2,039 matches
-
beau cafeaua și îmi fumez țigară de dimineata.In jumătate de oră ajung.Sa fii acolo!” După jumătate de oră ajung în localul cu pricina, prietena mea îmi face semn cu mâna, a ales o masă în colțul cel mai depărtat, mă așez lângă ea, comand un latte macchiato, îmi aprind o țigară, si imi întorc privirea spre ea. Aștept. Începe apoi să îmi povestească rând pe rând toate durerile ei, cum după o întâlnire băieții nu mai dau niciun semn
PRIMA PARTE) de DIANA ILIA în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351460_a_352789]
-
nalță către nori Tot mai sus, mai sus, mai sus Printre nori el s-a ascuns, Fuse-aici, acuma nu-i Îi aud doar trilul lui. Se răresc și norii, ei Sus pe cer, acuma ce-i? Un punct negru, depărtat Nu se-oprește din cântat. Sus pe deal la Ilisie Ultima casă pustie, Coperișul o să cadă Într-o iarnă cu zapadă. Și s-or rupe și pereții Cum se rupe firul vieții, Doar trilul de ciocârlie Răsuna-va pe vecie
SUS PE DEAL LA ILISIE de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 1625 din 13 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350850_a_352179]
-
ai vrea ca viața asta să nu se mai sfârșească/ eu n-am știut niciodată cu ce s-o umplu/ și nici nu mi-a păsat de umplutură/ lasă, noi o să avem copii în cer” (sânge îndesat între copertele abia depărtate). Din viziunea unei lumii descentralizate, decurge atenția acordată, cu egală măsură, tuturor problemelor omenești, grave ori minore deopotrivă. Iată câteva evenimente contemporane tratate cu ironie, inteligență și condescendență: „am ajuns în rândul lumii/ am și eu un mall la colțul
EUGENIA ŢARĂLUNGĂ – ENDO, META, EPI, PARA TEXTE LIRICE de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346591_a_347920]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > LA MUZEUL GRUESCU Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 404 din 08 februarie 2012 Toate Articolele Autorului LA MUZEUL GRUESCU Nestemate, flori de mină, Venite din depărtatul timp, Scoase astăzi la lumină, Pentru cei de pe pământ. Cristale fine, ajurate, Lucrate de orfevru neștiut Și cu grijă adunate, De un om prea cunoscut. Nea Costică cu migală, Cu dragoste de părinte Le-a adus aici în sală, Pentru
LA MUZEUL GRUESCU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346710_a_348039]
-
nega, de răi și urâcioși Ce-ntr-una clevetiți că “Moșu”-i basm curat, Vă rog, pe cinstea mea, fiți oameni serioși ! Pe Moș Crăciun îl știți că este-adevărat... E drept, bătrânul “Moș”, care odinioară Venea prin nea în zbor, din nordul depărtat, Cu barbă, nasul roș’, cu reni la sănioară, Chiar de-i nemuritor, a mai evoluat, E tuns, chiar mai mereu, și-i zilnic bărbierit, De sac a și uitat, cu VISA-n portofel, Iar nasu’, v-o spun eu, mă
BĂTRÂNUL MOŞ CRĂCIUN, VALERIU CERCEL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351025_a_352354]
-
-n crengi, paianjeni. / Rază se-năbușă de fum, făptura ta se dezmorțește risipind pe jos / furnici uscate - și te soarbe blând pământul veșnic lăsând afară, un sloi de ramuri albe."(Pământul veșnic, 1977). La un moment dat, tot vag și depărtat, parcă Bacovia: "Prin târguri cu gene de moina, neam-de neamul meu, fapturi leșioase, / Treceau prin pereții somnambuli, strânși în sipetele lor, / pân'la a șaptea tăcere." Misticismul e spectaculos, cu ritmuri de psalm: "Nistrul sau Stixul / pe umerii tatălui tău
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
CE ESTE DORUL? Autor: Confluențe Românești Publicat în: Ediția nr. 296 din 23 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Autorul articolului: Dumitru Stăniloae Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gândirea cu plăcere la ființa iubită, dar depărtată; nu e numai simțirea unei necesități de a fi cu ea; nu e nici numai transfigurarea chipului ei, datorită distanței și trebuinței de ea. Ci în dor e prezentă într-un fel propriu și într-un grad foarte intens o
