507 matches
-
pe Peres? Nu vreau nimic. Ți-am spus deja de trei ori. Fima propuse În zadar o poveste de aventuri, jocuri pe calculator, glume, bătăi cu perne sau domino. Ceva apăsa sufletul copilului, dar toate Încercările lui de a-l descoase despre școală, dupăamiaza petrecută la vecină, oboseală, dureri de burtă, programul spațial al Statelor Unite nu reușeau să scoată din gura lui Încleștată decât aceleași cuvinte: „Destul. Ajunge“. Era posibil să fie un Început de amigdalită? De pneumonie? Meningită? Fima se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că mi-e dificil să renunț la anumite fragmente. Atunci publică o carte - a spus Mircea mai mult în glumă. Mai târziu a repetat, deloc în glumă. Îi mulțu mesc lui Mircea Vasilescu și tuturor celor care s-au lăsat descusuți cu întrebări pentru această carte, precum și cole gilor mei de la Centrul Român de Politici Euro pene, care mi-au suportat evadările din programul obiș nuit cât timp am scris, editat și pigulit acest volum. Unde eram cu doar 10 ani
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
și se mustră că fusese atât de neatent. Survola apoi în mare viteză întreaga zonă, dar ori încotro privea, întâlnea numai obstacole - prea multe clădiri, prea multe mine, un adevărat haos. Coborî din mica lui aeronavă și începu să-i descoasă pe tehnicieni, care lucrau de zor. Mai toți își aminteau că zăriseră pisica în urmă cu vreo douăzeci de minute. Nemulțumit, Grosvenor se urcă din nou în aeronavă lui și porni în zbor deasupra orașului. Corl se pusese în mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Chicago, dacă nu În fiecare lună, măcar Într-un ritm dătător de iluzii. A mai trecut un an cu țîrÎita asta care a apucat totuși să umple o ulcea. Floare nu ținea Însă banii la vedere. Îi cosea și-i descosea dintr-o pernă din odaia ei. Scrisorile de la bărbat Îl ne dumereau și pe preotul care i le citea și i le deslușea. Pomean folosea de la o vreme niște cuvinte de toată mirarea, spunea bunăoară că basu’ lui Îi iriș
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Ochiul din vis Brandy-ul o dezinhibase complet pe Richi. Făcea din nou planuri, imagina excursii la Paris, la Sevilla, În Canare, În Mexic. Apoi În Canada unde Își aminti că, lîngă Niagara, ar avea niște rude. Începu să mă descoase cu privire la intimități de ale mele care n-aș fi crezut că o pot interesa. Avea tot dreptul s-o facă. Era singura femeie cu care făcusem dragoste și a cărei față o văzusem cîndva. Fața de copil, e ade vărat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
total nedumerit. Asta ai des-des-coperit?... Broaște prinzînd g-g-gîze? Văzînd că Nuțu a înțeles cu totul altceva decît se așteptase el, Bărzăunul rîse pe îndelete, apoi spuse umflîndu-se-n pene: Ehe, ce știți voi! Și grăbi pasul pentru a nu-l mai descoase Nuțu cu privire la descoperirea făcută. Unde se vede că nimic nu-i mai chinuitor decît să-i vorbești unui flâmînd despre păstrăvi fripți N u vreau să mă acuze nimeni că țin cu Bărzăunul și că aș fi împotriva lui Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ca el, pentru că era un fleac de zgîrietură), dar, de, doctorul trebuie să le știe pe toate. Nuțu s-a lăsat tras de limbă încetul cu încetul, pînă a spus tot. Iar doctorul, auzind despre ce-i vorba, l-a descusut din fir în păr, pînă a aflat tot, deși la început se făcea că nu-l interesează peștera. Tot bandajîndu-1 și răsbandajîndu-l pe Nuțu la picior, i-a spus să vină și a doua zi la dispensar, ca nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cercetat cu mare atenție, umblând prin scamele adunate prin unghere chiar și cu un magnet-potcoavă pe care l-a luat din ghiozdanul băiatului dintr-a opta. Apoi a luat la puricat, centimetru cu centimetru, salteaua de lână pe care a descusut-o pe la toate colțurile, făcând-o inutilizabilă. Aceleiași operații, și cu aceleași rezultate, au fost supuse și toate pernele, numai că, prin deteriorarea lor, a umplut camera cu roiuri de pene. În continuare, a decupat tapițeria de pe recamier unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ăsta de prietenie merge la tinerețe. Nu poate dăinui și la maturitate. Viețile încep să difere: fiecare urmează o carieră diferită, se căsătorește, întemeiază o familie... — Vreți să spuneți că prietenia dumneavoastră din anii studenției conținea elemente de homosexualitate? îl descusu Fanny. — Doamne ferește, nu! se cruci Adrian. — Nu-nțeleg prin asta o relație vădit fizică, îi explică ea, dar a existat vreo atracție homoerotică subconștientă? — Categoric nu! răspunse Adrian răspicat. — De ce vă deranjează așa de tare această insinuare? îl întreba Fanny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
