1,930 matches
-
I-oi paște sus pe boltă, lângă stele ... Pe la crepuscul, îi voi priponi De luna nouă, cu argint din ele. Doar pe cel murg l-oi duce să mă piarză Peste grădini cu rouă pe cicoare, Unde regina nopții aiurează Descântecul miresei viitoare. De'o fi și'o fi să mă apuce zorii, Frângându-i trupul, ostoindu-mi dorul, Întârzie venirea aurorii, Sau zăbovește-i, soarelui, nezborul Să-mi împlu'n tihnă noaptea de iubire. Odat' întors cu jar îi voi
NADIR, MIREASĂ ŞI ZENITUL, MIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362418_a_363747]
-
neliniștit... Privește-n jos, vede copiii, ce-aleargă veseli pe zăpadă, Din suflet cheamă la el vântul, rugându-se din nou să cadă Către pământ, la acei copii care aduc cu al lor zâmbet Pe lume-atâtea bucurii, și veselie, și descântec... Dar, deodată vede chipul unui copil într-un ungher, Ce trist și palid pare pruncul! E supărat și e stingher... Privindu-l cu iubire fulgul își spuse-atuncea cu mirare: „E-atât de alb încât îmi pare că e un fulg
PRIETENIE CU UN FULG de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362491_a_363820]
-
împerecherilor. Femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul. Fetele îndrăgostite strângeau de cu seara ultimile rămășițe de zăpadă, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste. De asemenea, un rol important în această sărbătoare, mai ales pentru tinere fecioare, îl aveau plantele. Una dintre acestea ar fi cea numită "Floarea iubirii", o plantă cu frunze în formă de lance și flori roz-purpurii, care creștea
DE DRAGOBETE, IUBEŞTE ROMÂNEŞTE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364093_a_365422]
-
pe îndelete// Sonete v-a făcut cât penteleul/ Cu rime pergamute pe tăiete/ Și-acum se duce-n dalbe piruete/ Ca să-i deschidă cerurile Zeul// Făcut-am Doamne la amici portrete/ Prinzându-le în paișpe versuri Eul/ Fără să le descântec portmoneul// Pâcă Ionescu Vlad Ahoe-Zmeul/ Apostu Roman Preda-Moromete/ Mă iartă, Doamne, vin să-i duc la fete” („AUTO-SONET”/ ÎN PROPRIA MEA MEMORIE/ Paris/ 1995). Dincolo de complicii mei, un nou sonetist bate la ușa performanței estetice a acestui delicat „gen fix
THEODOR RĂPAN de GEORGE ASTALOŞ în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364112_a_365441]
-
tradiții dacice el oficia în ceruri nuntă tuturor vietăților de pe pământ. La sate, în dimineața zilei de Dragobete, fetele și băieții porneau în căutarea ghioceilor, viorelelor și tămâioarelor pe care le așezau apoi la icoane și le foloseau pentru diferite descântece și farmece de dragoste. La mijlocul zilei, frumoasele satului alergau pe ulițe, fiind urmărite de băiatul îndrăgit, care dacă își prindea aleasă urma să fie împreună cu ea tot anul. Sărutul reprezenta legământul lor de dragoste, simbolizând totodată promisiunea unei fericiri îndelungate
O LUNA A DRAGOSTEI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364096_a_365425]
-
frână, atunci când nu vrem să ne lăsăm în voia iubirii: camforul, salată verde, verbina. Leacuri și vrăji de dragoste... Nu există îndrăgostit care să nu-și fi dorit măcar o dată în viață să cunoască vreun farmec, vreo plantă sau vreun descântec anume, care să-l unească pentru eternitate cu cel iubit. Cu toate astea, înainte să ne lovească „orbul găinii”, ar trebui să reflectăm la câteva aspecte desprinse din marea carte a iubirii, scrisă prin veacuri, de îndrăgostiți. „Folosirea leacurilor de
O LUNA A DRAGOSTEI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364096_a_365425]
-
