1,136 matches
-
originii germane a numelui Moldova. Iar apelativele moldă, moldău, moldan, avînd sensul de „bolovan, ridicătură de pămînt“, coroborate cu toponimele Moldiș, Molviș, Muchia Molvii și cu antroponimele Mold, Molda, Moldea, susțin și ele aceste semne de întrebare (îndreptate și împotriva derivării din molidova) și conduc spre o posibilă origine romînească sau romîno-slavă a toponimului Moldova. Pentru prima variantă s-a propus ca etimon un posibil plural *moldavă a lui moldă, moldău, devenit Moldaua („valea pietroasă“), și evoluat fonetic (din cauza vocalei labiale
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vînd rășina brazilor“ folosită ca tămîie în slujbele religioase). Ocupația aceasta este confirmată în documente pentru rășinăreni, pînă la sfîrșitul secolului al XIX-lea, iar modelul toponimic este larg răspîndit (Buștenari, Albinari, Cărbunari, Grădinari, Dohotari, Păcurari etc.). E posibilă și derivarea de la un alt nume de localitate, Rășina, de unde ar fi putut veni locuitorii (avînd în vedere informația cu foștii ocupanți ruteni ai satului), dar cele două toponime menționate sub numele Rășina sunt mici oronime, nume de culmi de deal, nu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dreapta al pîrîului Valea Roșie), Timișoara (municipiul reședință al județului Timiș), Timișul de Jos și Timișul de Sus (localități componente ale orașului Predeal), Timișul Mort (pîrîu, afluent de stînga al Timișului). Cu o singură excepție, aceste toponime sunt formate, prin derivare sau cu ajutorul determinanților, de la unul dintre numele de loc Timiș (unele dintre acestea, mai ales oiconimele, au fost transferate din hidronimele omonime). Singurul nedeductibil neapărat de la un toponim (a se vedea totuși numele boierilor Craiovești) este Timișești (atestat și sub
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Huedinului), Turdaș (sate din județele Alba și Hunedoara), Valea Turdașului (vîlcea, afluent de stînga al pîrîului Fărău), Turdeni (sat din județul Harghita, numit în maghiară Tordátfalva). Turda este folosit și ca antroponim (sub formele Turd, Turda, Turdea și diminutivat Turdaș). Derivarea propusă a formei Turdaș din ceh Turdiș, Turdișa sau din srb. Tvrdoș este în acest caz superfluă. Cîteva etimologii sunt inacceptabile din motive lingvistice sau istorice: tătăr. tor, „sare“, numele Tur al unui conducător hun (neatestat însă), magh. túr, „a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
este considerat de unii moștenit din lat. *ingrassiare, dar de alții derivat pe teren românesc de la gras. Existența verbului și în alte limbi romanice (franceză, occitană, catalană, portugheză) ne face să considerăm mai plauzibilă soluția moștenirii latinești decât cea a derivării pe teren românesc. În concluzie, etimologia unui cuvânt nu poate fi stabilită pe baze fanteziste. Nu se pot ocupa cu succes de etimologie persoane nepregătite din punct de vedere lingvistic, adică cei care nu cunosc legile fonetice, normele de schimbare
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
trebuie să fii lingvist ca să-ți dai seama că în orice limbă, pe lângă cuvintele moștenite din limba-mamă (latina, în cazul limbii române), mai există și altele, care sunt fie create în limba respectivă prin mijloace interne de formare a cuvintelor (derivare cu prefixe sau/și cu sufixe, compunere din cuvinte deja existente etc.), fie dobândite prin mijloace externe, adică prin împrumut. Creațiile interne, prima sursă de îmbogățire a vocabularului unei limbi, sunt foarte numeroase datorită faptului că limba funcționează ca un
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
caracterizare succintă a stilului lor de viață ar putea fi formulată astfel: cuvintele nu trăiesc singure! Ele stabilesc, în primul rând, relații formale cu cele formate de la același cuvânt de bază, prin mijloacele interne, dintre care cele mai importante sunt derivarea cu sufixe sau/și cu prefixe și compunerea. Seria de derivate cu sufixe căsuță, căscioară, căsiță, căsucă, căsulie, căsoaie, casnic etc. aparțin aceleiași familii de cuvinte, fiind formate de la același cuvânt, casă. Este important să fie cunoscute familiile de cuvinte
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
explică fie prin aceea că aceștia erau originari din regiuni ca Veneția, fie prin faptul că hainele lor proveneau din această provincie. Cuvântul vânăt există în dacoromână și în dialectele sud-dunărene. A fost frecvent în toate timpurile, constituind bază de derivare: vânătaie, vinețea, vinețică, vinețiu, (a) învineți. Rom. venetic are mai multe sensuri, dintre care două sunt mai importante: „monedă venețiană de aur în valoare de aproximativ 5 lei vechi, care a circulat în trecut și în țările române“ și „persoană
