4,161 matches
-
pentru același text. Doamne ferește! E obligatoriu, însă, ca să se deslușească, măcar, istoria faptelor din fața ochilor. Restul e sau nu estetică, demonstrație regizorală, măiestrie sau nu. La un moment dat, această amintire m-a ajutat să nu mă mai chinui ca să descifrez conținutul, ca să-mi dau seama de adaptări, tăieturi, intervenții personale. Trei povești, trei experiențe în fața finalului unui parcurs, trei perspective diferite, trei nuclee epice separate. Toate au aceeași temă: moartea. Pe o scenă goală, cu elemente minime de recuzită și
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
coridor de memorie curgătoare în dublu sens, dar și metaforă a traseului de la germen la finalitate în compoziție. V.D.: Și care îmi reînvie, de asemenea, amintirea legată de relația mea cu Myriam Marbe. Felul în care porneam amândouă la a descifra o idee muzicală, de a simți în ce măsură merită adâncită, era un fel de curgere, de pătrundere într-un labirint. Această abordare labirintică mi-a marcat atitudinea față de viața unei compoziții. Iată cât este de expresivă comparația cu un joc de
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
scriiturile „la modă” și am învățat să mă orientez în diverse contexte muzicale. Aceste “aventuri” sonore nu m-au îndepărtat însă de acel “acasă” al meu muzical. Ceea ce m-a interesat deosebit de mult și mă interesează și acum este să descifrez cum se gândește muzica astăzi! (ca să luăm ca referință titlul cărții Penser la musique aujourd’hui<footnote Boulez, Pierre - Penser la musique aujourd’hui, Gallimard, Paris, 1987. footnote>a lui Boulez). Nu am avut intenția să preiau, ci numai să
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
cucerind presă și inimile auditorilor maghiari care îl comparau cu Nikisch și Toscanini. Din capitală Ungariei, se întorcea cu zeci de discuri-micro și cu scule moderne de pescuit, inexistente la București. Acasă era socotit muzician “bizar”, o personalitate “greu de descifrat”. Anumite interpretări personale, greu de acceptat de presă, mai ales străină, începuseră să-l tulbure. Lansase lozinca ce sună drept o replică: “E cu mult mai bine să fii fluierat decât ignorat!” În Franța, Belgia, Olanda, Germania și mai ales
Constantin Silvestri Un secol de nemurire by Viorel COSMA () [Corola-journal/Journalistic/83953_a_85278]
-
MANEA Ați încercat vreodată să definiți superlativul absolut în interpretarea muzicală? Să înțelegeți în ce constă „secretul” care face diferența între o prestație artistică foarte bună și una catalogată ca fiind unică, sublimă, magnifică. inegalabilă, irepetabilă? Ați reușit oare să descifrați „pe viu” sensul unor epitete întâlnite în cronicile concertelor, care desemnează o atmosferă plină de vrajă, de inefabil, de elevație? Acest lucru minunat l-a făcut publicul prezent în sala Ateneului Român în 23 martie 2013, care a avut privilegiul
Valentin Gheorghiu - 70 de ani de activitate by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83963_a_85288]
-
s-a menținut mult timp după ce concertul s-a terminat. Același lucru s-a întâmplat la Ateneul Român, unde magia interpretării pianistului Valentin Gheorghiu, alături de colaboratorii săi, va rămâne încrustată în sufletele auditorilor săi pentru totdeauna. Încercăm în continuare să descifrăm o parte din “secretele” serii muzicale pline de poezie și de emoție pe care generosul pianist a dedicat-o prietenilor și publicului său. În prima parte a recitalului am ascultat Sonata în la major, opus 47 , cunoscută ca Sonata Kreutzer
Valentin Gheorghiu - 70 de ani de activitate by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83963_a_85288]
-
Marina Constantinescu Acum mulți ani am descoperit un soi de complicitate despre care nu știam mai nimic. Și din care m-am înfruptat o bună bucată de timp. Din care am descifrat semnificații și sensuri noi despre teatru și imaginea pe care o lasă memoriei. Cum se petrece chestiunea asta, ce înseamnă ochii și perspectivele, cum fiecare privitor-fotograf naște suita lui de povești, succesiunea lui și construcția sa palimpsestică. Care își cîștigă
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
și dincolo de tăcere, există în această fotografie o neliniște care m-a urmărit multă vreme. Există, fără cuvinte, o definiție vizuală a actorului, a condiției lui, a stării care îl stăpînește și care îl ajută să devină "altcineva". Se poate descifra în atitudinea actorilor un soi de înfruntare. Cu un text, cu un regizor, cu spectatorii și, deloc în ultimul rînd, cu ei înșiși. Cu propria lor condiție. Cîtă liniște și cît zbucium răvășitor în această imagine. Poate să fie, la fel de
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
