1,028 matches
-
38 în studiul lui De Bellis), alcătuit din pacienți cu vârste mai mari (16-19 ani), mediile valorilor plasmatice ale GH și TSH erau chiar mai ridicate la adolescenții deprimați. Aceasta sugerează existența unei disfuncții primare a sistemului serotoninergic la adolescentul deprimat, a cărui explicație rămâne încă nesigură. Tot în cadrul studiului axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale, testul de reducere a dexamethazonei propus de Caroll (1981) la adult a fost studiat la adolescent de către numeroși autori (Crumley și colab., 1982; Exteni și colab., 1982; Targum și
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și Lapodano, 1983; Alessi și Robbins, 1984; Ha și colab., 1984; Dugas și colab., 1984; Straubert și colab., 1986; Appelboom-Fondu și colab., 1988). Toate aceste studii constată, în ansamblu, lipsa reducerii secreției de cortizol după injectarea cu dexametazonă la adolescentul deprimat, contrar celor observate la adolescentul non-deprimat. Aceste rezultate obținute la adolescentul deprimat sunt similare cu cele observate la adultul deprimat și confirmă existența unei hiperactivități a acestei axe endocrine, contrar celor constatate în studiile prezentate mai sus. Totuși criticile aduse
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și colab., 1984; Straubert și colab., 1986; Appelboom-Fondu și colab., 1988). Toate aceste studii constată, în ansamblu, lipsa reducerii secreției de cortizol după injectarea cu dexametazonă la adolescentul deprimat, contrar celor observate la adolescentul non-deprimat. Aceste rezultate obținute la adolescentul deprimat sunt similare cu cele observate la adultul deprimat și confirmă existența unei hiperactivități a acestei axe endocrine, contrar celor constatate în studiile prezentate mai sus. Totuși criticile aduse acestui test sunt din ce în ce mai numeroase datorită lipsei sale de sensibilitate și, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și colab., 1988). Toate aceste studii constată, în ansamblu, lipsa reducerii secreției de cortizol după injectarea cu dexametazonă la adolescentul deprimat, contrar celor observate la adolescentul non-deprimat. Aceste rezultate obținute la adolescentul deprimat sunt similare cu cele observate la adultul deprimat și confirmă existența unei hiperactivități a acestei axe endocrine, contrar celor constatate în studiile prezentate mai sus. Totuși criticile aduse acestui test sunt din ce în ce mai numeroase datorită lipsei sale de sensibilitate și, mai ales, lipsei de specificitate (absența reducerii se regăsește
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
adolescent cât și la adult. Aplicarea clinică a acestui test cu scop diagnostic sau prognostic pare încă prematură. Testul TRH măsoară creșterea nivelului TSH (Thyroïde Stimuling Hormone) și a T3 (triiodotironină) după injectarea de TRH. La fel ca la adultul deprimat (Chabrol, 1988), se observă un răspuns slab în raport cu adolescenții non-deprimați, dar aceste rezultate nu sunt nici constante (doar 12% dintre adolescenții deprimați au dat un răspuns semnificativ slab), nici specifice. Unele simptome depresive (tulburări de somn, astenie matinală) sugerează perturbări
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
nivelului TSH (Thyroïde Stimuling Hormone) și a T3 (triiodotironină) după injectarea de TRH. La fel ca la adultul deprimat (Chabrol, 1988), se observă un răspuns slab în raport cu adolescenții non-deprimați, dar aceste rezultate nu sunt nici constante (doar 12% dintre adolescenții deprimați au dat un răspuns semnificativ slab), nici specifice. Unele simptome depresive (tulburări de somn, astenie matinală) sugerează perturbări ale ritmului circadian, ceea ce a impus unor autori studierea secreției de melatonină. La subiectul normal, această secreție se produce mai ales noaptea
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
matinală) sugerează perturbări ale ritmului circadian, ceea ce a impus unor autori studierea secreției de melatonină. La subiectul normal, această secreție se produce mai ales noaptea. În majoritatea studiilor referitoare la adult, secreția nocturnă de melatonină este mai scăzută la subiecții deprimați decât la cei sănătoși. Shafii și colab. (1996) au reprodus un studiu identic pe o populație de copii și adolescenți cu vârste între 8-17 ani. Rezultatele lor au condus la apariția a două grupuri de pacienți deprimați, unul cu simptoame
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
scăzută la subiecții deprimați decât la cei sănătoși. Shafii și colab. (1996) au reprodus un studiu identic pe o populație de copii și adolescenți cu vârste între 8-17 ani. Rezultatele lor au condus la apariția a două grupuri de pacienți deprimați, unul cu simptoame psihotice și celălalt fără aceste simptome. În primul grup, contrar celor observate la adulți, secreția nocturnă de melatonină este mai ridicată decât în grupul de control, dar situația se prezintă invers în grupul de deprimați cu simptome
