525 matches
-
Am să-l aștept. Ce zici, nu se întoarce diseară? Poate lipsi și-o săptămână, cine să-l mai știe. — Așadar, noaptea și-a petrecut-o totuși acasă? — De petrecut, și-a petrecut-o el... Toate acestea erau suspecte și deocheate. Se prea poate ca în acest interval de timp portarul să fi primit noi instrucțiuni: adineaori era vorbăreț, iar acum pur și simplu îi întoarce spatele. Dar prințul se hotărî să revină peste vreo două ore și chiar să pândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în permanență în preajma altarului și păzesc focul sfânt zi și noapte. Sunt obligate să se păstreze fără de prihană. Asta nu e prea greu, căci trăiesc departe de lume, numai între ele. Și nici nu prea are cine să prindă nădejdi deocheate. Singurii bărbați cu care intră în contact sunt Marele Pon tif și Regele Sacrificiilor. Totuși, nici măcar n-au voie să se gândească la căsătorie înainte de a fi împlinit aproape patruzeci de ani, când e deja prea târziu. Își simte genele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ei. — Se va găsi cineva să-l salute sau să-l întovărășească pe stradă pe acest geniu? rânjește disprețuitor unul dintre necunoscuți. De unde i-o culege? se întreabă cu scârbă Vipsania. Îi adună probabil din bordeluri și din alte locuri deocheate, îi îmbăiază, îi îmbracă cu haine noi și-și imaginează că e de ajuns pentru a-i transforma în oameni onorabili. Dar cum deschid gura își dau arama pe față! Calpurnius Piso, care a ascultat cu atenție, intervine la rândul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
până și printre colegii de clasă ai lui Herius și Marcellus Aeserninus, care vin în casa lor? Nu-i năimește și mânuiește ca pe niște unelte? Nu-i folosește în ițele urzite de el pentru a o provoca cu remarci deocheate și comportamente indecente? Este un om bolnav. Bolnav de prostie și de complexe. — Chiar dacă lectura lui de azi obține ceva succes... — E o glorie de o zi sau două. Da’ mai terminați odată! se răstește Labienus. Ce roade temeinice și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ce dorește principele? L-a ales întâmplător pentru cine știe ce misiune, sau...? Încearcă zadarnic să se liniștească. Se gândește din nou la gladiatori. Băieții lui. Suspină înăbu șit. Mai bine i-ar fi destins înainte de lupte cu câteva glume sau istorisiri deocheate, cum le place, decât să tensioneze și mai mult atmosfera. Un demon l-a împins de la spate... Clatină cu mâhnire din cap. Iar a reușit să atragă atenția asupra deosebirilor dintre ei și el. Strânge un centiron, îndreaptă un balteus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Aș prefera să nu vii. — Ei bine, aș putea aștepta. Probabil că pe fața ei apăruse o umbră de stînjeneală. El se uită În jur, Încurcat. — Unde naiba te duci? o Întrebă el. La slujba de seară În vreun bar deocheat? Nu-i cazul să te rușinezi, dacă asta e. O să vezi ce tip deschis la minte sînt. Aș putea sta În public și i-aș ține la distanță pe zurbagii. Își dădu părul lung peste cap și zîmbi. Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mîna ușor la Încheietura cotului și o luară din loc Împreună. Avea un braț extraordinar de tare, iar mușchii i se mișcau sub degetele ei În ritmul pașilor. Așa cum lăsase să se Înțeleagă, străzile pe care intrară acum erau cam deocheate, cu un amestec de case acoperite cu scînduri, pe punctul de a fi dărîmate și terenuri Împrejmuite, cluburi de noapte mizere, cîrciumi și cafenele italienești. Totul mirosea a legume putrezite, praf de cărămidă, usturoi și parmezan; ici și colo, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Fraser i se alătura și priveau Împreună; totuși, mai mult o țintuia cu privirea. La un moment dat zise, Încercînd s-o facă să rîdă: — Mi-am schimbat părerea În ce te privește. Nu cred că lucrezi Într-un bar deocheat. Cred că ești detectiv particular. Mă apropii de adevăr? Cafeaua din fața ei era neatinsă și se răcise. Sosiră și prăjiturile, niște chestii ciudate, chiar oribile, de culoarea vopselei fosforescente la lumina zilei, fiecare cu cîte un moț de frișcă deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a paginii) Pagină separată, de dreapta Mulțimea aflată pe peronul gării Fortului pulsează ca o singură inimă. Funcționari cu gulerele murdare, vânzători de ceai și dulciuri, de ziare, cerșetori, hoți de buzunare, soldați englezi nebărbieriți, sufocați de căldură, cântând cântece deocheate, gentlemeni hinduși, îmbrăcați îngrijit, subalterni tunși