451 matches
-
se răspândesc precum ploaia fină căzând dintr-un nor prea mare, ci dintre cele care se năpustesc precum o aversă de vară, acoperind cu tumultul său asurzitor plictiseala zvonurilor zilnice. Un vuiet care-i aducea orașului nostru acea nuanță de deriziune de care nu e cruțată nici o dramă. — S-a aflat că Abu-Khamr făcuse rost de un tun, capturat de la dușmani de către o mână de soldați cutezători care se învoiseră, în schimbul a zece monede de aur, să-l târască până în grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
masă de realitatea stării de lucruri, din scârbă sau chiar epuizați. Sătul, demonul agoniei noastre active va fi cuprins de somnul negru al unei sieste macabre. „A produce“ va fi eveni mentul supranatural al lehamitei, al lenei depline, universitate a deriziunii. Nonșalanța divină nu se manifestă altfel. E timpul, prin urmare, să îi lăsăm siestei libertatea de a tranșa lucrurile în locul nostru. * „Nu vă legați de imbecili, ar fi scris Îngerul cu litere de aur pe frontispiciul lumii moderne, dacă această
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu se poate exprima firesc în limba țării de adopție îl îmblânzește, așa încât se comportă cu precauție, de parcă ar fi de sticlă, își admiră stăpânii (dar nu îi respectă), iar ceea ce îi caracterizează mai cu seamă discursul este luarea în deriziune a sărmanei țărișoare din care a fugit. Nu am auzit în Europa de alt popor care să se batjocorească pe sine mai pătimaș. Și mai grav e că în linia întâi a frontului acesta se plasează intelectualii. O mie de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
despărțeau de gardul din fier. Îl recunoscu pe infirmierul de gardă. Spuse: „M-am Întors.” 22 SAORGE - TERMINUS „Comunicarea publicitară, prea focalizată pe seducerea pieței juniorilor, s-a rătăcit adesea În strategii În care condescendența rivalizează cu caricatura și cu deriziunea. Pentru a remedia acest deficit de audiență inerent tipului nostru de societate, e necesar ca fiecare colaborator din forțele noastre de vânzare să devină un «ambasador» pe lângă seniori.” (Corine Mégy - Le Vrai Visage des seniors) Poate că totul trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
toți!" - auzi pe câte o gospodină, care-și stuche iute în sân și face cruci mici și rapide, când vine vorba de onor comandanții supremi ai României de ieri, de azi și de mâine. Genocid moral și spiritual, aruncarea în deriziune a soartei României. Dar unde sunt vremurile idilice de altădată, când aveam serviciu, casă, copii, pâine și vin, lapte și miere? Nesiguranța zilei de mâine s-a întronat singură - regină. Nu știm dacă mâine nu ne dă afară de la muncă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
umbră de suflet de creier / iată închisoarea / închisoarea teribilă în care mă aflu. Sentimentul alienării, de asemenea, își face simțită prezența - dar, la fel, fără să producă tulburi majore -, în groapa comună a destinului, în care omul real a aflat deriziunea, trăind suișuri și coborâșuri, aflat între extazul în care cad privind florile și pierderea eului, când ajunge străin de cămașă / străin de patul și pereții camerei. O formă de salvare ar putea fi despărțirea de suflet, în fond tot un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
imaginii și al sunetelor text, zgomot, muzică), conexiunile dintre planuri, claritatea, estompările, accelerările, asocierile, montajul paralel, ralentiurile, supraimprimările, deplasările interioare ale personajelor, contrapunctul, simfonismul, minimalismul, imaginile șoc, efectele surpriză, fracturile stilistice, spațiale, cominutive sau simple, visele, incursiunile psihologice, tușele de deriziune, abstract sau absurd, picturalizarea ori simplificarea spațiului, axele subconștientului, halucinațiile, modificările temporale, contururile nete sau difuze, rupturile de formă, rupturile de fond, rupturile de atmosferă, costum, echilibru, profunzimea cîmpului, planul secund, jocul secund, conversația directă alături de cea imaginară, Întrepătrunse sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Tudorel Urian, „Vornicul Țării de Sus”, O, 1984, 48; Nicolae Ioan Pintilie, Un roman parabolă, CL, 1985, 4; Nicolae Turtureanu, 7 ani pentru 7 strofe, CRC, 1990, 27; Val Condurache, Arta povestirii, RL, 1990, 45; Nicolae Turtureanu, Un roman al deriziunii, CRC, 1996, 19-20; Nicolae Busuioc, Oglinzile cetății, III, Iași-Chișinău, 1996, 175-186; Nicolae Turtureanu, Eternul parteneriat, „Monitorul” (Iași), 1999, 185; Ioan Holban, Sevele vieții și albia râului secat, VR, 2001, 3-4; Ioan Holban, Parabola orbilor, „Evenimentul” (Iași), 2002, 25 august; Busuioc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
complexă. Arhitectura națională este cînd revendicată ca fiind unică, cînd integrată într-o cultură și o spiritualitate orientală în care ortodoxia ocupă locul central. Căutarea sensului în lipsa puterii este una din căile care conduc la disperare, la o cultură a deriziunii. Identitatea sublimată ajunge, în acest caz, pînă la căderea într-o deznădejde totală. O răscruce este un non-spațiu. Ce se poate face cu o istorie care integrează mitul și legenda, amîndouă de factură transnațională, pentru a se exprima asemeni unei
