857 matches
-
Înșine? Μ Ce este urâtul? Iată unul dintre aspectele lui comune: una să spui, și alta să faci; sau una să afirmi, și alta să crezi În forul tău interior. Μ Când prostia Își asociază zâmbetul enigmatic și acea tăcere derutantă, care lasă impresia că În spatele ei se judecă, atunci ea Împrumută haina Înțelepciunii. Μ Este greu să explici ceea ce nu știi, deoarece pentru aceasta trebuie să ai cunoștința clară a ceea ce știi. Μ Timidul se condamnă singur; trufașul se Înalță
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
timizilor ne atrage atenția asupra sensurilor extrem de variate ale „limbajului tăcerii”, la care aceștia recurg atât de frecvent (de exemplu, tăcerea cuminte, supusă, ascultătoare; tăcerea Încruntată, tensionată, amenințătoare; tăcerea inhibată; tăcerea complicitară; tăcerea ironică, dezaprobatoare, disprețuitoare; tăcerea meditativă, filosofică; tăcerea derutantă, voit ambiguă etc.). Μ Ideea care contrazice o altă idee, devenită consacrată, chiar dacă pe moment nu o poate infirma, va impune totuși respect, deoarece exprimă curajul unui nou Început În gândire. Μ Despre omul care Înțelege să facă sacrificii supreme
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cealaltă jumătate este opera acelei minimale ipocrizii pe care conveniențele sociale au impus-o, considerând-o absolut necesară pentru Întreținerea relațiilor sociale. Μ „Cuvintele ne pot minți, faptele nu.” Adevărul exprimat de acest aforism este totuși relativ. Sunt și fapte derutante, false, care, izvorând din intenții mincinoase sau ipocrite, lasă impresia unor acte cinstite, altruiste, dar care În realitate provoacă ceva rău (de exemplu, multe din Îngrijirile, aparent sincere, realizate la capul bolnavului nu au făcut decât să scurteze treptat viața
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
potolească senzația de foame). Μ Minciuna Își are, adesea, resorturile În prostie sau naivitate, dar când este călăuzită de ipocrizie devine foarte periculoasă: pentru că ea capătă, În aceste Împrejurări, viclenia de a ne picura, din când În când, și crâmpeie derutante de adevăr. Μ Există un aspect egoist până și În laudele pe care le acordăm, de vreme ce pe acela care ne stimează mai puțin Îl complimentăm cu mult mai rar decât știm că ar merita. Μ Chiar și cerșetorul are demnitatea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
faptul de a nu te strădui să vezi sau să anticipezi un rău (care de cele mai multe ori este Într-atât de evident, Încât aproape că te trage de mânecă să-l iei În seamă). Μ Cât de imprevizibil și de derutant poate fi uneori spectacolul conduitei umane: iată-l, de exemplu, pe extravertitul aflat, la un moment dat, la o Înmormântare, care plânge mult, chiar sfâșietor, cucerind astfel admirația celor impresionabili din jur. În schimb, introvertitul de alături, care plânge mai
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fiecare zi a ceea ce reprezintă adevăratul fond al structurii psihice a cuiva. Μ „Acela care Își iubește viața o va pierde, iar acela ce o urăște o va câștiga” (Iisus). și de data aceasta gândul Înțelept Îmbracă hainele strălucitoare, dar derutante ale unui paradox care nu este deloc ușor de tradus. Desigur, se pune problema apărării sau, dimpotrivă, a condamnării unui anumit gen de viață, și anume a aceluia dominat de un foarte puternic instinct de proprietate, de o sete de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
populației. Existând o lege a sponsorizării culturale (ca și în Franța), devine posibilă sprijinirea indirectă a activității Bisericii și exercitarea de către aceasta a unei influențe la nivel politic. Modelul separației radicale dintre stat și Biserică are în S.U.A. un exemplu derutant. În relație cu bisericile și denominațiunile existente, statul american pleacă de la doctrina lipsei de preferință, fiind indiferent față de credința celor care lucrează pentru el, dar implicându-se prin sprijin financiar în viața confesională. Modelul identificării totale este specific țărilor scandinave
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
fi contrazise, în cele șase proze scurte incluse în Manualul întâmplărilor nu mai există decât luxurianța posibilului. Dacă în romane modelul de construcție este suita variațiunilor imaginare pe o temă dată, în povestiri tema se pierde treptat; rămâne doar jocul derutant al variantelor. Dincolo de aspectul lor heteroclit, povestirile se înșiră ca mărgelele pe ață, urmărind peripețiile tandemului bizar alcătuit din Ioan Geograful și Zadic Armeanul, într-o Valahie apocrifă (cum o numește inspirat Petru Creția), plasată la începutul veacului al XIX
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
