481 matches
-
să fie șterse pentru totdeauna. Arizona trebuia să-l cruțe pe Mustafa de blestemul care se abătea asupra tuturor bărbaților din familia Kazanci. Însă el nu credea În astfel de lucruri. Îndepărtarea de toate acele superstiții, datul În bobi pentru deochi, cititul În cafea, ceremoniile de ghicire a viitorului din familia sa, era mai puțin o alegere conștientă și mai curând un reflex involuntar. Credea că toate astea făceau parte dintr-o lume Întunecată și complicată, numai a femeilor. Femeile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o bătea niciodată la cap, nu-i căuta nod În papură și nu o rănea. Afecțiunea ei protectoare nu era posesivă. Din când În când strecura boabe de grâu sfințite prin rugăciuni În buzunarele Asyei pentru a o feri de deochi. Pe lângă cruciada pe care o purta Împotriva deochiului, râsul era lucrul pe care știa să-l facă cel mai bine și mai des - adică, până În ziua În care boala ei s-a agravat. Odinioară, ea și Asya obișnuiau să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nod În papură și nu o rănea. Afecțiunea ei protectoare nu era posesivă. Din când În când strecura boabe de grâu sfințite prin rugăciuni În buzunarele Asyei pentru a o feri de deochi. Pe lângă cruciada pe care o purta Împotriva deochiului, râsul era lucrul pe care știa să-l facă cel mai bine și mai des - adică, până În ziua În care boala ei s-a agravat. Odinioară, ea și Asya obișnuiau să râdă mult Împreună: Petite-Ma Într-un șuvoi prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Selim Kazanci nu a plecat urechea la astfel de sfaturi. În ziua În care a murit, o moarte cu totul neașteptată, frecventă la generații Întregi de bărbați din familia Kazanci, Petite-Ma a ajuns să creadă pentru prima oară În deochi. Era convinsă că privirile oamenilor invidioși din jurul lor pătrunseseră prin pereții acestul konak, altfel fericit, și-i uciseseră soțul. Astăzi abia dacă-și amintea toate astea. Pe când degetele ei zbârcite și osoase mângâiau clapele pianului, zilele petrecute Împreună cu Riza Selim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și a dat peste ceva care la atingere semăna cu niște firmituri. A scos mâinile din buzunare, doar ca să vadă că vârfurile degetelor Îi erau acoperite cu boabele maronii, sfințite de Petite-Ma și strecurate acolo ca să o apere de deochi. Ia te uită! Grâu... grâu... a bâlbâit Asya cuvântul pe tonuri diferite. Petite-Ma Încearcă să mă protejeze de rău. A desfăcut palma și i-a dat un bob de grâu. Însă imediat ce a făcut asta a roșit, de parcă dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
balconului; tablourile de pe pereți - o pictură bucolică În ulei, reprezentând un peisaj de țară mult prea pitoresc pentru a fi adevărat, un calendar cu fotografia câte unui obiectiv și cultural natural al Turciei diferit pentru fiecare lună; o amuletă Împotriva deochiului; și un portret al lui Atatürk În frac, agitându-și fedora spre o mulțime care nu Încăpea În cadru. Întreaga Încăpere pulsa de amintiri și nuanțe vii - albastru, maro, verde marin, tucoaz - și strălucea cu asemenea luminozitate, Încât aveai impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Împărtășit o taină de nerostit? Mătușii Banu nu-i fusese niciodată atât de frică de djinnul ei. Niciodată nu-i fusese atât de frică de faptele pe care era capabilă să le comită. CAPITOLUL ȘAISPREZECE Apă de trandafiri — Încă un deochi. Ai auzit sunetul ăla rău prevestitor? Crac! Parcă mi-a răsunat direct În suflet! Era deochiul cuiva, atât de invidios, de răutăcios. Allah să ne apere pe toți! Așa spunea Petite-Ma duminica dimineața, la micul dejun, pe când samovarul fierbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ei. Niciodată nu-i fusese atât de frică de faptele pe care era capabilă să le comită. CAPITOLUL ȘAISPREZECE Apă de trandafiri — Încă un deochi. Ai auzit sunetul ăla rău prevestitor? Crac! Parcă mi-a răsunat direct În suflet! Era deochiul cuiva, atât de invidios, de răutăcios. Allah să ne apere pe toți! Așa spunea Petite-Ma duminica dimineața, la micul dejun, pe când samovarul fierbea În colțul camerei. Pe când Sultan al Cincilea torcea sub masă, așteptând să i se dea Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
