) lumii. Tema este arhaică și susceptibilă de surprinzătoare reinterpretări și aplicații. După cum am văzut (§ 68), actul demiurgic al lui Indra care fulgeră și-1 rupe în bucăți pe Dragonul primordial slujește drept model unor acțiuni atât de deosebite cum sunt zidirea unei case, ori un duel oratoric. Să cităm, în fine, Creația săvârșită de o Ființă divină
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Partitură). Viața însăși este doar descompunere și atunci nici rememorarea trecutului nu mai poate fi cale de recuperare a forței vitale, ci alunecare spre neant, iar uitarea cuvântului, a logosului echivalează cu pierderea capacității de a crea, absența acestei puteri demiurgice reduce omul la praf, materie moartă, de aceea omul nici nu mai apare aici în calitate de actant, ci de "obiect" asupra căruia se exercită acțiuni devastatoare ("Mă fură trecutu-ndărăt și mă-njunghe,/ încep să-mi uit caligrafia, cuvânt", Partitură). Insistăm asupra
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Pentru că îmi sunteți aproape,/ pentru că semăn cu voi/ pentru că urăsc și vreau să distrug toate lucrurile care îmi sunt aproape și care seamănă între ele"). Dorința de a face tabula rasa literatura și lumea prezentată pentru că nu corespund așteptărilor sale demiurgice este normală în contextul conștientizării tendinței autopastișante a literaturii. Se face astfel o pledoarie pentru autenticitatea trăirii exprimate, pentru individualizarea discursului. Creatorul ar trebui să-și depășească temerile, să nu țină cont de receptare pentru a se putea exprima plenar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de mister, unde sălășuiesc cele mai alese și mai ascunse simțiri umane. Poetul se raportează la un anumit tip de cunoaștere a „minunilor lumii”, fără intenția de a ucide, ori a strivi tainele aflate dincolo de „cenzura transcendentă”, guvernată de forța demiurgică a „Marelui Anonim”. Două negații absolute dau sens fundamental primei fraze poetice, dezvăluind spiritul metaforic: „nu strivesc”, „nu ucid”. În ele rațiunea se abandonează total subconștientului abisal. Mintea poate (ipotetic) strivi, ori ucide tainele ce se Întâlnesc „În flori, În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de liniște simțită de poet curgându-i prin vine. „...o simt cum frunza ta mi-o picură În suflet...” Poetul se află undeva În afara timpului. El trăiește Într-un spațiu aparent limitat de proiecția umbrei gorunului, unde liniștea are puteri demiurgice. Ea se transferă prin frunzele gorunului În vinele poetului, producând o stare aflată Între existență și nonexistență. Umbra este o zonă aflată Între lumină - viață și Întuneric - moarte. Poetul se găsește de asemenea Într-o stare de liniște din care
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]