622 matches
-
nițeluș... Ciupiturile ei erau zdravene și se apără, rîzînd, pînă cînd amîndoi căzură pe pat, fără suflu. Peste un minut, o întrebă cu tristețe: — Chiar par a fi așa? Din păcate, da. Ești prea nervos și patetic. Oftă, apoi își descheie bluza zicînd: — Oricum, dacă dorești, hai să ne iubim puțin. El o privi uluit și-i spuse: Nu pot să mă cul cu tine după ce mă faci să mă simt mic și absurd. — Te-am făcut să te simți absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am purtat prostește, îmi cer scuze, dar se poate produce un dezastru dacă nu vorbesc cu Wilkins! Sergentul îl privi lung și cu mare atenție. Lanark își ridică brațele implorator și-și dădu seama că erau împuțite. Vesta îi era descheiată, iar costumul mototolit. în cameră plutea un miros urît și observă, cutremurat, că venea de la o pată maronie întărită de pe cracul pantalonului. — îmi dau seama că arăt respingător, dar politicienii nu sînt întotdeauna înțelepți! Vă rog! Nu vă cer asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unei seninătăți subterane, mai dură decât toate furiile lumii; și mai adaug că n-ar trebui să mire, de pildă, afirmația că, în zilele despre care scriu (pentru că s-ar părea că scriu), aș fi putut fără jenă să mă deschei la pantaloni în fața Mariei, privind-o ca pe ceva care oftează și atât. În plus, ca să-mi feresc puritatea de ideea abjectă a unei stări virginale, am să adaug că, iubind puternic de la vârsta de patru ani și jumătate, precum
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Sunt dreptaci. Vino și stai jos, aici. Ți-e foame? — Nu! Cu atât mai bine. Povestește-mi de-a fir a păr ce ai vorbit cu străinul pe care l-ai întâlnit ieri în fața Bisericii Icoanei. Nicu oftă și-și descheie surtucul: vasăzică asta era. Nu accidentul cu țurțurele și nici portmoneul, care n-ar fi vrut să intre în atenția Poliției, fiindcă atunci nu și-ar mai fi primit recompensa. Și nici maică-sa, cu vreo boroboață. Era prima dată
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Pân’ la urmă, Leclerc o pătrunsese acolo, strivindu-i spatele de baloții de stofă și ținând-o pe pieptul lui, care tremura convulsiv și care, la urmă, se umezise. Se îndrăgosti și mai mult de corpul lui transpirat sub cămașa descheiată la nasturi și de gura lui cu gust aspru, de tutun și abdugh. Inventa tot ce nu reușea să cunoască, să cuprindă ori să dezmierde. Nu putea să și-l imagineze cu lipsuri, cu defecte, cu cicatrici. Sebas, care se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
loc. ― A venit primăvara, mă anunță el pe un ton foarte intim, luând un dosar gros, cu colțurile hărtănite, și pregătindu-se pentru o treabă probabil foarte importantă, căci obrazul îi radia de fericire. Și-a suflecat mânecile, s-a descheiat la cămașă, lăsând să i se vadă părul galben-roșcat de pe piept, a luat de pe masă un toc, i-a examinat cu atenție penița, a încercat-o, i s-a părut că nu era de ajuns de ascuțită și a schimbat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Republicii, prăfuite și murdare. S-au oprit sub monument. Rieux tropăia, scuturându-și unul după altul picioarele lui acoperite cu un fel de grund albicios. S-a uitat la Rambert. Cu pălăria de fetru puțin pe spate, cu gulerul cămășii descheiat pe sub cravată, prost bărbierit, ziaristul avea un aer încăpățînat și îmbufnat. Fiți sigur că vă înțeleg, spune în sfârșit Rieux, dar raționamentul dumneavoastră nu este bun. Nu pot să vă dau acest certificat pentru că, de fapt, nu știu dacă aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
spune Rambert. Au complici ? \ Exact. Seara, storul era ridicat, papagalul trăncănea în colivia lui, iar mesele de tablă erau înconjurate de oameni în cămăși, fără haină. Unul dintre ei, cu pălăria de paie dată pe ceafă, cu o cămașă albă descheiată peste pieptul de culoarea pământului ars, s-a ridicat la intrarea lui Cottard. Avea un obraz bronzat, cu trăsături regulate, ochii negri și mici, dinții albi, două sau trei inele în degete; părea să aibă în jur de treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