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sunt mai recente și mai puțin variate sau complexe decât cele ale francezei, sunt mult mai unitare decât cele ale italienei și au în comun cu cele spaniole și portugheze influența limbii țiganilor (= limba romaní). O serie de fenomene ca derivarea sinonimică (= substituirea, mai ales în expresii,a termenului metaforic prin altul, cu sens asemănător: a băga la bufet „a mânca“ = a băga la burduf/ghiozdan/cufăr/ladă) sau deraierea lexicală (un cuvânt dintr-o expresie e înlocuit cu altul, pe
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ca în română să existe cuvântul-bază, „mama“ de la care s-a format. În cazul lui iepar, care înseamnă „păzitor de cai“, nu există însă nicio legătură semantică cu iapă, din care pare să provină. De ce s-ar fi recurs la derivare de la termenul care denumește animalul feminin, de vreme ce termenul generic este cal, în română? În astfel de cazuri, derivatul trebuie să aibă certificat de naștere latinesc, și anume în coloana „părinților“ trebuie să fie trecut lat. equarius (care, de altfel, s-
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
gândirea istorică arătând că indoeuropeana comună a fost născută de o limbă aglutinantă și că tatăl acestui strămoș, monosilabismul primitiv, poate fi un frate al chinezei. Este astfel recunoscută originea naturală comună a speței umane împreună cu limbajul acesteia, ceea ce înseamnă derivarea totală, fizică și psihică, a omului din evoluția naturală pe care înaintașul omului a parcurs-o în prealabil. Dar introducerea transformismului în constituirea limbajului nu a putut duce la rezolvarea științifică a problemei limbii în ansamblul ei. Cauza acestei neîmpliniri
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
constituirii prototipului de limbă flexionară întărește ideea de limbă mamă și afirmă constituirea spațiului lingvistic indoeuropean prin migrația dialectelor ariene. Astfel, arată Bréal, „au ieșit din limba mamă i.-e. sanscrita, zenda, greaca, latina, celtica, germanica și slava”. Dar tocmai derivarea acestor limbi dintr-o sursă comună este punctul de rătăcire a etimologiei tradiționale, care nu vede în „înrudirea” limbilor continuitatea materialului aglutinant în spațiul euro-afroasiatic. Astfel vgr. kardia, lat. cor, cordis, sl. serdțe, germ. Herz etc. nu-și au originea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că neogramaticii, urmărind reconstituirea modelului aprioric de limbă din care ar fi derivat limbile i.-e., au constatat că fonetica acestor limbi, corelată cu baza de articulație, permite refacerea unui sistem de sunete capabil să cuprindă și să explice teoretic derivarea tuturor sistemelor fonetice ale limbilor i.-e.; aceasta în timp ce reconstituirea cuvintelor și morfemelor indoeuropene se dovedea a fi mult mai anevoioasă și chiar imposibilă. Dificultăților pe care teoria neogramatică le ridică în calea analizei etimologice prin necesitatea reconstituirii protolimbii i
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cea care dă hrană pruncilor. În orice caz, majoritatea lingviștilor consideră că etimonul ar fi cuvântul mămăligă, în timp ce forma măligă, întâlnită și ea foarte frecvent (Mihail Sadoveanu, în povestirea „Copilul nimănui“, folosește expresia „boțuri de măligă“), este un derivat. Acestei derivări i se acordă forma unei afereze (fenomen fonetic constând în dispariția unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt). Ni se pare ciudat faptul că se evită sistematic investigarea unui traseu etimologic mult mai simplu: de la
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
non-sens" care generează râsul 125. T. Todorov identifică "dincoace de râs" un stadiu al "siderării, al incomprehensiunii, al nonsensului"126 care forțează cititorul să descopere un înțeles adiacent. Recentele studii care abordează comicul din punct de vedere pragmatic, insistă asupra derivării acestuia din flagranta desconsiderare a "orizontului de așteptare" bazat pe acea "cunoaștere împărtășită", deliberat denaturată de autorul comic. Astfel, ca "efect al efectului"127, comicul rezultă adesea din deturnarea, inversarea, tăgăduirea conținutului și a principiilor "enciclopediei subiacente"128, mai exact
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În raport cu scriitura = act de Închidere, de mortificare a existenței. Pentru această izotopie a lecturii, ni se oferă, ca interpretant, un motto din J. Lacan „Ceea ce caut eu În cuvânt este răspunsul celuilalt“. În „romanul“ lui M. Mincu, lecturile suferă o derivare În lanț: naratorul Își scrie romanul citind alternativ două jurnale complementare și contradictorii („Jurnalul lui M.“ și „Jurnalul lui A.“, principiu masculin și, respectiv, feminin, ambii studenți În filologie); În fragmentele tipografiate cursiv, naratorul descrie un personaj care citește „Jurnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de politică publică a CSPP. Ele includ și multe materiale analitice, publicate pe Internet la http://www.strath.ac.uk/Departments/CSPP. Textul acestei cărți este scris recent, iar statisticile recalculate. Datorită unor ajustări minore în procedurile de ponderare și derivare a variabilelor, procentajele oferite aici pot uneori să difere ușor față de cele apărute în publicații anterioare. Cifrele de aici sînt controlate, rezultatul operațiunii de cleaning al datelor sprijinită prin grantul SBR09515079 de la National Science Foundation, Washington, D.C. Cu ajutorul Open Society
