652 matches
-
al schimbărilor, replică Shibata Katsuie. Nu regret decât că mi-am pierdut reputația. Dar fii liniștit, Inuchiyo. Totul e predestinat. Un asemenea răspuns din partea lui însemna o despărțire completă de Katsuie cel de pe vremuri. Dar nu părea nici chinuit, nici derutat. Când sosi sake-ul, Katsuie luă cu plăcere o ceașcă și, presupunând că avea să fie cea de rămas bun, le turnă și celorlalți doi câte una. Se servi cu poftă din mâncarea simplă pe care o ceruse Inuchiyo. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ce avea să spună mai departe Shonyu. — Dacă lăsăm deoparte Muntele Komaki și Castelul Kiyosu și înaintăm cu oamenii pe un singur drum spre castelul principal al clanului Tokugawa de la Okazaki, nu încape nici o îndoială că Ieyasu va fi complet derutat. Singurul lucru care trebuie să ne preocupe este cum să prevenim ca armata noastră să fie văzută de inamic, de pe Muntele Komaki. Nimeni nu se grăbi să vorbească. Era un plan neobișnuit. Dacă se comitea o singură greșeală, putea duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
VOLATUS 3 Planetele se trezesc noaptea singure în întuneric nesigure derutate ca niște bufnițe cåutându și prada prin vise când cocoșul tresare-n coșmar de luminå când picurå zåpada-n zåpadå și vistiernicul orelor adoarme între secunde
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1615]
-
urme ale civilizației postdecembriste. Dar se pare că nu este cazul. Și așa ziarele scriu că arheologii au foarte mult de lucru, fiindcă sub drumul roman de la Sarmisegetuza a fost descoperită în stare perfectă o parcare subterană. Totuși sunt foarte derutați din cauză că în parcarea cu pricina lumina era aprinsă și nu găsesc de unde au tras curentul. Se gândesc serios la faptul că or fi fost și aceia de atunci în cârdășie cu cei de la ALRO Slatina. Aici terminăm episodul acesta fiindcă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de sub turci, când de ruși, când de austrieci, s-a obișnuit să-și dedice mereu planurile de independență, celui mai pe fază dintre stăpânii momentani ai lumii. Comunismul a fost ultimul tutore, iar la plecarea lui, România a rămas complet derutată. A apărut atunci, la câțiva ani după Revoluție, prima și singura idee politică, (după George Friedman) a acestor două decenii: integrarea euroatlantică. Știm cu toții că n-a fost ideea noastră, firește, dar ea a formulat un drum și a satisfăcut
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
din mers. Ajung în holul școlii și aud niște glasuri ciudate, ce par răbufnite dintr-o tavernă veche... Stau la ușă cu hârtia în mână și nu îndrăznesc să intru... Stau ... Stau... Cineva dă să iasă și mă vede așteptând derutată...Îmi face semn să intru... Oare singură aș fi intrat? Inima îmi bate puternic...numărând clipele scurse. E primul meu contact cu ceilalți colegi... Apariția mea pare să trezească din starea de letargie un bărbat cu chip tras de tractorist
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
domnișoară? -Învățătoarea voastră, îi răspund încurcată. -Nu știi cum mă cheamă? -Ba da ... da` tu ai copii? -Vă am pe voi... -Da` copiii tăi unde sunt? -Încă nu mi i-a dat Dumnezeu... -Tu i-ai cerut? Mă gândesc puțin derutată și constat că fetița avea dreptate, niciodată nu-i cerusem... deși undeva, în adâncul meu speram să se întâmple și asta... Incidentul a trecut neobservat de către ceilalți copii și fetița s-a amestecat repede printre ei, bucuroasă că mai putea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
așteptat de la o relație, mai mult decât aveam deja? Am Început să-mi revin din starea aceea ciudată abia după ce am plecat de la cafenea și l-am văzut pe Victor dispărând după colț după ce mă condusese până acasă. Eram foarte derutată și puțin furioasă pentru cât de ușor influențabilă mă dovedisem a fi. Dar mi se părea prostesc ce voisem să fac, exact cum spusese Eliza. Și ce dacă Victor nu era iubirea vieții mele? Până la urmă puțini oameni Întâlnesc așa ceva
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
