573 matches
-
grădinii. Pe tălpșanul ce dădea spre acareturile bătrânului rus cu nume de bulgar, M.A. Bulgarici. Sau poate M.A Bulgakov (excentricul medic aproape orb, care, plănuind, prin 1940, să-și ia tălpășița de la Moscova, se pierduse prin ceruri și descălecase, de abia prin 1956, de pe crupa unei mătuși, care-l purtase, fâlfâind într-un zbor greu, până în strada Perone). Gabriela ieși, de-a bușilea, din pânza de ape, rece precum gheața. Se scutură ca o insectă. Țopăi pe loc pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu treacă să dea bună seara. De la un timp se abătuseră pe la circiumă și niște hoți de bolin-tineni. Nimeni nu știa cine i-a adus, mirosul țuicii sau vreun cunoscut. Treceau groapa în faietoane înalte, pline de garnițe cu lapte, descălecau din fugă, priponeau caii lor voinici de stâlpii gardului și intrau în prăvălie, vorbind în gura mare. Chipeși oameni, os de domn, nu altceva; aveau sprâncene parcă desenate cu linia și gurile pline, sănătoase. Purtau căciuli încă, deși iarna trecuse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cel mai bine, o alta; „cuvîntul, dansator descătușat”, concentrînd deopotrivă exuberanța festivă și, indirect, fundalul negativ de care se distinge. Cel puțin o dată, autorul eseului-confesiune Între mine și mine, numește direct sărbătoarea ca unicronotop ideal, sinonim cu poezia, scriind că: „descălecat de pe Înțelesul imediat și util”, cuvîntul se cuvine să capete „o existență și o respirație proprie, care merită o atenție În sine și În scrînciobul căruia se cuvine să ne lăsăm legănați fără considerațiuni de ordin practic, ca Într-o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nu era totul pierdut. Arătă într-o parte, spre bordură. — Auzi, boșorilă, spuse. Zici să nu călcăm pe iarba asta ? — E gazon englezesc, gemu bătrânul. — De unde știi, ai vorbit tu cu el ? Răspunsul fu un nou zăngănit de cercevele. Maca descălecă și făcu doi-trei pași pe bordură. Încercă iarba cu vârful pantofului și ridică privirile. Bătrânul rămăsese încremenit de indignare în fața acestui nou sacrilegiu. Maca dădu din umeri, ca și cum nu era vina lui, și sări cu amândouă picioarele pe iarbă, începând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu o seriozitate comică. - Aha! Înregistră Pomponescu foarte amar, însă politicos, amabil ca de obicei, domnul Ioanide este exponentul ideii gratuitului în arhitectură. Lui Ioanide însă nu-i plăcea discuția în public a chestiunilor de specialitate, pedanteria îi repugna, și descălecând de pe scaun bagateliză însăși convorbirea: - Glumeam ca să le contrariez pe dumnealor. Îmi pare rău că trebuie să vă las. Am o bina prin apropiere. Ce vreți? Sunt un simplu zidar. Zicând acestea, Ioanide, după civilitățile de rigoare, plecă, lăsând pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bucurie și au pornit, în goană, după dânșii, să-i treacă pe toți prin sabie. Oștenii poloni și ruși s-au înspăimântat. Mulți îl învinuiau pe spătarul Coman de trădare. Dar, când au ajuns la marginea pădurii, călăreții români au descălecat, toți odată, cât ai clipi din ochi, și s-au topit în pădure. Sulițașii s-au adăpostit după tufișuri. Arcașii au urcat în arborii cei mai stufoși. Au așteptat să se apropie dușmanul. La porunca spătarului Coman, arcașii au încordat
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Într-adevăr, văzând zece flinte pandurești, toate ațintite asupra lui, Bălșescu a lăsat arma în jos. Și așa, cum i-a poruncit Tudor, a coborât din cerdac și a dezlegat oamenii osândiți la afumare. A început cu Tinca. Pandurii au descălecat și-au ajutat-o să scoată gâtul din jug, să răsufle aer proaspăt și să se spele ca să scape de usturimea fumului de ardei. Nu putea vorbi, iar pe Tudor îl vedea doar ca prin ceață, atât îi erau ochii
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
vețiii (sau "vații", cum sunt numiți peiorativ de către cei din nord). Podliii se consideră etnia dominantă întrucât marele Raul cel Bătrân, pe care nimeni nu-l poate contesta, a spus în Cartea a opta din Istorii, că ei, podlii, au descălecat în Podliveț încă în timpurile mitice, aduși de pe o stea călătoare de către zeul tutelar Buru. Fără a îndrăzni să-l conteste pe Raul cel Bătrân, veții (sau "vații", cum sunt numiți peiorativ de către cei din nord) spun că legenda stelei
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