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
universalist care a impus și va mai impune încă forme nepotrivite. Pentru cei familiarizați cu acest tragism intelectuali și ideologi -, autohtonismul și occidentalismul nu reprezintă altceva decît cele două fețe ale aceluiași orgoliu. Din corespondența pașoptiștilor se desprinde violența și deriziunea identitară. După ce au crezut atît de mult în națiunea ce stătea gata să se nască și după ce au promovat atîtea schimbări utopice, ei gîndesc că e absurd să aplice principatelor programul pașoptist enunțat în februarie de revoluționarii francezi. Dar poate
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
publicitate, învăluind încetul cu încetul tot ce există. Obiectele sînt încă puncte exterioare de referință, dar devin tot mai evanescente, sau prezintă, în raport cu obiectul, distorsiuni din ce în ce mai evidente. Astfel: Negarea: "Să nu cumpărați în nici un caz această mașină, este prea scumpă". Deriziunea (obiectului de către individ și viceversa): cu boneta de noapte, o sosie a lui Louis de Funès mănîncă "bîta păstorului", Alice Sapritch apucă Jex-Four cu mănuși de seară. Exotismul: o tigaie Tefal într-o insulă pierdută, și așa mai departe. Cu ajutorul
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
drept gadgeturi, semne de modă sau efecte perverse. În acest sens, Mon Oncle, de Tati, ilustrează destul de bine "bunul-simț", incluzînd aici aspectul său arhaic, paseist. Ironia este, de asemenea, un mod de exprimare a bunului-simț. Ironia sau, și mai bine, deriziunea colectivă, cînd practicile unei societăți răstoarnă schemele mașiniste. Ce să spunem despre Italienii din Sud, în locuințele populare, care au adesea două posturi de televiziune și două posturi de radio de familie și care le dau mai tare, pînă ce
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
în teatrul clasic și în teatrul modern Teatrul modern deconstruiește nu numai subiectul, trama, ci și structurile logice și convențiile dramaturgiei clasice: „O ultimă ipostază a tragicului în contemporaneitate, care nu poate fi ocolită, se datorează teatrului absurd sau al deriziunii, lui Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Arthur Adamov, socotiți autorii reprezentativi [...] Spre deosebire de existențialiști, în teatrul absurd nu există revoltă, nu există acțiunea personajului, nu aflăm posibilitatea unei opțiuni. Nu există conflict. Fatalitatea nu provoacă conflictul tragic, îi este consecința. [...] Fatalitatea ia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
este concretizată în statuia („momâia”) pe care satul i-a înălțat-o în fața școlii. Ajuns aproape cerșetor la bătrânețe, personajul este strivit, simbolic, de propria-i statuie. O idee deficitară despre viața individuală, neșansa, ingratitudinea și uitarea semenilor, căderea în deriziune par să anuleze sensul unei existențe aproape exemplare, sfârșitul fiind mai degrabă un simbol al tragismului destinului celor ce trăiesc pentru alții. Acțiunea romanului este redusă, ponderea deținând-o convorbirile, lecțiile, pledoariile și istorisirile pilduitoare. Scriitura este comună, uneori cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
cu el însuși, [...] cu socialul sau posesia deja încorporate, «subiectivizate», problematizate”; personajul, omul, devine astfel „apt să gândească cosmicul, ontologicul și, cu adevărat, istoricul”. Pe de altă parte, cu toată desfășurarea de artificii și procedee, cu tot recursul masiv la deriziune și ambiguitate, proza aceasta e una penetrată de tragism, o proză a „seriozității”, o proză în primul rând a „omului”, nu a „limbajului”. B. a scris și poeme, piese de teatru (Culoarul cu șoareci, 1980, Bătrâna doamnă și fluturele, 1982
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
138) răspunde în ansamblu caracterului nu doar nonviolent, ci și oarecum jucăuș în tragismul lui, al refrenului "Olè, Ceaușescu nu mai e", scandat încă din după-amiaza zilei de 21, când de fapt Ceaușescu ordona represiunea. Frecvența extremă a textelor de deriziune "cizmarul" nr. 85, 90, 92, 102, 103, 114, 117), "analfabeta" (3, 47, 102, 103), "savanta" (88, 102), "docenta" (103) indică deasemenea, alături de exasperarea unei majorități importante a românilor față de o dictatură anticulturală prin chiar exponenții ei la vârf, și un
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ca acestea să-i fie explicate, simplu și clar, de o voce legitimă. Or, această voce noua putere, prin mijloacele de informare pe care le controla a făcut cu totul altceva: pe de-o parte, a încurajat orice formă de deriziune la adresa democrației reprezentative, a parlamentarismului și a noilor partide politice; pe de alta, a deversat fără încetare un fluviu de noțiuni cu totul noi, prefăcându-se că toată lumea le înțelege de la sine: democrație, alegeri libere, libertate, drepturile omului, Dumnezeu, parlament