două minute. ― Eliza, bună! am răspuns În sfârșit. ― Bună, spuse ea atât de Încet Încât de abia am auzit-o. Știu că n-ar fi trebuit să sun. Probabil nu mai vrei să vorbești cu mine. Am tăcut o vreme, derutată. ― Sigur că vreau să vorbesc cu tine. Ce sa Întâmplat? ― Voiam să văd cum te mai simți... ― Sunt bine, mersi. De ce ești așa ciudată? am Întrebat râzând. ― Sunt surprinsă, spuse ea ezitantă. Sâmbătă seară am fost sigură că mă urăști
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
-l aduc Înapoi...m-am bâlbâit eu. ― Nu, spuse el, părând surprins. Poți să-l iei dacă vrei. L-am apucat nesigură, Îndoindu-l cu blândețe și l-am pus În geantă. ― De ce? Întrebă el. M-am uitat la el derutată. Chiar, oare de ce? ― Îmi place, am spus. Eu... Am ridicat neajutorată din umeri. ― Nu contează, mormăi Damian și veni spre mine. Mă strânse În brațe, mai tare decât de obicei. ― Te iubesc, Îmi șopti. ― Te urăsc, spuse Bianca Înghiontindu-mă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
acum, a spus Misty arătând spre ea, spre Vincent și spre Mike. îA întins mâna înspre John Joe, apoi a șovăit și a lăsat-o să cadă.) Cu toții au izbucnit în râs. Chiar și Neil, printre fornăieli. Eu eram complet derutată. Pe bune, a spus Mike, cândva o să privești înapoi la ziua asta și o să fii fericit. Așa mi-a spus și mie cineva în ziua când soția mea m-a făcut de căcat în fața tuturor. Mi s-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
stoc generos: rezervaserăm toate proviziile lui Wayne, prietenosul nostru vecin, care mai făcea și pe dealerul. Iar în chicinetă depozitaserăm o cantitate eroică de băuturi. Cu toate astea, în apartamentul nostru nu părea să se dea nici o petrecere. Eram complet derutată. Stăteam în sufrageria goală, care căpătase de-acum și ecou, era sâmbătă seara, iar eu mă întrebam unde greșisem. — Când o să fie plină de oameni, o să fie grozav, m-a asigurat Brigit, după care și-a mușcat pumnul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-am aplecat înainte. În clipa aceea, Tom privea în jos, căutând o monedă care îi căzuse. Mi-am dres glasul și am spus: — Salut, Tom. Nu ne-am văzut de mult. A ridicat ochii. La început a părut complet derutat și m-am temut că nu mă recunoaște. O clipă mai târziu însă, a început să zâmbească și, pe măsură ce zâmbetul i se întindea pe toată fața, m-am bucurat să văd că era același pe care i-l știam dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
râs și apoi, tot râzând, mi-a spus că prenumele mamei ei și numele de familie al soțului ei erau identice. — Aha, am zis. Și ce nume e? — Joyce. — Joyce? Am făcut o pauză de o clipă, într-o tăcere derutată. — Vrei să spui că te-ai măritat cu un bărbat pe care-l cheamă James Joyce? — Îhî. Exact ca pe scriitor. — Incredibil. Partea amuzantă e că părinții lui Jimmy habar n-au de literatură. Nici nu auziseră de James Joyce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a replicat el. Bineînțeles că am să divorțez și eu. Lăsați-mă să mă gândesc, i-am cerut. Totul s-a petrecut atât de repede, că nici nu știu ce să spun. Mi se învârtește capul, îmi tremură mâinile și sunt complet derutată. Nu te teme, copila mea, mi-a spus reverendul. Ai tot timpul din lume. Dar, ca să înțelegi ce fel de plăceri te așteaptă, vreau să-ți arăt ceva. S-a ridicat de pe scaun, a ocolit biroul și și-a desfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cărțile de istorie! Mințile lucide vedeau că războiul era pierdut și se gândeau să salveze Germania. România, Ungaria ca să nu mai vorbim de Italia, ce altceva făceau atunci? Toți Încercau să negocieze și aliații Îi trimiteau la ruși... Inexplicabil animal derutat, lasă, uită! Ești doar o școlăriță neatentă și Într-o dimineață de aprilie istoria a trecut pe lângă tine, ducând Într-o mașină decapotabilă un animal bolnav de urale și sânge, lasă, uită! Uită că ai Întâlnit pe Hauptstrasse mașina blindată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de siguranță, se apleacă, greoi, după sticla de té freddo de la picioare, ia câteva Înghițituri, Își pune centura la loc, Își rotește gâtul Înțepenit și tace. Un timp tace și Christa: iar a căzut În butoiul cu amintiri sau este derutată că el nu a contraatacat. Când reîncepe să vorbească, vocea i s-a micșorat. — ...Până și corespondența tot În grija mea cădea! Eram singura care continua să Îi scrie tatei, deși de zece luni nu mai venise de la el nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aici banii mei sunt mai buni decât sunt ai tăi!”