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de importantele modificări ale somnului în această perioadă a vieții (Benoît, 1988) impunând, din această cauză, comparații riguroase cu grupuri martor selectate după vârstă. Se poate ca aceste modificări fiziologice să explice rezultatele contradictorii din studiile asupra somnului la adolescentul deprimat. Unii autori regăsesc la adolescenții deprimați perturbări asemănătoare celor observate la adultul deprimat: diminuarea latenței somnului paradoxal și creșterea densității sale (Lahmeyer și colab., 1983; Emslie și colab., 1987). Dar alții nu observă diferențe între adolescenții deprimați și non-deprimați, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
din această cauză, comparații riguroase cu grupuri martor selectate după vârstă. Se poate ca aceste modificări fiziologice să explice rezultatele contradictorii din studiile asupra somnului la adolescentul deprimat. Unii autori regăsesc la adolescenții deprimați perturbări asemănătoare celor observate la adultul deprimat: diminuarea latenței somnului paradoxal și creșterea densității sale (Lahmeyer și colab., 1983; Emslie și colab., 1987). Dar alții nu observă diferențe între adolescenții deprimați și non-deprimați, sau constată chiar rezultate contrarii, ca de exemplu creșterea latenței la adormire (Goetz și
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
somnului la adolescentul deprimat. Unii autori regăsesc la adolescenții deprimați perturbări asemănătoare celor observate la adultul deprimat: diminuarea latenței somnului paradoxal și creșterea densității sale (Lahmeyer și colab., 1983; Emslie și colab., 1987). Dar alții nu observă diferențe între adolescenții deprimați și non-deprimați, sau constată chiar rezultate contrarii, ca de exemplu creșterea latenței la adormire (Goetz și colab., 1987). Appelboom-Fondu și colab. (1988) compară somnul a nouă adolescenți grav deprimați, cu cel al unui număr de doisprezece adolescenți ușor deprimați și
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Emslie și colab., 1987). Dar alții nu observă diferențe între adolescenții deprimați și non-deprimați, sau constată chiar rezultate contrarii, ca de exemplu creșterea latenței la adormire (Goetz și colab., 1987). Appelboom-Fondu și colab. (1988) compară somnul a nouă adolescenți grav deprimați, cu cel al unui număr de doisprezece adolescenți ușor deprimați și cu acela a doisprezece adolescenți martori. Aceștia observă o diferență semnificativă în ceea ce privește indexul de eficiență al somnului și procentul de treziri între adolescenții grav deprimați pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
adolescenții deprimați și non-deprimați, sau constată chiar rezultate contrarii, ca de exemplu creșterea latenței la adormire (Goetz și colab., 1987). Appelboom-Fondu și colab. (1988) compară somnul a nouă adolescenți grav deprimați, cu cel al unui număr de doisprezece adolescenți ușor deprimați și cu acela a doisprezece adolescenți martori. Aceștia observă o diferență semnificativă în ceea ce privește indexul de eficiență al somnului și procentul de treziri între adolescenții grav deprimați pe de o parte, și celelalte două grupuri pe cealaltă parte (adolescenți ușor deprimați
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
a nouă adolescenți grav deprimați, cu cel al unui număr de doisprezece adolescenți ușor deprimați și cu acela a doisprezece adolescenți martori. Aceștia observă o diferență semnificativă în ceea ce privește indexul de eficiență al somnului și procentul de treziri între adolescenții grav deprimați pe de o parte, și celelalte două grupuri pe cealaltă parte (adolescenți ușor deprimați și adolescenți martori). Totuși, acești autori nu regăsesc nici o diferență semnificativă în ceea ce privește diferiții parametri ai somnului între adolescenții puberi și non-puberi din cadrul aceluiași grup (vârstele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
deprimați și cu acela a doisprezece adolescenți martori. Aceștia observă o diferență semnificativă în ceea ce privește indexul de eficiență al somnului și procentul de treziri între adolescenții grav deprimați pe de o parte, și celelalte două grupuri pe cealaltă parte (adolescenți ușor deprimați și adolescenți martori). Totuși, acești autori nu regăsesc nici o diferență semnificativă în ceea ce privește diferiții parametri ai somnului între adolescenții puberi și non-puberi din cadrul aceluiași grup (vârstele sunt cuprinse între 11 ani și 11 luni și 20 de ani și 5 luni
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
luni). Această ultimă constatare este în acord cu cele observate în mod obișnuit în legătură cu maturizarea somnului la adolescent. În plan neurofiziologic, semnalăm un studiu al lui Chabrol și colab. din 1984 (Chabrol, 1998) efectuat asupra debitului sangvin cerebral la adolescenții deprimați (măsurat cu ajutorul inhalării unui marker radioactiv într-un grup de adolescenți deprimați și un grup de adolescenți martor). Acești autori observă la adolescenții deprimați o diminuare semnificativă a distribuției hiperfrontale fiziologice. Această diminuare este mai puțin importantă decât cea observată
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