Acasa > Stihuri > Momente > DESCULȚĂ, CĂLCÂND PESTE URME DE FLUTURI... Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 930 din 18 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Desculță, călcând peste urme de fluturi Marea-mi șoptește-un descântec pe țărmuri Când roiuri de raze, rotindu-se-n cercuri, Pe umeri de stânci desenează săruturi. Tăceri de văzduh sângeriu peste gânduri Cu fire de viață-n clepsidre perfide Umbre zdrelite-n tablouri silfide Și-o liniște-amară domnind peste grinduri
DESCULŢĂ, CĂLCÂND PESTE URME DE FLUTURI... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364243_a_365572]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > ȘTIU... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1553 din 02 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Nu sunt vraci, dar știu descântec, Din iubire și din cântec Știu a pune mir pe rană, Cum pui floarea la icoană! Știu ce-i plânsul și durerea Și ce rost are tăcerea..., Pasul vorbelor deșarte A călcat pe trup de șarpe...! Din petalele de culori
ȘTIU... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367971_a_369300]
-
până la noi, pentru a-și face loc încet și confortabil, printre culorile curcubeului, cu această carte de autor. Pentru motive bine întemeiate, fata asta, și-a ales fanta de lumină dintre verde și albastru. În acest spațiu de har și descântec, poetesa își deschide sufletul pentru a ne da ocazia să-i admirăm freamătul transparent-diafan al creuzetului literar și zborul senin spre esențele cumpănite și simple ale trăirilor ei artistice. Cartea de față este partea materială și tangibilă a sufletului ei
CARTEA CU PRIETENI (VI)- ION BUCIUMAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367351_a_368680]
-
până la pandantivii de nori albi ai cupolei lăuntrice, patimile ei și ale lumii zămislite la voia tulburătoarelor schimbări veșnice, ale lumii înrădăcinate întocmai de zbor, ale lumii strânse în pumnul nerisipirii întocmai de scurgerea timpului, ale lumii cântate întocmai de descântecul de iubire și patimă. Adriana Antoni cântă de pe când era crin cu boboc, în grădina de flori. Pe atunci scena-i era naltă, deasupra bretonului. Urca țânc pe scările culiselor, la concursuri și festivaluri și cobora ghemotoc de înger de
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]
-
februarie 2015 Toate Articolele Autorului Cu gândul rezemat de-o așteptare, respiră-mă din floarea de salcâm- în părul meu o pată de culoare din curcubeul unui alt tărâm. Neliniștea împarte pe din două cât mă silabisești ca pe-un descântec; învață-mă ca pe o slovă nouă și cântă-mă în necântatul cântec! Culege-mă din boabele de rouă când dimineața înflorește-n noi și-așează-mă, cu mâinile-amândouă, într-un prezent trăit de amândoi. Referință Bibliografică: Într-un prezent trăit de
ÎNTR-UN PREZENT TRĂIT DE AMÂNDOI de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367554_a_368883]
-
culcat în iarbă lângă chipul întărit cu pietricele colorate. Părea că se cuibărise în niște brațe nevăzute și-și lipise tâmpla de o inimă auzită numai de el. Se legăna încetișor și mângâia obrajii de lut, murmurând ca pe un descântec Săru’mâna, săru’mâna, știam eu că nu m-ai uitat! Când o zărise pe mamă-sa, se ridicase întinzând spre ea mâinile în care ținea un pachețel înfășurat în staniol multicolor... -Piatra-lunii-dulci! Asta mi-a dat Buni! Așa mi-
LEAC DE DOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367735_a_369064]
-
gâtul tău subțire și umerii cei albi Dă-mi pântecul ce-ascunde o comoară Dă-mi sânii calzi și-a inimii vioară În marea-mi de iubire primește să te scalzi. În fânul moale ți-oi face azi o vraja Descântec vechi al veșnicei iubiri Te-oi îmbracă într-a iubirii coaja Să-mi fii tu veșnic miez în veșnicii. Primește-mă la sânul tău cel cald În foșnetul de spice și-al ierbilor smarald. **** Un pat de trandafiri și dragostea