P. (Marea Victorie asupra Triburilor Parte), sărbătoare națională în sudul Republicii Autonome Podliveț și zi obișnuită de lucru în nordul Republicii Autonome Podliveț. În nord, podliii sărbătoresc drept Zi Națională data de 2 Martie, când, după calendarul străbun, ar fi descălecat înaintașii pe pământul sacru al patriei. (Și nu se poate tăgădui că 2 martie este înainte de 7 martie!) Să mai specificăm că 2 martie este zi obișnuită de lucru în sud? Păcat că un asemenea diferendum poate avea loc între
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
veții (sau "vații", cum sunt numiți peiorativ de către cei din nord). Podlii se consideră etnia dominantă întrucât marele Raul cel Bătrân, pe care nimeni nu-l poate contesta, a spus în Cartea a opta din Istorii, că ei, podlii, au descălecat în Podliveț încă în timpurile mitice, aduși de pe o stea călătoare de către zeul tutelar Buru. Fără a îndrăzni să-l conteste pe Raul cel Bătrân, veții (sau "vații", cum sunt numiți peiorativ de către cei din nord) spun că legenda stelei
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
P. (Marea Victorie asupra Triburilor Parte), sărbătoare națională în sudul Republicii Autonome Podliveț și zi obișnuită de lucru în nordul Republicii Autonome Podliveț. În nord, podlii sărbătoresc drept Zi Națională data de 2 Martie, când, după calendarul străbun, ar fi descălecat înaintașii pe pământul sacru al patriei. (Și nu se poate tăgădui că 2 martie este înainte de 7 martie!) Să mai specificăm că 2 martie este zi obișnuită de lucru în sud? Păcat că un asemenea diferendum poate avea loc între
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
denumirea de drumul moldovenesc). Primele capitale s-au dezvoltat ca târguri fie pe râul Siret, fie pe afluenți ai acestuia (Suceava și Moldova). Există tentația de a justifica alegerea capitalelor exclusiv prin prisma proximității lor față de Țara Maramureșului, de unde au descălecat Dragoș și Bogdan I. Se evidențiază mai ales faptul că, în jurul lor, s-a format embrionul statului medieval Moldova ca marcă de apărare creată de Ungaria împotriva tătarilor. Să avem în vedere și că aceste târguri din Țara de Sus
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a ajunge; alerga; alunecare; amețeală; a se apleca; apune; ascensor; atent; aval; avansa; avion; din avion; bea; bloc; bogăție; brațe; cal; cărare; căzînd; coborî; a coborî; a da jos; din deal; dealuri; decade; a decădea; decăzut; declin; dedesubt; degaja; des; descăleca; descentra; descinde; a descrește; descreștere; dezamăgire; dîndu-se; doboară; drumeție; efort; eșua; frică de înălțime; funie; gînduri; greutăți; groapă; a ieși; interior; intră; involua; involuție; începe; închinat; înger; înjosi; a se întoarce; întuneric; lăsa; lene; Luceafăr blînd; Luceafărul; luna; pe mal
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
încoace am venit: / Pe brâul pământului, / Pe vârtejul vântului, / Pe semnele cerului, / Pe calea laptelui, / Pe lună, pe soare, / Pe semne din Ursa mare.../ Dar când la această casă am ajuns, / Toate semnele ni s-au ascuns; / Noi îndată am descălecat, / De floricică am întrebat / Și din cap ați clătinat... / Dar am zărit-o la fereastră / În casă la dumneavoastră. Acum floricica să ne dați / Ori de nu, nici unul de noi nu scăpați, / Vedeți câți suntem adunați, / Toți cu puști și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și încoace am venit: / Pe brâul pământului, / Pe vârtejul vântului, / Pe semnele cerului, / Pe calea laptelui, / Pe lună, pe soare, / Pe semne din Ursa-mare.../ Dar când la această casă am ajuns, / Toate semnele ni s-au ascuns; / Noi îndată am descălecat, / De floricică am întrebat / Și din cap ați clătinat.../ Dar am zărit-o la fereastră / În casă la dumneavoastră. Acum floricica să ne dați / Ori de nu, nici unul din noi nu scăpați, / Vedeți câți suntem adunați, / Toți cu puști și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mutualitate asupra chestiunii învăță-mîntului economic. Dumpingul, primele pentru export, protecționismul, tarifele practicate de societățile de transport feroviare și maritime, monopolizarea circuitelor de distribuție în zonele de expatriere erau metode utilizate frecvent pentru a sfida concurența. Societățile de comerț germane au descălecat pe diferite continente, urmărind firul valurilor de emigrație. Veritabile capete de pod, ele au dezvoltat mai multe tipuri de activități: analiza contextului local, reperajul debușeelor, urmate de demersurile comișilor-voiajori, organizarea de suport logistic al operațiunilor de marketing, conducere de campanii
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
