4,078 matches
-
cu o căldură ciudată. Dacă e mulțumit de comportamentul tău, o să te ducă direct în inima lui, acolo unde o să navighezi fericit până la sfârșitul veacurilor. Dacă nu, o să te trimită în adâncul sau înghețat, între caracatițe și șerpi uriași... Își depărta încă o dată mâinile, înainte de a trage concluziile: Nu conteaza când sau cum mori, ci unde vei ajunge după aceea... — Și nu ți-e frică? se miră Tapú. —Frică? se miră acum interlocutorul sau. De ce să-mi fie frică? — Pentru că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
căci era sigur că, dacă debarca exploratorii, înseamnă că intenționează să debarce cu toții. La prova Mararei, căpitanul ei nu pierdea nimic din ceea ce se petrecea pe uscat, în timp ce vâslașii erau pregătiți pentru cazul în care ar fi trebuit să se depărteze în grabă. De fapt, exploratorii erau cei mai buni doi înotători ai insulei Bora Bora și primiseră ordinul să se apropie de țărm, dar să rămână atenți și să se întoarcă la cel mai mic semn de pericol. Așa cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
unul pe la est și celălalt pe la vest, apropiindu-se rapid, în încercarea de a-i prinde la mijloc. Nu bătea vântul și nici nu era de așteptat să bată în acea zi, așa că singura posibilitate de salvare era să se depărteze cât mai repede. În ciuda eforturilor femeilor, Te-Onó câștigau teren văzând cu ochii, însă acest lucru nu părea să-l îngrijoreze pe Navigatorul Căpitan. Știa că dușmanii lor se găseau la limita forțelor după ce se chinuiseră aproape două ore, târând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că dușmanii lor se găseau la limita forțelor după ce se chinuiseră aproape două ore, târând pe nisip ambarcațiunile grele, si ca nu puteau menține ritmul acesta multă vreme. Deocamdată, căpitanul Mararei reușise ceea ce-și propusese la început: să se depărteze cât mai mult de coastă și să pătrundă cât mai mult în ocean. Însuflețiți de ușurință cu care câștigau teren și de strigătele lui Octar, care se urcase pe prova celei dintâi nave, Te-Onó își dublară eforturile, transpirând și icnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Navigatori dispăru în întuneric, iar bolta cerului se umplu de milioane de stele, Tapú Tetuanúi caută una nouă și strălucitoare, care, din clipă aceea, avea să poarte numele lui Miti Matái, consulta Drumurile de Stele desenate pe puntea Mararei și, depărtându-și picioarele, așa cum își amintea că obișnuia să facă maestrul lui, ordona cu o voce sufocata de emoție, dar fermă: —Ne-ntoarcem acasă! Prova spre sudest!... Spre Bora Bora! Bora Bora - Lanzarote februarie - august 1993
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și iubire și bucurie și război pentru că ni le dorim. Și ne dorim tot teatrul care să ne pregătească pentru testul de-a înfrunta într-o zi moartea. Mama Natură, stând cu brațele întinse în față ca o somnambulă, își depărtează degetele și se uită la desenele cu henna care i s-au lățit pe piele. Cu degetele unei mâini pipăie baza degetelor celeilalte mâini. Pipăind osul să vadă cât e de gros, Mama Natură spune: — Credeți că Lady Zdreanță era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lături și cu grimase îngrozitoare pe chip. În momentul când credeai că sunt gata să reușească, le vedeai căzând grămadă pe spate. Se ridicau anevoie, icnind, cu mândria șifonată. Dar chinurile nu se sfârșeau aici. Urma coșmarul șpagatului. Picioarele se depărtau încet, cu o infinită grijă și alunecau ușor pe covor. În clipa în care "V"-ul întors pe care-l formau devenea dureros, chinul și dorința nu mai erau de nici un folos. Picioarele nu voiau să se depărteze mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Picioarele se depărtau încet, cu o infinită grijă și alunecau ușor pe covor. În clipa în care "V"-ul întors pe care-l formau devenea dureros, chinul și dorința nu mai erau de nici un folos. Picioarele nu voiau să se depărteze mai mult de atât și pace. Îngrozitoare umilință, mai ales pentru Luana, care nu pricepea de ce chestia asta cu "baletul" nu-i ieșea deloc. Bârna o punea în cea mai mare dificultate. Dacă pe pământ considera că tot mai realizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îndelung și, cu cât privirile lui stăruiau mai mult asupra ei, cu atât se îndulceau și căpătau reflexe de admirație. Simțind că se înmoaie, Rosti lăsă paharul pe măsuța de lângă el, zise un "La revedere" din vârful buzelor și se depărtă. Masa festivă și dansul s-au desfășurat, la sfârșitul săptămânii, la Durău. Frumoasa stațiune montană primise votul unanim al participanților. Tot la insistențele Marei a fost și doamna Escu prezentă. Se purta mini și Luana îmbrăcase o rochiță de firmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