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
în locul ortografiei "etimologice" de până acum, ortografia "cu semne", ne simțim de obligați a îndica motivele cari ne-au îndemnat a face aceasta. Ele sânt pe scurt următoarele: 1. Ortografia etimologică nu este destul de precisă, în ceea ce privește mai ales scrierea sunetelor derivare; de unde urmează că multe cuvinte nici nu să pot ceti îndată corect. Cum să va scrie după ortografia etimologică d. e. mușcă, ca să nu să citească nici muscă, nici musică? Tot așa e cu cuvintele: pișcă și pisică, moșie și moașă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Ven.C.)57. Amintitul Congres, 52 Cf., loc. cît.; vezi, în acest sens, și raportul său din 21 aprilie 1795, în loc. cît., f. 66v. 53 Cf., loc. cît. 54 Motiv pentru care, potrivit opiniei lui Nicolo Venier, "potrebbe da ciò derivare, che alcune Potenze, che în avvenire non fossero più coalizzate nella Guerra di Francia prendessero parte negli affari della Polonia" (s. Ven.C.) (cf., raportul său din 28 aprilie 1795, în loc. cît., f. 68). 55 Cf., raportul lui Nicolo Venier
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
starea păcătoasă atunci când au de a face cu boala, suferința și experiența finitudinii umane. Pentru această problemă, sursele patristice pe care le‑a compilat Larchet oferă un cadru orientativ. Acest cadru este susținut, pe de o parte (1) de o derivare ontologică a bolii, suferinței și mortalității care a rezultat din nesupunerea lui Adam și, pe de altă parte, (2) de implicațiile istorice și teleologice ale mântuirii pentru impactul spiritual vindecă‑ tor al experimentării suferinței, bolii și confruntării cu morta‑ litatea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
un om bun ar fi eudaimon chiar dac] ar fi tras în țeap] - deși acest exemplu este destul de nesigur, având în vedere c] este un paradox deliberat.) Și „fericirea”, bineînțeles, poate fi folosit] în acest sens „obiectiv”, dar numai prin derivarea din cel]lalt sens: dac] „Fericirea este o manifestare a c]ldurii sufletești”, acest lucru se datoreaz] c]ldurii sufletești care face o persoan] s] se simt] fericit]. Relația dintre „virtute” și arete este mai complex]. În primul rând, atât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care nu se pot împiedica s] cread] anumite lucruri care nu sunt adev]rate. Se pare c] nu exist] nici o garanție c] abilit]țile noastre epistemice ne confer] într-adev]r acces la lumea înconjur]toare. Exist], de asemenea, probleme în ceea ce privește derivarea unei teorii morale din adev]ruri care vorbesc de la sine. Nu prea exist] controverse asupra adev]rurilor logice (de exemplu, faptul c] toți corbii sunt corbi), deci adev]rurile logice sunt bune candidate pentru categoria adev]rurilor care vorbesc de la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
controverse asupra adev]rurilor logice (de exemplu, faptul c] toți corbii sunt corbi), deci adev]rurile logice sunt bune candidate pentru categoria adev]rurilor care vorbesc de la sine. Dar adev]rurile logice nu sunt suficient de substanțiale pentru a permite derivarea unei teorii morale interesante. Și odat] ce trecem de adev]rurile logice, apare dezacordul cu privire la ce alte adev]ruri, dac] exist] altele, vorbesc de la sine. Această duce la o alt] problem]. Dac] exist] adev]ruri care vorbesc de la sine sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rurile logice, apare dezacordul cu privire la ce alte adev]ruri, dac] exist] altele, vorbesc de la sine. Această duce la o alt] problem]. Dac] exist] adev]ruri care vorbesc de la sine sau adev]ruri autojustificabile care sunt destul de substanțiale pentru a permite derivarea unei teorii morale interesante, atunci ele trebuie s] treac] de adev]rurile logice și de cele care sunt „necesare din punct de vedere pragmatic”. Totuși nu este clar dac] exist] astfel de adev]ruri sau cum le-am putea recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
admit originea rusă, este prezent, În pofida acestui fapt, atât În Principate, cât și În Ardeal, ca expresie a procesului de uniformizare a unei limbi literare unitare; aceeași situație o prezintă forma (3) franțez, a cărei origine poate fi pusă, pe lângă derivarea direct din franceză, În legătură cu italianul francese, ca și În cazul lui (4) francez. Toate aceste forme culte, rezultate din procesul de Îmbogățire a limbii prin Împrumuturi străine, nu reușesc totuși să disloce forma tradițională, preluată din limba populară: (5) frânc
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]