456 matches
-
în joia precedând Duminica Floriilor între prânz și chindie sosi poruncă de la mitropolitul Târgoviștei pentru cuvioșia sa ca să vină cât poate de repede pregătit de drum să însoțească un oaspete de vază spre mânăstirile din codrii Olteniei. Grabnic își luase desaga și încălecase asinul căpătat acum un an de pomană de la niște ciobani cărora le sfințise agheasmă la stâna din munte. Într-un ceas, coborând din deal și bolborosind rugăciunile panihidei când trecea prin Valea Voievozilor, „pentru ca Domnul Dumnezeu să-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unul din ei lăsă în sală un monah bătrân și împuținat la trup. Ștefan tresări, îl recunoscu pe ieromonahul Gherasim, dar privirea blândă a acestuia alunecă peste fața lui ca și cum nu l-ar fi văzut niciodată. Își scoase dintr-o desagă un patrafir, o cruce de lemn și o carte. Trase în mijlocul încăperii unul din pupitrele ce stăteau în colțuri, îmbrăcă patrafirul, se închină, sărută crucea, puse cartea și crucea pe pupitru, își descheie rasa la piept și scoase o cutie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îmbrăcă patrafirul, se închină, sărută crucea, puse cartea și crucea pe pupitru, își descheie rasa la piept și scoase o cutie micuță din metal aurit cu intarsii de peruzele în formă de cruce, o deschise, se căută din nou în desagă și, zâmbind, adăugă la cele puse pe pupitru un ulcioraș. Le făcu semn celor patru Brâncoveni să îngenunche, căută să-i acopere cu patrafirul peste capete și își întoarse privirile spre ușă. Înainte de a începe rugăciunea, îi rugă turcește pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rugă turcește pe cei doi oșteni, să iasă. Au salutat ceremonios și au ieșit fără comentarii. Rugăciunea pregătitoare pentru taina spovedaniei a început să curgă lin, picurată ca un balsam în inimile celor patru bărbați îngenuncheați. După împărtășanie, tot din desagă ieromonahul scoase o pâine proaspătă, de fapt un colac, făcu asupra lui semnul crucii și îl frânse în patru părți, dându le fiecăruia câte o bucată. S-au așezat în jilțuri și, în timp ce preotul vorbea, ei mâncau mestecând îndelung miezul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pădure, dând într-o poiană înconjurată de munți înalți acoperiți cu păduri de conifere. Făcu câțiva pași când apăru din senin o bătrână, dreaptă ca lumânarea, îmbrăcată cu haine negre curate, având fața zâmbitoare și luminoasă, în spate avea o desagă, iar în mână un minunat toiag, care părea de fildeș. -Bun găsit fata mea. Te-ai rătăcit, așa-i? Fetița tremurând de frică mormăi: -M-am, m-am rătăcit. -Ți-o fi foame. Spunând acestea dădu jos desaga din care scoase pâine
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
în spate avea o desagă, iar în mână un minunat toiag, care părea de fildeș. -Bun găsit fata mea. Te-ai rătăcit, așa-i? Fetița tremurând de frică mormăi: -M-am, m-am rătăcit. -Ți-o fi foame. Spunând acestea dădu jos desaga din care scoase pâine, măsline, o bucată de pește prăjit și o carafă cu vin roșu. Așezându-se jos pe o buturugă, îndemnă copila: -Vino să ne ospătăm, copila mea, nu-ți fie frică. Fetița care își mai reveni, încurajată
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
fiori și numai putea stăpâni calul care era teribil de speriat. Dar iată, în față îi apăru de parcă ar fi fost căzută din cer o bătrână înaltă, dreaptă ca lumânarea, cu trăsături fine și frumoase, îmbrăcată în negru, purtând o desagă în spate și toiag de fildeș în mână. -Ai rătăcit prințule. Pe cine cauți? -Caut palatul din poiană. De ce oare m-am rătăcit? -Îl cauți pe vicontele Henri?întrebă bătrâna, mișcând toiagul de fildeș. Stâncile și locul acela înfiorător dispăruseră
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
un ieșean get-beget? Lauda de sine nu miroase a bine, vere. Să-i lăsăm pe alții să ne laude sau să ne hulească. După cum om merita. Să revenim la oile noastre, ceea ce înseamnă că de mâine pornim la drum cu „desaga” plină de docuumente. De unde crezi că e cel mai nimerit s-o începem? Dacă tot am călcat în Bucium, și, după cum am văzut, ne-a primit cu brațele deschise, apoi aici să ne facem „veacul” până om mântui treaba. Ne-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