din cauza ei, așa că ne-am făcut obiceiul de-a ieși peste tot în trei. Colegii noștri de promoție nu pricepeau defel cum stau lucrurile. Iar noua ne plăcea să-i lăsăm să-și dea cu presupusul. Și cum stăteau? îl descusu Fanny. — Păi, nu se-ntâmplă nimic din punct de vedere sexual. Mai fumam niscai iarbă în trei și câteodată ne giugiuleam à trois, dar nimic mai mult. Pe urma într-o zi Șam a primit un mesaj, cum că taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pripită... Ce fel de concluzie? — Am făcut doar o sauna, atâta tot. N-a fost nimic... cu tentă sexuală. — N-are nici o tentă sexuală ideea asta de-a stă goală-goluță într-o cotineața de lemn, alături de un bărbat necunoscut? o descusu Eleanor. — M-am simțit chiar foarte bine. Nu ne-am atins unul de altul sau mai știu eu ce. — Când am intrat eu, părea să vă atingă. — Îi arătăm tatuajul de pe umăr. — Înțeleg. Ei bine, pesemne e cu totul altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
alergăm pe strada ca niște voinici Iarnă mult frumoasă, la noi sa mai vii Caci întotdeauna ne-aduci bucurii! Vine-o pasăre și coase în fuioare de mătase, Ale norilor atlase de țări lungi și lunecoase... Vine-o fată și descoase tot ce pasărea lucrase, Și, cu genele-i lucioase, ninge flori de nea frumoase Și apoi le preschimbă-n raze argintând cărări și case. IARNA “Eu nu mă laud cu frumusețea,nici cu bogăția. Deși am inima de gheață, eu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
apropie de canapea, umerii Mașei se zgribuliseră de teamă. Pentru zilele negre ce aveau să se abată mai târziu sau mai devreme asupra ei, Mașa pusese deoparte niște verzișori, ascunzându-i În care loc mai bun decât În căptușeala canapelei, descosând-o și apoi cosând-o la loc cu mare grijă, Într-un colț. Din când În când, când mai prindea un bănuț, Îl „depunea“ În „pușculiță“, pe care o poreclise „purcelușa mea“. Purcelușa devenise acum, după ce se Întoarse de la lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vreau să nu mă mai gândesc, fiindcă nu știu nimic despre ea, nu pot. — De ce n-o cauți? Încearcă s-o cunoști mai bine? Pe cine să caut, dacă nu știu cine este, ce face, unde lucrează? —Tu erai priceput în a descoase fetele, cum de fata despre care spui te-a lăsat în ceață? — Dragă, a fost și este o cometă pentru mine. Fulgerător am cunoscut-o, fulgerător m-am îndrăgostit de ea, fulgerător am pierdut-o, însă sper s-o revăd
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
afle în ce domeniu al medicinii este specializat. Sunt portar, s-a gândit Matei să nu-i spună adevărul. —Portar?! a reacționat Cecilia mirată. Nu te arată figura a fi portar. Nu-mi place să mă minți. Nu te mai descos ca să nu mă consideri băgăcioasă. Pe cei pe care-i iubesc nu-i consider decât așa cum sunt ei, ori tu ești foarte, foarte decentă. Ce vrei să mai servim? Nu avem de gând să plecăm? Ce-ți place ție. Câte
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sînge ? de ce dinspre el vine o liniște ascuțită, liniște de pleoapă defunctă și cum de se strecoară el prin ușa crăpată a primei evanghelii. Numai atunci cînd Îl voi astîmpăra de pofte prin cositor și mirodenii, sau cînd Îi voi descoase cu acul de pe retină mirovedenia, numai atunci va putea fi el, măcar pentru o clipă, bănuit sau Înțeles; dar, deocamdată, dinspre aripile sale vine o boare ca de dinaintea oricărui atentat. Și asta e sigur! În trupul său, de-a lungul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
respirație gură la gură tuturor sărbătorilor trecute cu roșu În calendar. Doar un cîntec lasciv ne Însoțește de-a lungul acestei prăbușiri de aripă, de-a lungul acestei surpări de cer, de-a lungul acestei ironice liturghii pe care o descoasem Încet de pe trupurile noastre, de-a lungul și de-a latul acestui dumnezeu scîrbit și anonim ajuns, În cele din urmă, pe punte. Cum stau aplecat la țărmul inimii, ghemuit Între coarnele artei, cîntîndu-mi sinuciderea gravată pe fața nevăzută a