obișnuit în legătură cu maturizarea somnului la adolescent. În plan neurofiziologic, semnalăm un studiu al lui Chabrol și colab. din 1984 (Chabrol, 1998) efectuat asupra debitului sangvin cerebral la adolescenții deprimați (măsurat cu ajutorul inhalării unui marker radioactiv într-un grup de adolescenți deprimați și un grup de adolescenți martor). Acești autori observă la adolescenții deprimați o diminuare semnificativă a distribuției hiperfrontale fiziologice. Această diminuare este mai puțin importantă decât cea observată într-un grup de schizofrenici adulți și adolescenți. În sfârșit, recent, Van
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
al lui Chabrol și colab. din 1984 (Chabrol, 1998) efectuat asupra debitului sangvin cerebral la adolescenții deprimați (măsurat cu ajutorul inhalării unui marker radioactiv într-un grup de adolescenți deprimați și un grup de adolescenți martor). Acești autori observă la adolescenții deprimați o diminuare semnificativă a distribuției hiperfrontale fiziologice. Această diminuare este mai puțin importantă decât cea observată într-un grup de schizofrenici adulți și adolescenți. În sfârșit, recent, Van Os și colab. (1997) au studiat legătura dintre dezvoltarea psihomotorie și apariția
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
un teren genetic comun pentru depresie, pe de o parte, și schizofrenie și tulburare a atenției/hiperactivitate, pe de altă parte, aceste ultime două patologii fiind asociate cu probleme neuro-developmentale. În al treilea rând, se constată faptul că copiii părinților deprimați au un IQ mai scăzut, rezultate mai slabe la școală și competențe sociale mai reduse față de copiii cu părinți non-deprimați. Acești autori au folosit date dintr-un studiu prospectiv realizat pe 5362 de subiecți născuți în 1946 și observați în
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cele mai puțin importante. Se înțelege în aceste condiții importanța contextului familial ale cărui principale caracteristici le vom examina mai departe. În plan epidemiologic, am văzut mai înainte faptul că autorii au făcut aprecieri diverse asupra caracteristicilor familiilor de adolescenți deprimați. Unii scot în evidență factorii de risc pe care i-ar putea reprezenta neînțelegerea parentală, divorțul, dificultățile socio-economice în sens larg. Alții resping aceste corelații. O analiză discriminativă se dovedește uneori necesară pentru a evalua efectul unui eveniment extern asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
la adolescent au făcut obiectul unui mare număr de studii. Guedeney (1989) a propus o trecere în revistă critică a acestor lucrări. Dincolo de aspectul strict genetic (vezi capitolul 3), studiile întreprinse se centrează mai ales pe calitatea interacțiunii dintre părintele deprimat, în special mama, și bebelușul sau copilul mare. Diferitele studii raportate nu par a lua în considerare situația specifică a adolescentului în relația cu un părinte deprimat sau care a fost deprimat. Se înțelege în mod intuitiv că travaliul triplu
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
capitolul 3), studiile întreprinse se centrează mai ales pe calitatea interacțiunii dintre părintele deprimat, în special mama, și bebelușul sau copilul mare. Diferitele studii raportate nu par a lua în considerare situația specifică a adolescentului în relația cu un părinte deprimat sau care a fost deprimat. Se înțelege în mod intuitiv că travaliul triplu de rupere a legăturii cu obiectul oedipian, de deidealizare a imaginii parentale și de elaborare a identificărilor va avea relații complexe cu imaginea unui părinte deprimat: relație
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
părinte deprimat sau care a fost deprimat. Se înțelege în mod intuitiv că travaliul triplu de rupere a legăturii cu obiectul oedipian, de deidealizare a imaginii parentale și de elaborare a identificărilor va avea relații complexe cu imaginea unui părinte deprimat: relație de solicitudine cu un părinte perceput ca fragil, pe care adolescentul poate dori să-l îngrijească, relație de culpabilitate față de același părinte fragil, pe care adolescentul poate să-și interzică să-l deidealizeze sau să-l devalorizeze; relație de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
tentativă de suicid! Totuși, nu există nici un studiu prospectiv care să țină cont de acești parametri. Trebuie deci să ne raportăm la câteva evaluări statistice globale. Din acest punct de vedere, este incontestabil că prezența unuia sau a ambilor părinți deprimați constituie un factor de risc și de vulnerabilitate atât pentru copil cât și pentru adolescent. DECESUL UNUI PĂRINTE Gray (1987) studiază efectele morții unuia sau a ambilor părinți la adolescenți în vârstă de 12-19 ani, deces survenit în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Cum? Frații au fost separați? etc.). Este evident că toate aceste aranjamente joacă un rol considerabil așa cum o arată tabloul clinic individual. Separare parentală și depresie: studiu asupra populației clinice Studiile privind frecvența separării parentale efectuate asupra populației de adolescenți deprimați care au apelat la consultație (Schwartsberg, 1980; Marcelli, 1987) dau cifre între 27 și 42%, dar cel mai adesea fără diferență semnificativă față de frecvența separării parentale la ansamblul populației consultante. Bouvard (1987), studiind adolescenții spitalizați la psihiatrie, nu găsește nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]