445 matches
-
se vede imediat, fiind un rău de tip nou, amăgitor, care se prezintă totdeauna sub masca binelui. Răul antihristic seamănă întotdeauna cu binele creștin, apare mereu pericolul amestecului, al substituirii” . Marele Inchizitor pare a servi unui ideal socialist. în romanul Demonii, Șigaliov propune împărțirea lumii în două părți inegale. Multitudinea ideilor, a dezbaterilor, a problematicii abordate fac din romanul Frații Karamazov un roman complex, în care se înfruntă diverși eroi susținându-și ideile cu argumente exprimate ferm. în esență, mesajul transmis
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
mai poate aștepta este acela de a muri înainte de a-mi termina Autobiografia.“ Imediat după Anul Nou 1993, se internează în clinică, perfect conștient că urmează să asiste la procesul morții sale medicalizate. Spirit veșnic rebel, intens copilăros, excesiv până la demonie, cu timidități adolescentine și străfulgerări geniale, perpetuu PREFAȚĂ 14 anxios și naiv, de o exuberantă spiritualitate, dar și impudic și spectacular, el își întâmpină însă moartea sobru, înconjurând-o cu pudoare și discreție. De aceea, prietenii săi vor afla doar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să fim singuri printre singuri. E de-ajuns să ne intereseze ce face celălalt, o vorbă poate schimba un drum. Mi-a răspuns: — N-o s-o las! De vreun an, Suzie stă la el. Rita se luptă în continuare cu demonii. Astfel am aflat un alt lucru: murdăria de pe rufe este mereu aceeași, în toate familiile lumii. Scrisoarea 126 Mai ții minte când povesteam că o colegă de muncă avea o bunică pe care o lăsaseră să moară de foame și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
plină de chin și durere, timp în care demonii în mare gîlceavă și turbare veghează spre a-l lua în primire. Dar spaima și chinul îi sînt domolite cînd apar doi tineri strălucitori, în fapt îngerii păzitori. În timp ce îngerii temperau demonii sosi și moartea, "a venit și aceea fără de veste, și era fața ei, cînd ca a unui leu speriat, cînd ca a unui tînăr gros și barbar țiind multe feluri de fiare ascuțite, săbii, seceri, topoare cu două ascuțitori, tesle
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
putem ignora erorile lor sociale. Sub clocotul entuziasmelor lor febrile au fiert inimile a milioane de oameni concreți, aruncați într-o schemă socială criminală. Că-și caută identitatea, că luptă cu propriile lor porniri, că se iau la trântă cu demonii interiori, că pornesc într-o aventură cognitivă, toate acestea pot fi socotite răscolitoare experiențe scriitoricești și umane. Din clipa când decid că trebuie să și aplice idealurile lor romantice, începe drama și culpabilitatea. Nu puține sunt acuzele pe care cetățenii
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
simplu, nu l-a reținut exact fiindcă nu l-a înțeles bine (sau invers). Definim, de fapt, întreaga condiție a culturii după ureche. Dar până la a deplânge, precum Constantin Noica, această uriașă acumulare de cunoștințe, ce ar ține de o demonie a intelectului (nu și a rațiunii), spre deosebire de filozofia cea mare (de ce această preocupare sau obsesie ar trebui să constituie o preocupare universală, n.n.?), care poate duce la simplu neopozitivism sau, încă mai rău, la simplu enciclopedism (încă o dată: de ce? n.n.
