629 matches
-
și să nu te gândești la nimic, către o țintă oarecare unde nu te aștepta nimeni. Acum se întorcea Sidonia, afișa, ca de obicei un aer de oboseală mulțumită, se așeză pe scaunul cu pernă și se aplecă să-și descheie bareta la pantof. Cercetă în jur curioasă, o căută din priviri pe Carmina apoi își întoarse capul spre geamul mat de la baie, e întuneric acolo își spuse, deci înăuntru nu-i nimeni. Doarme? întrebă, în sfârșit, enervată de figura mată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
disproporție cu lentoarea și plictisul afișat altă dată. Carmina, șopti bărbatul și își lipi buzele de brațul ei. Da. Spune-mi, de ce n-ai plătit telefonul la poșta din cartier? Continua să-i sărute brațul mărunt, mărunt, cu mâna stângă descheia nasturii rochiei, degetele i se încurcau în butoniere. Nu te supăra, zise, foarte preocupat s-o sărute în același timp, pe mine mă interesează totul, absolut totul despre tine, mă înțelegi? TOTUL! Ți-am mai spus, Ovidiu, șopti ea, voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
punct și plini de bune intenții. Fana era îmbrăcată într-un taior cu dungi late, mov cu alb, o stofă puțin poroasă, foarte plăcută la vedere, avea o croială corectă, parcă fusese făcută de un robot, la milimetru. Când se descheie la nasturi lăsă să se vadă o bluză cu multă dantelă. În hol pe frigider lăsase mănușile și poșeta. La rândul ei Fana își privea gânditoare gazda. Slăbise foarte mult, i se ascuțise bărbia, pielea piciorului i se lipise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acum ajunsese cu relatarea la viața lui de zi cu zi, îl auzi spunând: Dimineața roua e foarte rece. Și vorbele lui sunau ca o parolă. Ce minunat să poată exista o zi ca aceasta! Dimitrie se încălzise și-și descheiase sacoul. La pantalon purta curea lată, abdomenul îi era suplu, se vedea că acordă atenție condiției sale fizice, contactul zilnic cu soarele, cu vântul îi pria de minune, părea a fi plin de vigoare, totul în el exprima bărbăție. Sidonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
iubita, îi spuse bărbatul surâzător. A lovi în mine este echivalent cu a lovi în propria-ți persoană. Ori tu ești foarte echilibrată și te iubești suficient de mult. Ți-e frig? Să-ți dau haina mea? Și curtenitor se descheie la nasturi. Nu, nu, refuză Larisa, să mergem înăuntru. Nu mai suntem tineri ca să căutăm locuri izolate. Aș bea un pahar de șampanie. Era plină de acel farmec dezvoltat odată cu obișnuința unei vieți pline de bunăstare. Facă-se voia ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
distanță de ani-lumină. Am întins mâna și am încercat să o ating, dar Naoko s-a retras brusc. Am perceput un tremur ușor al buzelor ei și atât. O clipă mai târziu, a ridicat mâinile și a început să-și descheie nasturii. Erau șapte în total. În timp ce priveam degetele subțiri și frumoase descheind nasturii, unul câte unul, de sus până jos, am avut senzația că ceea ce văd este o continuare a visului. Șapte nasturi mici și albi. După ce i-a descheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dar Naoko s-a retras brusc. Am perceput un tremur ușor al buzelor ei și atât. O clipă mai târziu, a ridicat mâinile și a început să-și descheie nasturii. Erau șapte în total. În timp ce priveam degetele subțiri și frumoase descheind nasturii, unul câte unul, de sus până jos, am avut senzația că ceea ce văd este o continuare a visului. Șapte nasturi mici și albi. După ce i-a descheiat pe toți, Naoko și-a aruncat halatul asemenea unei insecte care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
descheie nasturii. Erau șapte în total. În timp ce priveam degetele subțiri și frumoase descheind nasturii, unul câte unul, de sus până jos, am avut senzația că ceea ce văd este o continuare a visului. Șapte nasturi mici și albi. După ce i-a descheiat pe toți, Naoko și-a aruncat halatul asemenea unei insecte care se leapădă de pielea năpârlită. Nu purta nimic pe sub halat. Doar agrafa sub formă de fluture, pe cap. În pielea goală, a îngenuncheat lângă pat și mă privea. Scăldată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