CE ESTE DORUL? de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356978_a_358307]
-
tânăr care a cântat odinioară aici. Uneori, scriitoarea își îngăduie să o numească pe Mărțina “Herseny”, ca într-o posibilă descendentă medievală, înrudită cu familia cavalerului teuton de care se simte atrasă irezistibil. Vocea sângelui să aibă ecouri atât de depărtate? Posibil. Pe un cu totul alt palier se desfasoara viața lui Andrei Prut, alias Craiul de Ghinda, un om care era “de toate câte ceva”, destin cu care se poate identifica orice ins din zilele noastre, un om dintr-o bucată
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
absolvit de câțiva ani. Sunt masterand al aceleiași Universități, grupa Etnoturim Cultural. G.D.: - Mai urmează ceva? A:B.: - (râzând!) - Încă nu m-am hotărât! Dar, dacă aș avea timpul necesar (și totuși sper să-l am în viitorul nu foarte depărtat) să știți că m-aș înscrie la o școală doctorală, evident tot pe etnologie și folclor. Încă nu am ,,studiat” în amănunt acest proiect, (e deocamdată un vis). Rămâne de văzut ce ne aduce viitorul, cum vom sta cu banii
I.J.J. MARAMURES (2013) de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345935_a_347264]
-
ostenite curg la îmbrățișarea cu trecutul părinții nu mai sunt sunt lacrimi picături de dor pe lavița visului între pereți răscruci de riduri pe frunte cât chin lovește omul fără părinți mângâiații duios în viață cât sunt să nu va depărtați nicicând acum cât sunt încă cu voi iaz de lacrimi pentru ce-a fost o lumânare arde fără fum pentru pământul din pământ o umedă clipire lacrimi din apa amintirii crenguțe de vis morminte nemurirea sufletelor din ce-a fost
TU MAMĂ ÎMI LIPSEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346154_a_347483]
-
Pentru o clipă, eterni, împăcați, rotunzi,/ În rezonanță cvasiperfectă cu cerul,/ Cu râul primordial, neîndrăznind/ A schița o mișcare, încordăm arcul/ Interiorului zguduit de furtună,/ Privim ziua urcând spre altar/ Știind că amiaza, cu fanfarele ei/ Ne va găsi oarecum depărtați,/ Oarecum palizi, infinit mai săraci -/ Mai știm însă că înaltul clipei/ Va depăși fluviile/ mormanul de rumeguș/ Azvârlit înainte-ne și toată suita/ Prăpăstiilor simfonice împrăștiate pe drum -/ Am trăit o oră egală cu veacul -/ De aceea rară, atâta de
MUZICALE de BAKI YMERI în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368977_a_370306]
-
liric pășește printre speranțe și plăceri, printre sentimente unice, irepetabile. Imaginea femeii e pretutindeni, este femeia utopica, imateriala, de pretutindeni și de nicăieri. Nu o găsim niciodată redată în descrieri concise, ea este percepută doar în nuanțe, în orizonturi vizuale depărtate: „ Ești iară vinul care mă-amețește./ Purtând așa de-aproape-mbrățișarea,/ Mă-mbăt de tine iar în noaptea asta,/ O beție-a iubirii cât cerul și cât marea. // Ești floarea albă, mireasmă de cais,/ Femeie dulce cu zâmbet de copil!/ Ești tot
PUIU RĂDUCAN SAU CĂUTAREA FEMEII DIN VIS DE PROFESOR DR. MIHAELA RĂDULESCU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371013_a_372342]
-
Culoarea canadienei mele se definea uman, dar peisajul o respingea. Deveneam un participant exterior, adaptabil la frumusețea peisajului doar din perspectiva observatorului tăcut. Încercam să descopăr orizontul, dar era compromis de alăturarea pădurii grizonate și a stelelor pătate de nori depărtați. Luna ședea liniștită la locul ei, în creștere, dar mincinoasă, fără culoare decisă, neinteresată de trecerea vremii. Acum ce să îi spun? Comunicarea îmi crea un sentiment comic, spre surprinderea mea. Pe mine nu mă caracterizează simțul umorului și știu