fiind rugat să-și povestească aventura cu domnitorul țării. Sunt de reținut atât sacadarea acțiunilor expuse la timpul prezent, cât și comparația exotică: "Mavrogheni sta la fereastră; cum mă vede, sare ca o maimuță pe armăsar [...] se oprește la Colțea, descalecă, intră în biserică, se închină la toate icoanele și, când să iasă, stă la ușă și mă întreabă răstit: "Trimis-ai haraciul la Poartă?"". Aflând că lucrul a fost dus la bun sfârșit, Vodă îl ademenește pe Băltărețu să urce
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
drumului cel mare, ieșind pe sub poarta cetății, afară, și, de acolo, pierzându-se în cenușiul câmpului". Urmează, previzibil, o perioadă de destindere, de pace, în care oamenii muncesc cu energie, sporindu-și averile. Într-o zi însă, un călător zguduit descalecă în cetate și anunță invazia iminentă a șobolanilor. Wilhelm Temerarul își îndeamnă cetățenii să lupte alături de soldați împotriva nesfârșitelor șiruri de inamici și să învingă o dată pentru totdeauna: "O clipă doar se păru că năvala poate fi oprită. Dar șobolanii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Militară însă împotriva cui, nu. Cuvântul „terorist” încă nu fusese lansat la mincinoasa televiziune română „liberă”! După numeroase peripeții (s-a tras în convoiul lor la Brăila, Slobozia și Urziceni) au ajuns și pe „front”. Nici n-au apucat să descalece din camioane sau TAB-uri, când, din clădirea vecină ministerului a început un tir necruțător de arme. Mii de gloanțe de calibrul 7,62 au început să se reverse asupra bieților tineri complet derutați! Cad primii militari în termen. Unii
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Le-au ieșit în cale oameni, au apucat de căpestre caii și i-au abătut într-o ogradă. Erau aprinși la obraz și aveau plăcere să cinstească pe drumeți și să-i ospăteze. Vitoria a trebuit să se supuie, să descalece, să intre la lehuză și să-i puie rodin sub pernă un coștei de bucățele de zahăr și pe fruntea creștinului celui nou o hîrtie de douăzeci de lei. S-a închinat cu paharul de băutură cătră nînași, a sărutat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
aminte. O să mă înalț ca să fac veșnică pomenirea voastră, își spuse în gând, apoi își sumeți spre cer capul, privind mulțimea. Când au ajuns în dreptul curților domnești, doi comișei s-au repezit să-i țină calul și scara șeii. A descălecat sprinten și s-a întors cu spatele spre poarta larg deschisă, privind spre biserica domnească ridicată de Mircea Vodă Ciobanul. Pe trepte îl așteptau protopopul și șase preoți în odăjdii strălucitoare. Vodă intră primul, după el sfinții părinți, apoi boierii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în lăstăriș, oprim caii, îi țesălăm ca să se usuce și-ți spun ce am de spus, că nu rabdă... Drumul, un fel de scurtătură, nu era deloc curățit, primăvara încă nu înfrunzise lăstărișul și crengile lăsate făceau anevoie călăritul. Opriră. Descălecară. Turculeț desfăcu chingile șeilor, scoase dârlogii la amândoi caii, îl acoperi pe Breazu cu macatul turcesc pe care îl prinse în curele pe dedesubtul burții și fluieră într-un anume fel, așa că slobozi caii să se zbenguie. Ne-a dibuit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
venea turcul a făcut imposibilă mazilirea aci la București. Dar la Adrianopol o să reușească? Nu, nu, cu orice chip va trebui să facă în așa fel încât să nu plece. — Măria ta, îi întrerupse Ștefan șirul gândurilor, aș vrea când descaleci să mă lași pe mine să-ți țin scările. Ajunseseră. Ștefan a sărit primul de pe cal cu o agilitate demnă de un campion al echitației și, dând pe marele comis la o parte, se repezi să țină frâul și scara
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fi Toma Cantacuzino, întrebă chiar un dorobanț din gardă unde îl poate găsi. Acesta îi arătă un cort aproape tot atât de arătos ca și cel al voievodului, dar imbrohorul renunță să-l caute. Considera că nu este de demnitatea sa. Așa că descălecă și se retrase în umbra cortului. Stând turcește, ienicerii lui jucau zaruri și sorbeau cafea amară din felegene de faianță. Se așeză și încercă să le urmărească jocul. Efort inutil, - sentimentul de însingurare nu trecea. Kuciuk Selin era un bărbat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe imbrohor. Calul Cioranului fiind tot numai o apă, clucerul, om voinic și mâncăcios din fire, i-a cerut beizadelei să-i dea voie să încalece armăsarul ce făcuse drumul până acolo fără nici o povară. Beizadea Ștefan încuviință și clucerul descălecă de pe calul său și sări vioi în șaua armăsarului. Nu se avântă bine în galop că și căzu de pe cal cu șa cu tot. Muri pe loc. Când ajunse doctorul Pylarino, nu mai avu ce să-i facă, în căzătură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]