507 matches
-
ianuarie 2013. Din relatările BBC rezultă că opozanții au fost mult mai numeroși decât susținătorii: pe 13 ianuarie au fost prezenți între 340.000 și 800.000 de opozanți, iar numărul susținătorilor a fost între 125.000 și 400.000. Demonstranții au fluturat steaguri inscripționate cu cuvinte precum „Egalitatea în drepturi nu este un pericol” și „Liberté, égalité, fraternité. Nu mai mult, nu mai puțin!” Primarul Parisului, Bertrand Delanoë, homosexual și el, a spus televiziunii franceze: „Există o mare diferență între
Căsătorii între persoane de același sex în Franța () [Corola-website/Science/299303_a_300632]
-
Hotelul Queen Elizabeth din Montreal, Lennon a scris și a înregistrat "Give Peace a Chance”. Lansat ca un single, a fost foarte rapid marcat că imnul împotrivă războiului, și a ajuns să fie cântat de un sfert de milion de demonstranți, împotrivă războiului din Vietnam, în Washington DC, pe 15 octombrie. Mai târziu în acel an, Lennon și Ono au ajutat familia lui James Hanratty, care a fost spânzurat pentru omor în 1962, pentru a-i dovedi inocența. Cei care îl
John Lennon () [Corola-website/Science/297909_a_299238]
-
sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia. La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului. Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg
Ziua Muncii () [Corola-website/Science/307015_a_308344]
-
Forțele de ordine se grupaseră pe strada Ion Câmpineanu, în Pasajul Român, comandamentul fiind instalat în sediul secției de poliție din pasaj. Din pasaj, generalul Mărgineanu a telefonat primului ministru Ion I.C. Brătianu cerându-i autorizația de a interveni împotriva demonstranților. Forțele de ordine au intervenit cu focuri de armă, în Piața Teatrului Național rămânând 16 morți și zeci de răniți din rândurile muncitorilor. Ulterior, după preluarea puterii, propaganda comunistă a susținut că au fost 102 morți și sute de răniți
Ion C. Frimu () [Corola-website/Science/307985_a_309314]
-
plecării din oraș a multor husiți de frunte, tulburările din Praga nu au încetat. Pe 30 iulie, când o procesiune husită în frunte cu preotul Jan Zelivsky a traversat străzile Pragăi, antihusiții au aruncat cu pietre de la fereastra primăriei în demonstranți. Husiții conduși de Jan Žižka i-au aruncat de la aceeași fereastră, în stradă, pe primarul și pe consilierii care instigaseră atacul cu pietre. La aflarea veștilor, regele Wenceslaus a făcut un atac de apoplexie și a murit câteva zile mai
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
și pe de altă parte, pentru a-i înfiera pe conaționalii care vând terenuri evreilor. La 27 octombrie 1933 o demonstrație de masă, neautorizată, a arabilor palestineni este reprimată de autoritățile mandatare. În ciocnirile violente care au loc 12 dintre demonstranți și un polițist britanic sunt uciși. Rănit grav, liderul naționalist Musa Khazim pașa al Husseini, în vârstă de 83 ani, moare dupa cinci luni,în martie 1934. În aprilie 1936, încurajați între altele de eșecul politicii Marii Britanii și Franței de
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Foarte repede, studenții au reușit să-i coopteze și pe alții, cu intenția schimbării demonstrației în protest. Mulți soldați maghiari s-au alăturat protestatarilor, scoțându-și steaua sovietică de pe șapcă și . Fără a avea vreun lider, cca 100,000 de demonstranți au traversat Dunărea spre clădirea Parlamentului, manifestând pașnic. Situația s-a schimbat, însă, dramatic în momentul când trupele securității maghiare, numită (ÁVH), au deschis focul și au omorât sute de oameni. În 23 octombrie 1956 Uniunea Sovietică a executat o
Revoluția ungară din 1956 () [Corola-website/Science/303126_a_304455]
-
conflictelor și rebeliunilor din Caucaz și Asia Centrală, dar de cele mai multe ori s-a dovedit incapabilă să readucă pacea și ordinea în zonele aflate în conflict. Pe 9 aprilie 1989, unitățile armatei și Ministerului de Interne au ucis aproximativ 190 de demonstranți în Tbilisi, Georgia. Următoarea criză importantă a apărut în Azerbaidjan, în momentul în care armata a intrat cu forța în Baku pe 19-20 ianuarie 1990, îndepărtând guvernul rebel al republicii și ucigând un număr de civili în timpul acestei acțiuni. Pe
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
din mașină să discute cu studenții, și a rămas până a când a fost obligat să intre înapoi în mașină de o salvă de obiecte aruncate. La hotel, Nixon a găsit o altă mulțime, și a fost scuipat de un demonstrant. La Caracas, Venezuela, Nixon și soția sa au fost scuipați de demonstranți antiamericani, iar limuzina a fost atacată de un grup de oameni înarmați cu răngi. Conform lui Ambrose, conduita demnă și curajoasă a lui Nixon „i-a făcut chiar
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