DINCOLO DE CEI PATRU POLI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369834_a_371163]
-
L. Wald, Progresul în limba, B., 1969, p. 130). Iar acad. Al. Graur, Puțină aritmetică, B., 1971, p. 14 scrie: „Cum s-au creat primele cuvinte care denumesc numeralele? nu știm. În limbile indo-europene numeralele provin dintr-o epoca prea depărtata de noi pentru că studiile comparative să ne poată aduce lămuriri asupra originii numerelor mici“. După părerea noastră pe omul primitiv, ieșit din peșteră, 1-a impresionat cel mai mult Cerul. De acolo vin lumină, căldura, ploaia, arșiță, fulgerul, tunetul și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
L. Wald, Progresul în limba, B., 1969, p. 130). Iar acad. Al. Graur, Puțină aritmetică, B., 1971, p. 14 scrie: „Cum s-au creat primele cuvinte care denumesc numeralele? nu știm. În limbile indo-europene numeralele provin dintr-o epoca prea depărtata de noi pentru că studiile comparative să ne poată aduce lămuriri asupra originii numerelor mici“.După părerea noastră pe omul primitiv, ieșit din peșteră, 1-a impresionat cel mai mult Cerul. De acolo vin lumină, căldura, ploaia, arșiță, fulgerul, tunetul și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
să ating cerul degete ostenite curgere lină de pulberi în care soarta-și ascuțise săbiile trudeau s-alunge întunericul dornice să atingă lumina lumina blândă găzduită de pântecele împlinit al lunii ori în trena nesfârșirii mării răsfirată pe-un țărm depărtat maramă din nisipuri împodobite cu perle bulgări de spumă albă, albă lovind trupuri de stânci demult, demult neasemuit paradis al zeilor... dar mă chema o altfel de lumină lumina din pletele soarelui lenevind pe brațele cerurilor pictate cu zâmbetele îngerilor
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
Acasa > Poeme > Emotie > PASĂREA ALBĂ Autor: Florentin Dumitrache Publicat în: Ediția nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului PASĂREA ALBĂ ( în amintirea tragediei din 20.01.2014,din Apuseni ) Pasărea albă pleacă în zbor Spre colț de țară depărtat S-aducă-n cioc un strop de dor De viață,pentru altădat. Poartă cu ea halatele albe Ce vor să culeagă din trup flori de viață, Să le planteze în câmpuri de nalbe Care să vadă o nouă dimineață. Pasărea albă plutește
PASĂREA ALBĂ de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369662_a_370991]
-
am făcut într-un automotor rudimentar care scutura și trosnea din încheieturi...”. „După o ședere de aproape două ore pe peronul cu scaune distruse, printre câini jigăriți și călători amărâți, sosește trenul spre Botoșani care trage iar la o linie depărtată, pierdută în iarba... De aici, spectacolul ar fi meritat filmat pentru o producție tragi-comică...” Europa ajunge doar până la Verești, p 167). Între acestea, un text cu o aromă aparte, încărcat de liricitate: Au venit la mine teii („Nu este așadar
SCRISORILE UNUI JURNALIST – LUCIA OLARU NENATI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368170_a_369499]
-
acest fenomen se petrece mereu în Delta Dunării, un fenomen unic prin care se constată respectul pe care natura îl acordă soarelui dătător de viață. P.S. In acest sfârșit de vară al anului 2014 Delta are un luciu de apă depărtat. Sclipește în soare resemnată, accesibilă dar singură în tăcerea unui solilocviu ce se țese la obârșia timpului. De acolo, de sus, din energiile cosmice, în acest august îndoliat, cineva care a iubit-o îi trimite un semn la ceas de
