1,076 matches
-
varianta sîrbească, la -aț (Dolaț, Glogovaț). Grupul Bistrița cuprinde nouăsprezece nume, formate de la aceeași bază, cu sufixul v.sl. -ica (-ița) diminutival. Grupul Bistricioara numără șase nume (trei hidronime, un oronim și un oiconim). Acestea sunt formate în limba romînă, prin derivarea toponimului Bistrița cu sufixul romînesc ior, -ioara (sensul diminutival al sufixului slav nu a fost înțeles de către denominatorii romîni). După cum s-a observat, majoritatea numelor din familia toponimică Bistrița desemnează ape, ceea ce încă e un indiciu (pe lîngă sensul specific
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de dreapta al pîrîului Cîmpea, aflat în apropierea municipiului, și un cartier al acestuia aflat lîngă pîrîiaș). Lîngă Cîmpina se află satul Poiana Cîmpina. O localitate Cîmpineanca din județul Prahova ar fi putut fi formată de la un antroponim provenit prin derivare (cu sufixul -eancă sau sufixeleeanu + -că) de la Cîmpina (a se ține cont că un fruntaș al revoluției de la 1848, mare boier, se numea Ion Cîmpineanu), antroponim atestat la 1536 sub forma Kompina. Proveniența slavă veche a toponimului Cîmpina (< v. sl.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Kolos (adaptare fonetică a numelui unui martir Claudius) sau hipocoristicul slav Klós (de la Mikloș). Traducerea Claudiopolis are în vedere numele Claudius, dar nu al martirului, ci al împăratului roman. Forma cea mai veche, Castrum Clus (cu u deci), se opune derivării din magh. Kolozs (care are o), ca și traducerile germane Klusen burg, Klausenburg. Un latinesc *clusa, propus ca etimon, nu ar putea explica romî nescul Cluj (pentru că cl ar fi dat în romînă chi, ca în inclu do > închid, iar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Dunav cu sufixul diminutival -eț, -ăț. Dunărea denumește, de asemenea, prin transfer, un grind în apropierea Galațiului și un sat din comuna Seimeni, jud. Galați. Făgăraș Este numele unui municipiu din județul Brașov. De la toponimul Făgăraș s-au format, prin derivare și compunere: Munții Făgărașului, Golul Alpin al Munților Făgăraș, Făgă rașul Nou (sat în județul Tulcea), Depresiunea Făgărașului (sau Țara Făgărașului, parte a Podișului Transilvaniei), Vîrful Făgărașului, Culoarul Central Făgărășean (subunitate a Mun ților Făgărașului), Făgărășel-Berivoi (pîrîu, afluent de stînga
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
convins și pe alții. În cazul acceptării acestei soluții, Hațeg ar fi înrudit onomasiologic cu Tîrnava, Cîmpina, Sibiu, Loviște. De curînd, pornindu-se de la accepția „vînătorească“ a termenului german Hatz, „vînătoare cu gonaci“, a fost propusă formarea termenului Hatzeg prin derivare regresivă de la Hatzeger Land, „țara vînătorilor cu gonaci“, la început pentru teritoriu, apoi pentru oraș. De la germani l-ar fi luat maghiarii și romînii. Propunătorul acestei soluții (Vasile Pîrvu) omite faptul că sașii numesc orașul Hotzing, nu Hatzeg. Între forma
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
atestat sub formele Bánfy Hunyad (rom. Hoegyin, Hogyegyinu). Se pare că este vorba de redarea pronunției săsești Hoinden a ungurescului Hunyad (deci deformarea deformării, prin dublă adaptare fonetică), notat în documente, într-adevăr, cu formele Hoinden, Hwinden. Propunerea unora privind derivarea magh. Hunyad cu sufixul toponimic slav -in (> Huiedin) este superfluă și ar însemna acceptarea unei formații hibride maghiaro-slave. Ialomița Așa cum observa Dragoș Moldovanu, Ialomița este singurul hidronim major (are o lungime de 414 km și o suprafață a bazinului de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
originii germane a numelui Moldova. Iar apelativele moldă, moldău, moldan, avînd sensul de „bolovan, ridicătură de pămînt“, coroborate cu toponimele Moldiș, Molviș, Muchia Molvii și cu antroponimele Mold, Molda, Moldea, susțin și ele aceste semne de întrebare (îndreptate și împotriva derivării din molidova) și conduc spre o posibilă origine romînească sau romîno-slavă a toponimului Moldova. Pentru prima variantă s-a propus ca etimon un posibil plural *moldavă a lui moldă, moldău, devenit Moldaua („valea pietroasă“), și evoluat fonetic (din cauza vocalei labiale