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
te-am lăsat singur? Nu te las să mori! Nu-ți dau voie, auzi? Îi verifică pulsul și-i duce palma la gura ei. I-a umplut-o de lacrimi. Cam fierbinți lacrimile femeii. Vorbește singură. Sau știe ea vreun descântec? Mă uit în sus. Văd o lumină caldă. Îmi este frig și vreau să mă îndrept spre lumină. La capăt văd un chip frumos cu o aură mare, aurie. Nu știu dacă este bărbat sau femeie. Stă cu brațele deschise
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
dezlege orătăniile și vitele de farmece atunci când îi mureau pe capete sau când pierea laptele la vite. Bunica le rezolva pe toate cu știința ei magică. Armele ei în lupta cu Răul erau, aghiasma și busuiocul. Cu ajutorul lor și al descântecelor doar de ea înțelese, murmurate ca pe o litanie, cu glas dulce și molcom, aducea pacea și lumina în sufletelor chinuite. și neliniștite. Copilăria noastră strălucise de bucuria bunătăților ce se ascundeau în cămara ei străjuită de grele pânze de
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
Proverbe și expresii religioase cu caracter liturgic: cele privitoare la sărbători, slujbe, materiale și obiecte liturgice, la comportamentul credinciosului în biserică, la Sfintele Taine etc.; V. Proverbe și expresii religioase necreștine: cele privitoare la soartă, superstiții de tot felul, farmece, descântece, personaje mitologice ș.a., socotind că acestea, în mare parte, sunt reminiscențe ale unor vechi religii precreștine din spațiul românesc sau ale unor religii ale altor popoare cu care românii au intrat în contact de-a lungul timpului. Am însoțit o
OFERTĂ DE CARTE (25) FEBRUARIE 2017 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368603_a_369932]
-
cosmiceˮ, Cornel Diaconu, „Drumul spre nicăieriˮ, „Între două iubiriˮ, „Desculț prin cerˮ și „Aripi de cearăˮ, Gh. Oncioiu, „Extracții fără anestezieˮ și „Sic transitˮ, Ioan Nemeș, „Vifor în nimicuriˮ. Vasile Cristea din Câmpia Turzii a venit cu două volume mai speciale: „Descîntece de la jocˮ (semnată V. Umbreanu), în care adună strigăturile bunicii sale Teodora Racolța, și „Daltonistul Cris Virginiuˮ, în care își povestește (și ilustrează) experiența de pictor daltonist. A urmat lansarea Antologiei Napoca Nova „Frumoasă toamnă bogatăˮ, despre care a vorbit
SEARA POEZIEI LA LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI, FILIALA CLUJ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368749_a_370078]
-
te văd acolo mamă,învinsă de tăcere. 6 iulie 2009 Amintiri despre menestrel Purta-n chitară-mpăturit abis grav, bizar și-nmărmurit; cu vechi armuri înveșmântat, alunecă din cer acreditat un menestrel medieval. Ne-mbrățișa domol cu cântec ademenitor ca un descântec, cu întâmplări ori simțământ astăzi îmbrăcate cu pământ clisos și-nlăcrimat. Purta totem cu zări solemne în care noi suntem doar semne, și-ntâmplări; și ne-am născut ca semnele să aibă început și viața mea eroare. Chitara lui cu glasul
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
prin mijloace literare aparent clasice, atinse de formele moderne ale revoltei artistului, împinse la ultima limită: MANE, TEKEL, FARES („Numărat, cântărit, împărțit”). Zicerea aceasta de veghetor se structurează unitar în patru părți: Cartea profețiilor, Cartea glasurilor, gesturilor și tăcerii, Cartea descântecelor, Cartea apocalipsei. Este o structurare cu semnificații, sunt patru Evanghelii canonice, ființa de lângă divinitate are patru fețe, lumea are patru dimensiuni, patru sunt direcțiile pământene pentru a focaliza în direcția verticală a credinței. Profeția este despre cel născut într-un
CÂND DIAMANTELE SE FISUREAZĂ ... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349657_a_350986]
