572 matches
-
religioase, militare și atletice au fost anulate. Iar despre spectacolele din ce în ce mai crude pe care puterea le oferă poporului nu vreau să vorbesc, zise Proculus, privindu-l iritat pe Antonius. Astăzi, gladiatura e o speculație politică, un instrument de propagandă, o descătușare a frustrărilor, o modă ca să te simți erou, o sursă de gânduri erotice pentru femei și bărbați, un simbol al puterii pentru virilii romani și o afacere. De aceea am renunțat la gladiatură și m-am retras la Histria - Proculus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și al unei alte vânări de vieți. Cam astfel a fost și cu patriotismul. Mulți ani i s-a spus naționalism, fiind proslăvit internaționalismul. Apoi „s-a dat drumul la Hora Unirii“. Așa s-a spus, cu un sentiment de descătușare generală, când s-a primit aprobarea (indicația) să se cânte „Hora Unirii“. Și alte câteva cântece, socotite reacționare până atunci. Pentru care oamenii făcuseră pușcărie. Erai dat afară din slujbă dacă spuneai de prea multe ori cuvântul român... A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
l’homme, mais de l’homme sur la nature. Eroul rabelaisian este considerat cel mai potrivit pentru a demonstra originea și funcțiile grotescului, având un tip de comic ce “nu rezultă din contrastul față de idealitatea eroică, ci se manifestă ca descătușare și afirmare a materialității reprimate în personaje simbol ale râsului.” Astfel, eroul grotesc declanșează un râs colectiv ce triumfă asupra angoasei, violenței și reprimării. “Comicul grotesc rezultă din promovarea materialității și a corporalului până la un nivel permițând anularea distanței dintre
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
un altul exclusiv intelectual, al căror numitor comun este desfătarea estetică. Cu alte cuvinte, subiectul privirii poate fi afectat de obiectul reprezentat, se poate identifica cu personajele în acțiune, poate stârni pasiuni (altfel refulate) cărora le dă frâu liber; această descătușare (defulare) plăcută a sentimentelor îl face să se simtă împăcat de parcă s-ar fi vindecat de o boală (katharsis). Această descoperire și motivare a plăcerii cathartice este moștenirea cea mai importantă a poeticii antice și totodată este singurul răspuns care
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
cea mai importantă a poeticii antice și totodată este singurul răspuns care rămâne valabil până astăzi la întrebarea de ce spectacolul celor mai triste evenimente este cel care ne procură plăcerea cea mai mare. Efectul psihoterapeutic al unei specii ca tragedia descătușarea sufletească prin plăcerea produsă de destinul imaginar al eroului reprezintă o cale de acces către exemplaritatea acțiunii și suferințelor umane. Contemplatorul poate adopta o gamă întreagă de reacții, mergând de la uimire, admirație, zguduire, milă, înduioșare, râs, plâns, până la distanțare și
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
orice, care are libertatea de a transforma totul în derizoriu, care poate imagina fără teamă lumi pe dos (lumi dispunând totuși de propriul lor adevăr); el se situează pe o poziție conștientă și critică față de seriozitatea și normativul instituțional, favorizând “descătușarea festivă a râsului și trupului” (Bahtin). Rabelais a forțat granițele acestei enclave a râsului, iar “personajele râsului grotesc create de el au triumfat într-atât asupra acelei severe cenzuri interioare care a fost dintotdeauna frica omenească în fața sacrului, a interdicției
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
cine plânge și de ce, odată ce oamenii apropiați ei se Întorseseră teferi și victorioși. - Erina... spuse Oană, mângâindu-i Încet părul... Erina... sunt aici... nu plec nicăieri... i-am Învins... Dar Erina nu se putea opri, Îi era rușine de această descătușare, dar nu avea ce face, Îi strângea umerii puternici și se ascundea sub gâtul lui aspru, neras de zile Întregi. Apoi Încetă brusc, cu un efort de voință, și spuse: - Să nu mă cerți... știu că sunt o proastă... dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o fierbințeală umedă. După ce sfârșise, se grăbise să plece, cât pe ce să se ciocnească de cel care Îi urma. Acum stătea sprijinit de peretele barăcii. Lacrimile i se zvântaseră. Își aminti că, atunci când o strânsese În brațe În zvâcnetele descătușării, sânii fetei Îl Împunseseră În coaste, calzi și ocrotitori. Înainte ca el să coboare, ea Îl mângâiase, În treacăt, pe obraz și pe ureche. Când fetele plecaseră, lui Cătănuță i se sfâșiase sufletul. Nu Înțelegea nimic. Îi stăruiau În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Bucureștiului de politica Moscovei, ai apropierii economice și culturale de SUA și Europa Occidentală, cu tot ceea ce presupunea luarea la cunoștință a manifestărilor de gen din lumea liberă -, ci pentru că se regăseau întru totul, mai ales în acel spațiu al descătușărilor de energii pozitive. Iar energiile lor se descărcau în explozia luminilor, în tumultul muzicii, în furtuna aplauzelor. O zi și o noapte. Au fost spectacole care au durat două zile. Păunescu se odihnea cu capul pe masă, apoi tresărea, după