așa că am început să o masez. S-a scuzat apoi și m-a întrebat dacă pot să-i scot sutienul, pentru că o jena. Am făcut ce m-a rugat. Purta o bluză strânsă pe corp, așa că a trebuit să-i deschei toți nasturii și să bag mâna pe sub ea ca să-i desfac sutienul. Avea sâni mult prea mari pentru o fată de treisprezece ani, erau de două ori mai mari decât ai mei și sutienul ei era unul scump, nu glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
niște căpșune coapte, cu arcuri negre deasupra ochilor, subțiri ca firul de păr, trasate parcă cu chibrituri arse. Aveau părul negru, blond sau roșcat, tuns mereu În stil bob, cu fuste absurd de scurte, despicate Într-o parte. Bluzele erau descheiate aproape până jos. Distrate, femeile se jucau cu perlele purtate În mai multe șiraguri În jurul gâtului sau Își treceau degetele prin părul domnilor, șoptindu-le dulci promisiuni care-i făceau să roșească. Aceste promisiuni deschideau invariabil apetitul pentru Înc-o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
plec. Scuze că te deranjez, amice... Fără nici o tragere de inimă, l-am Împins mai Încolo pe Anton. Scoase un geamăt cu iz de alcool, făcând niște gesturi complicate cu mâna. — Ai nevoie de ajutor? Până la urmă reuși să se descheie la gât. Dar, scărpinându-și ceafa, spuse ceva ce arăta că m-a Înțeles greșit: — Nu, la naiba. Cel mai bine e să lucrezi singur. Deși, dacă era cineva În care avea Încredere - nu așa... Și Anton Își frecă degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
străluceau nepăsătoare În soare. La o masă stătea un bărbat Între două vârste cu o expresie placidă, cu capul dat pe spate și cu ochii Închiși. Își odihnea picioarele goale pe pantofi. Fața, gâtul și ce mai vedeam prin cămașa descheiată din pieptul său luceau de la uleiul de castane. Probabil că era unul din adoratorii soarelui ai lui Koch. În ușă stătea un chelner cu mâinile la spate și cu un șort imaculat, care Îi venea până la picioarele strâmbe. Și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din mlaștina în care ne cufundăm pe zi ce trece. Ia uită-te, domnule Bîlbîie. toți unul și unul. Cu oameni ca ăștia nu piere țara." L-a ascultat pe emoționatul prinț și a privit în sală. Mai toți se descheiaseră la gît, erau roșcovani în obraz, se trecuse la șampanie, din cînd în cînd răsuna cîte un dop însoțit de exclamații formale, nu se știe de ce șampania te obligă să te prefaci încîntat de fiecare dată cînd iese înspumată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în uniformă. Cînd purta uniforma era întotdeauna mai crispat, chiar și mintea îi funcționa într-un "regim special" , nu putea cuprinde chiar tot ce voia, ci numai acele lucruri care îl priveau ca om al legii. Dacă s-ar fi descheiat la nasturii vestonului, s-ar fi simțit mai în apele sale. Fără să răspundă, ridică mîna pînă la piept, pipăind nasturele de metal. Îl prinsese zdravăn, cu sîrmă de cupru, ca burlacii, îl frecase cît trebuie cu Amor, praf de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
interesa. Singurul efect în București era faptul că apăruse pâine amestecată cu mălai; când era proaspătă, era bună. Adesea întîlneam nemți pe marile bulevarde, totdeauna în grupuri, în linie de patru sau cinci, în ținută impecabilă, rași, uniforme gri-bleu, frizați, descheiați la gât, cu boneta pe-o parte, în același pas, automate bizare într-o lume pestriță, care se dădea la o parte din calea lor: nu erau ei ceva nefiresc? Diaconescu avea față de război o atitudine de spectator: "Dacă nemții
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ceva de spus omului acestuia... Se sui cu greutate în sanie și boierul cel bătrân. Din cerdac, cuvioasă, cu genele plecate, privea neclintită călugărița. Stăpânul trecu spre primar și-l luă la o parte. Vorbiră încet, foarte puțin. Avrămeanu se descheie domol la blană, vârî o mână la piept și se scociorî prelung. Trase un portofoliu, îl cercetă, scoase ceva din el, și domnu Vâlcu se grăbi să primească o hârtie. —Vă mulțămesc foarte mult, zise cu un zâmbet larg domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
loc. ― A venit primăvara, mă anunță el pe un ton foarte intim, luând un dosar gros, cu colțurile hărtănite, și pregătindu-se pentru o treabă probabil foarte importantă, căci obrazul îi radia de fericire. Și-a suflecat mânecile, s-a descheiat la cămașă, lăsând să i se vadă părul galben-roșcat de pe piept, a luat de pe masă un toc, i-a examinat cu atenție penița, a încercat-o, i s-a părut că nu era de ajuns de ascuțită și a schimbat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