de studiu utilizată fiind considerată mai ușor de Înțeles atîta vreme cît este aplicată unei realități cunoscute. Se pornește de la premisa că cititorul, mai familiarizat cu situația prezentă, va putea Înțelege mai bine realitatea trecutului. Perspectiva este Însă și ușor derutantă, anumite elemente din sistemul electoral prezent purtînd influența trecutului. Scopurile celor două sisteme sînt asemănătoare și au la bază ideea unui stat național și unitar român, așa cum a fost el definit la sfîrșitul Primului Război Mondial. Cele două părți ale lucrării, respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de început. M. extinde observația criticului ieșean la întreaga literatură a lui Caragiale. Scrutarea creației și a biografiei scriitorului îl conduce la concluzia unei dualități a omului și a artistului Caragiale. Substanța însăși a eseului o constituie explicitarea acestei mobilități derutante în viață și în artă: amestecul genurilor de jos cu cele de vârf în literatură, trecerea repetată de la ziarele liberale la cele conservatoare, editarea unor calendare populare și conducerea unor reviste de prestigiu, morga directorului de Teatru Național și statutul
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
prin succinte notații de atmosferă, prin replici anodine, tensiunea unor situații, întâmplări sau stări obișnuite, dar importante în ordinea umanului. Confesiunea soldatului din nuvela Vinovații (volumul Stația de salvare, 1975), punctată de accentele unei agresivități deturnate, relevă, de fapt, adâncul derutant al unei sensibilități rănite, într-o lume în care valorile sunt destrămate. Tot așa, personajul în jurul căruia se coagulează acțiunea romanului Sărbătoare legală (1990), întrupează stingerea unui mod de a fi, acela al lumii vechi, țărănești, dislocată din rosturile ei
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
române tot atât cât istoria politică a României. Citind conjunctura contemporană, raportând-o la un etalon de verosimil și de firesc, articolele politice lasă să se întrevadă în ele o analogie cu discursul critic. Pe canavaua bogată în nuanțe (uneori derutante) a scrierilor lui M., se poate desluși cu ușurință „desenul din covor”. Comentatorul de literatură se remarcă prin agilitatea cu care se mișcă între puncte cardinale, ordonându-și decis opțiunile într-un itinerar și mai cu seamă concluziile într-un
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
Ceață, ceață). Paralel cu elemente decadente (spleen, absint, opiu), intervin declarații pesimiste: „Eu plâng, căci nu mai cred în soare” (Curată noapte). Chiar „nava vieții” s-a frânt și perspectivele sunt sumbre: „Nu-mi zâmbește de departe nici un far”. Concluzie derutantă, viața pare o moară a diavolului: „Și oamenii tot pier,/ Și moara tot macină.” Poza e aici împletită cu fronda și revolta, în accente energice. „Boierul român” nu a văzut „nicicând” sclavii din jur, „copii de moți pe străzile din
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
termenii „sistemului de acțiune”. El nu privește diferitele sisteme că pe sisteme având structuri diferite, clasificându-le în schimb ,,de-a lungul unei scale a activit)ții integrative” (1964, p. 21). Acest lucru contribuie la explicarea afirmației sale - de altminteri derutant) - c) ,,teoria - în particular, teoria sistemelor - permite integrarea variabilelor din diferite discipline” (1957 prefață; sublinierea mea). Variabilele din diferite domenii difer), de obicei, în conținut. Chiar dac) în esenț) ele sunt diferite, împrumutul între discipline este legitim, doar dac) cele
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
ca si cum orice tip de organizare politic) ar aparține uneia sau alteia din aceste categorii. Mulți, si de fapt cred c) cea mai mare parte, dintre politologii care au abordat chestiunea structurilor sunt de acord cu existența unei mari - și uneori derutante - variet)ți a acestora. Anarhia este privit) ca fiind cap)tul unui continuum, unde cel)lalt cap)ț este marcat de prezența unui guvern)mânt legitim și competent. Politică internațional) este, prin urmare, descris) ca fiind punctat) de insule de
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
perioadă din „Națiunea“ (19 martie) aparținând dizidentului liberal D. Brătianu. Modul în care s-a desfășurat amintita reuniune europeană a însemnat pentru guvernul de la București o nouă dovadă a necesității luării unei decizii privind apartenența României la o alianță politică. Derutant a fost probabil mai ales faptul că tocmai statul german, de la care se aștepta un sprijin, a cerut excluderea reprezentantului român. Propunerea a fost aprobată, mai ales că, față de acest subiect, se manifestaseră doar niște rezerve timide ale plenipotențiarului englez
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a lui L. - atâta cât poate fi reconstituită - excelează prin unitatea de stil, de tonalitate, ceea ce o integrează poeziei boeme, nonconformiste din timpul războiului și din primii ani postbelici. Versul e totdeauna liber și nerimat, adesea discursiv în chip insidios, derutant prin inadecvarea formulărilor la conținut: banalul apare în alianță cu insolitul, prozaicul cu poeticul uneori sublim, realul cu oniricul și fabulosul livresc. Reminiscențe de simbolism decadent sunt încorporate într-o imagistică de tip suprarealist, pătrunsă de spiritul expresionismului. Modurile poetice