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
întruchipau... realitatea lor viguroasă și netă: duminică, 8 martie, ora 9,30, asaltul apartamentului din strada cutare, incendiul, maltratarea pisicilor și a pensionarei. Viața de o clipă a ziarului, viața de o clipă a lumii. Un instantaneu din asaltul primăverii. Descătușare? Întâlnire oarecare într-o zi oarecare într-un tramvai oarecare, explozie de dejecții și arome, hipnoza numită Primăvara. Izbuti cu greu să-și desprindă mâna de pe spătarul scaunului. Coborî la prima oprire a tramvaiului. O luă pe jos, înfrigurată, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Doamna zâmbi și luă, cu o mișcare delicată, coroana din brațeleplebeului. — O zi fragedă, turbată, scumpă doamnă, izbuti să bâiguie netotul. O șovăială, o amețeală, să înnebunești. O să ne scoată din minți primăvara asta ilegală. Ați observat forța ei de descătușare asupra captivilor care suntem? O să înnebunim, vă spun eu, doamnă Venera. Ieri-seara, mă plimbam prin parc. Deodată, un june superb, o flacără grandioasă. Amantissime frater, mă pregăteam să-l înjur... Doamna făcu un gest agasat. Un gest de lahamite, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
peste Prut. Acțiunea va fi continuată, căpătând noi valențe, în contextul intensificării mișcării de eliberare a românilor dintre Prut și Nistru. Desfășurarea evenimentelor din Rusia în general, din Basarabia în special, în cursul anului 1917, a pus în evidență o descătușare a energiilor naționale greu de prevăzut înainte de căderea țarismului. Chiar dacă mai persistau îndoieli și ezitări, chiar dacă clarificarea unor obiective s-a realizat pe parcurs, în strânsă legătură cu mersul războiului și a situației din capitala Rusiei, procesul declanșat nu mai
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
mă simt iarăși liber, să-mi verific libertatea, ca s-o pot iubi pe Maitreyi fără teamă că mă retrag din fața vieții. Mi-este foarte greu să lămuresc aici toate acele sentimente obscure care m-au îndemnat atunci la o descătușare, la o nouă experiență. Poate nici eu nu le înțeleg. Poate. Jenia își hotărâse plecarea într-o luni dimineața și trimisese chiar vorbă la Ranikhet pentru hamal. Cu trei zile mai înainte devenise foarte insinuantă, profitând de multe vorbe inocente
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de libertatea evadării spre grațiile veșniciei. Așadar, alături de reala dorință a multor semeni de a se întâlni cu ecourile edenice cuprinse în creațiile artistice se află vigilența socială care acceptă artistul și induce chiar impresia susținerii acestuia pentru a înlesni descătușarea fragmentară a copleșitoarelor energii prezente aici. Astfel, anihilarea banalității cotidiene de către o resurecție spirituală generalizată prin excesul de frumusețe și armonie este mereu amânată și proiectată în uitare. Ochiul din slujba prudenței vulgului social veghează peste templele artei privindu-le
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a evita împlinirea unui astfel de scenariu sunt acceptate izbucnirile de exuberanță ale artei fiind însă riguros încadrate în mobilitățile sociale sub impresia unei protecții ocrotitoare. De fapt, în acest context, banalitatea fluxului cotidian se protejează numai pe sine preferând descătușări limitate de energie spirituală în locul unei târzii dar radicale desubstanțializări impusă de un impact amplu și covârșitor. Aici se acceptă revărsarea fragmentară a strălucirii precum punctele stelare din bezna nopții senine pentru a evita amiaza cascadelor de incandescență solară. Iată
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prelungi efectul descurajant în faza începutului revelației mistice. Astfel, se explică pentru acest început pendularea între încrederea și descurajare, între fermitate și șovăire, între certitudine și îndoială. Greutatea întunecată a lumii efemere apasă încă sufletul atins de melancolia zărilor divine. Descătușarea inimii întru luciditatea ce descoperă statutul insular al vieții corporale în extensiile nesfârșirii transcendente este un pas dincoace de sine, un salt al apocalipsei personale. Dar apocalipsa implică nu doar imaginea întâlnirii cu adevărul primordial ci și resurecția înnoitoare, incendierea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o potecă a rătăcirii lăuntrice născută din atrofierea orgoliului și cunoașterii de sine. Din această perspectivă, abia înaintând în răutate ființa umană se aprofundează în descoperirea sinelui, în relevarea durității nucleului interior și a energiilor distructive ce trebuie cultivate spre descătușare. Dar, este oare reală existența dintru început a acestor energii malefice? Nu sunt ele, se întreabă misticul, împrumutate de la demon spre a fi indicate, apoi, ca și cum ar fi umane, structuri ale interiorității omenești? Nu asistăm aici la o introspecție eșuată