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
În gură. Din adîncul icoanelor răzbat sunetele unei orchestre de molii, interpretînd un menuet după care dansează mironosițele zilei de joi. Solomonarii taie-n genunchi ostia cum pe o bucată de slană. Se aude șuieratul de cîine asmatic al Iudei. Descos mai departe timpul, curăț poligrafulgraful de strechea iepelor... Nu am liniște pînă ce secțiunea de aur nu va mugi ca un bivol prins cu picioarele dinapoi În capcana visului: Picură lenea galbenă de pe mîini și descoasă timpul de pe mantaua
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cîine asmatic al Iudei. Descos mai departe timpul, curăț poligrafulgraful de strechea iepelor... Nu am liniște pînă ce secțiunea de aur nu va mugi ca un bivol prins cu picioarele dinapoi În capcana visului: Picură lenea galbenă de pe mîini și descoasă timpul de pe mantaua de cardinal, timpul care-mi mînuiește pedalele de sidef ale tîmplelor mele. SÎngele se scurge și el vesel În aplauzele mulțimii, mă precede Întotdeauna obosit de enclitica teoriilor geometrice, pe care un paing le țese din
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
pofta mărturisirilor, ca de o vâltoare. Cu un mare efort de voință, reuși să nu o întrebe: Copilul adus din deportare erai tu, Melanie, nu-i așa? Tăcând, se mulțumi să anticipeze ce i-ar fi răspuns, dacă ar fi descusut-o pe tema originii ei neobișnuite: Da, acolo, în prizonierat, am fost plămădită dintr-o mamă săsoaică și de un obscur tată rus, care o fi fost al nu se știe al câtelea mascul care a violat-o după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în trei zile. Asta înseamnă că fac în ritmul părinților mei. Am învățat singur. Nu mi-a arătat în mod conștient cum face. Acasă am văzut cum face. Apoi, a trimis mama o lucrare semiterminată, mai am cusut, mai am descusut, și asta a fost. Am văzut care e metoda de a face. Am făcut singur vreo douăzeci. După ce faci tu, ești inspirat. Unii zic că e artă, alții zic că nu. După mine, arta înseamnă să fac eu un proiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mă mișcam din pragul casei. Rămăsesem cu ochii pironiți pe el, persecutat de aceeași întrebare: "Ce să caute...?" Mi se părea o farsă. Poate că era numai o asemănare... Aș fi vrut să stau de vorbă cu el, să-l descos, să mă dumiresc. După ce a coborât treptele, l-am ajuns din urmă și i-am ieșit în față. L-am invitat să se întoarcă, să intre în casă. Vroiam să-l confrunt pe furiș cu stampa care-l reprezenta pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fiecare dată, trec în spațiul celălalt, unde - niciodată - persoana a IV-a nu poate fi ajunsă, atinsă, agresată de celelalte trei. Habar nu ai de nimic, doctore, deși crezi că știi tot; psihanaliza dumitale - alt mod scârbos de-a mă descoase - nu face doi bani pentr-un subiect care se raportează la alte dimensiuni; ești penibil, doctore, voi dovedi. În instanță, fiindcă ne vom judeca. Voi prezenta, drept probă - împotriva dumitale și a tuturor - o telegramă primită, de curând, de la Magistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai răzbătătoare provocare: ieși naibii din putreziciune și adulmecă câmpiile! Ele nu se descompun nici măcar iarna, ele dorm câteva nopți în rădăcini și o iau de la capăt. Ieși și adulmecă primăvara păpădiilor coapte, primăvara melcilor însetați! Cămașa ascunde cât să descoase misterul. Privește! Văzul, comoditatea de a lua totul de-a gata, de a cuprinde cu privirea mereu alte margini, de a evada din spații, de a îmbrățișa îmbrățișatele, abandonatele, râvnitele, uitatele, destrămatele, desfăcutele, înmulțitele culori, contururi, forme. Vederea, cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de deasupra înainte să semneze contractul și să plătească cu economiile ei de-o viață: e adevărat că apartamenul fusese cel mai potrivit din câte văzuse într-un an și jumătate de căutări, dar nu vrusese să riște. Leigh a descusut-o pe Adriana în legătură cu femeia de deasupra, de la apartamentul 17D, dar prietena ei s-a mulțumit să țuguie buzele și să ridice din umeri. Chiar dacă Adriana locuia în apartamentul penthouse al clădirii, ce se întindea pe un etaj întreg, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]