chilug, care îi vor alunga pe respectivii gentlemeni de pe locurile rezervate, madame-sahib cu un aer nemulțumit, mergând în fața hamalilor care le poartă valizele pe cap, familii de țărani care dorm câte trei generații într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ajungă acasă, să mănânce și să le povestească soțiilor evenimentele zilei. Acum, Falkland Road aparține unor grupuri de băieți care, ținându-se de mână se strecoară pe ușile deschise cu ochii strălucind din cauza rachiului ieftin; glumele lor devin tot mai deocheate pe măsură ce se apropie sau se depărtează de grupurile de fete și de grupurile cu căutătură furioasă, de goondas, care s-au adunat să-și facă veacul în colțuri, așteptând vreo bătaie sau vreun furtișag. Robert pătrunde în această lume cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
copiilor noștri de către tații lor, sărăcia, dubla zi de muncă. Vom uita de toate proiectele personale părăsite în favoarea afirmării bărbaților noștri soți și bărbaților șefi. Vom uita că parlamentul este plin de aleși care se amuză, tropăie și fac glume deocheate dacă le prezinți proiecte de legi împotriva violenței, hărțuirii sexuale, sau proiecte de legi în privința egalizării șanselor pentru femei. Vom uita că suntem interesante pentru presă numai dacă suntem top-model, facem prostituție telefonică, apărem la cronica neagră ca victime sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
considera că nu avea nici o importanță. Și, constată cu bucurie că noul locotenent avea destul bun simț să tacă. Infanteriștii intrară în aparat sporovăind, fără stindard și fără tobe și surse preaînregistrate. Cântecul lor războinic era un potop de glume deocheate și răsuflate: dar aceasta era sfidarea morții din partea acestor bărbași și femei, aluzii lubrice la excremente și desfrâu. Toți pedestrașii cunoșteau cupletele astea de mii de ani: moartea n-avea nimic nobil. Era numai un sfârșit regretabil. Odată ajunși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
geometrice se deplasau alene de la stânga la dreapta. Comtehul inseră noi instrucțiuni care începură să defileze de jos în sus. Hudson nu se distra defel și nu căuta să-și demonstreze talentele: urmărea ceva anume. Lăsase de-o parte glumele deocheate și lucra concentrat. Înjura și-acum, desigur, dar numai în gând. Ordinatorul știa toate răspunsurile, dar găsirea întrebărilor potrivite era o operație obositoare pentru nervi. Burke, care studiase restul materialului, își schimbă poziția pentru a vedea mai bine și murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de discuțiile personajelor, parcă ireale(ilogiceă, de domeniul fantasticului. Obiceiul preferat al românului de a bârfi cu vecinul creează paradoxuri. Dan Lungu a lăsat personajele sale să fabuleze vehement, să mintă grosolan și să înjure, însă nu într-un mod deocheat. Acestea au fost aranjate în principiu după «anecdotele» spuse, care sunt, se pare, un rezultat al școlii comuniste. Întâmplările romanului sunt privite cu o oarecare amărăciune. Este o carte plină de cheful de a fabula; un drum al românilor între
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
din circumscripția numărul trei, dar dorința de a-l cunoaște mai bine pe așa-zisul frate ce mînca prin microbuze Îmi ațîțase și mie pofta de a lua masa pe-acolo. — Am auzit și despre tine prin dughenele din cartierul deocheat. Se pare că te cunoaște lumea bine. — Ai auzul bun. Mă și așteptam la asta. Nu se distingea nici urmă de timiditate În rîsul lui arogant. — La controlul medical de la angajare nu prea am fost grozav. Am luat note bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Mor după sadicii care biciuiesc fetele până fac pe ele. Astea sunt filmele mele favorite. — Mergem. — Watanabe, știi de ce-mi place să merg la asemenea filme? — N-am nici cea mai vagă idee. — Când începe câte o scenă mai deocheată, toată lumea își înghite saliva și sunetul acela, în toată sala... nu se poate asemui cu nimic. Mor după el. După ce ne-am întors în salon, Midori i-a povestit iar tatălui ei o mulțime de fleacuri, la care el fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gândurile mi se risipeau cu o grație deprimantă. Abia pe la miezul nopții Începeam să funcționez din nou cum trebuie. În pat, imaginile cu noi se Întorceau cu o intensitate nediminuată, plăcute și obscene, și puteam să-mi amintesc fiecare detaliu deocheat: mișcările leneșe, unduitoare ale Dorei, sunetele line, coordonate pe care le