A Înghițit-o, a râgâit și tocmai În clipa În care părea să alunece din nou În lumea ei, i-a uimit pe toți cu acuratețea memoriei ei. — Asya, draga mea, o să-ți torn plumb și o să fac să crape deochiul care a fost aruncat asupra ta. — Îți mulțumesc, Petite-Ma. Asya a zâmbit. Pe când Asya era doar o fetiță, Petite-Ma Îi turna regulat plumb topit ca să abată deochiul aruncat asupra ei. Adevărul e că, având În vedere că odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
draga mea, o să-ți torn plumb și o să fac să crape deochiul care a fost aruncat asupra ta. — Îți mulțumesc, Petite-Ma. Asya a zâmbit. Pe când Asya era doar o fetiță, Petite-Ma Îi turna regulat plumb topit ca să abată deochiul aruncat asupra ei. Adevărul e că, având În vedere că odată fusese o copilă tare slăbănoagă, Asya părea să aibă nevoie de puțin ajutor la Începutul vieții ei de muritoare. Din nu se știe ce motiv obișnuia să se Împiedice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de puțin ajutor la Începutul vieții ei de muritoare. Din nu se știe ce motiv obișnuia să se Împiedice adesea și să cadă, cu fața Înainte, crăpându-și de fiecare dată buza de jos. Bănuind că era vorba de vreun deochi, mai curând decât de pașii nesiguri ai unei copile, i-o Încredințau lui Petite-Ma. La Început ceremonia aceea fusese un joc distractiv pentru Asya, unul amuzant și emoționant, și, Într-un fel, o răsplată, deoarece era Încântată să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Petite-Ma când turna plumbul topit Într-o tigaie plină cu apă, pe când repeta fără Încetare: — Elemterefiș kem gözlere șiș. Göz edenin gözünekizgin șiș. Plumbul se Întărea rapid În forme care se schimbau continuu. Dacă se Întâmpla să fie vreun deochi prin apropiere, acesta se ivea Întotdeauna În plumb ca o gaură În formă de ochi. Asya nu-și amintea ca până astăzi să fi existat vreo ocazie În care să nu se fi ivit vreunul. După ce se spusese tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să nu se fi ivit vreunul. După ce se spusese tot ce era de spus și se făcuse tot ce era de făcut, chiar dacă Asya crescuse urmărind-o pe mătușa Banu citind În ceștile de cafea și pe Petite-Ma alungând deochiul, moștenise În cele din urmă ateismul sceptic al maică-sii. Și trăsese concluzia că totul se reducea la o chestie de interpretare. Dacă erai În căutare de inorogi roșii, nu-ți trebuia mult ca să Începi să-i vezi peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
răzlețe, vestind catastrofa ce avea să vină, un mesaj pe care nimeni nu l-a observat. Pe cer se adunaseră nori Întunecați și mohorâți, atât de fumurii și de grei de parcă ar fi fost Încărcați cu plumb topit, plin de deochiuri. Fiecare gaură din fiecare nor era un ochi divin care nu clipea, dar care vărsa căte o lacrimă pentru fiecare păcat făptuit pe pământ. Însă ziua În care mătușa Zeliha a fost violată nu era o zi ploioasă. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Zeliha știa că, dacă ar merge la mormântul tatălui ei, ar vrea să vorbească cu el și că, dacă ar vorbi cu el, ar putea Începe să plângă, frângându-se ca o ceașcă de ceai din sticlă sub puterea unui deochi. Însă numai gândul de plânge În fața altora era de-ajuns ca să o dezguste. De curând Își promisese că nu avea să devină niciodată una din femeile alea smiorcăite și că, ori de câte ori va simți nevoia să verse lacrimi, va face asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
casă pe Ulița Tărbujenească”. Iar la 16 sept 1670 (7179) Acsinia, soția “Vâlcului ce-au fost zlătar”, vinde lui Păun “o casă cu loc cu tot și cu pivniță și cu doî dughene... pre Ulița Tărbujenească”. --Să nu fie de deochi, sfințite. Frumoasă agoniseală! Dar să-i lăsăm pe Lupașco și Vasilie abăger să dăruiască la 20 octombrie 1674 (7185) “O casă <în popor> la Sfântul Ioan Gură de Aur... pre Ulița Tărbujenească”. --Ce se mai întâmplă oare pe Ulița Trapezănească
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
se vântura pe la poarta acelei case?! Până se încărca sau descărca harabaua trecea ceva vreme și... Apoi se mai încheia câte o afacere între “neguțitorii” care mișunau prin preajma Chervăsăriei ca furnicile... --Văd că te pricepi la afaceri, nu fie de deochi da’... --Da’ce dureri ai, cumetre? --Știi tu cine a scris “Letopisețul Țării Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron Vodă?” --Acum să ți-o spun
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