-
în tăcere ca mărturie deplină a celui care zice luminos. Iar glasurile sunt glasurile apei, liliac cu gară pustie, om, moarte, artă, moartea și forma supremă a zicerii: tăcerea, motiv preluat din Scriptură (Cartea Ezechiel), cu profunde trimiteri spre viitor. Descântecul, ia locul psalmului în Ținutul Carpatic, e legănarea naturii, a munților, atingerea umbrei de brad, tristețea realității, prezența Divină... Ultima carte este cartea pedepsei, dar și descoperirea perfectă a lui Hristos, bazată pe stâlpii de rezistență a creației: voința, ordinea
CÂND DIAMANTELE SE FISUREAZĂ ... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349657_a_350986]
-
Julia May Retrase în mijlocul pădurii părăsite puterilor divine două făpturi din sticlă doi bărbați din argilă două femei din porțelan doi copilandri din flori într-o canoe fictivă la pescuit de himere Canoe din nuiele fermecate Canoe lăsată ofrandă și descântec să împace puterile divine la dănțuitul soarelui prin câmpuri. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Paiață prin cenzura de măruntaie Se știe unde suntem Implanturi pe animale de casă, Implanturi pe oameni Ne măsoară cum folosim timpul
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
indubitabil, primei categorii. Născut la Craiova în primăvara anului 1913, Marcu Botzan și-a petrecut copilăria în praful ulițelor Podarilor Doljului alături de ceilalți copii ai satului - fapt care va deveni peste ani fundamentul literar al volumului de versuri „Cântece și descântece pentru un sat de altădată” (1997) -, pentru ca mai apoi să urmeze Liceul Carol I din Craiova, cursurile Facultății de Agronomie din București între anii 1931 și 1936 și, ulterior, pe cele ale Facultății de Construcții din cadul Institutului Politehnic de pe
ÎNCOTRO E ŢARA, DOMNULE SUBLOCOTENENT?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350444_a_351773]
-
incursiune în cadrul spiritului beletristic cu ușurința pe care ți-o dă capacitatea cognitivă personală de a vedea dincolo de ceea ce se vede și de a desluși codurile realității înconjurătoare din toate unghiurile și laturile ei fragile și complicate deopotrivă. „Cântece și descântece pentru un sat de altădată”, „Baladă pentru Calea Soarelui”, „Încotro e țara, d-le sublocotenent?” ori „Neizbutita parabolă a lui Marcus Aurelius” sunt titluri care fac din Marcu Botzan o personalitate demnă de orice aulă academică internațională. Despre literatura închipuită
ÎNCOTRO E ŢARA, DOMNULE SUBLOCOTENENT?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350444_a_351773]
-
te-nvățai cum să face iahnia și plăcinta dă bostan, dă să le spargi pă nemțoaicele alea dă la voi, d-acolo, hai, să te mai pup odată”! În tot acest timp bătrâna, boscorodea ceva în dosul sobei, probabil niște descântece de drum bun și belșug în casă, iar tatăl bătea cu dușmănie un cocoș, scăpat ca prin minune de la sacrificiu, în mod sigur ca să-și ascundă durerea despărțirii. Nu vă mai spun ce bucurie pe toată lumea când, cu un minut
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
eram oblojiți cu ceai fierbinte de mușețel, sunătoare, izmă sau tei, cu miere și lămâie. Dacă aveam dureri de burtă, fierbințeală, gâlci, eram oblojiți cu prijnițe, cataplasme cu optlagină, mălai cu foi de varză ori ventuze, în cântarea tărăgănată a descântecelor băbești... În aerul curat și soare demunte, cu lapte, ouă și brânză, cu legume, urzici și fructe din grădină sau de pădure, am crescut mari și sănătoși. Fără să cunoaștem cuțitul ca tratament, la fel ca și tăticul nostru. Eu
OBLOJEALĂ ÎN BOLNIŢĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348647_a_349976]