un bărbat care venea înspre ea. Era imposibil să-i recunoască fața în întuneric. Ușa se deschise și Maggie văzu bine persoana: era Uri, ținând în mână un teanc ordonat de haine maro. Fără să-i dea nici o explicație, își descheie cureaua de la pantaloni și își scoase cămașa, după care le puse sub unul din birouri, unde nu puteau fi văzute. După ce făcu lucrul ăsta, începu să se îmbrace cu hainele pe care le adusese, o costumație ce părea făcută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
avea să... Dar o clipă mai târziu mâinile reveniră. Totuși de data asta nu mai pipăiau. În schimb, erau repezi și hotărâte, mergând direct la țintă. Începură cu pantofii, scoțându-i repede. Apoi simți mâini pe catarama curelei, desfăcând-o, descheindu-i nasturele de sus al blugilor, trăgând fermoarul în jos și scoțându-i de tot de pe ea. Maggie țipă înăbușit. Între timp, alte două mâini se ocupau de tricoul ei, încercând să-l scoată, împiedicate însă de mâinile ei legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-n apartament. E ceva nou. Trage de inele cu ciocul, și-mi desface hainele. Ce vezi e numa’ pentru repetiție. Când am să-mi fac costumu’, inelele o să fie cusute deasupra unor capse așa că îndată ce le apucă, costumu’ se și descheie. O să fie un număr trăsnet, senzațional. — Ascultă, Darlene, parcă era mai puțin periculos când afurisitul ăla zbura doar în jurul capului tău, sau ce naiba făcea. — Dar acu’ o să ia și el parte la număr. O să tragă... — Da, numai vezi să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mei și, pentru Întîia oară În viață, o mînă de femeie luă locul mîinii mele și reuși să facă să crească, dincolo de dorințele mele cele mai nebunești, volumul unui sex pe care credeam totuși că-l cunosc bine. Virginia Își descheiase nasturii rochiei pînă În talie și Își dăduse jos sutienul, după cum făgăduise. Îmi dăruia pieptul ei, Îmi oferea sînii, primii sîni de care se apropia gura mea de la Îndepărtata mea Înțărcare! Eram strînși unul Într-altul pe aceeași banchetă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bagi și dumneata, strigă Saliatov în timp ce dădea din mâini ca și cum Porfiri era o muscă pe care încerca să o alunge. Cu fața roșie și cu venele de la tâmple umflate, acesta se mișca întruna, fără scop. Începea să asude și își descheie gulerul. ă Bineînțeles, bineînțeles... Dar știi, nu vreau să mă bag, eu vreau doar să îți ofer ajutorul meu. ă Iar eu îți sunt recunoscător. Totuși... Saliatov fusese locotenent în armată. Se pare că acolo învățase să tune și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
loc. — A venit primăvara, mă anunță el pe un ton foarte intim, luând un dosar gros, cu colțurile hărtănite, și pregătindu-se pentru o treabă probabil foarte importantă, căci obrazul îi radia de fericire. Și-a suflecat mânecile, s-a descheiat la cămașă, lăsând să i se vadă părul galben-roșcat de pe piept, a luat de pe masă un toc, i-a examinat cu atenție penița, a încercat-o, i s-a părut că nu era de ajuns de ascuțită și a schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
moment reapărură uriașii din Avalon, ținându-l de brațe chiar pe Jacopo Belbo, care abia le ajungea celor doi până la umeri. Bietul meu prieten era pământiu, cu barba nerasă de multe zile, avea mâinile legate la spate și o cămașă descheiată la piept. Intrând În arena aceea plină de fum, clipi. Nu păru să se mire de adunarea aceea de hierofanți pe care-i vedea În fața lui, În ultimele zile se obișnuise probabil să se aștepte la orice. Nu se aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu dea, În fața ei, spectacolul fricii sau dacă hotărârea lui a fost mai degrabă singurul mod În care putea să dea greutate disprețului și autorității lui asupra adunăturii aceleia fără noimă. Dar se ținea drept, cu capul sus, cu cămașa descheiată la piept, cu mâinile legate la spate, ca unul care nu cunoscuse niciodată frica. Temperat de calmul lui Belbo, resemnat, În orice caz, În ceea ce privește Întreruperea oscilațiilor, tot mai nerăbdător să cunoască secretul, aflat acum la Încheierea socotelilor cu cercetarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lumea Îi acoperise deja pe partizani cu flori. Deodată cineva a strigat „Ras, Ras“, și Ras era acolo, ghemuit pe aripa din față a unui camion Dodge, cu barba zburlită și cu smocuri de păr asudate ieșindu-i din cămașa descheiată la piept, și saluta mulțimea râzând. Alături de Ras, coborâse din Dodge și Rampini, un băiat miop care cânta În fanfară, ceva mai vârstnic decât ceilalți și care dispăruse de trei luni și se spunea că ajunsese la partizani. Și Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