retrasă în camera ei cu tapet cu flori palide. Nu mai era nici măcar aroganță, era de-a dreptul nesimțire atunci când ședea turcește într-un fotoliu din salon, într-o rochie de casă subțire și încheiată doar la câțiva nasturi sau descheiată la alți câțiva, încât i se vedeau sânii mari, goi și săltând de fiecare dată când se apleca spre măsuță să-și ia altă forfecuță ori pila de unghii și împungeau cu sfârcurile late și negre în pânza rochiei, indiferentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
supunea cu voluptate. Cum făcea dragoste, de pildă, cu frenezie. N-ar trebui să știu și nici să spun, dar știu și spun, e secretul meu cum am aflat. Nici nu intra bine în cămăruța lui, își arunca pantofii, își descheia grăbită nasturii și fermoarele, își arunca hainele pe jos și se vâra în pat, zorindu-l. Acasă la ea, îndată ce părinții îi plecau undeva, trăgea jaluzelele și-l trăgea pur și simplu peste ea, pe sofaua lată. Sau, îmbujorată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prima clipă și de care s-au temut când au bănuit ce poate fi. Ședea pe veranda unde mâncau, beau vin și jucau cărți, în a doua seară, care avea să fie și ultima pentru el, subțirel, cu bluza largă descheiată la toți nasturii, cu fața înroșită de soare, dar încă palidă pe lângă ale lor, arătând mai proaspăt decât ieri și tânăr, cu o vigoare care răzbătea din privire și din gesturile iuți dar stăpânite, ca una din plantele acelea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se pierde cu totul. Ducându-se iarăși în audiență la un alt slujbaș al primăriei și înțelegând inutilitatea actului său în clipa în care l-a văzut la dreapta aceluia pe cel ce îi respinsese primul memoriu, într-o cămașă descheiată la gât, în carouri galbene și roșii, sprijinit de speteaza scaunului pe care își așezase haina, cu o mână umflată și acoperită de păr întinsă, cu degetele ca niște cârnăciori, peste un vraf de dosare din fața sa, privindu-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de vorbă, nu pentru altceva.“ În licăririle tremurate ale lumânărilor care aruncau umbre mișcătoare pe pereți se prefăcea că nu simte mâna lui pe după umeri, vorbind întruna și râzând, uitându-se la el cum dă din cap ascultător, în vreme ce-i descheia nasturii bluzei, mângâindu-i sânii. Se întrerupea doar pentru câte o clipă, să-i atragă atenția: se desface în sensul celălalt, nu trage așa, e un fermoar, vezi că acolo e o copcă, tu nu te dezbraci, dragă? Trupul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spre crucișătorul ancorat lîngă Bund. Chinezii priveau cum aceștia formau un fel de ansamblu de balet. Provocați de publicul curios, dar tăcut, marinarii Începuseră să se strîmbe la chinezi. La un semnal din partea unui marinar mai În vîrstă, bărbații Își descheiară pantalonii largi și urinară pe trepte. La zece metri mai jos de ei, chinezii urmăreau fără un sunet cum jeturile arcuite de urină formau un șuvoi spumos, care curgea În jos, spre stradă. CÎnd ajunse la pavaj, chinezii se dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mătase, prin care se străvedea unghiul pulpelor ca un turn de catedrală în miniatură, cu pantofii mici de lac drept temelie. Purta ciorapi negri lucioși, întinși pe pulpe, agățați de cătărămile jartierelor. Domnișoara mi-a surâs convențional și mi-a descheiat pantalonii, lăsând să alunece prin elipsa lor, o mână pricepută și abilă. I-am cântărit în palmă un sân prelung și greu, ca umplut cu alice, în vreme ce cu mâna liberă mi-am desprins bretelele. Pantalonul îmi căzu dintr-o dată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să spun, piticul dinlăuntrul meuă - Mda!... Piticul dumneavoastră nu mă privește și dacă m-aș pronunța, ați plăti onorariul pentru două persoane, răspunse el, retezându-mi fraza, cu ochii pe cadranul ceasornicului. - Și urmă: - De altfel, când ați încercat să descheiați năsturașul de la piept al cămășii, v-ați supărat prea rău pe el, pentru că nu s-a desprins dintr-o dată. Am văzut apoi cum l-ați smucit și cum l-ați rupt cu pânza. Adresați-vă unui specialist de boli mintale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]