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
semnificării nu se dă de la sine, căci faptul apariției e doar posibilul creat, pus în condiția (și în contextul) nedeterminării: "Ești al nopții miez putred,/ lună verzuie!/ Oh, mă robește ca o Circe tăcerea/ neînțeleasă, ce suie și suie/ cu demoniile-i întunecate". Miezul nopții, acest climax al eclipsării, nu e o limită cronologică, punctul terminus al unei deveniri temporale. Dimpotrivă, miezul e sfârșitul și începutul, centrul eshatologic al anti-devenirii mundane. Noaptea întunecă lumea, îi șterge apariția din orizontul vizibilității; mai
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mai exact, iluminarea e descoperire, o breșă spontană în mister, ascensiune în marginea sublimului. Există vădit o stare de pre-poezie, o alta de pre-cântare ori de prefigurativ (pictural ori sculptural); în orizont de așteptare contemplativ, creatorul pare asediat de o demonie pozitivă (în spirit goethean); de momentul declanșator, de temperatura, de intensitatea și anvengura acesteia depinde, finalmente, valoarea lucrului efectuat. Inspirația e, în fapt, un incipit determinant, o provocare și un câmp magnetic! Raționalistul Paul Valéry (disprețuitor cu cei care, posedați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
națională! Doream s-o încerc cu cei mai apropiați mie, deci, trebuia să fie simplu. Și, întrucât ploaia și havanul au lucrat și asupra mea, examenul s-a dovedit a fi o reușită deplină! Am putut să-mi înfrunt toți demonii și... să iubesc! Înclin să cred că acesta este motivul pentru care mâna invizibilă m-a îndreptat spre nordul țării: pentru a-mi oferi posibilitatea de a obține o nouă victorie în examenul desăvârșirii mele... Mai văd o semnificație a
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
inegalabilă a realului științific cu frumosul artistic. O impresionaseră și pe fetița cuminte de 3-4 anișori, asemănând probabil rotula cu mărul de aur din poveste sau cu luna, În care Ileana Cosânzeana Îl urmărește pe Făt Frumos În lupta cu demonii de pe pământ. Cu acest simț al frumosului a câștigat Concursul de recitări al copiilor, pe Capitală, impresionând Întreaga asistență cu poezia eminesciană “Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. Nu pot spune că n-am avut și noi griji, ca
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
iar noi ne supuneam fără crâcnire, personajul fiindu-ne în fond simpatic. Îi ghiciserăm cumsecădenia, dincolo de îmbufnări și răstiri. Mircea Popescu era, în schimb, întruchiparea blajinității, deși semăna izbitor la înfățișare cu „îngerul fierbinte“N.D. Cocea. Un Cocea însă fără demonie, cu trăsăturile îndulcite. A fost mai târziu secretar de redacție la România literară și Lu ceafărul și a murit dintr-un infarct făcut în autobuzul care-l ducea de la Craiova la Giubega, comuna doljeană de unde era originar. Îmboldiți așadar de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
are în vedere "rădăcinile creșterii (sănătoase) și ale pieirii, dezvoltarea organică și mediul "mlăștinos și bolnav"". Cazul acestor firi catilinare surprinde forța lui Eminescu de a impune atenției "oprobiul" față de "o dimensiune a umanului captivă interesului imediat politic". Eminescu surprinde "demonia unor personaje pe fundalul social-istoric, ori pehlivănia și viclenia, parvenitismul, vanitatea și adaptarea unor temperatori caragialieni". Nu ne vom opri asupra tipologiei temperatorilor caragialieni, despre care va trebui să vorbim atunci când vom avea în vedere abordarea operei caragialiene de către Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
înscrie relevant în matca Negruzzi, Creangă, Gane, Sadoveanu; pe de altă parte, de observat citatul livresc, un intelectualism de substanță, achiziții junimiste încă vii în anii formațiunii naratorului. "Am cunoscut pe toți junimiștii rămași în viață", va preciza el. O demonie a cunoașterii îl definea de timpuriu: "Temperamentul meu arzător și neliniștit, spiritul meu deopotrivă chinuit de curiozitate și de îndoială, explică de ce toate actele vieții mele poartă semnul pasiunii care le animă, și de ce, iarăși, în acele împrejurări, am abandonat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
obstacole și așteptări... Carlinei, intrând în casa lui ca o oarbă, îi veni în minte să spună o rugăciune chiar înainte de a-i păși pragul: ,,Doamne, dă-mi putere să suport situația în care mă aflu acum! Fă ca toți demonii din lume să nu creeze umbre în iubirea și înaintea mea. Fă ca soarele să strălucească mereu în calea mea. Fă ca Tu, Doamne Iisuse Hristoase, să mă răsplătești cu o iubire adevărată, nu cu una falsă care să fie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu-ți dai seama când viața te doboară. Unii chiar uită de unde au plecat, și pe ce scară au urcat. Numai atunci când se lovesc de pragul de sus își amintesc. Când ești bogat ești mai mult mână în mână cu demonii decât cu Dumnezeu! Sărac fiind, ești mai binevoitor, iubești 131 mai mult pe aproapele tău și crezi și în suferința altora. Atât bogăția cât și sărăcia au dimensiunea și laturile lor ascunse. Numai destinul poate interveni între aceste două stări
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de exemplu, la Stavroghin-tatăl și la Mâșkin-senior, la Kartuzov, la mama Oliei din Adolescentul ca și la adolescenții din Adolescentul (Trișatov sau Lavrovski), la sergentul anonim din Crimă și pedeapsă (întâmplarea din parc cu fata sedusă), la căpitanul anonim din Demonii sau la medicul anonim (evocat de Zosima) din Frații Karamazov... În același timp, păstrând proporțiile am rezervat marilor protagoniști spațiul și considerația necesară”. Recitind pasajul acum, în 1996, descopăr, nu fără uimire, că sunt de stânga până și în raport cu personajele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