scoteam, o roșeață palidă, dar inconfundabilă, apoi mănușa ei dârză și respirația ei fierbinte pe fața mea pudrată. Reconstituiam șirul evenimentelor cu precizia unui inginer care umple un proiector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ei de la normele modestiei și, prin aceasta, Însuși semnul lascivității sale. Era foarte mândră de piercingul ăla fiindcă și-l făcuse chiar ea. O duruse, Însă n-avea de gând să renunțe la el sau la stilul ei. În ciuda glumelor deocheate ale bărbaților sau a reproșurilor celorlaltor femei, a imposibilității de a merge pe străzile pavate cu pietre sparte sau de a sări Într-un feribot, și chiar a cicălelii neîntrerupte a mamei ei... nici o forță din lume n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
scandalosul său roman "Amantul doamnei Chatterley", pe care-l citeam mascat într-o supracopertă de manual de fizică, materie la care cam scârțâiam, eu, premianta de până atunci. Eram în clasa a șaptea și m-a prins tata cu romanul deocheat, s-a schimbat la față, s-a îngrozit bietul de el, și mi-a făcut o morală strașnică. Cred că a fost și singura mea ceartă cu tata, el fiind foarte apropiat de mine și extrem de afectuos. V.P.: Ce rol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
permite să-și răspice deschis gândurile forfotinde de idei mazagazdronice, enorme... Nu numai de un amuzament ar fi vorba, ci și de o îmbogățire infinită, cu semnificații interioare franjuroase, a operii... Mă rog, ne bucurăm de un Balzacalău proaspăt, ușor deocheat, frageloid la literă, impetuos la sentiment și năbădăios cât încape, tulburător de pur în hâtroșenia lui păcătoasă, spurcată elegant... și iertată de un Dumnezeu blajin, omenos... Cum devine cu acest necunoscut Balzac? Surprizele se țin lanț dacă scotocești veriga mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Eu sunt doar reprezentantul masculin. Fran zări o asistentă atrăgătoare, cu părul roșu, care le zâmbea din capătul culoarului. Își făcură loc pe lângă bărbatul timid care încerca să se hotărască asupra a ce să aleagă dintr-o colecție de reviste deocheate. În cele din urmă dispăru în spatele ușii pe care scria „Eșantioane de spermă“, ținând în mână Football Weekly. — Exact ca soțul meu, îi făcu cu ochiul Moira, conducând-o într-o cămăruță laterală, nu se poate gândi decât la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
privirea tatălui ei când acesta se ridică. Era limpede că doctorul dorea să discute doar cu ea și cu mama ei, iar Ralph ghicise acest lucru. — Pe curând, încercă Ralph să glumească, și nu-i spune despre gin și revistele deocheate. Fran își dădu silința să râdă, dar simți un nod în gât. Știa că încerca să fie curajos, să facă haz de necaz, și își dădu seama cât de înfiorătoare trebuia să fie toată povestea pentru el, care avusese întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de băutură, unde își ascundea sticlele și cum reușea să-i înșele pe cei care-i făceau percheziție și care nu izbuteau niciodată să găsească nimic. Îmbătîndu-se, plângea și bolborosea "Doamne, iartă-mă", pentru ca, dintr-odată, să înceapă cu cântece deocheate. Se vorbea că din pricina asta fusese alungat din mânăstire. Purta un fular soios de lână, de care nu se despărțea niciodată, nici vara, și se poreclise singur, în derâdere, "Cobaiul lui Dumnezeu. " Dar nu era un șarlatan. Credea, din câte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-și înghită antipatia pe care mi-o purta, după ce i-am înmuiat inima lui Filip spunîndu-i că tot umblând prin bălării mă lovise dragostea pentru păsări și i-am stârnit lui Dominic amintirile de prin bordeluri istorisindu-i câteva întîmplări deocheate. Lui Siminel a fost de ajuns să-i vorbesc încă o dată despre deșerturi, iar pe Anton l-am flatat mințindu-l că-l visasem judecând un mare proces. Într-o zi, le-am povestit iarăși ceva despre întîlnirile mele cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai complicat. Fiecare aude ce vrea. Tot citind eu despre 11 septembrie și despre ce-a fost să fie după, parcurgând deci zeci de articole semnate de condee iscusite din țară și de peste oceane, despre America îndoliată și despre România deocheată (cele două imagini, nu știu de ce, se dezvoltau reciproc), despre tragedie și despre nihilism, despre scrierile lui Norman Mailer (pardon! voiam să spun Norman Manea) și ale lui Saul Below, trecând prin articolul lui Tony Judt și reacțiile stârnite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]