LITUON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
ca punct de plecare în investigarea unor destine. Împărăția (1972) este relatarea de tip autobiografic a unui tânăr care, la dorința tatălui său, se decide să-și scrie „romanul vieții”. Evocarea genealogică savuroasă din prima parte e urmată de scene derutante și puțin verosimile (la moartea tatălui, eroul izbucnește în râs când o revede pe femeia care îl inițiase sexual, în cimitir se desfășoară orgii). Stilul afectat și artificial dă o notă de prețiozitate textului. Se recurge la o formulă asemănătoare
GAVRIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287179_a_288508]
-
apară ca o formă de anarhie, deci de revoltă În raport cu scenariul arhetipal, anarhie care mai apoi te duce pe niște căi absolut nebătute sau În orice caz imprevizibile sau inexplicabile, cum spunea Doru, pentru ca rezultatul final al unui asemenea traseu derutant să fie o suită de centre fărâmițate care, privite de la distanță, par niște resturi de arhetipuri, par o nebuloasă pulverizată. Cum la fel de bine Îmi pot imagina anarhetipuri care există În starea dezagregată din start, ca un praf astral care nu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și scopul în Valori și echivalențe umanistice (1973), impunând trăsătura distinctivă, anunțată în subtitlu: excurs critic și comparatist. Organizată în trei diviziuni, materia își păstrează unitatea punctelor de vedere și a finalității, în pofida diversității tematice și a criteriilor interpretative aparent derutante. În fiecare studiu, tratând despre interferențe și paralelisme între curente, scriitori, opere, idei etc., D.-B. descoperă tăinuite linii de forță, hotărâtoare pentru evoluția culturii române, ca să le proiecteze apoi în plan universal. Rostul acestor apropieri între fenomene și culturi
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
că este mai larg și acoperă două posibile fenomene: cel al transferului în atribuire, dar și un transfer efectiv (pe baza mecanismului clasic al inducției nervoase a excitației). Oricum, o stare mentală ambiguă, încărcată de tensiune și excitație nervoasă, puțin derutantă duce frecvent la nevoia de fixare pe o persoană. Bineînțeles că experimentele de felul celui mai sus redat ne spun destul de puțin despre factorii importanți în alegerea partenerului de dragoste și mai cu seamă a soțului sau soției. Dar povestea
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
face prin pedepse corporale. c) În familie se practică violența între soți, în special din partea bărbatului, considerându-se că are dreptul „natural” de a folosi orice mijloc pentru a-și impune autoritatea. d) Se practică un stil confuz, contradictoriu și derutant (ambivalent/anxios) în raporturile cu copiii lor, au așteptări nerealiste de la ei (de exemplu, să fie primii la școală, să muncească în casă și să nu se joace); folosesc copiii mai degrabă să-și satisfacă propriile nevoi (să se mândrească
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
2003), Teroarea clepsidrei (2003) reflectă, după opinia lui Dumitru Micu, „maree ale unei conștiințe răvășite, intermitent de-a dreptul traumatizate. În reflecții și interogații pe cele mai diverse teme, eterne și seculare, de la geneza cosmosului la moartea universală, de la specificitatea, derutantă, a naturii umane la măștile disimulative ale dezumanizării, de la Dumnezeu și Iisus la absurdul istoriei contemporane, discursul poetic transmite mișcări și atitudini sufletești [...] reductibile, în ultimă analiză, la adorația omenescului autentic și respingerea numeroaselor forme de pervertire a eului”. În
SANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
oamenilor în aceste decenii. Chiar dacă suferă de oscilații valorice semnificative, întrucât nu a putut evita întotdeauna imperativul ideologic, teza oficială a momentului, creația sa este foarte unitară sub aspectul problematicii. Pentru a transpune dramaturgic o epocă istorică plină de contradicții derutante, L. adoptă ca premisă un fel de luciditate amintind „oglinda” stendhaliană „purtată de-a lungul unui drum”. El face parte din acea categorie de artiști rari al căror ideal de personalitate este anonimatul total. Păstrându-și originalitatea pentru actul analitic
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
la interpretare, autoreferențial „turn de fildeș” al scriiturii, în care autorul se baricadează împotriva intruziunilor. Principalul obiect al acestuia este cartea (poezia, „verbul”), un fel de biografie „salvată”, după ce a fost descompusă și restructurată ca text. Discursul liric, lacunar și derutant, alătură rezonanțe ale poeticii lui Lucian Blaga cu unele note avangardiste. Deși absorbit câteodată de retorica șocantă și de fragmentarismul limbajului, poetul are o sensibilitate mai apropiată de marile teme - iubirea, poezia, moartea -, pe care o locvacitate neliniștită și încordată
STEFANACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289901_a_291230]