a fost obligat să intre înapoi în mașină de o salvă de obiecte aruncate. La hotel, Nixon a găsit o altă mulțime, și a fost scuipat de un demonstrant. La Caracas, Venezuela, Nixon și soția sa au fost scuipați de demonstranți antiamericani, iar limuzina a fost atacată de un grup de oameni înarmați cu răngi. Conform lui Ambrose, conduita demnă și curajoasă a lui Nixon „i-a făcut chiar și pe unii dintre cei mai înverșunați adversari ai săi să-i
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
marcată de proteste violente. De-a lungul campaniei, Nixon s-a prezentat ca o figură a stabilității într-o perioadă de neliniște și agitație națională. El a făcut apel la ceea ce ulterior a denumit „” de americani cărora le displăceau și demonstranții împotriva războiului din Vietnam. Agnew a devenit un critic din ce în ce mai activ al acestor grupuri, întărind poziția lui Nixon în rândul dreptei. Nixon a dus o campanie publicitară puternică la televiziune, întâlnindu-se cu susținătorii săi în fața camerelor. El a susținut
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
interior a fost reproiectat într-o varietate de stiluri, făcând ca palatul să fie descris ca un „palat din secolul al XIX-lea, inspirat de un model în stil rococo”. În 1905 a avut loc masacrul din Duminica însângerată atunci când demonstranții au mărșăluit spre Palatul de Iarnă, dar familia imperială locuia retrasă la acel moment în Palatul Alexandru de la Țarskoe Selo și revenea la Palatul de Iarnă numai cu ocazia ceremoniilor oficiale de stat. În urma Revoluției din februarie din 1917, palatul
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
Masacrul din Duminica însângerată a fost un rezultat al ignoranței publice cu privire la locul de reședință al țarului. Acest eveniment sângeros a avut loc pe 9/22 ianuarie 1905, în timpul unui marș al muncitorilor către Palatul de Iarnă. Împușcăturile în direcția demonstranților au avut loc în apropiere de Catedrala Sf. Isac, la intrarea în Grădina Alexandrovski care ducea în Piața Palatului. Masacrul a fost declanșat atunci când popularul conducător al clasei muncitoare, preotul ortodox rus Gheorghi Gapon, și-a anunțat intenția de a
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
decât un simbol al puterii imperiale și că țarul nu mai locuia acolo. Țarul a fost informat de protestele planificate cu doar o seară mai înainte și nu s-a făcut nici o sugestie ca țarul să primească o delegație a demonstranților sau să trimită un reprezentant care să accepte petiția. În schimb, ministrul de interne a mobilizat trupe suplimentare însărcinate cu paza palatului și reprimarea demonstrației. În momentul când greviștii s-au apropiat de palat purtând icoane religioase și cântând imnul
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
ocupat poziții defensive în jurul sediului parlamentului. Pe străzile învecinate au avut loc confruntări, trei protestatari fiind striviți de un tanc, dar, pe ansamblu, au fost surprinzător de puține violențe. Pe 21 august, marea majoritate a trupelor a trecut de partea demonstranților. Lovitura de stat a eșuat, iar Gorbaciov, care fusese ținut în arest la domiciliu în dacea sa din Crimeea, s-a reîntors la Moscova sub protecția forțelor credincioase lui Elțin. Odată întors la Moscova, Gorbaciov s-a purtat de parcă nu
Tentativa sovietică de lovitură de stat din 1991 () [Corola-website/Science/303807_a_305136]
-
achitat tot timpul din cauza intervențiilor evreilor salvați de el și care au depus mărturii pentru a-l ajuta. Pentru a scăpa de opresiunile comuniste preia numele de Irimia Valahul. A participat activ la evenimentele din 21 decembrie 1989 apărând în fața demonstranților cu un steag fără stemă (nedecupat) și a rămas în stradă până la finalizarea evenimentelor. A participat la protestele din iunie și a fost bătut și lăsat inconștient pe malul Dâmboviței fiind salvat ulterior de un trecător. A devenit unul dintre
Ernest Maftei () [Corola-website/Science/304280_a_305609]
-
său colaborator, acum devenit inamic politic, vicepreședintele Alexandr Ruțkoi, a fost investit de Congres în conformitate cu prevederile constituției în vigore, în funcția de președinte interimar. Pe 28 septembrie, au izbucnit proteste violente anti-Elțin pe străzile capitalei Moscova, având loc confruntări dintre demonstranți și forțele de ordine. Armata a rămas fidelă lui Elțin, această atitudine a militarilor fiind cea care a determinat rezolvarea crizei. Deputații s-au baricadat în interiorul Casei Albe - sediul parlamentului rus. În săptămâna care a urmat, protestele antiprezidențiale au crescut
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