. Și, Într-adevăr, de câte ori deschidea portofelul, am văzut că era plin. Vocea lui: Înfundată, joasă, Încercând să convingă, alături de mișcările ochilor Încrezători, ale mâinilor cu palmele generos desfăcute, o asistență derutată, care bănuie că alte motive, ascunse, stau la baza disputei dintre „bătrâni”. — Cu banii lui, Victor mi-a cumpărat geamantanul, atunci, la plecare. Mi-am amintit acest lucru prea târziu, În orele când am așteptat În aeroport degeaba. Dar oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care se rostogolește peste straturile viu colorate. Tot mai mic, tot mai departe. —Un iepure, Traian! Nu, acolo, la dreapta, am spus! Lângă statuia cerbului! La dreapta, nu la stânga... Ochii lui, cu verdele-albăstriu diluat de sticla groasă a ochelarilor, rătăcesc, derutați, În imensitatea ordonată a parcului. —La dreapta?... Unde la dreapta? A, da! Uite-l! —... Când văd iepurași, totdeauna mă gândesc la o figurină de ciocolată, nu la o vietate. Probabil pentru că Îmi plăcea atât de mult când vedeam iepurașii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai calmase puțin. —Mă gândeam... Știu că nu e deloc o situație ideală, dar, până la urmă, poate că așa e cel mai bine. La început, Juliei i s-a părut că nu l-a înțeles bine și-a căscat ochii derutată. —Iartă-mă. Ai spus că poate așa e mai bine? Da. Gândește-te puțin... James s-a sprijinit pe coate, cu o expresie serioasă. —Tu nu vrei să faci un copil, iar acum eu am unul. Nu înțelegi? E perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de văl până la ochi. — Ce-ai zis? — Dacă ministrul Madani locuiește sau lucrează acolo... — Da. Acolo are biroul; peste cinci minute, la opt fix, o să sosească. Și-acum, circulă! Gacel încuviință în tăcere, traversă din nou strada, urmărit de polițaiul derutat, ce-și pierduse pentru moment ritmul activității, și se opri să aștepte la marginea plajei. Exact după cinci minute se auzi urletul unei sirene, își făcură apariția doi motocicliști urmați de un automobil negru, lung și greoi, și toată circulația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cap, aprobându-l, de bună seamă, pe Zizi și ținându-l la curent cu negocierile, cu felul cum reacționa Mărgărit la mesajele lui. Nu era totuși Mărgărit atât de spășit cum și-ar fi dorit cei trei. Măcar că speriat și derutat, îi înfrunta, revoltat - el nu mai are nici o datorie la Zizi, și Zizi știe asta și ar trebui să știe și ei că i-a dat toți banii, până la ultimu’ sfanț... Cinci sute de parai, da, plus dobânda de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Adică? Fără să clipească, Lesley spuse suav: — I l-aș fi luat pe Derek și aș fi făcut-o de ocară În fața tuturor. — Dar asta intenționai oricum, am subliniat eu. Cu siguranță, altele trebuie să fi fost gândurile tale. Părea derutată. Dar ușa biroului se deschise chiar În acea clipă și din el ieși un bărbat greoi și cu un aer meditativ, Îmbrăcat Într-un costum cenușiu care nu-l prindea deloc. Dacă n-aș fi știut deja că e reporter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
îmi mai revin... se alege praful... și o să-l spulbere vântul. De ce nu pricepi atâta lucru? Cum crezi că poți avea grijă de mine dacă nici măcar nu înțelegi un fleac ca \sta? Nu am mai scos o vorbă. Sunt mai derutată decât poți tu să-ți imaginezi. Mai întunecată, mai rece, mai confuză... Ia ascultă, de ce te-ai culcat cu mine atunci? De ce nu m-ai lăsat în pace? Ne plimbam printr-un crâng de pini înspăimântător de liniștit. Sub pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sus este cocoțată, în mod convențional, Maria Tereza, pentru că numai așa se explică hormonii și lighioanele din sângele acestui tronson familial. Austria este cea mai titirită, bibilită și scărpinată țară din lume - ordine și floricele! Austriecii sunt cei mai nestăpâniți, derutați și imprevizibili oameni de pe glob. Asta dacă ar fi să mă iau după strechea de care au suferit austriecii din care mă trag eu. Clanul Tauberger fusese zgârcit și hrăpăreț de la zidirea lumii. Fabricanți de trăsuri imperiale, puneau gologan peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]