de-a lungul timpului și istoriei, purificându-se în ciclul de 9 Haikai “ Dincolo de tăcere”, ce îl are în centru pe Isus. De-a lungul vieții, despărțirile au existat, cu semnul lor tragic. Theodor Grigoriu se regăsește în ele atunci când descifrează duhul sunător orfeic. În Cvartetulu al II-lea.- “Orfeu, ajuns în Infern - spune Maestrul -, o strigă pe Euridice, ecoul îi repetă strigătul și el are, o fracțiune de secundă, impresia că ea trăiește. Secunda aceasta conține în ea totul și
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
bucurăm de vacanță. Când am plecat să ne stabilim la Berlin, tata a invitat și pe Metronomide, care a stat 6 luni la noi. Tata îi aducea mereu muzică nouă ca să-l îndemne la lucru, dar maestrul nu dorea să descifreze nimic nou și timp de 6 luni ne-a intoxicat cu o singură parte din sonata „Aurora” de Beethoven, care ajunsesem să n-o mai suferim, astfel încât am fost toți ușurați la această plecare, inclusiv tata care ajunsese și el
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
cât l- ar fi iubit pe „Titan”. La noi, la Berlin se făcea multă muzică. Aveam un pian mare, o pianină și o epinettă. Se cântau bucăți pentru două piane. Zaritopol care era un bun muzicant cu mare facilitate de descifrat și Cella Delavrancea îi făceau toți toate plăcerile, cântând ore întregi pentru el. Au mai trecut pe la noi Socrate Barozzi, care se anunța devreme un mare talent pentru vioară, dar care a rămas pe loc, nefăcând cariera bănuită de tata
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
am cunoscut în treacăt în anul premergător. Îmi prezintă copia Rapsodiei de Liszt și fotografia luată la Weimar după exemplarul aflat, care și acela fu scris de mâna lui Ioachim Raff, fost secretar al lui Franz Liszt. Numaidecât trec la descifrat și o găsesc de cea mai autentică factură lisztiană. Temele românești abundă, ici colo și câte o temă de caracter maghiar, însă totul incontestabil presărat cu minunate melodii românești. Regina Maria Concertul se fixează, nu pe octombrie, ci pe ziua
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
de ase purta în societate îți lăsa o impresie puțin favorabilă în ce privește educația ei de acasă, cu toate că avea o mamă admirabilă. A doua zi furăm poftiți la Conservatorul comunal (sub direcția lui Drăgoi), unde la un pian Bösendorfer destul de bun, descifrai împreună cu autorul opera mistică „Constantin Brâncoveanu” de Drăgoi. Eram profund mișcată de măreția temelor, varietatea și bogăția neasemuită a ritmicei, de cea mai autentică factură românească, o piatră prețioasă în literatura muzicală română, care n-avea pereche! În acordurile preludiului
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
polistilism (nu chiar în sens schinttke-an) linear, în prima secvență a spectacolului, când se definesc sonor caracterele acțiunii, pe urmă vertical, pe suprafețele în care acestea evoluează simultan, cu o scriitură contrapunctică foarte bine gândită, al cărei mesaj l-am descifra prin noțiunea de „complicitate”. Partea pur orchestrală, care comentează propriu-zis acțiunea, se identifică opiniei spectatorului care, pentru moment, renunță a se mai amuza și se lasă cuprins de întristare, pe alocuri de dezgust față de atitudinea lunecoasă a personajelor. Tiparul împrumută
O scrisoare pierdută... by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84258_a_85583]
-
nu avea nicio o știință și care moștenește gustul pentru aventură al familiei și dexteritățile tatălui. Explorarea conduce la un alt vechi prieten, profesorul Oxley (John Hurt), tutorele lui Indiana Junior, pe jumătate nebun, al cărui limbaj de sibilă este descifrat pas cu pas de doctorul Jones. Ca și în celelalte filme ale seriei, indispensabil aventurii, și în acesta avem multă acțiune trepidantă. Performanțele fizice ale lui Indiana merg adesea spre atletism, iar Harrison Ford se ține excelent încît nu ai
Indiana Jones - ultimul cruciat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8433_a_9758]
-
ca și ea și cardiac, și în care îl recunoscuse pe tânărul ce o deflorase la douăzeci de ani, îndrăgostită de el fără speranță încă din liceu, continuă să nu o recunoască. Și totuși, pe măsura căderii barierelor formale, îi descifrează chipul, inclusiv pe șevalet (este arhitect și pictor) și parțial sufletul eroic, sfârșind prin a se îndrăgosti de ea, împlinind ca vârstnic acel innamoramento de care o privase la tinerețe. Așa se face că cele două marionete avariate de vârstă
Un bărbat și o femeie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8443_a_9768]
-
nu avem nimic de cîștigat. Drama e că preferințele umane nu au puterea de a influența universul. Cele mai miezoase anecdote provin din lumea asiatică. Fiecare poantă seamănă cu o parabolă al cărei sens cade în sarcina cititorului să-l descifreze. "Un chinez foarte sărac visează o sticlă de licoare de orez. Plin de dorință și speranță, aprinde o lampă cu spirt și pune licoarea la încălzit. Tocmai în acel moment se trezește, își dă seama că nu are nici o licoare