În carouri verzi și albe. Până la urmă hotărî să se mulțumească numai cu o Întrebare: ce ar trebui făcut, după părerea ei, pentru a grăbi pacea. Doamna Scheinmann deveni bănuitoare. Privi În jur, de parcă i-a fi fost frică de deochi, și răspunse timid: — Ce Înțelegem noi? Să decidă conducătorii noștri. Generalii și guvernul nostru. Doar să le dea Dumnezeu sănătate și multă minte. Ar trebui să facem unele concesii arabilor? Parcă temându-se de spioni sau de Încurcături, chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ferchezuiți, bine hrăniți, zâmbind la aparat de parcă fericirea era dreptul lor din naștere. Nu sunt superstițios, dar stând acolo și uitându-mă la poză le-am înțeles pe țărăncile care leagă panglici roșii copiilor lor pentru a-i apăra de deochi și pe neciopliții care povestesc despre urâțenia progeniturilor lor cu voce tare, ca să-i păcălească pe zeii invidioși. —Frumoși, năzdrăvanii ăștia, nu-i așa? spuse Madeleine. Am vrut să îi spun să vorbească mai încet. Mă bucur că am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
zice Ildiko, femeie care în timpul liber este medium și ghicește tot-tot-tot. O pune ca maimuța la poză, să-i facă reiting mistic. Și ea se încordează și ghicește unde este cutare găină, cine cui i-o legat cununia, dă de deochi și de impotență și multe altele. Prezice, dom’le, viitorul, de-ți vine să te dai cu capul de pereți, de unde atâta har?... dar eu cred că le zice din burtă. Că, dacă stau să mă gândesc bine, pot și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
mă cuprinde o milă, aproape o revoltă față de nedreptățile ce li se fac unor oameni. Femeia stăpânea din moși-strămoși magia albă și mergea căutând calea cu bățul ei nelipsit pe la toți cei care îi cereau ajutorul. Descânta de toate: de deochi, de spaimă, de ursită, de blesteme. Când ne îmbolnăveam, mama o chema și pe la noi. Ea își pregătea pe pipăite toate cele necesare într-un ritual desăvârșit. Punea la loc de cinste apa neîncepută, cărbunii aprinși, lingura de aramă și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
loc de cinste apa neîncepută, cărbunii aprinși, lingura de aramă și cu ochii închiși ne atingea fruntea , tîmplele, spatele, călcâiele. Simțeam cum mă înfioară mîinile ei reci, osoase și cădeam ca într-un vis nesfârșit în murmurul vorbelor ei: „Ieși deochi din ochi,din tâmplă,din piept,din spate,din călcâi și te du acolo unde s-a dus urâtul...” Și nu îmi mai amintesc toate ce ni le zicea. Nu știu de unde avea puterea aceea de a ne face sănătoși
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și gol. Închizi fereastra. Sevilla închide ochii. Secolul al VIII-lea rămâne undeva, prins sub gene arabe. Tu ridici de pe display gene date cu rimel, postmodern orientate spre mastodonții de oțel ai lumii noi, spre mine, detectabil pe Google, ochiul deochiului inter nautic. alx scrie. Dhjj,hizredayxccbnmu9iățl, mjfdrfasdcjki+ășlzt waasyxghjșpo096543wtzhhjlmkmjgftrasfghl.nhnfdbr wasdciuj oppș l.jhumzeerdfuiipșlțș-.uzmnhtwayxrthu9p9oățșloij 63waw2eyxcfzu90ă +0pțșloz7657j3625qgayxfvgbhjklțș. lk,jmnq<YDFNGVZUOL.TREUJWSHXCJ,K.LKJLPI9Ă+PȚȘ Lioșpjhgsdfg8ș9oi76765e56uipooiztr54eruiukjztrt ghjigfrtthirg thiizrfghiljkolkjh4rt890+0p7654ioșpjhgsdfg8ș9oi 76765e56uip ooiztr54eruiukjztrtghjigfrtthirgthiizrfghiljkol kjh4rt890+0p76 541578789+poi65rooiuzsdfuiooiuztrewsdmgfdsdo876 432 Să fie viral? Ca o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe creștetul unui copil. Văzându-l plecat cu gândurile lui, probabil interesat de ceea ce vedea, bulibașa își lăsă oaspetele să guste în toată plinătatea ei scena, de altfel obișnuită în șatră. Urechea avocatului prinse din zbor doar câteva cuvinte: „De deochi dintre ochi, cât o sta vântu’n gard atâta să stea deochiu-n cap și să fugă prin sat ca un câine turbat...” Alte cuvinte nu mai auzi. Bătrâna mângâie din nou capul copilului, după care micuțul o zbughi pe după corturi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
după care micuțul o zbughi pe după corturi. - Minunat! zise avocatul. Extraordinar! - Ce poate fi atât de extraordinar, dom’le? - Totul! Vorbele, bulibașă, vorbele acelea cu atâta tâlc: să stea boala cât stă vântul în gard! - Eeee, e un descântec de deochi! - Mie mi se pare că e mai mult decât un descântec, e o înțelepciune care are rădăcinile adânci... - Treabă de babe, dom’le...! - Mie mi-a plăcut mult, așa să știi. Iaca trec de la una la alta: ia spune, bulibașă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]