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vînd rășina brazilor“ folosită ca tămîie în slujbele religioase). Ocupația aceasta este confirmată în documente pentru rășinăreni, pînă la sfîrșitul secolului al XIX-lea, iar modelul toponimic este larg răspîndit (Buștenari, Albinari, Cărbunari, Grădinari, Dohotari, Păcurari etc.). E posibilă și derivarea de la un alt nume de localitate, Rășina, de unde ar fi putut veni locuitorii (avînd în vedere informația cu foștii ocupanți ruteni ai satului), dar cele două toponime menționate sub numele Rășina sunt mici oronime, nume de culmi de deal, nu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dreapta al pîrîului Valea Roșie), Timișoara (municipiul reședință al județului Timiș), Timișul de Jos și Timișul de Sus (localități componente ale orașului Predeal), Timișul Mort (pîrîu, afluent de stînga al Timișului). Cu o singură excepție, aceste toponime sunt formate, prin derivare sau cu ajutorul determinanților, de la unul dintre numele de loc Timiș (unele dintre acestea, mai ales oiconimele, au fost transferate din hidronimele omonime). Singurul nedeductibil neapărat de la un toponim (a se vedea totuși numele boierilor Craiovești) este Timișești (atestat și sub
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Huedinului), Turdaș (sate din județele Alba și Hunedoara), Valea Turdașului (vîlcea, afluent de stînga al pîrîului Fărău), Turdeni (sat din județul Harghita, numit în maghiară Tordátfalva). Turda este folosit și ca antroponim (sub formele Turd, Turda, Turdea și diminutivat Turdaș). Derivarea propusă a formei Turdaș din ceh Turdiș, Turdișa sau din srb. Tvrdoș este în acest caz superfluă. Cîteva etimologii sunt inacceptabile din motive lingvistice sau istorice: tătăr. tor, „sare“, numele Tur al unui conducător hun (neatestat însă), magh. túr, „a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Identitatea de secvență a oncogenei v-src și a protooncogenei c-src este evidentă, oncogena virală fiind însă lipsită de introni, ceea ce înseamnă că produsul inițial al transcrierii provirusului, conectat nemijlocit la protooncogenă, a fost supus prelucrărilor posttranscriere (splicing) în celula gazdă. Derivarea v-src din c-src este o axiomă a biologiei moleculare și celulare moderne. Virionul purtător al oncogenei virale, va aduce în ciclul infecțios următor o variantă suplimentară a protooncogenei, care însă este mult mai activă decât protooncogena normală, fiind transcrisă cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
concept este o unealtă conceptuală pentru a rezolva un anumit număr de probleme” [Rey 1998, p. 203]. Conceptul de competență orientează viziunea învățământului. Trebuie deci relevată semnificația acestei abordări noi, căci potențialul său este interesant, mizele sale sunt importante și derivările posibile se relevă numeroase. De aceea definiția conceptului implică explicitarea sensului. Pentru a face aceasta, convine să abordăm diferite maniere și unghiuri diferite. Ca în oricare domeniu de activitate, competența reprezintă condiția asiguratorie pentru performanță și eficiență, fiind susținută, în
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
evidențiate dificultăți legate de procesul standardizării: - Tendința de a absolutiza/maximaliza funcția și posibilitățile standardizării; - Dificultatea determinării punctului optim al conexiunii dintre constant și obligatoriu de realizat pe de o parte, și flexibilitate și dinamism, pe de altă parte; - Dificultatea derivării specificului procesului, în dependență de unele aspecte caracteristice, subtile chiar, ale formării generale și profesionale în raport cu specializările mai înguste și tradițiile unor instituții aparte; - Dificultatea stabilirii concordanței între standardizarea diferitor niveluri ale sistemului educațional.[Guțu V. et al, 2003, p.