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
pe cele cu potențială semnificație literară. Ceea ce Ghica relatează cu toată seriozitatea drept eveniment autentic (implicînd deseori personaje reale, scene întîmplate cu adevărat) e aproape întotdeauna modelat de fantezia prozatorului. Acesta nu minte în mod deliberat, căci sensul întîmplării e descifrat cu exactitate; numai că puținele procente de fantezie introduse de Ghica sunt cele care produc farmecul istoriei. Fără acea mică tușă de invenție, relatarea ar fi fost exactă, dar anostă. Povestită de scriitor cu adaosuri proprii, ea devine memorabilă. în
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
aventurier și spion), doi englezi întrupând pragmatismul colonial și fascinația Orientului. Fabrica de mătase a fost comparată cu Pacientul englez, dar enigmaticul Johnny Lim mie îmi amintește de Marele Gatsby, dar un Gatsby cu un mecanism sufletesc complicat, greu de descifrat, cu o lume încâlcită și lunecoasă, cu alte jocuri ale pasiunii și alte ambiții și căi de străbătut.Tash Aw are alt talent, cel de constructor alambicat și rafinat, care știe să păstreze intact misterul, țesătura narativă devine invizibilă, pierdută
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
care rîsul copilăriei mele s-a transformat și în surîsul maturității. În mod absolut paradoxal, orașul roșu, dominat de ideologie și de comunism, de lipsa de reacție la umilințe fel de fel, este pentru mine o insulă pe care am descifrat abc-ul libertății interioare, al iubirii și al meseriei mele. Parfumul amintirilor poartă esențe și din miresmele parcului Bibescu, și din freamătul senzual al levănțicii din sudul Franței. Acolo, douăsprezece nopți la rînd am așteptat să coboare Zeus din cer
Radu Beligan - 90 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7792_a_9117]
-
lemn, din cele cincizeci ale danaidelor. Jocul de pe masa lui Zeus s-a mutat pe scenă. Toate cad, una cîte una, într-un ritm sacadat și precis. Prin teatru am ajuns, undeva, cîndva, la omul Radu Beligan. Datorită teatrului am descifrat, abia acum, de puțină vreme, drama Actorului interpretat de el în Azilul de noapte, un spectacol istoric pus în scenă de Ion Cojar la Teatrul Național din București în 1998. Mă gîndeam acum zece ani, năvalnic, că ar fi mai
Radu Beligan - 90 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7792_a_9117]
-
Interesantă e lămurirea cuvintelor cifrate, care încearcă să-i încurce pe neinițiați. Mircea Eliade e numit în unele documente "Neamțul", în altele "Mareș". emigrația = Vâlcea, Năsăud, Milcov, combinat. București = Făgăraș Chicago = Voila Amsterdam = Hârlău România = Ceahlău Paris = Panciu Editoarea ne descifrează acest talmeș-balmeș. Meritul central al Dorei Mezdrea e că semnalează inadvertențele, datele greșite și atribuirile false din diferite documente. Sunt subliniate câteva aberații din unele texte. Voi adăuga unele observații critice, menționând în același timp importanța documentară și elementele inedite
Mircea Eliade în arhiva Securității - Noi date, certitudini și inexactități by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/7790_a_9115]
-
o specificitate. Trebuie deci subliniat cu putere că "literatura veche" deși nu este doar o prefață, ci un sistem coerent, cu legi proprii, propune în același timp cîteva "linii directoare" active pînă în zilele noastre, chiar dacă uneori sînt greu de descifrat. De exemplu, faptul că îi plasăm pe Varlaam și Dosoftei la începuturile literaturii noastre și nu găsim acolo nimic echivalent cu Roman de la Rose, schițează anumite trăsături care nu vor putea fi ignorate sau modificate în timp. La fel, pentru
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
medievală, datorită specificului ei, ne apare în mare parte ca o "noutate". Farmecul ei vine și din faptul că întîlnim o limbă și o lume care ne trezesc curiozitatea: simțim acolo un mister pe care, cu puțin efort, îl putem descifra. Să nu citim textele literaturii vechi pentru a ne regăsi șabloanele și superstițiile noastre, nici pentru că ar putea fi "un izvor de inspirație", ci pentru că ele sunt așa cum sunt, vin din alt univers, exprimă alte mentalități, sunt repetitive, eclectice, se
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
mele. Cu toate că nu m-ar deranja să intru în posesia unei transcrieri a textelor din perna indiană, nu consider că părinții mei au fost deținătorii unor secrete fără pereche. În parte, acum - deși ar putea părea inutil - încerc doar să descifrez măsura în care sunt morți. Tata a murit în 1992, mama în 1997. Genetic, supraviețuiesc prin cei doi fii, două nepoate și două strănepoate: o rânduială demografică aproape indecentă. Narativ, supraviețuiesc prin amintire, în care unii au mai mare încredere
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]