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Coposu, mai apar încă două partide țărăniste", unul chiar din decembrie 1989. Șansa face ca pe piața politică să apară și un Brătianu veritabil, dar controlat de putere care izbutește fără vreun efort special să arunce acest nume istoric în deriziune. Vastul spectacol televizat al acestor partide-fantomă a adăugat propriul efect nociv unei mari operații de deturnare a regulilor democratice în favoarea unei clici experte în crearea unui profitabil haos. Dacă pornim de la aceste considerații, putem identifica două componente distincte ale rămânerii
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
puțin orgolioasă, din perspectiva discursului teoretic, și anume cea a asistenței sociale. Această egidă, într-un fel neutră (dar nu indiferentă) a asistenței sociale, are înțelepciunea să asambleze și să coordoneze toate instrumentele care pot contribui eficient la îndepărtarea (ștergerea) deriziunii consecințelor tulburării mentale, a sciziunii, în cazurile grave, schizofrenice a insului uman în celălalt, repunându-l (recuperându-l) într-un climat de normalitate pentru sine, cât și pentru cei apropiați (familia, comunitatea). Cred că gestiunea asupra resurselor înfăptuirii în realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
reproducerea kitsch a unei fotografii cu Marilyn Monroe. Text provocator, ca toate celelalte, Corpuri de iluminat - scris după Playback, dar publicat înainte de acesta - s-ar fi putut numi la fel de bine Romeo, Julieta și întunericul. Antiroman de dragoste, dinamitează metodic - prin deriziune și ridicol - poncifele romanțioase ale genului. Julieta lui T. viețuiește în lumea cu orizontul obturat a blocurilor-dormitor din ghetoul socialist, redusă la stereotip de farsa adevărată și lipsită de măreție sau de tragism în care e distribuită din oficiu într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
și frumoasa Pia aparține unei lumi cu lustru artistic și cu vocație (sau doar cu veleități) creatoare. Un bun pretext pentru romancier să compromită metodic clișeele produse abundent de literatura inadaptării intelectualului la un mediu ostil: anomalia și excrescențele sale - deriziunea, uzura, plictisul, urâtul. Intercalate în roman, Fragmente cu hamsteri reprezintă teatrul de operațiune al unui autor-personaj anonim, care scrie, la persoana întâi, jurnalul cărții și în același timp istoria căsniciei sale cu Ninocika. Multifuncționale, fragmentele sunt, pe de o parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
înrâurit, între alții, pe I.A. Bassarabescu, Gh. Brăescu, Al. O. Teodoreanu, Tudor Mușatescu, C. fiind asumat ca patron și de generația optzecistă. În ultimii ani ai vieții, cu sarcasticul indomptabil și dizolvant, posedat de un demon al cârtelii, al deriziunii, se petrece o schimbare. E mai calm și înțelegător, dispus să accepte, cu un amuzament superior, firea omenească și metehnele ei. Nu și priveliștile din natură, care în opera lui sunt aproape absente. Râsul batjocoritor se preschimbă într-o expresie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
amîndouă ne-a găsit, cumva, sub forma unor particule spulberate, devenite astfel prin fracționări succesive multiple, determinate de un individualism bolnav, pe fond de bunăstare și timp liber obligatoriu, particule ce nu mai știm, sau nu mai putem pudoare și deriziune postmoderne! să iubim pentru totdeauna. E deja mare lucru dacă reușim s-o facem mult timp, longtemps. Dar pentru a ajunge acolo, trebuie să forțăm mîna utopiilor, să eliberăm viața, moartea, ființa de lanțurile social"libertare". Paradoxal, șocant și nespus
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pozitivistă, înconjurîndu-se de metereze teoretice de îndată ce un sentiment oricît de fragil iubirea, sau bucuria de a trăi încearcă să scape de regulile jocului social, de condiționarea dorinței sau a dominației. Cel de-al doilea, "agrégé" de litere, încarnează pînă la deriziune mizeria unui profesor rătăcit, care își caută răspunsurile pe piața de consum amoros, din care este exclus pe motiv de stîngăcie și timiditate, condamnat să rătăcească între cluburi naturiste, cercuri de eșanjiști, cercuri orgiastice sau comunități New Age, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
suntem incapabili să-l contrazicem, pentru că are grijă să o facă el la fiecare pas. Atunci cînd conștiința răului și a eșecului dialogului său cu Dumnezeu riscă să-l zdrobească, este salvat, aproape împotriva voinței sale, de acel spirit de deriziune, de acea ironie subversivă și totuși salutară care îi este constitutivă: "A trăi este o imposibilitate de care nu încetez să mă pătrund de vreo patruzeci de ani încoace..." (DR) În felul său sucit, oblic, răsturnat, Cioran a făcut enorm
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]