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
din întunericul perpetuu spre o lumină fără apus, spre o strălucire ce nu se relevă ochiului profan. Această resurecție o speră cel fără vedere dar temporalitatea resimțită drept povară ce staționează și obligă la staționare ontică pare a amâna mereu descătușarea din crepusculara negură. În timpul său înghețat, orbul percepe și spațialitatea ca extinsă, lărgită și amplificată la nesfârșit. Astfel, o distanță ușor de tranzitat pentru cei văzători este asumată de către orb ca lung și imprevizibil drum, ca potecă învăluită în posibile
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
consumă gradual conexiunea relațională dintre persoanele implicate suportând disoluția și răcirea pulsației întemeietoare într-un proces de multe ori extins prelung. Dar această stare de înghețare treptată a unei relații se relevă a fi etapa introductivă, propedeutică, pregătitoare pentru dezlănțuirea, descătușarea energiilor distructive de despărțiri și îndepărtari efective, concrete. Înstrăinarea dintre individualitățile implicate în conexiunile unei relații, mai exact, înstrăinarea celui care va părăsi aceste conexiuni este profeția survenirii inevitabile a despărțirii concrete. De sunetul ascuțit dar veridic, de mesajul clar
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ea efemere, se ridică la preîntâmpinarea unei tămăduiri eliberatoare din fluxul temporalității, o tămăduire întru transcendență și adusă de aceasta. Mâinile suferindului ce se agită exprimând tensiunea acerbă a durerii trupești caută spre a prinde acea eliberare deplin taumaturgică, acea descătușare nu doar din încleștarea unei singure dureri ce izbește dinspre corporalitate ci din întreaga paradigmă a viețuirii în trupul supus topirilor ce picură arzător spre suflet. Aici suferindul își asumă transcendența trecând prin metamorfozele impuse de experiența durerilor fizice. Această
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce are mâinile retezate ne induce un sentiment deprimant. Această deprimare este dăruită de contactul revelator cu imaginea unei agonii ce încearcă zadarnic să se suprime pe sine. Bustul este cuprins în declinul unei mișcări ce parcă și-ar dori descătușarea de un invizibil lanț care-l ține captiv într-o neputință mecanică zbuciumată. Intensitatea efortului său muribund determină clipe când acele mâini ce absentează descomplectând și sluțind întregul par a se reîntoarce în familiaritatea funcționalității lor, par a crește din
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
metafizice a căror strălucire eclipsează, într-adevăr, posibilitatea de întrebuințare, de utilizare calculată și eficientă a lor prin încorporarea în mecanismul pragmaticului cotidian. Ele nu pot fi restrânse în perimetrul unui statut oferit de vulgul mundaneității efemere pentru că tocmai desprinderea, descătușarea de acest vulg este ceea ce răzbate dinspre prezența lor afișată paradigmatic către admiratorul impresionat în reculegerea sa cu valențe de crepuscul atemporal. Totuși, într-un mod secund și insignifiant, marile creații artistice sunt, adesea, evaluate, numite, numerotate, catalogate sau grupate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
suferit degeaba. Se rostesc tot felul de cuvinte, unele nu au sens, oamenii țipă tot felul de lozinci de parcă ar fi În stradă și Moise țipă și el ce-i vine la gură, unele din cuvinte nu par expresia bucuriei. Descătușarea se produce atît de brusc și de puternic, Încît uneori nu Înțelegi dacă nu cumva e scena unei suferințe teribile. Ajungem să zbierăm cu toții aproape necontrolat, alergînd de la unii la alții și Îmbrățișîndu-ne fără nici o reținere, la Întîmplare, uluiți. — A
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
adeseori psalmică, în care-și formulează crezul artistic - Emilian Marcu imaginează, așadar, un spațiu heraldic, capabil să alimenteze o cascadă ori un vulcan - imagine, de asemenea, prezentă în volum - de trăiri, trecând, sporadic, de la apolinicul, dominant, la dionisiac, într-o descătușare a aspirației spre perfecțiune, tangibilă, totuși, numai în vis, unde O lume-ntre lumi se deschide-ntre noi, / O lume ca în manuscrisele rare, / Ca în marea epopee de iarbă, fiindcă liman nu există între gând și hiperbolă, în zadarnica
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
informație” mai mult sau mai puțin importantă, se ajunge la alegorie, fiindcă povestea pianelor scufundate în ocean, în felul indirect în care cad frunzele toamna, devine alegorie, de pildă, a lumii care poate fi metamorfozată prin artă. O poezie a descătușării voinței e, uneori, proclamația libertății eului: nu mai vreau să fac / ce mi se cere / ce mi se spune / ce mi se ordonă // nu mai vreau să mă schimb / după cum iarna cu iarna / și toamna târzie cu o toamnă / și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]