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
with Particular Reference to the Order of Meaningful Elements 71, Joseph H. Greenberg propune o celebra lista de 45 de universalii dintre care unele au în vedere ordinea cuvintelor, altele se referă la prezența sau absența unor categorii precum flexiunea, derivarea, genul etc. Universalia cu numarul 42 e una dintre puținele care își merită cu adevarat numele, pentru că are în vedere o particularitate comună tuturor limbilor: "All languages have pronominal categories involving at least three persons and two numbers". Să nu
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Greenberg va recurge și la unele metode statistice pentru a cuantifica rezultatele referitoare la o serie de indici, printre care indicele de sinteză (raportul dintre numărul total de morfeme și numărul total de cuvinte dintr-un text unitar), indicele de derivare, indicele de compunere, indicele de aglutinare etc. Pe urmele lui Sapir și ale lui Greenberg, se consideră astăzi că e preferabil, în caracterizarea unei limbi, să vorbim de un tip morfologic predominant și nu de un tip morfologic unic. Distincția
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sens decît în funcție de vocalele pe care se sprijină); aglutinarea este procedeul gramatical primar; sufixe posesive la nume; elemente de flexiune - sistem de cazuri locale; trei persoane la singular și plural; sistem dezvoltat de nume verbale; sisteme productive și ramificate de derivare (în general nu au prefixe și infixe, gen gramatical (dar în unele limbi dihotomie animat/inanimat), vocativ, distincție formală între adjectiv și substantiv; prepozițiile - rare); preferă tipul nominal de sintagma; determinantul preceda determinatul; verbul personal stă la sfîrșitul propoziției; construcții
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
mande) au pierdut acest sistem de clasificare. Verbul este invariabil, cu excepția unor modificări tonale. Timpurile și modurile sînt exprimate prin tonuri sau cu ajutorul auxiliarelor. Unele limbi, mai ales cele din grupul atlantic occidental, gur și Benue-Congo au sisteme dezvoltate de derivare a verbelor"317. Familia kordofaniană este tratată separat, extrem de sumar. Caracteristicile generale sînt puse sub semnul probabilității: "Sînt probabil limbi tonale. Aceste limbi au prefixe care marchează clasele nominale, într-un mod foarte asemănător cu cel din familia nigero-congoleză, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
123, 189, 192 dakota 253, 334 dalmata 149, 154, 155, 253, 254 daneză 98, 104, 145, 162, 254, 263, 288, 321, 322, 323, 344, 345 dăsa 151, 152 declinare 92, 93, 118, 307 dene-caucaziană 121, 122, 192, 218, 219, 220 derivare 53, 178, 212, indice de ~ 63 desemnare 28, 34, 99, hermeneutica ~arii 99 determinant 155, 178, 187, ~ congruent de relatie 57, 128, ~ definit 91, ~ indefinit 91, topica determinat-~ 70, 71 determinat 83, 155, 178, topica ~-determinant 70, 71 determinare 25
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
272, 318, 326, 330, 334, 337 ido 269 igbo (ibo) 212, 228, 269, 324, 329 ignota 230 ilira 145, 149, 270 ilocană 197, 270, 322 ilonggo (llonggo, hiligaynon) 197, 270, 322 indice 63, ~ de aglutinare 63, ~ de compunere 63, ~ de derivare 63, ~ de fuziune 91, ~ de sinteză 63, 91 indo-europeană 39, 71, 92, 119, 121, 122, 128, 135, 136, 137, 138, 139, 140, 141, 143, 148, 149, 150, 151, 152, 156, 160, 161, 162, 164, 166, 177, 179, 187, 191, 238
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
