779 matches
-
în care „luase ceaiul“ cu el și trebuise să răspundă întrebărilor lui convenționale cu privire la activitățile ei, fuseseră adevărate calvaruri, prin care se străduise să treacă fără a săvârși greșeli. Atmosfera acestor întâlniri era, în memoria lui Hattie, greoaie. Îmbâcsită, sufocantă, deprimantă la culme și vag amenințătoare. Fusese întotdeauna puțin speriată de John Robert. Pearl era și mai speriată de el. Și acum se părea că, pentru prima oară, fuseseră instalate într-un oraș unde, cel puțin pentru moment, locuia și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
hăului amețitor care era viitorul. Se bucura că banii, ai ei și ai lui Hattie, se găseau în bancă; și acest sentiment de ușurare al ei și al lui Hattie, exprimat prin acel derutant „noi“, aducea la suprafață o stare deprimantă pentru amândouă. Deși nu și-o spuneau pe față, nici una dintre ele nu avea prea multă încredere în Rozanov, cel atât de puternic, de imprevizibil, de bizar. — N-ai vrea să pleci la Londra să-ți cumperi niște haine? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi pricinuia o suferință reală, o durere cu care nu te puteai juca. După nenumărate șovăieli și retractări, hotărî să discute chestiunea cu John Robert, ale cărui întrebări candide cu privire la acest subiect provocaseră, poate, sau în orice caz acceleraseră această deprimantă criză spirituală. Se dusese întâi în Hare Lane, unde nimeni nu răspunsese la sonerie, și unde nu găsise nimic altceva decât o sticlă de lapte răsturnată în fața ușii (doborâtă probabil în momentul răpirii lui Hattie de către Tom). De acolo, luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
poate șocul special al întoarcerii ei, asociată cu vechea gelozie legată de prețuirea lui Rozanov, ar fi putut avea un efect decisiv asupra soțului ei. Nu cred ca Stellei să-i fi încolțit vreodată în minte această idee atât de deprimantă. Ar fi o tristă ironie dacă inoportuna menționare din partea ei a numelui filozofului, care pe ea o prețuise, ar fi precipitat violența care încheie această povestire, după cum a și inițiat-o. „Provocarea“ finală să-i fi aparținut ei, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sectoare și ramuri (până la 10-15%), în timp ce sectoarele terțiare se apropie de 0. Transferul în cadrul fiecărei societăți a avantajelor progresului se poate face prin două modalități: prin scăderea prețurilor, salariile rămânând constante. În acest caz scăderea prețurilor poate avea un efect deprimant, căci ea nu poate stimula producția și poate provoca șomaj; prin creșterea salariilor și veniturilor în funcție de creșterile de productivitate, prețurile rămânând pe cât posibil, stabile; Într-o astfel de situație, cel mai probabil societatea preferă primordial soluția creșterii salariale și aici
Evaluarea politicii monetare din perspectiva atingerii obiectivelor de convergenţă nominală şi reală. Aspecte specifice crizei financiar - economice actuale. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Silviu șeitan, Alin Marius Andrieş, Mircea Asandului, Angela Roxana Calistru, Dan Marius Voicilaş, Ion David, Diana Viorica Lupu, Andra Lavinia Nichitean, Alina Picu, Tudor Alexandru Ganea () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2360]
-
ale lumii prin observație și mirare, devenire și înviere, natura lucrând magic, omul doar martor, cade neputincios în prăpastia fără de sfârșit a întrebărilor fără răspuns. Omul - o gânganie minusculă, printre minunile naturii, zdrobit de măreția cosmosului și neînțeleasă vreodată. Și deprimanta devenire de pe ostrov, probabil pământul pierdut în spații siderale continuă, din poem în poem, sub o sută de înfățișări. Nimic mai ispititor la un poet decât să încerce a descifra trecerea, și Emilian Marcu o face cu sârguință, și o
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
din cele trei forme ale sale. Prima formă, puțin cam mic-burgheză, a lui Jacques, Gane și alții este paralizantă; a doua, cea sceptică, care se vrea întotdeauna superioară, a lui Carp, - care la Pogor este foarte amestecată cu necuviințe - este deprimantă; a treia, superficială, a lui Naum, Vîrgolici ș. a. e foarte aproape de neânțelegere. În ce mă privește cred că am făcut câțiva pași înainte, Junimea susține că aș fi dat înapoi. Și cu toate acestea - adevărată sau greșită - rămâne o apreciere
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Eu priveam îngândurat spre locul unde era via nobilă a tatei pe care o păzeam până plecam la școală. Câte cărți n-am citit eu și ce frumusețe de struguri avea tata atunci, în timp ce astăzi totul e părăginit, părăsit, dezolant, deprimant... După acest trist popas, coborâm pe drumul ce duce la Liești - unde fiind hramul bisericii e foarte multă lume și circa 35-40 de mașini parcate în jurul bisericii. Suntem bine primiți ca musafiri de Florina și de invitații ei, cu belșug