bâca ca ursul în huci, nu te iert! N-am să am hodină până n-am să bag la cap cât mai multe date despe viile Iașilor. * Un soare cu priviri blânde și-a arătat fața deasupra dealurilor Holbocii. Cu desaga gândurilor bine îndesată cu informații despre viile Buciumului, am pornit spre capătul bulevardului Socolei. Ieșeanul mă aștepta liniștit. Îl salut de departe: Bună dimineața, dragule! Bună să fie după cum ți-i căutătura. Și cum văd că-i limpede și luminoasă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
abjură, este de fapt o surdină, poate pudică, dar care reușește acea performanță exemplară de a amplifica ceea ce vrea să tăinuiască. Frumusețea poemului ține de felul În care erotismul este doar sugerat prin jocul atitudinilor și prin cuvintele aluzive. Golind desaga golind desagaMoș Crăciun la fel de știrb ca și bunicul Valeria Tamaș Văd Înscenarea În doua versiuni, ambele Însă au nevoie de kireji, cele două părți ale poemului fiind diferite prin atitudinea celui care ia parte la ritual alături de moș și, În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
kireji, cele două părți ale poemului fiind diferite prin atitudinea celui care ia parte la ritual alături de moș și, În consecință, prin viziunea lui distinctă În cele două momente. Prima parte este aceea În care copilul este hipnotizat de conținutul desagii și ahtiat de darurile care se pot ivi din ea. Și este dispus la orice compromis atîta timp cît conținutul ei nu este epuizat. Odată isprăvită seducția, copilul este dispus să l deconspire pe moș, recunoscîndu-l ghiduș pe bunic. A
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Atunci când ochii mari ți se închid se face liniște în toate cele, iar eu rămân tăcut, netulburat, și te-nvelesc cu gândurile mele. 24 octombrie 2011 Pe propria răspundere Am doar iluzii strânse în buchet Și mari emoții puse în desagă, În mine sunt doar doruri, berechet, Plus certitudinea că îmi ești dragă. Autodeclarat recalcitrant, Extrag din viață ceea ce-mi convine, Un simplu gând devine incitant, Iar forța mea se naște, brusc, din tine. Indezirabil, stau în șah etern, Polemizez
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
curtea vecină, văd lumină la doamna colonel. Pentru prima oară În viață are sentimental amărăciunii. Undeva, departe se ascute lupta de clasă. „Suntem săraci”, spune mama și pune lemne În sobă. Altă iarnă. Urcă un străin. Un șofer cu o desagă În spate. După el, bunica. „Da, bine, n-ai știut că vin azi? Am stat În gară de am crezut că mă prăpădesc și am stricat atâția bani pe omul ăsta cu taxiul!” Scoate slănina. Cârnații. Ceapa. Fasolea. Nucile. Prunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de mână din cauza gerului și zic că lupta a fost pentru pământ, că așa le-au spus că le mai dă pământ. Tu, băgat sub plapumă, belești la ei ochii cât cepele, caști urechile cât pâlniile și adormi În pândă. Desaga cu toate lasă În cameră miros de Crăciun. Afară este o primăvară ploioasă. A doua zi se duc pe la cazărmi și pe urmă prin oraș. Beau bere și mănâncă țâri pe terasa circului lângă Batiștei și fac o poză la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mădulare, simțind că în echipa noastră, se stârnește primejdie aprigă, asmuțită de suferința nemâncării și de hâda nălucă a înfometării Ci, în adevăr, Pamfil Duran, năimit de bănuiala că Enea Căpută ar avea rezerve barosane și tainice de tain în desagă, s-a ridicat asupra lui precum leul Zicând: ai slănină și pâine și le ții numai pentru tine, lepădătură burgheză, în loc să faci parte la toți, care suntem la fel de flămânzi?... Iar Enea Căpută, încrâncenându-și privirile, încât în bătaia lămpii, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din rândurile proletarilor, care nu au decât lanțurile, așa că nu mai înșela masele muncitoare, ci fă bine și împarte, în mod egal, ceea ce porți în traistă! Însă Enea Căpută, dând la iveală traista, care nu arăta mai plină decât o desagă de cerșetor, pe la amiaza zilei, a scuturat-o ținând-o sus și strivind cuvintele printre dinți, a mârâit cu patimă Zicând: eu am adus merindea, a mea este și tot eu am să o împart, cum se cuvine și fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu le-a furat, eu i le-am dăruit și încă ceva, iată, a uitat să ia și sfeșnicele, și zicând acestea s-a întors din prag, a revenit cu prețioasele obiecte de rugăciune și i le-a vârât în desagă. Zâmbeam. Îmbătrânind, gândeam, unii oameni se agață de lucruri, dar alții se desprind. Myriel, pesemne, făcea parte din această a doua categorie. Dar era posibilă și interpretarea pozitivă, asta era frumos, alte fapte ale lui îndreptățeau tocmai această capacitate a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 90, 91, 123; Die Naïve Kunst Rumäniens - Herbert Wiesner, Ed. Ansid, Târgu-Mureș, 2002, pag. 80, 81, 210. „Am început să lucrăm. Zilele se scurtau aprig. Seară de seară, oșeanul își lăsa uioșul și desaga lângă ușă și asculta nemișcat ca de icoană. Prin el, Oașul întreg și istoric s-a ființat în încăpere aducându-și miresmele de otavă, de codru, de obiceiuri, de oameni și adevăruri. Se minuna ca un prunc la tot ce