MARIOARA GODEANU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368269_a_369598]
-
erau calzi se plângeau morții de căldură. s-a ridicat unul viu să ducă soarele la locul lui că de ținea la morți viul acela și-a pus el umărul să depărteze soarele și morții tot se plângeau. e prea depărtat. e cât o stea. s-a întunecat. și viul a tras de soare puțin mai aproape de pământ că se fac toate cu lumină bună. a studiat cerul, a calculat unghiurile soarelui, și l-a scăpat pe pământ. că ziceai e
POEME TIMIDE (2) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370100_a_371429]
-
lemn, în stil bizantin numit hieratică, ce reprezintă o altă lume, cum ar fi lumea lui Dumnezeu, personajele sunt spiritualizate, sfinții sunt mai slabi, gesturile par nefirești, perspectiva este inversă, lucrurile din prim-plan sunt mici și cele din planul depărtat din ce în ce mai mari, de exemplu Mântuitorul este cel mai mare, urmează Maica Domnului, iar sfinții sunt din ce în ce mai mici, animalele nu au corespondent în realitate, de exemplu se redă ideea de lup, clădirile au valoare simbolică. În ceea ce privește sfințirea icoanelor, ca și profesorul
TÂRGUL ICONARILOR ŞI AL MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353378_a_354707]
-
lumii: noaptea, cănd luna își aruncă lumină pe tine ca si cum ai fi un actor pe scena Operei Naționale. Astfel de momente mă determina să mă urc pe cea mai înaltă clădire din lume, cel mai înalt pisc montan, cel mai depărtat nor și să strig din străfundul inimii: iubesc și sunt iubita! Referință Bibliografica: Plimbare de seară / Diana Ilia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 484, Anul ÎI, 28 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Diana Ilia : Toate Drepturile Rezervate
PLIMBARE DE SEARA de DIANA ILIA în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354331_a_355660]
-
ființei umane: „Omul de când e pe lume a spus:/Iarna-i prea frig, vara e prea cald/ Soarele prea iute moare în apus./ Tot mai sunt spini printre flori parfumate/Norii tot caută azurul și plâng./ Stelele albe-s prea depărtate/ Încă-i uraniul ascuns prea adânc.// Omul de când e pe lume a spus:/ Și va mai spune:/Mai mult și mai sus./ Astfel se smulge din el cu răbdare/Floarea ruginii,/Palida floare...” Activitatea de la malul mării s-a conturat
ZIUA LIMBII ROMANE SARBATORITA LA MALUL MARII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354400_a_355729]
-
supușii coroanei”, fără nici un fel de drepturi, ba mai mult ei au fost goniți din așezările pe care le ocupau. Cu alte cuvinte “chiriași'' ne doriți în casa lor proprie”. Așa au ajuns să fie mereu goniți spre diverse regiuni depărtate, supuși bolilor necunoscute, în acele vremuri și care i-a dus la pieire. Cu toate acestea, au fost și unele triburi care s-au opus, ducând lupte aprige împotriva ocupanților europeni. Desigur, rezultatele au fost dinainte cunoscute, cu toate că ocuparea de către
ABORIGENII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354453_a_355782]
-
afirmat și au putut fiistudiați. John Funde, un artist care trăiește pe marile platouri, la 1599 klm., deMaputa. A ajunge la el înseamnă a traversa țara pe rute haotice: pe laMueda, aproape de frontiera cu Tanzania. Tot în unul din locurile depărtate trăiește artistul cyprian Tokoudogba, la Abomey din Beniu. Totacolo se află și Romuald Hazoume. Descoperirea unor opere negre de mare valoare artistică, este un lucrudeosebit.Sculpturile acestora ajung în Europa pline de insecte, adesea îmbâcsite deciuperci. Din cauza umidității, pânzele cu
ARTA AFRICANA 2 de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/347121_a_348450]