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
se simtă cît mai bine. Aici nu-i cunoștea nimeni, nu era ca la Lima și puteau să iasă seara și să mănînce la restaurant. Și apoi nu era nevoie să se Îmbrace În negru, ar fi fost atît de deprimant... Vilma Înțelegea desigur cît de multă nevoie aveau să se distreze, să iasă În lume, să schimbe atmosfera, pentru a Încerca să uite. Domnul Juan Lucas Îl Învăța pe Santiaguito să joace golf și băiatul prindea foarte ușor. Se Înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
părăsisem Franța nu de câteva ceasuri, ci de câteva săptămâni. Oamenii aici erau elegant imbrăcați, arhitectura bogată, italienii grăbiți. Cum am sosit, am luat un taxi și am plecat grăbit către un hotel.Orașul mi se părea zgomotos și vulgar, deprimant chiar, dar oricum era mai bine decât la Londra care mi se păruse ternă și fără de viață. Nori albi, pufoși pluteau pe cerul cenușiu, palid. Și toate figurile italienilor mi se păreau identice. Am intrat în hotel și am pornit
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
căznindu-se să se ridice până ajunse aproape în genunchi pe patul de spital. A trebuit să-l culce cu forța, ca să nu-și smulgă tuburile. Îl privea cum își revine, de la oră la oră, ca într-un film scandinav deprimant. Uneori se holba la ea, chibzuind dacă era comestibilă sau o amenințare. O dată, o izbucnire de sexualitate animalică, uitată într-o clipă. Alteori, ea era o crustă pe care încerca să și-o curețe de pe ochi. Se uitase la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Street. De două, trei, patru ori pe săptămînă și nu prea mai are importanță. își pocni degetele. — Marjory e o fată drăguță. Rămîi cu ea, cu gaură sau fără. — Nu-i bună cu mine, zise Thaw de sub pături. — Recunosc, e deprimant. Recunosc că o gaură fără nimic pe deasupra poate fi o chestie deprimantă. Luni se duse la școala de artă și se întîlni cu Marjory pe trepte. în mintea lui se despărțise de ea atît de tranșant, că fata aceea drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
are importanță. își pocni degetele. — Marjory e o fată drăguță. Rămîi cu ea, cu gaură sau fără. — Nu-i bună cu mine, zise Thaw de sub pături. — Recunosc, e deprimant. Recunosc că o gaură fără nimic pe deasupra poate fi o chestie deprimantă. Luni se duse la școala de artă și se întîlni cu Marjory pe trepte. în mintea lui se despărțise de ea atît de tranșant, că fata aceea drăguță și zîmbitoare din fața lui era la fel de nebuloasă ca imaginea reînvierii. — Salut, Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
timp, și intră într-o cafenea de lîngă Green’s Playhouse. Comandă o cafea și rămase acolo pînă cînd italianul din spatele tejghelei începu să pună scaunele pe mese și să spele podeaua. Acum, ideea prostituției i se părea enorm de deprimantă, dar nu avea cum să dea înapoi. Biserica și casa lui erau locuri pe care nu mai dorea să le vadă. Se duse în Renfield Street. Deși era miezul nopții, mai erau oameni pe stradă - unul sau doi bărbați spilcuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care-o petrecuse cu Sandy, apoi ceva rece îi pișcase obrazul... Din acel moment, gîndurile i se retraseră ca degetele de pe o farfurie care frige, dar le aduse înapoi cu forța și, încetul cu încetul, îl ajunseră amintiri tot mai deprimante și mai recente. CAPITOLUL 42. Catastrofa Fusese un cer întunecat, cu nori năvălitori. Se aflase singur printre cîteva stînci împrăștiate, oase vechi și pene la picioarele lui și privise în jur strigînd: „Sandy?“, dar nu mai era nimeni în mlaștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aprindeau automat. Orașul Mașinii strălucea, scânteia pe kilometri întregi. În lungul unei străzi pe care tocmai c traversa, văzu două șiruri de stâlpi de iluminare progresând geometric către un îndepărtat și iluzoriu punct de întâlnire. Și dintr-odată, totul deveni deprimant. După toate aparențele, suferea de o amnezie parțială și era absolut necesar să accepte acastă idee în sensul său cel mai larg. Numai în acest fel putea fi în măsură să se elibereze de efectele afective ale stării în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
terminat schimbul, am urcat la dvs. cu un șperaclu și v-am găsit zăcând, cu magnotofonul funacționând la căpătâi. Am scos înregistrarea inițială și am înlocuit-o cu alta făcută de mine după cum m-am priceput, astfel încât să contrabalanseze efectele deprimante ale celei dintâi. Am oprit-o când am urcat din nou să văd cum vă simțiți, deoarece o doză mult prea mare de optimism poate împinge la nesăbuințe. Sper că v-ați realizat echilibrul, deoarece veți avea nevoie de întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