curgea cu presiune la baie. Apăru și Nina, îmbrăcată cu pantalon de trening, cu buzunarele pline de ghemotoace de hârtie și cârpe, și cu o cămașă de a lui Alexe, în carouri, ruptă și plină de var. Își ținea mâinile depărtate de trup. Răsufla greu dar părea încântată de postura în care o surprinsese Carmina. Un lucru foarte neplăcut dar absolut necesar din când în când, decretă ea. Observă ceva ieșit de sub învelitoarea de sac, înnădită cu ace, părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sticluța cu soluție și pipeta se găseau într-o trăistuță confecționată anume, cu o despărțitură strâmtă pentru pipetă, culmea, trăistuța era din parchet albastru cu bleu, fusese făcută din resturile de material rămase de la rochia Elenei, își încărca pipeta și, depărtându-și pleoapele între degetul arătător și cel mijlociu, lăsa să cadă pe globul ocular, una, două, trei picături. Zăbovea câteva secunde nemișcat, cu pipeta suspendată în aer, apoi repeta operațiunea la ochiul celălalt, închidea sticluța, o așeza în trăistuță, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar să fie, zicea distrat, bâjbâind după clanța ușii, traversa odaia, se lungea de-a lungul patului, pipăia cu mâna după trăistuța cu medicamente, scotea sticluța, pipeta, le așeza pe piept, pe urmă își apuca pleoapele între două degete, le depărta, irisul tulbure, albul globului ocular traversat de vinișoare roșietice, cădea prima picătură și în timpul acesta imaginația îl căra în sus, tot mai sus era aer, oxigen mult, simțea arsuri pe fundul ochilor, dar senzația era depărtată, depărtată, venea parcă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
între două degete, le depărta, irisul tulbure, albul globului ocular traversat de vinișoare roșietice, cădea prima picătură și în timpul acesta imaginația îl căra în sus, tot mai sus era aer, oxigen mult, simțea arsuri pe fundul ochilor, dar senzația era depărtată, depărtată, venea parcă de la o altă ființă, străină lui, aflată undeva jos, lipită de pământ, își masa pleoapele, îl gâdilau, îl gâdilau până la excitație, înșuruba capacul sticluței pe eticheta căreia era desenat un cap de mort, o așeza în trăistuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce zici, domnule, de chestia de afară, mai insistă acela, așezându-se la masa lui fără să fie poftit. Care chestie? Rândunelele, domnule, Aha, rândunelele. Fata veni târând picioarele. Orez cu lapte, comandă tânărul privind obraznic șoldurile femeii care se depărta legănat. Rândunelele, rândunelele sunt niște făpturi sfinte, nu ai voie să le omori și pe când eram mic... da, sunt niște ființe firave. Și inteligente, desigur. Cineva a legat de piciorul unei rândunici care-și făcuse cuib sub streașina casei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trecu palma peste față și oftă profund. Mâna nu-i mai mirosea a săpun bun, ci a transpirație, avusese așadar emoții reale. Ciudați mai sunt oamenii! Își îndreptă capul către fereastră, privea prin perdeaua crem forfota străzii, se credea apărată, depărtată de ea. Simțea că ochii i se îngustează, iar o luau razna mușchii, acum, acum ochii se vor îngropa sub riduri, nu reușea să-și stăpânească mișcarea mușchilor, intrase în rol și juca la perfecție. Rosti: El este o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aceea. Cu timpul începuse să-l bănuiască de un anumit tip de masochism, ajunsese să se teamă de el. Răfuielile dintre ei deveneau tot mai prelungi, mai violente, îi era groază când îl vedea dezlănțuit, cu ochii măriți, cu palmele depărtate de trup, purta atunci în el o furie animalică, semnele exterioare erau atât de edificatoare. În mod evident, relațiile lor se degradau tot mai mult de la o întâlnire la alta, deveneau tot mai încordate, tot mai greu de temperat. Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Mai am puțin și trebuie să ies din sat. poate că de aceea nu mă simt prea bine. Totdeauna mă întristează bucata asta de drum. Iată și ultima casă. Unu, doi, trei, patru ...nouă pași și am ieșit. ,,M-am depărtat de lume”, cum îmi place să spun. O, dar până acasă mai e mult!...urmăresc din greu poteca șerpuitoare acoperită de zăpadă. Merg și mă gândesc cu groază la drumul ăsta lung. Cum să-l scurtez? Să fug. Fug și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se aplecau prelung și iar se îndreptau. Printre ei, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri. Învăluiri dese de stropi se zbătură și duduiră ușurel, apoi se depărtară. Deodată se alinară adâncurile și soarele străluci orbitor în toată poiana.” Mihail Sadoveanu - Codrul Vara la țară Ce frumos e la țară în timpul verii! Se coace grâul. Din zori până-n seară te îmbeți de mireasma văzduhului parfumat. Te scoli dimineața
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
hârtie velină. Brândușă luă foaia, aruncă o privire cifrelor trecute În dreptul fiecărei lucrări, apoi se apropie de tablourile panotate cu rafinament de Iolanda și Începu să le privească cu ochiul unui expert sau al unui colecționar pretențios... Se apropia, se depărta, pipăia, mirosea, le privea separat și Împreună, aduna În gând cifre, fără să se mai Încurce cu zerourile care oricum nu contau, afișând Însă acel aer blazat de om care Își tocise pingelele prin muzee și colecții particulare, gata oricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu o batistă-năfrămuță albă-albuță, faină-făinuță, pe care o tot scotea din mâneca stângă a cojocului ei trois quarts, cu guler rusesc, ușor evazat și secuiesc de fel, culoarea ciocolății negre. 3. Și ea se făcea tot mai subțire pe măsură ce se depărta. Când a ajuns subțire cât o rază de lumină vineție, sau cât o tăietură de bisturiu În aerul tare ca sticla, n-a mai văzut-o nimeni. Asta și pentru că iarna, după cum se știe, se Întunecă devreme. Sfârșit Baia Mare - Cluj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care însoțea întoarcerea unuia dintre personajele negative ale serialului când Clio se aplecă în față, își strecură mâna pe după ceafa mea și mă sărută, la început tandru și apoi intens și sincer. Stai așa, am zis încet când ne-am depărtat unul de celălalt. Nu ți-am spus că aia proastă, cu ochi triști a rămas iar gravidă. Clio zâmbi absent și își lipi fruntea de a mea. — Îmi pare rău că a trebuit să se întâmple așa zise ea. — Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu o lama sau poate cu un cal prost redat pe el. În ultimele douăsprezece luni își lăsase părul să crească și acum îl purta prins la spate, în coadă. Ici-colo, câte-o șuviță arămie mai scăpa însă din strânsoare, depărtându-i-se de cap în unghiuri aiuristice. Ochii îi erau însă neschimbați, grei și opresivi și puternici, însă nu foarte atenți. — Dumneata ești doctorul, am spus. Mă las în mâinile dumitale capabile. Ăsta e-un efort de echipă, Eric. Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pornit motorul. Era o după-amiază de toamnă rece, luminoasă, cu vânt. Am deschis sistemul de încălzire, mi-am frecat mâinile de picioare ca să le dezmorțesc și-am găsit o veche piesă rock’n’roll la radio. Scrâșnind, jeepul galben se depărtă de trotuar. Mi-am croit drum în trafic. Am deschis ușa din față și-am intrat casa-schelet. E ciudat cum o casă poate arăta exact la fel pe dinafară când pe dinăuntru totul s-a schimbat. Antreul, livingul, bucătăria; totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să-l obosească. Laptopul lui Nimeni încă funcționează și încă e conectat la Ward, așa că dacă Eric îl nimerește cu sulița... Nu cred c-o să ne dea ocazia, zise Scout. A făcut câteva găuri în barcă și acum s-a depărtat ca să aștepte să se scufunde. Pun pariu c-o să ne bălăcim în apă atunci când o să se întoarcă. Fidorous se uită țintă în deschizătura trapei. — Bine, am zis. Deci am eșuat. Ne dăm bătuți. Ne întoarcem. Fidorous scutură din cap. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
epava plutitoare, strâns îmbrățișați, ca și când ar fi fost sfârșitul și începutul lumii, ca și când altceva n-ar mai fi existat și n-avea să mai existe niciodată. — Nu-mi vine să cred că ești aici, am spus încet când ne-am depărtat unul de altul. — Nu-mi vine să cred că ai izbutit, îmi zâmbi ea. Ai izbutit, Eric. Am ridicat stânjenit din umeri. — Știu. — Ce s-a întâmplat cu doctorul? Am clătinat din cap. Scout se uită în apă. — Cușca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]