limba pe gîtul meu și omoplații sub palme și mă cutremur. Dumnezeule, oare chiar nu sînt pregătită pentru asta? — Ești bine? — Poftim? Cu o tresărire, mă reîntorc cu picioarele pe pămînt, după ce, În fantezia mea, nasturii de la bluză Îmi fuseseră descheiați aproape În Întregime. — Pari a fi „dispărut“ pe undeva, departe. Îmi cer scuze. La dracu’, de ce roșeșc iarăși? Mă gîndeam doar la faptul că ar fi bine să mă Întorc acasă curînd. Dădaca, Înțelegi? Vinovăția mă face să turui ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
care am simțit-o emanând dinspre Andras m-a speriat. Era ceva drăcesc în ochii lui, și tot acel rău era focalizat spre mine. A dat să se retragă, dar regele a fost mai iute și, fără menajamente, i-a descheiat mantia, smulgându-i fibula cu care era închisă. Spre norocul meu avea colierul la gât. În acel moment, Adaloald s-a așezat domol pe tron, frecându-și tâmplele; și-a pus mâinile în dreptul feței, și, când și le-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ține anticoncepționalele În poșetă. — Ce idee ți-a venit, râse Maja Înduioșată, ce idee! nu trebuie să cumperi tu, smochingul e un cadou din partea Camillei. Îl Împinse În cabină și, deoarece Kevin se cam Întindea cu treaba, Începu să-i descheie ea haina. Așa deci, bravul Antonio Buonocore - atât de pedant și de punctual - nu plătea copiilor pensia alimentară. Cine ar fi spus una ca asta. E josnic să te răzbuni pe copii. Dar poate că erau doar calomnii din partea mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de la negustori, de la boieri și de la țărani, fără alegere. Unul își legase de jur-împrejurul capului o pânză roșie, care îi punea în evidență ochii mari și înlăcrimați. Fratele lui avea părul negru împletit în multe codițe și cămașă de mătase verde, descheiată la toți nasturii, așa încât să i se vadă talismanele înșirate pe bucăți subțiri de piele. Și restul, însoțitorii fraților, păreau la fel de interesați de aspectul lor general. Erau tineri și hotărâți. Spătarul încercase să le spună că se duceau la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care îi ținea creasta în frâu. Viața lui intimă era destul de grea. Se ducea la Castelul Spermului o dată pe săptămână, de preferință lunea, când era mai puțină lume, și își făcuse faimă prin faptul că nu se dezbrăca niciodată; se descheia la prohab și se ușura repede, ca într-un closet public. În schimb, stătea de vorbă cu toate fetele și era galant, dădea de băut și spunea istorii deocheate. Uneori mai mergea și la Maceoarfa, în mahalaua Crângași, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dar nu era atent la mine, învârtea în continuare discul, și atunci iarăși i-am zis s-o luăm din loc, că lumina roșie pâlpâie tot mai repede, dar Feri mi-a spus să-mi țin gura, că femeia își descheie sutienul, și să mă uit și eu, că așa ceva precis n-am mai văzut, la care eu i-am spus că nu mă interesează, deși mă interesa foarte mult, dar lumina roșie pâlpâia și nu puteam să mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mă uit și la acel ceva pentru care m-a adus, de fapt, acolo, fiindcă e foarte important, mult mai important chiar decât cântecul păsărilor, e ceva ce nu mai văzuse nimeni de foarte multă vreme. Zicând astea, și-a descheiat paltonul și din buzunaru-i interior a scos un plic îngălbenit, pe care l-a pus înaintea mea, pe masă. Am vrut să-l iau imediat în mână, dar Csákány mi-a spus să aștept, că înainte de asta vrea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
l-am deschis și am privit la fotografia de-acolo, de pe prima filă, era una proastă, alb-negru, Csákány să fi avut vreo șapteșpe ani când și-a făcut-o, purta cărare pe-o parte și zâmbea, cămașa-i albă era descheiată la gât, mărul lui Adam i se vedea proeminent, iar sub fotografie, cu litere chirilice, îi era trecut numele, n-am știut să-l citesc, nici n-am vrut de altfel, ci m-am uitat la fața lui, la gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]