aprindeau automat. Orașul Mașinii strălucea, scânteia pe kilometri întregi. În lungul unei străzi pe care tocmai c traversa, văzu două șiruri de stâlpi de iluminare progresând geometric către un îndepărtat și iluzoriu punct de întâlnire. Și dintr-odată, totul deveni deprimant. După toate aparențele, suferea de o amnezie parțială și era absolut necesar să accepte acastă idee în sensul său cel mai larg. Numai în acest fel putea fi în măsură să se elibereze de efectele afective ale stării în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
terminat schimbul, am urcat la dvs. cu un șperaclu și v-am găsit zăcând, cu magnotofonul funacționând la căpătâi. Am scos înregistrarea inițială și am înlocuit-o cu alta făcută de mine după cum m-am priceput, astfel încât să contrabalanseze efectele deprimante ale celei dintâi. Am oprit-o când am urcat din nou să văd cum vă simțiți, deoarece o doză mult prea mare de optimism poate împinge la nesăbuințe. Sper că v-ați realizat echilibrul, deoarece veți avea nevoie de întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
este dialogul interior pe care tu ți-l tot repeți? Observă-te! Când te lași cuprinsă de tristețe, indiferent de motiv, vei observa cum totul în jurul tău parcă se întunecă și apar evenimente care-ți întăresc această stare. Asculți melodii deprimante, privești filme de dramă, întreții conversații cu cei din jur pe teme sumbre. Dacă tu mereu îți reafirmi că ești trist, că ești nedreptățit, dacă povestești fiecărei persoane întâlnite despre nefericirea ta cum vrei să ieși din această stare? Cum
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
români, fără a se implica într-o luptă deschisă, care ar fi putut decide victoria invadatorului; hărțuirea are ca scop slăbirea încrederii în sine a dușmanului și nu este un element decisiv în înfrângerea dușmanului. tactica pârjolirii - urmărea același efect deprimant ca tactica hărțuirii (vezi tactica hărțuirii), deși efectele ei puteau fi mai mari. Ea consta în lipsirea invadatorului de mijloacele de trai (otrăvirea fântânilor, îndepărtarea alimentelor, incendierea grânelor și a fânului etc.). Ținând seama că armatele invadatoare din Evul Mediu
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
peste masă. În spate se văd pălării înalte. Hangiul, de o veselie agresivă, o arată cu degetul conducătorului diligentei. Un cocoșat râde, vânzătoarea de castane privește în gol... "O gravură de domnul Hogarth, dacă memoria nu te înșală. Ceva absolut deprimant... Cred că Florence trece prin momente extrem de grele. Întâmplarea asta a declanșat în ea o dramă puternică. N-a doborît-o niciodată nimic, iar uneori o invidiai pentru optimismul ei. Acum nu reacționează firesc. Altădată, ar fi amuzat-o asemenea aventură
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
natal: „Priveam îngândurat spre locul unde era via nobilă a tatei, pe care o păzeam până plecam la școală. Câte cărți n-am citit eu și ce frumusețe de struguri avea tata atunci, în timp ce astăzi totul e părăginit, părăsit, dezolant, deprimant...” (p.17) Imaginea paradoxală, realizată stilistic prin antiteză și enumerarea celor patru nume predicative pe lângă verbul a fi, surprinde trăirea cu gust amar generată de situații create de guvernările post-decembriste. Contrastul dintre entuziasmul copilului de odinioară și durerea maturului care
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și filozof, a unui savant și gentleman. Prin cameră se mai aflau încă ascunse diverse accesorii de care se folosise cândva: o mănușă de cauciuc, o bucată de mătase dintr-o umbrelă, un borcan de Noxema. I se păruse prea deprimant să se debaraseze de ele după ce se terminase totul. Ignatius se masturba concentrându-se. În sfârșit îi apăru o viziune, figura familiară a unui coolie, câinele mare și devotat, pe care îl avusese pe când mergea la școală. „Ham!“, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Filmul care rula era o dramă suedeză, foarte lăudată, despre un bărbat care își pierdea sufletul, iar Ignatius nu era prea interesat să o vadă. Se gândea să-l sfătuiască pe directorul cinematografului să nu mai prezinte filme atât de deprimante. Controlă zăvorul de la ușă, întrebându-se când avea să se întoarcă mama lui acasă. Începuse dintr-o dată să iasă aproape în fiecare seară. Dar pentru moment, Ignatius avea alte preocupări. Deschizându-și biroul, văzu un teanc de articole pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]