0,33%; dintre acestea, 0,21% față de 0,22% aparțin fondului vechi, iar 0,07% față de 0,11%, fondului neologic. Ca și în cazul tipului în -ea, și verbele neologice în -e sunt, în majoritate, formate de la verbe vechi, prin derivare cu prefixe sau prin calc după modele latino-romanice. Cele mai frecvente verbe vechi de la care se formează derivate noi sau care servesc drept model flexionar sunt: (a) pentru clasa 1: a ține (a abține, a aparține, a conține, a deține
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
A fost operat și s-a putut practica, cu intenție de radicalitate, pancreatectomie corporeală lărgită, împreună cu gastrectomie subtotală. Au fost păstrate cele două segmente ale pancreasului, capul său împreună cu duodenul și coada sa, precum și splina. Operația s-a terminat prin derivarea celor două bonturi pancreatice în jejun, de o manieră mai puțin întîlnită: restabilirea în totalitate a tranzitului pancreatic prin derivarea sa într-o ansă defuncționalizată, în „Omega”, dublă, cu fistule Braun la picioarele ansei, și anastomoză gastro-jejunală cu prima ansă
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
păstrate cele două segmente ale pancreasului, capul său împreună cu duodenul și coada sa, precum și splina. Operația s-a terminat prin derivarea celor două bonturi pancreatice în jejun, de o manieră mai puțin întîlnită: restabilirea în totalitate a tranzitului pancreatic prin derivarea sa într-o ansă defuncționalizată, în „Omega”, dublă, cu fistule Braun la picioarele ansei, și anastomoză gastro-jejunală cu prima ansă în „Omega” . Ambele cazuri au avut o evoluție postoperatorie deosebit de bună. Bolnavii au fost externați „vindecați”, după 25 de zile
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
sfîrși, de cele mai multe ori, prin excluderea bonturilor restante, prin sutura lor sau prin ligatura prealabilă a bonturilor, canalului Wirsung secționat și, mult mai rar, așa cum am procedat noi, prin anastomoza ambelor bonturi pancreatice cu jejunul sau cu stomacul, sau prin derivarea sa în tubul digestiv (jejun sau stomac), fie, pur și simplu, prin ligatura bontului restant (Prof. I. Juvara). 2. La rîndul lor, amputațiile pancreasului se împart în: - amputații pancreatice drepte, care se numesc pancreatectomiile drepte, în bloc cu duodenul (duodenopancreatectomii
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
fire de ață canalul Wirsung. De asemenea, acoperirea bontului suturat cu peritoneu sau cu epiplon. Sînt unele situații, rar întîlnite, situații care nu pot fi apreciate decît de echipa operatorie, cînd bontul pancreasului are indicația de a fi tratat prin derivarea sa în intestinul subțire, fie pe ansă exclusă Montprofit-Roux, fie pe ansa montată în „Omega”, fie, simplu, pe prima ansă jejunală, care este adusă în zonă transmezocolic și a cărei față stîngă se anastomozează termino- lateral cu bontul pancreasului. Repetăm
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
depind, în primul rînd, de calitatea morfologică a țesutului pancreatic restant. Aceste procedee ar putea fi: - sutura celor două bonturi pancreatice restante, cap la cap, putînd lua și denumirea de „anastomoza” pancreato- Wirsungo-pancreatică-Wirsungiană, procedeu inițiat de către Newton (Fig. 21); - derivarea sau anastomozarea celor două bonturi pancreatice în: = stomac, numindu-se anastomoza pancreato-gastrică termino- laterală, care se poate realiza cu unul sau amîndouă bonturi pancreatice (Fig. 22), cînd se anastomozează numai un bont pancreatic restant și acesta, de obicei, este cel
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]