unde și prin cine am făcut cunoștință (și mă mir de această uitare : a fost prima întâlnire cu un om legendar și fabulos, întâlnire ce venea după o îndelungă pregătire, ca intrările în scenă ale lui Stavroghin și Versilov în Demonii și în Adolescentul - sau a lui Cațavencu în Scrisoarea pierdută). Cred că prima noastră întâlnire a avut loc în biroul meu de la Cartea Românească, pe strada General Berthelot (pe atunci Nuferilor) - prin 1970. Îmi fusese descris fizic de nenumărate ori
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
introduce personajele-cheie, în unele cazuri. Nu m-am ocupat să fac o numărătoare completă, dar, în orice caz, mă frapează două : cele două mari, lungi uverturi ale lui Dostoievski pentru introducerea lui Versilov în Adolescentul și a lui Stavroghin în Demonii. În același fel este pregătită introducerea lui Cațavencu în Scrisoarea pierdută. Cât se vorbește de el, cât se comentează, cât se pregătește, până vine, intră Cațavencu adus de Pristanda, moment formidabil, moment asemănător cu apariția lui Stavroghin. Lucrurile se opresc
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
februarie, și Lionel a împlinit nouăzeci de ani! I-am trimis un pachet și i-am telefonat la Bruxelles ca să-i aud vocea iubită. Spune că demonii altor planete vor ataca Pământul și că Domnul va veni în curând, trimițând demonii extratereștri și pe cei locali sub pământ. Mă dor mâinile din nou - am cărat restul de cărți în noul apartament. Kerstin (Lundberg) spune că a suferit și ea de același rău, dar după ce a adoptat o fetiță din America de Sud, durerile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Valhallei, atestă înrudirea oficială cu lumea elină prin elementul dionisiac și pitagoreic. Toate rasele mari se caracterizează printr-o adâncă noțiune a eternității și prin punerea vieții terestre în dependență de absolut. În vreme ce popoarele barbare sunt superstițioase și tranzacționează cu demonii, geții, înfigîndu-se în suliță, consultau divinitatea de-a dreptul în cer. Sentimentul adânc al providenței îl au romanii în cel mai înalt grad și ceea ce s-a socotit scepticism, fatalism nu e decât credința că Zeul nu ajută în faptele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
suge; Baba p-o cavală iute ca fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fâlfâie Pe oseminte; Barba îi tremură, dinții se cleatină, Muge ca taur. Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur. O, ce de hohote! râseră demonii, Iadul tot rîse! Însă pe creștetul munților zorile Zilei venise. Popularitatea lui Bolintineanu au făcut-o Bătăliile românilor, compuneri în genere mecanice, părând adesea niște parodii, oratorice, sentențioase, alcătuite toate după același program simplist: o expoziție a situației, o cuvântare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
conduc trebuie să fie un receptacol al durerilor omenești, în slujba aproapelui, nu aproapele în slujba lor. România de azi este împinsă spre decădere, cuvântul nu mai e cuvânt, legea nu mai e lege, ci un paravan la adăpostul căruia demonii jefuiesc. Cei ce conduc azi destinele neamului nostru creștin sunt o conspirație în slujba unor interese străine de interesele națiunii. Toți cei din trecut și cei de azi au urmărit și urmăresc distrugerea Mișcării Legionare. S-au folosit cruzimi înspăimântătoare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
legionarii au rămas vârful de lance împotriva cotropitorilor, celor ieșiți din minți, împotriva haitelor prădalnice, veșnic nesătule care rup din carnea bietului român, hulituri de oameni fără viață sufletească. Fenomenul legionar vindecă în spirit creștin toate rănile neamului provocate de demonii, viclenii cei fără de lege, înveșmântați în minciuni încântătoare. Prigoana neîntreruptă și ținerea noastră în afara legii înseamnă distrugerea resurselor viitoarelor împliniri, bastionul de viitor, flacăra luminii, îngeri păzitori și turn de veghe. Mulți legionari sunt gropniță ascunsă, fără cimitir, precum cea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
textele avute în vedere, ocurențele sunt doar două: o formă de prezent slab − Avem nevoie de un înger păzitor care să reanimeze instinctul libertății (A. Pleșu, Despre îngeri) − și una de prezent tare − Îngerii încep să se reanime abia când demonia aceasta se estompează (A. Pleșu, Despre îngeri) −, însă niciuna nu privește uzul medical al verbului 9. ● Frecvență redusă în texte au și verbele complăcea/complace și displăcea/displace, în cazul cărora preferințele sunt diferite: apar de câte două ori complace
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
istorie: era limpede, rolul literaturii nu era acela de a educa. Literatura nu trebuie supraestimată. S-a dovedit că puțini scriitori au fost În stare să anticipeze dinamici societare și metamorfoze mentale majore. și chiar dacă au reușit, ca Dostoievski În Demonii, de pildă, ideologia s-a dovedit o armă mai puternică. Literatura s-a mulțumit să Însoțească și să Îmbogățească un imaginar, colectiv și individual, fără să-i schimbe structura și originea. Unde se putea manifesta mai pregnant morala eroică a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]