crescut neîncetat în intensitate, adunând zeci de mii de persoane, care demonstrau pe străzile capitalei și încercau să-i sprijine pe apăraătorii clădirii Congresului Deputaților Poporului. În schimb, armata și cei mai importanți comandanți militari au rămas loiali președintelui Elțin. Demonstranții protestau împotriva condițiilor de viața care se deteriorau neîntrerupt de când Elțin venise la putere. Din 1989, produsul intern brut scăzuse la jumate. Corupția atinsese cote necunoscute până atunci în Rusia, iar criminalitatea avea tensința să scape de sub control. Sistemul de
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
mai puțin adevărat că și în provincie nemultumiții au încercat să-și facă auzite vocile. Au avut loc greve sporadice în întreaga țară. În Moscova au avut loc pe 28 septembrie primele ciocniri sângeroase între forțele speciale ale poliției și demonstranții anti-prezidențiali. Reprimarea demonstranților din Moscova a avut aproximativ același efect cu cel al acțiunilor poliției franceze împotriva studenților în timpul rebeliunilor din mai 1968, care aproape că au dus la căderea regimului lui Charles de Gaulle. Acțiunile poliției au dus la
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
că și în provincie nemultumiții au încercat să-și facă auzite vocile. Au avut loc greve sporadice în întreaga țară. În Moscova au avut loc pe 28 septembrie primele ciocniri sângeroase între forțele speciale ale poliției și demonstranții anti-prezidențiali. Reprimarea demonstranților din Moscova a avut aproximativ același efect cu cel al acțiunilor poliției franceze împotriva studenților în timpul rebeliunilor din mai 1968, care aproape că au dus la căderea regimului lui Charles de Gaulle. Acțiunile poliției au dus la concentrarea și radicalizarea
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
acționat ca mediator și gazdă a discuțiilor neoficiale dintre reprezentamnții parlamentului și ai preedintelui. Negocierile duse cu ajutorul medierii patriarhului Bisericii ortodoxe Ruse au continuat până pe 2 octombrie. În seara zilei de 3 octombrie, însă, poliția nu a mai putut controla demonstranții din preajma Casei Albe, iar impasul politic s-a transformat în confruntare armată. Conflictele de pe 2 și 3 octombrie au fost zilele cu cele mai violente confruntări ale demonstranților cu poliția. Pe 2 octombrie, demonstrantii au construit baricade care au blocat
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
seara zilei de 3 octombrie, însă, poliția nu a mai putut controla demonstranții din preajma Casei Albe, iar impasul politic s-a transformat în confruntare armată. Conflictele de pe 2 și 3 octombrie au fost zilele cu cele mai violente confruntări ale demonstranților cu poliția. Pe 2 octombrie, demonstrantii au construit baricade care au blocat traficul pe mai multe străzi principale din Moscova. În după-amiaza zilei următoare, demonstrantii pro-parlamentari au luat cu asalt cordoanele poliției din jurul casei Albe. Membri ai unităților paramilitare a
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
Ostankino. Hazbulatov a cerut mulțimii să ia cu asalt Kremlinul. În condițiile în care se înregistraseră primele victime pe străzile Moscovei, Elțin a proclamat starea de urgență în capitală. În seara zilei de 3 octombrie, după ocuparea biroului primarului Moscovei, demonstranții au început marșul spre centrul de televiziune Ostankino. Demonstranții au fost întâmpinați în fața televiziunii de trupele ministerului de interne. A urmat o confruntare violentă, în timpul căruia o marte parte a centrului de televiziune a fost serios deteriorată. Emisiunile postului de
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
Kremlinul. În condițiile în care se înregistraseră primele victime pe străzile Moscovei, Elțin a proclamat starea de urgență în capitală. În seara zilei de 3 octombrie, după ocuparea biroului primarului Moscovei, demonstranții au început marșul spre centrul de televiziune Ostankino. Demonstranții au fost întâmpinați în fața televiziunii de trupele ministerului de interne. A urmat o confruntare violentă, în timpul căruia o marte parte a centrului de televiziune a fost serios deteriorată. Emisiunile postului de televiziune au fost întrerupte și 62 de persoane au
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
pentru masacrul vindicativ înfăptuit de Falangele libaneze de sub comanda lui Elie Khobeika în taberele de refugiați palestinieni , care a avut loc în timpul invaziei israeliene a Libanului în 1982. În urma acestor circumstanțe a fost poreclit de către unii „călăul din Beirut”., iar demonstranți în Israel și în lume l-au condamnat ca „criminal”. Drept consecință a raportului comisiei Kahan, Sharon și-a dat demisia din guvern. El a dat în judecată pentru calomnie revista americană Time care afirmase că ar fi încurajat organizarea
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]