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 90, 91, 123; Die Naïve Kunst Rumäniens - Herbert Wiesner, Ed. Ansid, Târgu-Mureș, 2002, pag. 80, 81, 210. „Am început să lucrăm. Zilele se scurtau aprig. Seară de seară, oșeanul își lăsa uioșul și desaga lângă ușă și asculta nemișcat ca de icoană. Prin el, Oașul întreg și istoric s-a ființat în încăpere aducându-și miresmele de otavă, de codru, de obiceiuri, de oameni și adevăruri. Se minuna ca un prunc la tot ce
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
ochi vicleni și gura ascunsă printre tufișurile unei bărbi enorme, roșie ca sîngele proaspăt. Costică purta niște opinci din piele de bou, avea pantaloni din suman și un burnuz din piele de oaie întoarsă pe dos. În spate ducea o desagă din pînză de sac și pe cap avea o căciulă imensă, roasă pe la margini și mițoasă rău. Omul acesta părea mai sălbatic decît un viking care rătăcise pe aici cu multe secole în urmă. Cîmpul, de o parte și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pustietatea aceea. Cîțiva corbi croncăneau niște limbi doar de ei știute. Parcă erau scoși din smoală și aceste lighioane păreau că sînt mulțumite doar cu existența lor, atît de puțin utilă cuiva. La un moment dat, Costică se oprește, pune desaga jos, scoate căciuloiul de pe cap și se scarpină pe îndelete prin părul său mai roșu decît un steag chinezesc. Privește de jur-împrejur, se asigură că doar corbii sînt unicii martori ai unei scene intime și oftează plescăind din limbă. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
său mai roșu decît un steag chinezesc. Privește de jur-împrejur, se asigură că doar corbii sînt unicii martori ai unei scene intime și oftează plescăind din limbă. Pe deplin mulțumit, se mai scarpină în cap o dată, își pune căciuloiul, saltă desaga și începe din nou, tacticos, să facă pași mărunți în spațiul acela demențial de vast. Eternitatea părea a se scurge molcom și absolut inutil. Viața unor ființe, omul și cei doi corbi, mai mult dădea impresia că încurcă existența Universului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trebui să judecăm mai cu îngăduință întâmplările de altădată. Si apoi mă întorc și zic: „Pentru un păduche nu dai cojocul pe foc.” - Crezi că mai avem de ce zăbovi aici, cercetătorule cu asprime?... - Părerea mea este că am cam golit desaga cu noutăți despre mănăstirea Zlataustului. - Atunci, spune încotro s-o apucăm acum. Că doar n-avem să ne oprim tocmai acum, când nu mai este așa de mult până departe. - Ce ar fi să mergem la Dealul Mare, mărite Spirit
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
vină și ea cu mine. Zice că nu poate, nu acum, chiar dacă nu înțeleg motivele. Până la urmă, hotărăsc să accept invitația lui Cotys. Ea este cea care-mi pregătește schimburile și proviziile ce-au să-mi trebuiască în timpul călătoriei; în desagă pune și câteva opuscule ce conțin preceptele lui Zalmoxis. Cu o recomandare, aceea ca să le învăț până la Sarmisegetuza, să fiu pregătit să răspund când voi ajunge în fața marelui preot. Imaginea șarpelui fantastic îmi va ocroti gândurile și trupul, ferindu-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
viței de vie Începând cu secolul al XV-lea, Europa creștină, în special creștinătatea mediteraneană, pornește la descoperirea, apoi la cucerirea noii lumi. Colonizarea, evanghelizarea și plantarea viței de vie mergeau mână în mână: "Oricare dintre călugării cuceritori avea în desagă breviarul și legătura de butași 111". Misionarii portughezi au adus vinul în Japonia și în Brazilia. Călugării spanioli au făcut la fel în restul Americii de Sud, în America Centrală și în California. Protestanții francezi au plantat vița de vie la Capul Bunei
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]